Monthly Archives: September 2016

Isverna 3.0

Isverna 3.0 courtesy of Tibi and Matei :D.

An de an traditia continua si deja am ajuns la a 3-a editie a turei la Isverna. Anul asta Tibilica isi face upgrade de firmware la ultima versiune 3.0, LA MULTI ANI TIBILICA!!!, si cu ocazia asta reeditam intrunirea de anul trecut, lafel de voiosi, plini de viata dar mai multi la numar caci lucrurile se misca :D.

Unde mai pui ca in aceleasi zile este organizata si prima editie a Karst Isverna MTB Race, un concurs XC intr-un loc absolut superb. Lucrurile se misca se pare si aici, si locul este usor usor pus pe harte de oamenii ce il iubesc si care acum au ocazia sa faca ceva pentru el. Matei si Hymalaia Travel organizeaza de mult tabere de copi, de MTB, de explorare, prin zona aceasta ce are atatea de oferit.

Fara nici o exagerare, este o zona superba, simpla, de parca te-ai intors in timp. Cred ca am zis asta si in postul trecut, oamenii inca se incalta in opinci pe aici, si nu ca ar fi vreo zona turistica si vin turistii, ci pentru ca asta le e portul si viata.

Am plecat de joi seara, sau chiar noapte, dupa munca, si dupa ce ne luptam cu traficul din Bucuresti, reusim pe la un 9:30 sa iesim si noi pe autostrada. Din ce in ce mai mult cred ca acest oras functioneaza ca o inchisoare…

Drumul ii lung pana la Isverna, pana in Mehedinti, dar parca nu trece asa greu. Cu mici intarzieri ajungem si noi pe la 3 noapte la Matei in curte doar ca sa ii gasim pe restul care au reusit sa reziste, nici ei veniti de mult, in jurul focului facut in vatra din curte. Ne intindem corturile, caci sigur mai tarziu nu vom fi instare :)), si stam la foc… timpul trece si ne prinde a 2-a zi si somnul parca nu mai vrea sa se lipeasca de noi :D. Frig rau dar ne-a mers cu focul. Spre dimineata vine si nea Giolgau cu tuica si ne intreaba cum de am rezistat fara ea pana acuma… :)))

A 2-a zi stam la cafea, luam micul dejun, tragem cu arcul, jucam fotbal prin curte, activitati obisnuite de vineri, am putea sa spunem chiar ca am avut un casual friday :))).

Spre seara eu dau o fuga pe traseul de mtb de la concursul de maine. Fac prima urcare in strigatele muribunde ale ficatului meu. Deja ma apropiam de 48 de ore de nesomn si nici cu alimentatia nu am fost prea atent, dar bine ca m-am hidratat cum trebuie :P. Ma opresc langa un mar sa imi trag sufletul si apoi la umbra nucului batran unde imi umplu si rucsacul de nuci. Dupa ce dovedesc prima urcare si dupa ce tija de sa se strica asa, din neant (a pierdut presiunea) :(, ii dau rapid inapoi spre Isverna caci imi era clar ca nu termin nici un traseu. Seara ne prinde pe toti la foc si cu burtile pline. Trag de mine cat pot dar pe la 12 capitulez.

A 2-a zi vremea se arata chiar faina, nici un nor pe cer si temperatura ceva mai acceptabila. Concursul a fost chiar fain, atat organizarea cat si traseul. Acesta a avut cam 31 de km si vreo 1200m elevatie. Incepe cu o super urcare de cam 6 km si vreo 450m elevatie, apoi o coborare zdravana. Apoi urmeaza iara o urcare ce se termina cu un pushbike zdravan si iara o coborare lunga. Partea finala a traseului consta in vreo 3-4 urcari si coborari mai mici dect cele 2 de la inceput. Chiar este fain, si catarari foarte solicitate dar si coborari pe masura si vreo 2-3 sectiuni de coborare is chiar tehnice, bolovani, carari inguste, radacini, chestii de calitate :D.

