Un record si 2 vai. Asta ar fi cea mai scurta sinteza pentru weekendul ce tocmai a trecut… si recordul nu este ca am dat si noi 2 vai intr-o zi, ci ca am reusit sa facem cea mai lenta tura pe bicla, asta sambata, 23 km in 7 ore…. da, ati citit bine :)))
In fine, la acest record au contribuit puternic cele 6 pene si traseul de la Paulesti (livada cu ciresi) care, daca il faci prima data si nu cunosti zona, fara gps in mana esti mancat. Fiind un traseu scurt, si cu multe intersectii, daca vrei sa il nimeresti tre sa stai sa te uiti la gps mereu, si cum nu aveam un dispozitiv gps de purtat pe bike, trebuia sa stam sa ne uitam mereu la trackul de pe telefon.
Iar de cele 6 pene, ce sa mai zic. Pe ultima nici nu ne-am mai chinuit sa o facem ci am mers pe langa bicle pana la masini, sau cel putin Laurentiu, victima cu 4 pene la activ intr-o singura tura, s-a sacrificat si a mers pe langa bicla pana la masina:))).
Totusi, exceptand recordul nostru si faptul ca eram pierduti fara gps, adica nu ne iesea deloc traseul propus, este frumos la Paulesti, un traseu bun de antrenament, un fel de parc Tineretului la superlativ cu catarari mai faine, mai lungi si solicitante si cu 2 coorari de nota 10 :D. Recomandarea ar fi sa nu calcati pe acolo daca a plouat recent caci zona nu se usuca asa repede si cu noroiul nu e de joaca, strica orice distractie ;)… aaa, si fara gps…
Aveti AICI trackul nostru cules de pe bikemap si mai jos cateva poze de pe traseu. Si ultima recomadnare ar fi sa nu plecati fara camere/petice/rabdare caci la cati salcami sunt prin zona aveti toate sansele sa stabiliti si voi cate un record… numai va rugam sa nu ni-l bateti pe al nostru :D.
Si povestea continua cu ziua de duminica, care a fost cel putin bestiala, cu soare, nori si 2 vai, Malinul si Alba, exact in ordinea asta :D. Dupa ziua de sambata, extrem de obositoare, mai mult psihic decat fizic :))), ma trezesc cu noaptea in cap, mai exact la 5:30 sar in haine imi fac rucsacul si umplu termosul cu ceai doar ca sa uit acasa multe alte lucruri mai importante. Dar bine ca am ajuns la 6:30 in parcare la IKEA unde ma intalnesc cu Mihai aka Cab. Barcaciu, Alex si Tiberiu. Ne grupam cate 2 in 2 masini si gonim ca nebunii sa prindem prima cabina, lucru pe care il si reusim, doar ca sa il asteptam pe Tiberiu sa coboare si sa revina cu a 4 a cabina… caci si-a uitat betele in masina … futu-i mama ma-sii de rima…. :))).
La cabina ne-am intregit si fortele adaugandu-l pe Ovidiu la brigada de soc. Dupa 45 de min de asteptare si cu planul facut o luam si noi usor spre Costila. Ajungem in buza vaii Malinului doar sa ne minunam cata zapada e, si aici si pe cerb si pe unde ne mai uitatm. Ne facem guraj si dam drumu la distractie. Concluziile la finalul vaii ar fi ca ar mai tine inca 2 saptamani. La final, dupa ce ne odihnim putin stabilim si sa o luam inapoi ca sa ne indreptam spre Alba. Usor de zis, greu de facut. Dupa 2 ore de urcat si spart zapada suntem si noi iara sus unde stam 30 de min sa ne intregim iara fortele. Dupa ce mai stam devorba cu un grup venit din spate, o luam usor spre Alba, pe o vreme ceva mai inorata si dupa ce ne-a picurat putin pe finalul urcusului din Malin.
Ajungem destul de rapid in Alba doar sa o gasim ingusta si intrerupta. Incepem coborarea usor obisiti si dupa o mica peripetie pe la saritoarea Carnului, unde Alex a fost eroul principal cu in derapaj pe fund de cativa metrii buni, continuam putin mai grijulii pana la finalul vaii. Dupa saritoare pana aproape la verdeata am cam schiat si pe un covor de pietre :D. Zapada nu mai tine pana jos la verdeata asa ca trebuie sa dati schiurile jos ceva mai devreme. Ne schimbam, ne curatam echipamentul si ii dam usor la vale pana la caminul alpin si mai departe dar nu inainte de a ne lua o bere de la primul chiosc iesit in cale… caci ne era o sete…
Fruoasa zi, si frumos mod de a incheia sezonul… poate…:D
Va lasam mai jos cateva poze faine din cele 2 zile si promitem a revenim si cu un filmulet cat de curand. Foto credit pentru pozele cele mai dinamice i se cuvine lui Mihai Petre, nu dansatorul ci schiorul :)))). Enjoy!
