Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.
Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))
Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.
Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.
Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.
De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).
Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.
Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.
Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).
Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver 😀 ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.
Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!
Cozia enduro ride, sau poate freeride 😀 caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.
Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.
Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.
Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).
Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.
Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.
Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.
Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!
#EuroBikeTrip de anul asta a venit cu un #VisitSwissAlps sau altfel zis #SwitzerlandByBike.
Probabil cel mai fain #EuroBikeTrip de pana acum, dupa parerea mea. Cred ca muntii inalti au avut ceva de-a face cu asta.
Deja suntem la a 4 editie si putem spune ca a devenit o traditie ca la sfarsitul primaverii sa fugim 1-2 saptamani cu bicla prin Europa. Daca prima data ni s-a parut ceva complicat din punct de vedere al logisticii si planificarii, anul asta parca nu s-a mai pierdut deloc atata timp cu organizarea turei si ne-am aruncat cu capul inainte. Intradevar ne-am furat-o de 2 ori asa cum veti vedea din randurile de mai jos si neprevazutul face parte din aventura, de fapt, face aventura :D.
Acestea fiind zise va relatam mai jos intamplarile din cele 10 zile dintre care 8 de bici. efectiv :).
Inainte de povestea efectiva, ca sa primiti macar esentialul tehnic si logistic inainte de a va plictisi cu povestea, regasiti la linkul de mai jos planificarea initiala a traseului Planificare Traseusub forma unui document precum si lista de bagaje aproximative la acest link Lista Bagaje. Ca si bagaje, ar fi cele din imaginea de mai jos:
Haine & lenjerie:
2 perechi de pantaloni lungi, cat mai usori dintre care una de polar subtire;
2 bluze cu maneca lunga + 1 pelerina;
1 geaca subtire de puf;
6 tricouri sintetice dintre care unul cu maneca lunga;
protectii maini si picioare pentru vant sau ultraviolete;
6 perechi de chiloti si 6 perechi de sosete (gasiti unde sa le mai spalati pe drum);
Electronice: 1 incarcator telefon + alte 2 cabluri de date; 1 ceas cu gps + incarcator; 2 lumini bicla fata spate; 1 frontala; 2 camere gopro; 1 telefon; 2 powerbankuri in total cumulant 20000mAh; 1 eBookreader;
Igiena & stuff: pasta + periuta de dinti, sapun, 3 plicuri de sampon, 1 tub lotiune soare, 1 tub voltaren, cateva betisoare de urechi, servetele umede, 1 deodorant, 1 gel de curatat maini, 1 prosop.
Alte necesitati: sac de dormit + izopren + perna gonflabila, 1 trusa de prim ajutor (bandaje, plasturi, pastile, betadina etc), 1 multitool, cateva sarme si soricei de plastic, 1 briceag multifunctional, 2 camere, kit de pana, tub mic de ulei, 1 pereche manusi bicla, casca bicla, 2 chingi pentru asigurarea bagajului si a altor lucruri agatate pe bicla.
Cam acesta a fost tot bagajul indesat intr-un cob si 2 genti mai mici de cadru. De carat maic aram mancare si apa in 2 bidoane.
Bicla fara mancare si apa avea undeva la 23-24 de kg si cu mancare si apa ajungea la 27-28 cel mai probabil, si de aratat arata in felul urmator:
Ca si cifre, aventura noastra a cumulat cam 750km cu 10500m diferenta de nivel in cam 8 zile de biciclit efectiv :).
Ziua 1 – Eurobiketrip 2017 Switzerland, here we come!
Plecarea a fost pe 19, vineri, cu avionul de 14 :D, directia Milano. Planul este sa facem partea sudica a Elvetiei cum veti vedea in randurile de mai jos. Bagajul, ca de obicei, bicla pregatita de sosea, coburi, haine pt 1 saptama merg toate impachetate bine in folie si o geanta de la btwin. Daca aveti de gand sa calatoriti astfel, va recomand sa va impachetati cat mai bine bicicleta. Sa stiti ca se cam poarta cu ea ca cu sacul de cartofi ;). Noi am ajuns cu bine, si biclele lafel. Le asamblam imediat ce iesim din aeroport, ne punem bsgajul pe bicla sii ii dam spre gara. Planul initial era sa mergem pe bicle pana in Como dar prognoza meteo ne-a pus pe ganduri asa ca o sa luam un tren. Ion deja facusecrezervare la un apartament pe booking, cam scump totusi. Dupa ce ratam cateva trenuri caci am incurcat garile in Milano, mai mai sa pierdem si rezervarea :(. Ion sta pe telefon tot drumul pana in Como fapt pt care tot vagonul ne cunostea cazul :)). Pana la urma totul se rezolva, gazda ne asteapta si avem unde sa dormim. Seara iesim sa mancam undeva unde pleteai bautura si mancai cata pizza puteai :D…am mancat fix o 🍕. In prima zi nu cred ca am biciclit mai mult de 10-15 km asa ca nu o luam in calcul :D.