Dupa concurs stam putin la socializarea de rigoare si incheiem seara cu un concert al trupei Madicine Band din Serbia care chiar canta fain, niste cover-uri foarte reusite. Dupa concert ne retragem la vatra lui Matei unde ne prinde si somnul in jurul focului. In ultima zi stam sa ne strangem catrafusele si sa ne facem bagajul, dar Matei, care pleca oricum peste cateva zile de aici, baga o tura prin crovuri impreuna cu Tiberiu, Gabi, Mihaela si Bogdan, tura pe care chiar ma oftic ca am ratat-o :(, mai ales dupa ce am vazut pozele. Asta e, un motiv in plus sa revin la Isverna :D. Trakul de la concurs il gasiti aici, iar mai jos va lasam pozele faine de la isverna, printre care cateva si de pe traseul concursului precum si un video facut de cei de la dampedale.ro cu fragmente din traseu. Hai sa ne revedemsi la anu’ cu bine la Isverna. Enjoy!

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta

Leave a reply

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta, un nume ambitios dar si o tura pe masura :).

Profitam din plin de vremea stabila si ne avanturam pana in creasta Fagarasilor. Tura asta este posibil sa fie cea mai faina de anul asta, trebuie doar sa asteptam sa vedem daca o mai detronam cu o alta :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura faina prin Fagaras. Ideea i-a venit lui Tiberiu care a propus sa combina doua ture facute de Radu Diaconescu a.i. sa ne bucuram atat de creasta Fagarasilor cat si de o coborare pe masura pana in Plaiul Foii. Initial vroiam sa mergem iara pe Moldoveanu dar vremea putin instabila ce aparea in prognoze ne-a facut sa revizuim putin planul. Astfel, schimbam tura pe ultima 100m si ne hotaram sa fentam varful si sa urcam in creasta prin Valea Rea si apoi prin Valea Bandei.

De plecat am plecat de joi seara si am dormit la o pensiune in Nucsoara. Noroc cu Ionut, fratele lui Tiberiu care si-a sacrificat seara oferindu-se sa ne duca pana acolo, astfel dandu-ne libertatea de a ne face traseul dupa cum vrem.

A 2-a zi ne trezim pe la 6:30 si pe la 7 reusim sa iesim din pensiune si sa ne suim pe bicle. Luam cu entuziasm valea Rea si cu doar 2 mici pauze, pe la 10:30 reusim sa intram pe valea Bandei, prima necunoscuta a turei. Dupa ce servim al 2-lea mic dejun continuam cu un pushbike pe un drum de exploatare urmand trackul lui Radu. La scurt timp incepem sa balaurim prin boscheti si abia, abia razbatem. Drumul de exploatare este surpat in mai multe locuri din cauza alunecarilor de teren asa ca nu recomandam sa o luati dupa urmele noastre. Banuiala mea este ca cararea pe valea Bandei incepe de fapt pe albia raului undeva in spatele stanei ce se vede jos la inceputul vaii si la inceputul drumurilor de exploatare. De acolo sigur este o poteca ce duce sus pe vale si nu trebuie sa urcati pe drumurile de exploatare. Noi am balaurit ceva si am pierdut cam 1h incercand sa ne dam seama cum mama naibi sa o luam si sa fentam alunecarile de teren. Intr-un final dam in poteca nemarcata ce ne poarta sus in vale. Se bicicleste foarte putin pe aici, toata valea fiind foarte salbatica. Iarba mare si poteca aproape inexistenta. Se trece pe langa o stana, si de 2 ori peste rau, odata din stanga raului in drepata si apoi invers. Se ajunge intr-o caldare mare unde este alta stana mica si de aici drumul urca in serpentine pe o poteca ciobaneasca, pana in traseul de creasta. Pushbikeul este de cea mai buna calitate si este acompaniat din cand in cand de carrybike :))). Intr-un final si dupa vreo 3 ore de balaurit ajungem si noi in creasta, undeva dupa fereastra mare a Sambetei si inainte de varful Urlea. Dupa ce ne odihnim putin incepem curajosi traseul de creasta. Se cicleaza destul de greu dar merge. Ne bucuram de cateva portiuni faine si mai impingem la bicle pe unele mai accidentate. Intr-un final, in jurul orei 5 ajungem in curmatura Zarnei si la regugiul cu acelasi nume. Alegem sa ne oprim aici si sa continuam traseul maine. Urmatorul refugiu ar fi Bratila dar este intr-o stare mai proasta decat acesta. Dupa vreo 2 ore apare si un grup de 5 drumeti din sens opus si ne asezam cu acestia la vorba. Facem si schimb de tuica si ne frigem putin cu kerosenul de il carau :))) a noastra era ceva de hidratare pe langa a lor :))).