“When I first started out in [mountain biking], it was all about having fun, playing with my mates, with a bit of racing thrown in. Nothing has changed!” – Steve Peat
Am plecat spre Montpelier cu gandul de a-l vizita si apoi de a ne indrepta spre munti dar nu inainte de a scurta putin din distanta luand un tren pana in Perpignan. Vremea se anunta superba cer partial inorat si un soare arzator ce se ascundea rar printre nori.
Montpelier este un oras frumos, nu chiar mare, cu o facultate de medicina foarte buna din cate am inteles si cu un centru istoric foarte frumos. Nu am apucat sa vizitam decat arcul de triumf care este pozitionat intr-un parc superb si apoi ne-am dus direct la gara. Dupa ce am stat 45 de minute la cozi pentru bilete si informatii, ni s-a scurs si timpul de vizitat si a trebuit sa plecam :(.
….
La 14 eram in Perpignan si ne pregateam de plecarea spre Le Tech. Ne mai oprim la o ultima cafea si apoi ii dam inainte. Pe masura ce ne indreptam spre Ceret, un orasel intermediar, norii se tot strangeau deasupra noastra si cand ajungem in apropiere de acesta incepe iara sa toarne. Dupa experienta de ieri parca nu mai vrem sa pedalam prin ploaie, mai ales ca ne asteapta 2 zile prin munti, asa ca ne adapostim iara la o patiserie si asteptam sa vedem daca se schimba ceva. Dupa vreo 2 ore de stat la ceaiuri si cafele, nimic… atunci luam decizia sa schimbam directia si sa ne indreptam spre zone mai prietenoase din punct de vedere meteorologic, spre Figueres… in Spania. Trecem Pirineii mai pe la baza, pe la un pas situat la 500m altitudine si mai facem o oprire in Le Perthus ca sa vzitam fortul Bellegrade pus si acesta in varful dealului. Dupa o catarare de 1km si ceva elevatie ajungem la el, numai ca era inchis :(.
Ne resemnam si ii dam mai departe. La 9 seara suntem la gazd gasita rapid pe airbnb si ne facem planul pentru ziua urmatoare. Vrem totusi sa urcam spre Travertet, destinatia initiala pentru ziua urmatoare, conform planificarii si sa luam totusi mai mult contact cu Pirineii. Sa vedem ce are de zis vremea…
Detaliile zilei, 80km si 700m elevatie.
cu calutul la cetate
Ziua 8
Si despartirea de Vlad, pe care il tot supara o raceala de cateva zile si acum l-a si rapus. Avand in vedere ca astazi vom merge spre Vic, traseu ce implica ceva mai multa diferenta de nivel, Vlad a decis sa ia trenul pana in Barcelona si sa ne regrupam acolo. Astfel, plec la drum cu Ion dar nu dupa ce servim regulamentar o cafea in Figueres, considerabil mai ieftina decat cele servite in Franta. Dupa, ne asternem la drum si in curand ne gasim pe un offroad mai degraba destinat unui mtb decat unei bicle de sosea. Drumul este foarte frumos numai ca avansarea este mai greoaie. Se pare ca sunt o miltime de astfel de drumuri prin zona, care leaga terenurile agricole si fermele, chiar faine si foarte practicabile. Dupa vreo 30 de km reusim sa le parasim si sa intram iara pe asfalt, apoi, in apropiere de Banyoles ne bagam intr-un local sa mancam ceva si nici nu intram bine ca afara se pune o torentiala de toata frumusetea… si ii tot da asa ca stam sa manacm si apoi stam la cafele, poate, poate se opreste. Dupa ceva mai mult timp hotaram sa ii dam inainte pe o ploaie usoara. Ies afara sa constat ca mi am lasat bicla in ploaie 😦 si cea mai afectata geanta a fost cea cu manusile uscate si incalzitoarele de picioare… damn it!
