Oslea Hiride si Scorota Valea

In ultimul weekend din iarna ce a trecut, am ajuns la Oslea chiar la deja renumitul concurs Hiride si unde mai pui ca am si participat :P. Nu cu prea mari sperate ci mai degraba sa ne dam un reality check, lucru care a si functionat :D. Totusi, eu personal pot spune ca m-am cam indragostit de zona. Arata intr-un mare fel, ca sa il citez pe geograful Bogdan A., un fel de Piatra Craiului mai inierbita.

Oslea face parte din muntii Valcan si de ceva ani este locul in care se tine Oslea Hiride care a ajuns deja la a 6 -a editie. Este foarte faina zona cat si concursul. Nu este un concurs cu pretentii si asa cum a spus unul dintre organizatori, nu este concursul vietii noastre asa ca pe primul loc trebuie sa fie mereu siguranta, te dai in limitele tale si conform cu conditiile oferite de munte.

Entuziasti ca de obicei noi am plecat de vineri dimineata, cu noapte in cap chiar, si dupa 6 ore de condus am ajuns la poalele munteleui pe la ora 11. Ne-am echipat cat de repede am putut si i-am dat la deal pe traseul de la concurs. De data asta am inteles ca traseul s-a schimbat, urcarea fiind mai lunga cu aproape 1 km si pe un forestier usor plictisitor pana cand iesi in golul alpin si vezi frumusete de creasta ce te asteapta. De cand iesi din padure si treci pe langa stana toata creasta ti se dezvaluie si vezi cat are de oferit in materie de ski… wow! Am stiut clar ca locul asta va fi si pe lista de anul viitor.

De la stana incepe o portiune mai plata si apoi urcusul final pana in creasta. Ziua de vineri nu a fost cea mai faina. In mod ciudat zapada era grea ca si cum ar fi batut-o soarele toata ziua dar afara batea un vant puternic. Am inteles ca in ultimele zile a tot batut un aer cald care a schimbat radical conditia zapezii. Ba chiar exact pe valcelul pe care urma sa se tina concursul se vedea scursa o avalansa destul de maricica exact pe vaiuga pana in dreptul finishului.

Ajungem sus in bataia nu chiar blanda a vantului. La un moment dat mai mai sa ne darame si pe partea cealalta nu i chiar asa de domoale panta :))). Apucam sa ne dam de 2 ori dar pe partea mai lina a coborarii caci chiar nu banuiam ca concursul va fi pe vaiuga cu avalansa. Pare ok, putin cam greu de schiat deoarece zapada alterna ba crusta ba zapada grea si tot asa.

Duap 2 urcari si coborari ne intoarcem la masina si direct la cazare, Cabana Liliacu, aaaaaa Cabana Mihai pardon :))). Asa am poreclit cabana dupa ce ne-am trezit seara ca, pe langa colonia de paienjeni mai trebuie sa impartim camerele si cu un liliac :)))).

Seara am tras putin pe la Cheile Butii, pentru a ne ridica kiturile de concurs si a asculta brieful dinainte de concurs, tinut de organizatori.

A 2-a zi la ora 11 eram in zonta de start si asteptam nerabdatori numaratoarea inversa. Incepem la ora 12 sa urcam si dupa scurt timp ficatul protesteaza si avantul ni se taie. Scoatem un timp ceva mai modest pe urcare si odata ajunsi in creasca constatam ca vantul bate mai tare ca cu o zi inainte. Stam cuminti si ne asteptam randul in timp ce emotiile se acumulau. Ne vine timpul si START! start, start dar pe unde?! Acum am inteles cat conteaza alegerea unei linii clare la un concurs de freeride, asta pe langa restul conditiilor de indeplinit. Aici se puncteaza mai intai linia aleasa, fluiditatea cu care o cobori si sariturile si trickurile ce le faci. De cele din urma nici nu se punea problema dar si cu primele 2 am avut disesiuni. Linia a fost cea mai safe si am mai facut si cateva opriri de orientare pe drum :). Overall a fost bine, acm coborat in siguranta si ne asteptam revansa de la anu’ :D.

Mie unul mi-a placut super mult si abia astept sa revin in zona dar si la concurs. Mai pierdem vremea putin prin zona de finish si apoi incepem retragerea. Sincer cred ca si asta trebuia punctata caci retragerea s-a facut pe stilul freeride ciobanesc pe un traseu improvizat pe care am transpirat mai mult ca la urcare….

Ajunsi jos infulecam ceva si ne retragem la cabana si apoi la Cheile Butii pentru premiere si pentru petrecerea de dupa. Dupa ce sorbim cateva beri, e timpul sa ne bagam la somn caci ne asteapta o ultima zi de tura, Valea Scorota.

In ultima zi vremea este mai mult decat superba si plecam de dimineata spre Valea Scorota. Lasam masina pe marginea drumului si ii dam usor prin fromoasele chei. Chiar superb traseul si am avut destula zapada cat sa urcam direct de pe marginea drumului. Ajungem in 2 ore la stana si apoi mai urcam putin pe un valcel ce venea dinspre cabana Buta. Il coboram de 2-3 ori si apoi ne intoarcem la stana pentru a servi pranzul. De la masa de pe prispa stanii stam si admiram Osle, coama dragonului….

Frumoasa si stana, sau mai bine zis eurostana care iarna se dpare ca are regim de refugiu. Chiar arata mai bine decat majoritatea refugiilor pe care le-am intalnit prin alti muntii. Ar merge o excursie de ski aici, caci chiar ai pe unde schia.

Dupa masa ii dam la vale prin padure prin cheile ce le-am urcat. Distractie maxima cu schiurile pe carare, cel putin ultima portiune printre peretii de piatra  chiar a fost spectaculoasa. Nu prindeai nici cea mai mare viteza dar nici nu dadeai prea mult la bete.

Cam asa ne-am petrecut ultimul weekendi din iarna ce a trecut. Va lasam mai jos materialul foto-video. Sa ne revedem cu bine si la anu’, Oslea. Enjoy!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s