Monthly Archives: July 2014

Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina

Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.

Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.

Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!

Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.

Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.

Harta:

Untitled

Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.

Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.

Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.

Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.

A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.

Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.

Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).

Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.

Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.

Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.

Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.

O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.

Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).

Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).

Descriere traseu ziua 3:

(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)

Poze:

14007552986_ea9e6f1dbc_z 14007785996_5918f67a17_z 14008172346_cb475638aa_z 14027540192_b0b6ec1160_z 14027553381_41350d52a1_z 14027710932_f341744f16_z 14028029092_c9ae6937ed_z 14030740195_b0d88437a3_z 14031218205_1a01cb5e5f_z 14031436874_325189ba28_z 14031443114_76cc34df4d_z 14050713933_cc2a16e6cd_z 14050742273_040edd00ab_z 14050900793_ce3b181b23_z 14051085803_0347254702_z

Weekend cu ture ratate, duminica :D

Ca sa inchidem ciclul de ture ratate, hai sa relatam si ce am reusit sa facem duminica.
Ca sa reamintesc sambata am incercat sa ajungem pe Vf. Cindrel dar dupa ce am incurcat traseul de 2 ori ne-am dat batuti.
Cu gandul la tura de duminica iesim in oras seara sa bem o bere si sa vedem daca s-a schimbat ceva prin Sibiu. Din fericire chiar ne-am limitat la o bere la cat de obositi eram iar apoi ne-am indreptat catre Cisnadie unde stau colegii mei Cristi si Anca, Cristi fiind cel care a planificat in mare parte tura de duminica. Tura planificat era de 110km cu ceva urcari dar nu a fost tocmai asa.
Dupa ce am stat la povesti cu Cristi ne-am bagat la somn la putin dupa 12 doar ca sa ne trezim la 6AM pentru a prinde trenul de 7:30 catre Miercurea Sibiului.
Tura noastra pleca din Miercurea Sibiului si trecea prin Garbova, Drumbava, Sasciori, Sugag, Jina, Tilisca, Orlat, Poplaca, Sibiu, Cisnadie.
Dupa ce reusesc sa inchid putin ochii in tren, si ajungem la destinatie si incepe frumoasa tura.
Ca sa stiti, este genul de tura care te face sa treci de la MTB la semicursa. Totusi, la modul la care am facut noi, tura, pe unii s-ar putea sa ii faca sa nici nu se gandeasca la semicursa :))), cazul de fata.
Traseul incepe frumos pe plat si curand incep urcarile, si incep, si continua, si continua, cu cateva coborari frumoase dar care se termina scurt ca sa faca loc urcarilor, si urcarilor si….
Dupa ce ajungem in Sugag ma gandeam ca este ok si ca deja am facut jumatate din traseu aproape. Ma gandeam ca ajungem devreme in Sibiu doar ca sa ne odihim putin, eventual sa mai iesim la un suc si apoi sa plecam spre Bucuresti….dar nu a fost asa.
Pe la Sugag, ca si grup ne hotaram sa urmam traseul spre Barajul Oasa, 40 km numai urcare. Dorinta colegilor de tura era ca de la Oasa sa continuam traseul spre Cindrel, Valea Frumoasa, Valea Sadului etc. Dupa primi 10 km deja regret decizia, dupa urmatorii 10 ma tot gandeam cat mai avem iar dupa inca 10 ma hotarasc sa ma opresc ca sa trag un pui de somn, resemnat cu gandul ca nu mai ajung la Oasa. Deja vb cu colegii de tura si am stabilit ca de la Oasa ne intoarcem si o luam pe traseul prestabilit.
Cu aceasta idee in minte pa pun sa dorm pe marginea drumului asteptand ca restul grupului sa coboare de la Oasa care era la 10 km distanta, urcare.
Dupa 1h ma gandeam ca au ajuns, se odihnesc putin si apoi coboara. Dupa inca 30 min deja ma gandeam daca sa ma ridic sa o iau in sus…sau in jos. Aleg sa mai dorm putin. Dupa inca 30 de minute opreste o masina langa mine si doamna din dreapta ma trezeste cu intrebarea:
-Sunteti Bogdan?! :))). Mi s-a parut nefireasca asa ca am zis:
-Poftim?
-Sunteti Bogdan?
-Da.
-Vedeti ca prietenii dumneavoastra va asteapta jos. Adica jos de tot! :)))