Inaintam printre stropi si cand ajungem pe langa Sant Miguel de Campmajor ploaia ne paraseste si putem sa inaintam mai linistiti. Planul este sa trecem prin zona vulcanica de la Garottxa :), stati linistit, nu este activa… un fel de Calimanii nostri. Pana la intrarea in parc, si dupa, zona este foarte frumoasa, verde cu un drum foarte fain, putin circulat gi-524. Ajungem intrun final in Olot, unde ne mai aprovizionam cu ceva dulciuri si apoi mergem mai departe spre Vic. Nu ne indepartam foarte mult caci, la intrarea in primul tunel pe c-37 sumtem opriti din drum de un echipaj care ne spune ca nu avem voie si ca vom primi amenda daca trecem prin tunel, si ca mai urmeaza alte 5 dupa acesta, dintre care unul lung de 6 km… oups… si alternativa e sa o luam pe giv-5273 si prin Coll de Bracons undeva la 1132m altitudine. ok, ne facem curaj, sunam gazda sa i zicem sa ne astepte ca ajungem ceva mai tarziu, si ii dam. Ajungem intrun final, pe la 10 seara si in punctul culminant, ne facem o poza cu indicatorul si ii dam mai departe. Coboram pe parta calalta si vedem ca drumul tot serpuieste si pare sa urce iara asa ca facem o ilegalitatea si coboam in c37 si trecem prin ultimele 3 tunele.. mult mai rapid. Ajungem intrun final la gazda, undeva inaīnte de 12 noapte si destul de obositi, doar sa ii gasim asteptandu-ne sa le povestim cate ceva despre calatoria noastra caci si ei erau destul de plimbareti, ba chiar au facut o tura de biciclea prin Romania si mai departe si le a placut foarte mult. Stam la povesti si ne tratam cu pizza gatita de gazdele noastre Marti si Maria si astfel ne bagam la somn pe la ora 2 noapte… faina zi! Ca si detalii am avut parte de 120 km si peste 1900m elevatie, speciala Cataloniei :D.
Ziua 9
Ne trezim mai greu ca de obicei, aproape de 9 si pe masura ce fac planul turei, Ion imi da vestea ca nu va participa la speciala de astazi din cauza febrei musculare agravata dupa ziua de ieri, asa ca raman singur sa termin turul :D. Dupa ce discut cu Marti si Maria, hotarasc sa iau o ruta ocolitoare pana in Barcelona, dar care ma duce prin parcul natural Montseny si apoi prin alt parc natural, Montnegre i el Corredor, ambele superbe si cu catarari dar si coborari super faine. Ziua incepe iara cu ceva offroad. Cand ii dai pe google ca te deplasezi cu bicicleta, nu te astepta sa stie si cu ce bicicleta esti, sau cu ce bagaje, caci te baga prin toate hartoapele si pe toate cararile….
Si traseul ales pentru astazi este super frumos si cele 2 parcuri nu mi au inselat asteptarile. Ma misc rapid si pe la 4 sunt deja la malul marii cu o pofta uriasa de mancare…. pacat ca mai am 40 km pana in Barcelona. Ma incarc de curaj si ii dau tare. Ajung intrun final si exact cand ma postez in fata la Sagrada Familia, care in realitate este mai mica si mai chicioasa decat pare in poze, incepe si ploaia. Mai vizitez putin si cartierul Gotic care era chiar si pe ploaie super aglomerat si dupa ii dau spre locul in care ma asteptau Vlad si Ion. Se pare ca astazi a luat si Barcelona cupa si toti microbistii sunt in extaz, urla si claxoneaza pe strazi ca….microbistii :))). Ajung sa ma vad pe la 8 cu Vlad si Ion si stam la o bere si le relatez traseul de astazi. Bilantul zilei, 130km si 1300m elevatie.
Ziua 10
Dedicata Barcelonei in mare parte si impachetatului de biciclete pentru zborul cu avionul, in rest. Barcelona este un oras foarte frumos, toate cladirile sunt intr-o oraduaiala placuta, strazile toate is cu sens unic, si toata lumea respecta regulle de circulatie, sau cel putin asa lasa impresia. Am fost destul de claxonat ca circulam pe banda de autobuz, pana mi-am dat seama de ce este goala si de ce ma claxoneaza lumea. Nimeni nu se atingea de ea asa ca mie mi s-a parut perfect normal sa circul pe acolo :))).
Noi, in scurta vizita nu am apucat sa vedem decat Sagrada Familia, care asa cum am mentionat pare mai impresionanta in poze, centrul gotic care este hiperaglomerat si plin de mgazine, plaja si palatul regal care gazduieste si muzeul de arta, dar fara sa intram caci ne cam plictisim in astfel de incinte :)).