Dimineata ne prinde intorcandu-ne de pe o parte pe alta pe palul dur din care erau facute paturile din refugiu. Din motive de ergonomie ne-am lasat izoprenele acasa :D.

Ne echipam greoi si mancam ce mai avem prin bagaj. Ne luam la revedere de la drumeti si continuam traseul in lumina puternica a diminetii. Cararea urca si coboara de mai multe ori pana trece de refugiul Bratila si ajunge intr-un final in dreptul refugiului Berevoiescu. De aici numai coborare de cea mai buna calitate pana in Plaiul foii. Cararea este super faina si gata sa multumeasca dorintele oricarui mountainbiker. Daca pana sa intre in padure o poti aborda cu viteza si iti ofera destula adrenalina, cand intra in padure capata cateva accente enduro si tehnicitatea creste o bucata. De asemenea poteca este destul de salbatica trecandu-ne calea atat o vulpe cat si o vipera neagra. Asta din urma ne-a cam facut inima sa stea in loc :))). Dupa incidentul cu vipera continuam pe cea mai faina si abrupta coborare ce ne scoate in forestierul de duce in Plaiul foii. Mare atentie sa nu va pacaliti, incercati sa tineti marcajul si sa nu o apucati pe reteaua de drumuri de exploatare nou aparute si care nu au nici un farmec. Noi era sa ne pacalim dar dorinta de a gasi carari noi si faine a invins asa ca am mai balaurit putin ca sa revenim in poteca, asta dupa ce am apucat-o din gresala pe unul din forestiere. Si nu am regretat caci, dupa cum povesteam, a urmat cea mai faina, abrupta si tehnica parte a traseului de am reusit sa incingem franele la maxim :D.

Odata ajunsi in forestier ii dam cu spor pana in plai unde servim o bere, o cola un bulz si o portie de papanasi de zici ca n-am mai mancat nimci de 2 zile :))).

Apoi a urmat plictisitorul drum pana in Zarnesti unde am prins trenul de la ora 5. Va lasam in continuare un mic filmulet demostrativ si imaginile de rigoare precum si 2 linkuri cu traseele din cele 2 zile: link 1, link 2. Tura este superba si chiar merita sa faci tot pushbikeul din prima zi. Alternativa ar fi o tura de 3 zile cu urcare pe Malita apoi varful Moldoveanu si o bucata ceva mai mare din creasta. Scutesti astfel 3 ore de pushbike dar te pricopsesti cu trecerea Moldoveanu – Viste cu bicla in spate, nu ca nu am fi obisnuiti cu ea si cred ca la anu’ asta ne va fi traseul :D. Pana atunci, enjoy and ride safe!

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte…

2 Replies

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte, dar o sa incercam :).

Ideea turei i-a venit lui Mountain BikeDude, cel mai cel mtb-ist din Timisoara 😀 si dupa cateva discutii pe FB am zis sa ii dam curs actiunii asa ca vinerea trecuta, imediat dupa munca am fugit sa imi iau bagajul deja facut si bicla si sa o intind spre Sibiu. In mod traditional, la ora aia am reusit sa fac peste o ora pana la iesirea din Bucuresti astfel abia dupa 18:30 ma gaseam pe autostrada visand in continuare la tura de maine.

Ajung in jur de ora 22 la Talmaciu si ma duc spre pensiunea unde am facut rezervarea ca sa iau cheia caci altfel ajungeam prea tarziu si nu vroiam sa deranjez, apoi fug la gara. Ne intalnim, ne salutam, punem bicla pe masina si dam sa ne suim cand apare si Mary din Germania venita cu couchsurfing in RO si care incerca sa gaseasca o adresa anume. Ne oferim sa o ajutam si dupa inca 30 de min reusim sa gasim persoana la care urma sa doarma. Ii urma multa distractie si bafta si ii zicem sa ne contacteze daca trece prin Bucuresti, apoi o taiem spre Talmaciu. Ajungem intr-un final, dam biclele jos si le legam in curtea pensiunii ne ducem in camera unde mai stam la o tigara si sa aruncam o privire peste harta si peste traseul de maine.

