Cand le dam, le dam grupate, asa ca daca saptamana trecuta am fost in Bucegi cu bicla pana la Padina, ne-am gandit ca si saptamana asta ar merge un traseu tot in Bucegi :D. Traseul ales ar fi acesta,  un traseu fain, epic si plin de peisaje superbe, asta daca si vremea tine cu tine.

Din pacate cu noi nu a tinut si ne-a burnitat si plouat destul de mult si o ceata pacatoasa ne-a insotit tot drumul de nu am putut sa vedem nimic, nici un peisaj nici o priveliste frumoasa, nimic. Vina o purtam caci inca de cand am plecat se intrevedea o vreme nu prea frumoasa iar cand am ajuns in Sinaia un nor pacatos trona deasupra Bucegilor. Ne-am fi putut schimba planurile si sa fugim rapid spre Crai sau spre alt traseu dar cu speranta in inima am zis sa facem traseul planificat. Brigada avea 4 membri de data aceasta, Bogdan, Cristi, Cosmin si Damian si ne-am zis ca nu prea are rost sa renuntam la ce ne-am propus.

Un lucru a fost fain totusi, racoarea placuta de care o sa ne amintim cu drag o perioada mai ales la ce temperaturi incendiare ne asteapta in Bucuresti….

Plecarea s-a facut din saua Dichiu exact din parcarea cabanei cu acelasi nume. Cand am plecat norul se ridicase putin si nici de burnitat nu burnita, era aproape perfect. Ne-am echipat rapid si am luat-o pe bicle, pe asfalt, spre Piatra Arsa. Drumul asta asfaltat , trans-bucegi care nu tranziteaza nimic, exact in inima parcului natural, nu o sa il intelegem niciodata. O mizerie ce nu ar trebui sa existe… dar hai…

Asfaltul s-a dus repede si am ajuns pe drumul pietruit ce duce de la Piatra Arsa la Babele. Deja ceata s-a lasat, sau mai bine zis noi am intrat cu capul in nori si apa se lasa neplacut pe hainele noastre. Aici ne-am dat seama ca ne-am sincronizat tura cu concursul On top of the world care avea finishul la punctul Omu. Ne dam in laturi sa facem loc concurentilor si ne tinem usor in urma lor. La un moment dat, din cauza cetii o apucam gresit spre Costila. Dupa 15 minute ne dam seama ca am apucat-o gresit si ne intoarcem dar pe drum vedem cativa concurenti care ii dadeau tare spre Costila… nimic neobisnuit. Revenim in traseu pe o carare mai putin ciclabila si ii dam inainte cu tupeu. Dupa ce trecem de saua Sugarilor , unde drumul se bifurca, traseu de vara si de iarna , dam de unul din organizatori care ne incuraja si ne facea poze. Il dezamagim scurt zicandu-i ca nu suntem concurenti dar poze poate sa ne faca in continuare si il intrebam unde mai exact este finishul sau care este traseul. Dupa ce ne convingem ca traseul concursului nu avea nici o treaba cu releul de la Costila ii explicam ca are cativa rataciti. Nu e de mirare cu ceata nabadaioasa … dar si traseul era marcat razlatic cu panglici albe… v-ati prins, ceata densa si panglici albe :)))) … cum naiba sa nu te ratacesti…

Dupa o mica discutie si impotriva indicatiilor individului ii dam inainte pe drumul de vara unde avem parte de cel mai fain singletrack de pana acum care ne-a cam facut ziua. Pe aici ne intalnim si cu cativa concurenti care deja erau pe coborare asa ca le facem loc. Odata terminata si portiunea asta incepe lupta cu ultima panta pana la vf Omu care a fost facuta partial pe langa bicla partial pe bicla. Ultima bucata pana la cabana o facem in sa si in aplauzele spectatorilor :D… desi eram fara numar, fara numar, fara numar de concurs :))).

La cabana Omu aglomeratie mare din cauza concursului atat afara cat si inauntru asa ca stam putin sa ne uscam putin si ne dregem cu o ciorba de legume, un ceai si ceapa carata de Damian. Dupa o jumatate de ora de stat ne hotaram sa ii dam inainte. Daca pana la Omu am urmat dunga galbena de la Omu spre saua Batrana si mai departe trebuie urmata dunga rosie. Dupa ce facem cateva coborari pe pietre si incepem sa intram pe traseul ce merge pe muchia Bucegilor ne dam seama ca Damian a ramas putin mai in urma asa ca il asteptam. Cand soseste, ghinion, si-a luxat o glezna care avea si ceva pb anterioare. Fortata cam mult acum ii pune mari probleme si dupa ce discutam putin posibilitatile ne hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit. Desi facusem aproape jumatate din traseu, acum urma o portiune cu multe urcari/coborari si multe pietre + coborarea pana la Padina si sigur nu ar fi fost decizia cea mai inteleapta sa continuam, si bine am facut caci pe intoarcere burnita s-a transformat in ploaie si pana la Babele ne-a tot picurat. Fain a fost ca am reusit sa facem de 2 ori in aceasi zi acea portiune singletrack pe traseul de vara de langa saua Sugarilor :D… belea!

Ii dam inainte cu tupeu si ne bucuram de coborarea pana la Babele care este absolut geneiala avand o multime de variante pe unde sa ne dam. De la Babele drum pe pietre si apoi asfalt pana la masina, nimic de povestit, doar ceata :D.

Per total tura a fost super faina si va lasam mai jos cu poze si filmulete de pe traseu. La acest link gasiti tura initiala iar la acesta trackul nostru.

Enjoy!