Ziua 2 – 87 cu 1050 elevatie din Como pana in Bellinzona.
Aici incepe cu adevarat aventura noastra cicloturistica si pare sa o fi nimerit caci Elvetia inca de la granita este superba si plina de piste de biciclete. Din Como pana in Bellinzona ai de urcat si de coborat in egala masura si entuziasmul creste pe masura ce din spatele mutilor inverziti rasar cei inzapeziti. Abia astept zilele ce urmeaza.
Preturile is ridicate, asa cum ne asteptam iar loc de campare ioc, asa ca in a 2-a seara am stat intr-un camping pentru “doar” 62 de franci – 2 corturi mici si 4 peraoane.
Ziua 3 – 87km cu 20000m elevatie din Belinzona pana in Andermatt
Stiu ca ma repet dar aici chiar a inceput eurobiketripul cu pasul Gottard si trecerea pe la 2000m care vine la pachet cu o supercatarare de 1000m in doar 10km si o superba coborare pana in Andermatt. Bilantul zilei a fost de 87km cu 20000m elevatie, not bad :D, iar de campat am gasit cel mai traznit loc. Aici, daca pamantul nu este la 90 de grade, este propietatea cuiva si nu prea ai unde sa pui cortul odata ce ai coborat sub 2000m. Asa ca noi, odata ajunsi pe la 1700m a trebuit sa ne suim pe un tunel efectiv prin care trecea drumul ai sa punem acolo cortul, langa un alt tunel pe unde trecea trenul. Traznit loc de cort dar si a servit scopul 😀
Ziua 4 – 76 km cu 1800m elevatie din Andermatt pana in Aldorf cu un ocol pe la si un Susten Pass inchis
Ne trezim dimineata doar sa ne mai minunam inca odata de locul de cort gasit aseara. Incepem sa ne strangem catrafusele in timp ce muncitorii de sub noi isi reluau rutina zilnica. Intre timp Nicu tocmai ce da peste o capusa mufata bine la piciorul drept, poate si deaia ia dat asa bine la deal, pedalau pe rand :)). Ma pun cu Ion sa il operam si in scurt timp ii divortam pe cei doi. Terminam de strans si plecam mai departe. Coboram rapid in Goghenen si ne oprim la Coop, reteaua locala de supermarketuri, nu tocmai ieftine ;). Gata cu cafenelele si breakfasturile pe la restaurante ca nu renteaza. Cu 10 franci mi-am luat mancare pt toata ziua 🙂 pe cand la o cafenea ii spargeam pe toti pe o cafea si un corn cu unt.
Dupa ce mancam, ne facem si planul. Ion cu Vlad raman la odihna in oras si eu cu Nicu ii dam la deal pana la lacul Goscheneralpsee 9 km cu 700m elevatie, un fleac dupa ziua de ieri. Ajungem cam intr-o ora. Sincer, a meritat tot efortul, privelistea este superba oriunde te-ai uita :D. Coboram in viteza ca sa ii recuperam pe ceilalti si sa ne indreptam spre Sustenpass o alta minune de trecatoare la vreo 2200m. Si asta vine la pachet cu vreo 15km si 1300m elevatie asa ca ne facem curaj si ii dam, asta pana la vreo 1900m unde suntem intorsi din drum de echipele de dazapezire. Zapada de 5m in pass, care urmeaza sa fie deschis peste 2 saptamani. De suparare bem o bere si coboram in viteza pana a jos unde ne asezam la o cafenea cu wireless ca sa reconfiguram traseul. Din pacate nu avem multe variante asa ca renuntam la Zermatt. Odata stabilit traseul, plecam in cautarea locului de cort. Usor de zis greu de facut. In Elvetia, asa cum am mai zis, orice metru patrat care nu este la 90 de grade este al cuiva. Nu prea intra vorba de wildcamp aici. Ziua de ieri cand am dormit pe tunel a fost cam exceptie. Da, pe la 2000m mai gasesti da jos cam greu. Mergem ceva spre Aldorf si tocmai cand ne-am pierdut orice speranta in ospitalitatea Elvetiana, caci am intrebat vreo 2 proprietari daca ne lasa sa punem cortul dar fara succes, dam peste un nenea femier cu fiesul care ne primesc la ei in ograda si ne mai dau si 2l de lapte abia procesat. Super, ma exista speranta!