Dimineata suna ceasul putin cam cu noaptea in cap, pe la un 5:45. Ne urnim cu greu, ne echipam si ne deplasam la bicle. Le mai dam cu putin ulei, mai aruncam o privire prin bagaj si o intindem la birtul din sat care este cam lafel de matinal ca si noi. Abia deschis toata lumea se oprea la cafea aici, faina atmosfera de birt.

Cred ca se facuse 7 cand o intindem si noi din loc. Nu mergem nici 15 min ca ne vine un miros de tuica de la una din case unde si oprim. Doamna ne invita la o cafea dar noi nu vrem decat o sticluta de tuica pe care o si adjudecam. In timpul asta cazanul de tuica isi facea treaba nestingherit si operat cu dibacie de unu nene cam animat pentru ora asta a diminetii.

Continuam drumul spre muntii Lotrului si varful Prejba, primul obstacol al zilei. Trebuie sa zicem ca tura a implicat destule portiuni de pushbike si de asemenea drumurile is cam neumblate pe aici. Gasesti marcaje dar tarziu, cand dai in creasta Lotrului dar cararile sunt umblate mai mult de animale. Am vazut in poteca de toate, serpi, cocosi de munte, bufnite etc, doar pe regele berii nu l-am vazut :))).

Dupa Preja coboram la o stana sa luam niste apa. Ciobanul de treaba ne si invita la un unt pe paine, probabil cel mai bun unt pe care l-am mancat. Stam la ceva povesti si apoi o intindem din loc. Creasta incepe cu varful Voinasita dar pana acolo mai avem ceva varfuri de trecut. Desi ne bucuram de un timp bun, probabil ca pauzele adunate incep sa ne decaleze orarul. Ajungem pe la ora 14 pe varful Voinasita si realizam ca ne este usor imposibil sa facem creasta si apoi sa luam la mana si Cindrelul ca sa ajungem a 2-a zi la 15 in Sibiu ca sa prindem trenul de Timisoara. Atunci luam decizia sa ne indreptam spre varful Negovanu dar sa nu il mai urcam ci sa coboram la lacul Negoveanu pe un forestier care pe harta este marcat ca drum judetean :))). Coborarea lunga devine in curand plictisitoare. Ajungem dupa ceva timp jos la drumul de vine din Raul Sadului si apoi o luam in urcare usoara spre lac si baraj. Cand ajungem la lac se facuse ceasul aproape 18 si acumulasem cam 2600m elevatie. Mai avem inca 2-3 km de urcare usoara pana la marcajul spre refugiul Canaia prin muchia Canaia. Ajungem rapid si incercam sa depistam triunghiul albastru de pe indicator care de fapt era rosu. Dupa 15 minute ne convingem ca alt marcaj nu are cum sa fie dar ne si demoralizam cand vedem pushbike-ul ce urmeaza. Practic mai avem 3-4 km de push/carry bike de cea mai buna calitate. Urcam prima parte si apoi stam sa ne odihnim. Cu ocazia asta incep si roata de cascaval de o car dupa mine inca de dimineata si care e cam singura mancare de o am la mine caci in rest am doar cateva batoane de cereale si 2 geluri. Mananc infometat din cascaval si simt cum puterile imi revin… sau nu :)))). Doar cu gandul la lasarea intunericului si la frigul ce va veni inevitabil ne ridicam si dam iara la impins de bicle. In alte conditii as fi vazut poteca asta cu alti ochii. Este abrupta dar ar face o coborare cel putin bestiala, mai ales daca ar fi putin curatata. Totusi, nu stiu daca merita sa urci atata doar ca sa cobori 4-5 minute… in fine, desi pe marcaj scria 1.5h pana la refugiu, cred ca am facut vreo 2. Oricum am stat de vorba a 2-a zi cu cabanierul dar si cu un salvamontisit care ne-au confirmat ca antrenat si fara bagaj prea mare faci 1.5h… LOL :))).