LOL, am dormit si grupul a trecut pe langa mine, cum naiba…
Alarmat ma imbrac, ca deja faceam plaja, ma incalt, sar pe bicla si dau la pedale, la vale. Dupa 10 minute deja obosesc. Dupa inca 20 min ajung jos si ma intalnesc cu Cristi care deja urca dealul sa ma caute. Se pare ca restul grupului nu s-a mai dus pana la Oasa si s-au intors la scurt timp dupa ce m-am oprit eu numai ca au trecut glont pe langa mine dormind pe marginea drumului.
Ei deja isi faceau griji de 90 min pe jos, sunau in stanga si in dreapta si daca nu apaream curand probabil ca anuntau si politia. Ba chiar au sunat la restaurantul de la barajul Tau -Bistra si au cerut cu orice biciclist din restaurant pe care il cheama Bogdan. Au vorbit cu 2 :)))). Dupa lamuririle de rigoare ne punem pe drum spre Jina. Ne oprim la scurt timp pentru a face loc ciclistilor din turul Sibiului. Dupa ce ii vedem, pozam, aclamam ne punem pe urcat. Ca si idee, urcarea din Dobra pana la Jina este cea mai crunta urcare de care am avut parte, facuta pana la urma mai mult pe langa bicla decat pe ea.
Odata ajuns sus la #GhitaCiobanul in sat ingurgitez rapid ceva dulce si ma pun pe bicla pentru a ma bucura mai repede de coborarea meritata.
Pb e ca inca de la inceperea urcarii ma tot uit la ceas. Sus deja era 19:30 si noi mai aveam 60 km pana in Sibiu si pe urma ma asteptau 4 ceasuri de condus pana in Bucuresti. Deja ma gandeam ce sa fac si regretam putin decizia de a urca la Oasa.
Dam tare la pedale bucurandu-ne de coborari si numarand urcarile ramase. Cei 60km au trecut destul de repede si la ora 22:00 eram deja in Cisnadie, acasa la Cristi. Ne schimbam repede, ne facem bagajul, stam sa onoram ospitalitatea lui Cristi si Anca, btw Anca, delicioasa a fost masa :D, si apoi ne punem la drum.
Intrun final ajung si eu acasa la 4:00AM doar ca sa fiu a 2-a zi dimineata la munk :(. Din fericire ziua a fost scurta si a trecut repede.

Bilantul zilei, 170KM si o elevatie pozitiva pe care nu am avut inca cum sa o aflu dar urmeaza.

Uite si niste poze de pe traseu. Enjoy.

traseu

DCIM100GOPRO

IMG_20140720_192555

IMG_20140720_180119

IMG_20140720_180115

IMG_20140720_180104

IMG_20140720_180046

IMG_20140720_074218

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

Weekend cu ture ratate, prima, sambata

Weekendul ce a trecut am reusit sa mobilizez 2 prieteni si sa mergem la Sibiu pentru a da 2 ture de bicla si pe acolo. Weekendul a coincis cu concursul “King of the mountain” de la Paltinis dar nici unul dintre noi nu a vrut sa mearga la concurs. Totusi, la anul si cu putin antrenament poate ma duc.
Cu planul facut in minte pentru cele 2 zile de biciclit, plecam vineri seara, sau mai bine zis noaptea din Bucuresti, pe la ora 10:00 si ajungem intr-un final la iesirea din Rsinari pe la 02:00 AM. Punem cortul si pe la 3 ne bagam si noi la somn.
In stilul caracteristic la 7 sunt in picioare, fara sa mai pot inchide ochii. Cred ca sunt blestemat sa nu pot dormii si eu normal :(.
dupa ce atept sa se trezeasca si restul ne apucam sa strangem cortul si sa ne facem minibagajele si pe la 10:30 plecam spre Paltinis pe drumul forestier ce se rupa din drumul asfaltat in dreptul cabanei Curmatura.
Drumul urca usor pe macadam iar ca distanta vorbim de 19km si un urcus de pe la 650m la 1400m.
Dupa ce ne odihnim putin la paltinis si bem o cola meritata plecam spre telul final, Vf. Cindrel.
Nu mergem prea mult pentru ca reusim cu un talent fantastic sa ratam traseul. Era singurul traseu la dreapta care se rupea din drumul forestier dar care se afla pe o coborare pe care nu ne-am oprit deloc. Dupa 15 min de coborare ne-am oprit si noi sa ne uitam pe harta pentru ca era destul de dubios cum am coborat de la 1700m la 1300m. Concluzia, am luat-o gresit. Ne hotaram sa mergem inainte pentru a nu urca la loc. Drumul nostru ducea undeva sub varf mult mai la stanga de acesta si mai in spatele lui.
Dupa ce coboram sistematic pana la aproape 1000m altitudine deja ne dam seama cat avem de urcat la loc :(.
Ajungem la o intersectie unde spre stanga apucam drumul spre satul Sadu si valea sadului, predominant coborare iar spre dreapta drumul ducea spre Valea Frumoasa si undeva sub varf. Totusi, necunoscand bine zona, in loc sa o luam spre valea Frumoasa noi mergem spre refugiul Canaia unde reusim cu un talent fantastic sa ratam iara traseul si sa o luam pe un urcus unde facem un frumos pushbike. Dupa 20 min de impins la bicla ne dam seama ca nu ne indreptam unde trebuie asa ca ne hotaram sa facem cale intoarsa.
Ajungem la intersecti, vedem si pe unde o lua traseul, ne uitam la ceas, era ora 16:00 si ne hotaram sa ne intaoarcem pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem undeva.
Partea trista este ca ne-am intors fix pe acelasi traseu si a trebuit sa urcam toata panta lunga de o caruta de km.
Intr-un final, pe la ora 19:00 suntem iara la masina gata sa ne punem la masa.
Pe drumul de intoarcere am vazut si locul unui accident unde un ciclist tanar a iesit de pa drum pe coborarea de la paltinis cazand in rapa. Accidentul nu a fost fatal el alegandu-se doar cu ceva fracturi. Aveti grija pe coborari mai ales daca nu va stiti limitele voastra, ale bicicletei sau nu stiti drumul.
Seara am iesit si prin Sibiu cu gandul la tura de duminica care se va dovedi altfel decat imi imaginam , cel putin eu :).