Ziua 5 – 105 km cu 750m elevatie din apropiere de Aldorf pana in Sachseln
Si despartirea de Vlad. Se pare ca si de data asta vlad ne paraseste la jumatatea turei 😦 sper sa nu devina o traditie… nu s a simtit bine de la inceput si acum l-a si lovit febra asa ca a decia sa incheie calatoria in Aldorf. Noi am continuat drumul apre Interlaken, oprirea noastra fiind orasul Sachseln dupa 105km si vreo 750m diferenta de nivel. Nimic spectaculos azi, doar un superb traseu pe malul apei si un loc de campare traznet. Am incercat iara varianta cu fermierul dar de data asta am foat directionati catre malul lacului unde ni s a zis ca avem voie sa campam sau cel putin sa dormim. Si ce am gasit pe mal, un loc de scaldat, bancute loc de gratar si 2 hamace, si cand te gandeati ca luam in calcul sa stam la camping… dupa o baie binemeritata in lac, am avut parte si de un dublucurcubeu ai am incins si in joc de carti, iar dormitul sub cerul instelat mi-a cam facut ziua de nota 10 :).
Ziua 6 – 108 km cu 1500m elevatie din Sachseln pana in Steg-Hohtenn si Denner cel mai ieftin supermarket
Parasim locul de campare dis de dimineata si ne indreptam spre Denner, cel mai ieftin supermarket de pana acum. Langa, o super cafenea, pacat ca nu avea si wireless.
Ne facem un minim de cumparaturi si ii dam la deal spre Interlaken, cam vreo 48 de km pana acolo cu vreo 800m elevatie. Coborarea spre Interlaken a fost super faina si privelistea superba. Este un oras mare, turistic, ceva cam aglomerat peentru gusturile noastre asa ca nu stam mult aici. Profitam de un wifi gratuit al unei terase ai apoi fugim spre Spietz unde ne oprim la o bere si apoi directia Kandersteg. De aici 25 de km cu 750m elevatatie, un fleac 😛
Din Kandersteg trebuie sa prindem un tren pana in Goppenstein de unde vom cobora Steg iar in ziua urmatoare ii dam spre Sion si Monterux si Lausane, sau cel putin asta era planul.
Am si prins acel tren, ultimii 4 km pana la gara fiind o super catarare :D. Trenul este un fel de ferryrail plin de masini si cu un vagon de bicle si motoare in fata, chiar super!
Am incheiat ziua la probabil cel mai ieftin camping din elvetia, in Steg-Hohtenn, Rhone Camping.
Ziua 7 – 105 km cu 1800m elevatie din Steg-Hohtenn pana langa Chamonix (Le Tour)
Am plecat din Steg, camping Rhone cu gandul de a ajunge in Montreux. Ar fi trebuit sa fie ziua noastra de odihna, 100km cu vreo 200m urcare si vreo 400 coborare, adica mai mult plat si la vale.
Dupa vreo 60km plictisitori si cu vant din fata de numai relaxare n-a fost, ne oprim la o bere/cola/cafea pe marginea drumului.
Studiind harta, si lui Nicu ii vine o idee geniala, ce ar fi sa mergem in Chamonix? Instant aderam cu totii la idee caci parea mult mai aventuroasa decat zona prin care ne-am plimbat astazi. La o prima cautare pe Google Maps, ne mai ieseau 48km cu inca 1500m elevatie, un fleac :P. Nu ne-am lasat descurajati si uita-ne impingand la deal pe niste serpentine ametitoare. Am avut parte si de offroad caci traseul ales avea si o bucata de 4-5 km de forestier, numai bine pentru a resurscita finalul excursiei noastre. Trecem intr-un final granita, pe la 19:30 si stim ca mai avem putina urcare si apoi numai coborare. In punctul cel mai inalt inainte sa inceapa coborarea, ne intslnim cu Radu, un roman stabilit in Germania care ne indica un fain loc de cort, gratis in Le Tour cu cativa km inainte de Chanmonix. Si ce loc de cort fain, chiar ca a meritat!
Ziua 8 – 90 km cu 750m elevatie din Le Tour (langa Chamonix) pana inainte de Hebere-Poche.
Ne trezim in creierii muntilor cu aproape vedere la Mont Blanc. Zic aproape caci trebuia sa coboram putin din locul de campare pentru a-l vedea. Locul indicat de Radu a fost super fain, mai ales ca ne-am curatat/revigorat putin in rau si nici nu am dormit rau. Putin frig dar a mers.