Ajungem la refugiul care pana la urma s-a dovedit a fi o cabana in toata regula, pe la 21:30 seara doar ca sa ocupam ultimul pat disponibil, si ce bine am dormit, aproape neintors pana cand a rasarit soarele. De dimineata am stat de vorba putin cu cabanierul, am mancat o omleta si i-am dat repede spre Paltinis. Drumul este ok, urcare si coborare de optotriva. Ultima parte pe marcajul turistic, stanga cand ajungeti in saua Batrana, este chiar faina de coborat, atat bolovanis cat si singletrail deopotriva. In Paltinis servim o bere si ii dam spre Rasinari dar nu pe clasicul drum forestier. O apucam pe un marcaj spre Cisnadie (cruce rosie) si apoi pe altul spre Rasinari (Cruce Albastr) pe ce s-ar putea sa fie cel mai accidentat drum forestier pe care am mers. Daca era o potecuta sau o carare nu ma plangeam dar era un drum forestier destul de lat dar plin plin de bolovani si luuuung de ne-am plictisit. Ajungem intr-un final in Rasinari si apoi in Sibiu. Stam la un suc si o tigara si apoi ne despartim, unul spre gara si altul sa recupereze masina din Talmaciu. Tin sa spun ca cei 20km de asfalt au fost crunti pe o caldura aproape insuportabila. Mai, mai ca imi venea sa o iau inapoi :P.

Per total tura a fost super faina si putem afirma ca a fost si reusita chiar daca nu am facut toata bucla propusa initial. A ramas sa ne regasim la anu in aceasi formula si cu ceva mai mult timp la dispozitie ca sa o dovedim. Sigur o sa ne iasa si ne vom intoarce cu povesti noi. Pana atunci va lasam mai jos materialul foto si o mica mostra video. Revenim si cu una mai detaliata curand, dar dupa ce mai facem o tura prin fagaras :P, stay tuned :D! Enjoy!

Info bagaj: 1 pereche pantaloni subtiri polar, 2 bluze de corp din care una de lana, o geaca subtire cu puf, 1 tricou, 1 pereche de sosete mai groase, sac de dormit, buf, pelerina, frontala, 1l apa, multitool si alte chestii pt bicla 4 batoane cereale, 2 ciocolata, 2 geluri, 1 roata cascaval, 1 sac de dormit, 2 gopro-uri, o baterie externa si alte cateva accesorii si lucruri marunte + tuica de rigoare. Suplimentar, harta pe telefon, track pe ceas cu gps. Traseu: link 1 – Talmaciu – Voinasita – Canaia, link 2 – ref Canaia – Paltinis, link 3 – Paltinis – Sibiu – Talmaciu.

Valea Cerbului pe doua roti :D

Leave a reply

Era pe planificarea de anul asta, si weekendul ce tocmai a trecut, i-a venit vremea :D. Am incercat Valea Cerbului din Bucegi si putem spune ca am supravietuit… pana si bicla e recunoscatoare ca a scapat intreaga :))).

Dar hai sa revenim la inceputul zilei cand iesit din casa era sa calc intr-un rahat de pisica fix la mine pe pres. Mirat, m-am uitat sa vad daca Dizi, pisica proprietate personala :P, era inca prin casa. Il vad cuminte in sufragerie. Ma mai uit la rahatul de pe pres mirat…. ies, inchid usa si cand sa cobor dau peste o pisica. Imi aduc aminte ca vecina de la 2 si-a pierdut pisica. O prind, ma duc la anuntul lipit pe usa din spate, iau numarul si sun. Dupa 10 minute coboara si vecina. Ii zic in fuga “CU PLACERE!” inainte sa imi si multumeasca si dau sa fug la gara ca am un tren de prins. Ajung cu 10 minute inainte, unde ma intalnesc cu restul grupului, Andrei, Vlad si Eugen. Pe tren discutii despre CFR, calcule si realizarea faptului ca nu este asa avantajos sa mergi cu trenul. Ne-ar costa toata treaba cu CFR-ul in jur de 100 RON de caciula, in conditiile in care daca ne combinam la o masina cred ca puneam maxim 25 lei de fiecare …

Desi nu aveau locuri pentru toate biclele, nasul ne zice ca ne taxeaza si extra… de ce?! pentru ca ne luam bilet de bicla din treb… fuck offf! ma-ta de CFR!

