Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.

Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.

Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)

Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).

Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.

Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.

De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.

In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.

Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!