Traseul ca si dificultate este peste medie daca ar fi sa ajungeti pe cindrel. la cum l-am facut noi nu. Eu unul il recomand, plus majoritate traseelor din zona sibiului.

Poate curand o sa fac si un mic clip cu acest traseu dar mai dureaza. Pana atunci bucurati-va de poze. Enjoy.

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPROUntitled

Bike to work … goddamn job :D

Astazi, deoarece vremea a tinut cu mine si fiind una dintre din ce in ce mai putinele zile in care ajung pe la birou, in rest fiind pe la clienti, implementari etc, m-am gandit sa imi iau gopro-ul si sa filmez drumul pe bicla pana la munca. Ma numar printre putinii oameni care lucreaza foarte aproape de casa, exceptand zilele in care nu ajung pe la birou, si pentru asta sunt recunoscator.

De obicei ca sa ajung la munca trec prin 3 parcuri: Parcul Copiilor, Tineretului si Carol.  Practic fac 15 minute pana la munca sau 20 daca ma mai plimb prin parc. Va rog sa nu fiti invidiosi, trebuie sa visam la un viitor utopic in care  cu totii ne vom putea deplasa rapid cu bicla la munca :P. Daca ne schimbam biroul, undeva mult mai departe, o sa imi anunt colegii ca voi lucra de acasa, ma voi trezi dimineata, voi da cateva ture de bicicleta si ma voi intoarce, considerand asta drumul meu pana la munca :))).

Rezultatul zilei il aveti mai jos sub forma unui filmulet ce tocmai l-am urcat pe youtube.

Enjoy.

Tura bicicleta muntii baiului. Tura de dupa mahmureala

Tura asta o sa o numesc “tura de dupa mahmureala, remediu contra ficatului” :). Practic vineri seara am iesit in oras iar sambata dimineata am aj acasa usor inconstient. Asa se mai intampla cand prieteni apropiati isi serbeaza ziua. Pb era ca vb sa merg cu bicla in muntii Baiului, iar plecarea era la 10 din Busteni :))).
Ma trezesc cu greu la 10, foarte mahmur si cu o mega durere de cap. Imi dau seama de eroarea facuta, dar groaza de a mai petrece un weekend in Bucuresti invinge asa ca la 10 30 sunt in masina si in drum spre destinatie.
Practic se pleca pe bicle din Busteni in Azuga de unde se urca cu cabina pe platou si apoi se mergea pe bicle pana in Traisteni, offroad, si apoi pe sosea pana in Campina de unde luam trenul inapoi in Busteni. Ca sa scurtez m am dus cu masina direct in Azuga si am inceput tura cu un handicap de 1 ora si ceva in urma celorlalti. Totusi traseul a fost atat de fain incat dupa 30 de min mi am revenit total, sau cel putin asa am avut impresia.
Mare atentie daca vreti sa coborati in Traisteni de pe Baiului. Traseulul se lasa in stanga undeva pe langa vf Baiu mic. Eu l am ratat si dupa ce am trecut si de Baiu mare mi am dat seama ca in ritmul asta o sa aj in Secaria :D. Fac cale intoarsa, ma uit pe gps si aleg o rata nemarcata :))). Treaba e ca am scurtat ceva si m am intalnit cu restul in Traisteni, asta dupa ce au facut si ei o pauza binemeritata de bere. Bere, sa nu mai aud o perioada….
Partea faina a fost ca pe ruta aleasa de mine am iesit mai putin inoroit  decat ceilalti.
Dupa regruparea din Traisteni mai mergem 30 km pana la gara din Campina, la fix sa bem o cola si sa prindem trenul Regio de 18 39 cu super compartiment de biciclete.

Concluzi:
Nimic nu este mai infricosator decat un weekend in Bucuresti.
Bicla bate mahmureala.
Ficatul nu are mereu dreptate.
Casca ochii la marcaje, mai ales cand esti mahmur :D.

Poze:

image

image

image

image

image

image

image

image

image