Imediat dupa ce imi zice, opreste si trenul in statie si vad biclele cum incep sa se darame prin vagon ca piese de domino. Imi venea sa il si injur…

In fine, ajungem in Sinaia, oprim la mega sa mai luam cate ceva, ne consultam cu Ionut care era pe drum dinspre Moroieni si apoi ne indreptam spre cabina. Ii lasam pe Vlad si pe Eugen la cabina si eu cu Andrei ii dam la pedale spre cota 1400 deoarece Ionut era oricum in usoara intarziere. Pe urcare Andrei se duce glont si raman in urma asa ca iau rapid decizia sa ma bag la gondola si daca ajung prea rapid sa dau si o coborare pe unul din traseele amenajate. Odata ajuns sus pun genunchierele si trag un fairy trail de toata frumusetea. Parca e mai fain cand e terminat si uscat :D. Ma urc la fix iara in gondola ca Andrei tocmai ce ajunsese la 1400. Il recuperez din drum si luam gondola pana la 2000 unde ne astepta deja restul grupului. Ne facem curaj si ii dam la vale de pe Furnica pe coborarea super abrupta, marcaj dunga galbena parca. De aici ii dam inainte spre piatra arsa, babele si apoi vf Omu. Nimic de povestit ci doar aglomeratie mare si… gunoaie multe. M-a surprins o imagine, cand am ajuns la piatra arsa era plin de masini. O familie numeroasa de bipezi nevertrebrati stateau la masa pe o stanca. In jurul lor era plin de gunoaie dar nu ii deranja, erau in natura, aer curat, munte, 1 tona de gunoaie si 50 de masini pe 100m patrati. Si ii mai si auzeai zicand “Oooo da ce frumos eeee, ce aer curat….” sta-v-ar parizerul in gat…

… ajunsi la Omu, lafel de aglomerat, dar mai putini bipedus nevertebratus… ca de, se triaza putin lantul trofic pana la 2500m… dar nu de tot :(, bem un ceai, mancam ce avem prin rucsaci si stam de vorba sa vedem ce facem mai departe. Eu unul vreu sa incerc Valea Cerbului si ceilalti stau in dubii daca au timp sa faca potcoava Bucegilor pe drumul Granicerului, sa coboare in Simon din saua Strunga si sa prinda trenul de 18:50 din Brasov. La un mic calcul, ar fi cam la limita. Dupa o lunga discutie grupul hotaraste sa se intoarca pe unde am venit iar eu sa cobor pe Valea Cerbului. Zis si facut, ma echipez ceva mai zdravan, ne luam la revedere si ii dam fiecare la vale cum poate. Ce pot spune despre Valea Cerbului este ca… am supravietuit :))). Glumesc putin dar intradevar a fost cam greu si as incadra-o in seria ambtitii prostesti :P. este cam 85-90% ciclabila ca si distanta. Mi-a luat 2 ore sa ajung de pe varf pana in Busteni la Gara. Totusi, cei 15% nu-s chiar asa usori de facut cu bicla in carca sau tragand de ea iar cei 85% au destule portiuni grele. Recomand echipament de protectie si casca fullface. Asta din urma nu am avut-o si parca am avut o retinere din cauza asta caci ai portiuni unde esti la limita, cu haul intr-o parte sau coborari abrupte unde poti cadea in cap oricand daca nu te tii bine sau nu ai cat de cat experienta. De asemenea, recomand sa se faca intr-un grup de minim 2, nu ca idiotul de fata :(.

Oricum, o experienta nu pot sa zic unica ca au mai fost, dar cu un grad ridicat de dificultate. Credeam ca traseul Ribcev Laz din Slovenia a fost greu dar asta se bate cot la cot cu el. Partea de sus de pe varf pana la stana din vale si inca putin dupa este ok ciclabila aproape complet. Apoi urmeaza o portiune in care tragi de bicla si te dai pe ea in egala masura. Inainte de intrarea in padure iara te dai destu de mult pe bicla. Dupa, iara urmeaza o portiune de carat de bicla prin niste locuri ba inguste ba abrupte. Dupa urmeaza iara portiune de dat pe bicla si dupa ce treci de poiana costilei te tot dai pe ea. Mai urmeaza parca o portiune nasoala de pushbike si apoi o super coborare pana in Busteni la caminul Alpin si apoi… ura si la gara :D.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. A, si era sa uit, Multam Laurentiu Baidan pentru liftoff-ul din Busteni, ce ma fac eu fara tine :D, dau o lada de bere rece la Isverna!!! Enjoy!