De biciclit am mai biciclit si astazi cam 30 de km prin Barca si pana la aeroport. Inainte de Aeroport ne-am plimbat si prin “delta” raului Lobergat, o minidelta amenajata foarte frumos cu o banda pietonala si una pentru biciclete. In apropierea aeroportului, cine a gandit proiectul a facut si un loc de stat si de admirat avioanele cum aterizeaza, care cred ca a fost cea mai interesanta experienta a zilei, mai impresionanta chiar sid ecat Barcelona in sine, caci avioanele treceau la cativa metri pe deasupra noastra :D. Foarte tare!
La aeroport am ajuns mai devreme si ne-a luat cam1h sa ne impachetam bicicletele cu bubblerap, scoci si folie si cine a avut, a bagat bicla si in geanta :D. Zborul era la 21:30 si ateriza la 1:55 cu decalajul orar. Numai bine avand in vedere ca la 9 incepe o noua zi de munca, sa vezi atunci depresie postaventura :D. Bine macar ca am avut la ce sa visam :D, caci a fost super!
O super calatorie, si speram ca traditia acestor ture o vom pastra si la anu. Calatoria a avut 10 zile din care doar 8 biciclite efectiv, apoximativ 900km si peste 700m elevatie. Un bilant ok pentru o tura cicloturistica de 1 sptamana in care am apucat sa vizitam niste locuri foarte frumoase din care mai mentionam odata: Coasta de Aur, Pirineii, Barcelona si alte orasele adiacente si in care am facut cunostinta cu oamenti super de treaba, gazdele de pe Airbnb, chiar si domnul din Marsilia :D.
Pana la urmatoarea postare, speram ca v-a placut calatoria si relatarea. La urmatorul link gasiti un document cu planificarea initiala a turei facuta de Ion. De suferit au avut doar ultimele 2 zile dinainte de Barca, trecerea din Franta in Spania nemaifacand-o prin inima Pirineilor din cauza vremii foarte instabile si a furtunilor care ne-au pandit la fiecare … pedala. Am inteles de la Marti si Maria ca in Pirinei a nins bine, ei chiar plecau la ski in ziua in care i-am parasit… poate mai prindem si noi o zi dupa ce revenim in tara :D.
A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.
De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.
Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…
Ziua 1
Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.
Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.
Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.
Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.
Ziua 2
A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.
Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.
Ziua 3
Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..
Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).
Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.
il facem la primul semafor
Ziua 4
Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…
…
Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…
Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))
detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀
Ziua 5
Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.
Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.
Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.
Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.
Ziua 6
A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…
Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.
Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.
ciresarii 😀
Cam asta ar fi prima partea a calatoriei, dar urmeaza partea cel putin lafel de interesanta, les Pyrenees :D. Stay tuned and enjoy!
Un paste biciclit, putin cam diferit fata de cel de anul trecut, dat tot sportiv, asta ca sa compensam cantitatile de bunataturi infulecate… Daca anul trecut reuseam sa tinem schiurile in picioare, si asta pe partie, anul asta zapada tinde sa se duca cam repede, desi, daca m-as uita pe fereastra nu as fi asa sigur de asta… la Balea cica a nins bine rau…
Anul asta am lasat astfel schiurile si ne-am suit pe bicle si rau nu a fost caci in fiecare zi din miniconcediul ce a trecut am reusit sa facem cate un traseu foarte frumos combinand urcari faine si pushbike-uri cu coborari pe masura.
Astfel, am facut 3 trasee, scurte si condensate, dupa cum urmeaza.
ziua 1 – Busteni -> Poiana Tapului -> Drumul de cota -> Stana Regala -> Poiana Tapului pe carare prin padure ==> LINK TRASEU;
ziua 2 – Busteni – Azuga – Cabana Susai – Coborare triunghi rosu de la cabana in valea Azugii (foarte tare coborarea, dar scurta) – Busteni ==> LINK TRASEU;
ziua 3- Busteni – Cabana Diham – Dihamul Militar – Muchia lunga – Busteni (coborare absolut bestiala) ==> LINK TRASEU;
Toate traseele sunt scurte si daca se pleaca de dimineata, la putin timp dupa 12 puteti fi inapoi la punctul de plecare. Practic puteti incerca 2 trasee in aceasi zi, sau daca sunteti hardcoristi, toate 3 sau acelasi de mai multe ori :))). De asemenea fiecare are cate un singletrack bestial, scrut dar foarte fain pe care ii puteti da bine, pana cand va iese un bustean de-a curmezisul in fata :)))
Noua ne plac si le recomandam cu placere 🙂 si cu siguranta le vom mai da de cateva ori anul asta :D.
Mai jos, materialul doveditor de rigoare, revenim curand si cu filmuletul de pe Muchia Lunga ;). Pana atunci… enjoy and have fun!
Vertical Riding Romania 