Prima tura la Pucioasa si un fain traseu la Azuga

Leave a reply

Weekend fain cu 2 trasee faine. Am reusit sa ajungem si la Pucioasa si am facut traseul mediu de la Bikexpert Alpine Challenge care este foarte fain. Daca ar fi sa il compar cu ceva as zice ca prima parte seamana foarte mult cu zona Urlati si maratonul vinului, dar cu ceva mai multa vegetatie si padure iar ultima parte este diferita, mai faina, cu o coborare lunga prin padure pe cel mai bun forestier intalnit pana acum. Traseul mediu are cam 40 km si cu 1200m elevatie, desi pe bikemap apare mai scurt si cu vreo 900m elevatie.
Am inteles de la Tiberiu ca s-a cam stricat in prima parte, acesta fiind mai accidentat de la urmele lasate de animale si de la rotile tractoarelor sau ale carutelor. Oricum, fiind aproape de Bucuresti (max 2h by car) este o idee faina de tura si ultima bucla ofera si o priveliste superba asupra locului. Are 3 urcari si coborari, sau 4 daca o punem la socoteala si pe ultima care ii ceva mai mica si toate dau in asfalt si te poti retrage oricand daca tura ti se pare prea lunga, desi nu cred ca este cazul. Catararile faine sunt in prima parte iar ultima bucla, dupa ce urci pe un drum de macadam ceva mai domol si plictisitor ajungi in punctul cel mai inalt al turei ce iti ofera o priveliste superba asupra muntilor din apropiere, Leaota, Bucegi, Iezer si chiar Fagaras. De aici incepe coborarea faina prin padure pe un forestier foarte bine intretinut. Tura ii faina si o recomand cu pacere. Daca vremea ii mai rea prin alte locuri sau daca cautati o tura mai la deal si vreti sa evitati aglomeratia de pe valea Prahovei, pentru cei din Bucuresti, pe langa zona Urlati asta ar fi chiar o alegere mai ok.
A 2-a zi am continuat cu o tura lafel de faina, pe care am mai facut-o anul acesta, deja obisnuita tura pe la Azuga, pe traseul de la Surmont MTB care intre timp a ramas lafel de fain, dar cu ceva mai mult noroi pe el, dupa cum veti observa in pozele de mai jos :P. Totusi, este un traseu de parcurs cel putin odata pe an, care iti ofera niste catarari scurte si tehnice pe radacini si teren accidentat si niste coborari pe masura. Am incheiat traseul modificandu-l putin si coborand in valea Azugii pe marcajul triunghi rosu ce coboara de la Cabana Susai. Aceasta dupa parerea mea este cea mai faina parte de coborare din zona, un singletrail nu prea stiut cu un flow extraordinar si cu o parte finala tehnica si abrupta. Este o coborare scurta, de 3-4 minute dar care vine precum cireasa de pe tort.
Totusi, de data aceasta am mai servit o cireasa de care chiar nu stiam, traseul verde (traseu 2) de la Azuga cel pe care il poti incerca urcand cu gondola pana sus in creasta Baiului.
Dupa ce am ajuns la masina, parca nici eu si nici Cosmin nu aveam chef sa ne indreptam asa devreme spre Bucuresti asa ca am zis sa incercam inca o coborare. Dupa ce stam 30 de min sa repare baietii de la gondola… gondola 😀 care intre timp si-a dat foc la cateva sigurante, reusim intr-un final sa urcam pana sus. Odata ajunsi aici ne luam dupa niste baieti care au urcat inainte noastra, caci chiar nu stiam pe unde ii coborarea. E, odata intrati in padure am descoperit ca traseul nu numai ca nu ii rau deloc, ci este chiar super fain, un trail lung de 6km fara parti dificile dar care curge foarte fain pana in oras. Chiar ne-a placut traseul si am zis ca in viitorul apropiat vom face un maraton de “Bikeparcuri” si vom incepe cu Postavarul apoi Azuga si la final Sinaia, toate intr-o singura zi … sa vedem ce o sa iasa :D.

Dupa coborarea faina ajunsi in Azuga printre coloana de masini il las pe Cosmin sa isi faca pana la roata spate ce a reusit sa o faca exact cand am ajuns pe asfalt si ma duc sa recuperez masina de la partie. Chiar faina ziua si traseele incercate sau reincercate :). Va lasam mai jos materialul fotovideo de rigoare. Enjoy!