Pana in Chamonix numai la vale. Ne-am oprit direct in centru la o cafea si un corn.
Chamonix arata foarte bine, si toate localitatile de pe valea respectiva. Ca si oras turistic chiar imi place. Dupa cafea ne-am tot gandit ce sa fcem si prospectul unei ture de mtb chiar ne suradea. Ca sa inchiriezi bicla de mtb este cam 50eur pe 4 5 ore dar se pare ca am nimerit intr o perioada in care cabinele nu merg asa ca o lasam balta. Aveam varianta sa inchiriem bicle electrice dar parca nu le a venit inca momentul, nu pt noi.
Ne mai oprim la o terasa sa mancam ceva si facem planul. Mergem pana in Hebere si de acolo a 2 zi pana la Thonon-les-Bains si apoi Geneva. Pana in Hebere avem inca 75km cu 750m elevatie si ceasul indica deja ora 14. Ne urnim greu si valaurim putin pe niste carari de mtb. Mtb cu bicla de turing, nu e o premiera :). Ajungem seara inainte de lasatul intunericului unde gasim cu greu un loc de cort, chiar fain, singurol loc neimproprietarit :). Mancam si stam la povesti pana ne ia somnul.
Ziua 9 – 75 km cu 800m elevatie din loc campare de langa Hebere-Poche pana in Geneva.
Probabil cea mai plictisitoare zi :). Dam la deal vreo 400m pe Route de la Champs, apoi la vale pana la lacul lemans unde facem si o baie bine meritat. Apoi ii dam agale prin arsita pana in Geneva, cu mici opriri pe drum 🙂 si o baie bine meritata in Leman. La o prima privire, Geneva nu este genul meu de oras, prea aglomerat, prea metropola. In schimb, daca iti place viata de noapte, s-ar putea sa ai ce face pe aici ;), dupa 12 noaptea nu mai vedeai om treaz pe strada, si strazile erau pline… Am dormit cu greu intr-un parc pana cand ne-am mutat in gara deoarece trebuia sa prindem eurotrenul de 5 dimineata spre Milano.
Ziua 10
Speram la o zi mai banala, fara prea multe surprize, dar nu a fost asa. Se pare ca Elvetienii is foarte stricti si respecta cat se poate de bine regulile. Pe motivul asta era sa nu mai ajungem cu trenul in Milano deoarece nu aveam voie in tren cu bicicletele fara rezervare facuta anterior, desi online, asa cum am achizitionat noi biletele, nu aveam cum sa rezervam si loc de bicicleta. Foarte neplacut sa fi refuzat in gara la ora 5 dimineata de catre un sef de tren ciufut, asta dupa ce ai dormit cam 1-2 ore in acea noapte si cand vezi ca esti singurul biciclist de pe peron si trenul are locuri speciale de biciclete… de asta iubesc Romania, chiar nu aveai cum sa te lovesti de un astfel de refuz.
A trebuit astfel sa schimbam 3 trenuri pana in Milano, sa ne milogim de 3 sefi de tren si sa ajungem cu intarziere. Dar bine ca am ajuns caci altfel o cam dadeam rau in bara asa, pe final de excursie :).
De aici scenariu repetitiv si anume mergi la magazin bricolaj, apoi cu bubblewrap-ul la aeroport, impacheteaza bicla si ia-ti zborul pana acasa.
Ne-am cam promis ca asta a fost ultimul #EurobikeTripe cu avionul caci toata treaba cu impachetatul si despachetatul este prea enervanta ca sa o mai repetam. Daca cumva EuroBikeTrip se muta in alt continent, atunci iara apelam la serviciile unei linii aeriene, dar altfel nu. Deja in facut in miniplan pentru aventurile de anul viitor dar il pastram secret.
Pana atunci, va lasam mai jos materialul foto/video din tura si speram sa aveti si voi in plan astfel de aventuri. Enjoy!
Cred ca modul in care au trecut ultimele 5 zile a fost chiar deplasat. Nu mi se pare normal sa ai parte de ture faine de biciclit 5 zile la rand. Este de-a dreptul egoist, si asta in conditiile in care cu nici o saptamana inainte petreceai o saptamana de biciclit prin Alpii Elvetiei sau pe la poalele Mont Blancului….
Mda, ar parea ca hobby-urile devin un job full time dar nu este asa. Totul tine de organizare si de dorinta absoluta de a face ceva cu timpul liber, ceva care sa iti faca placere, ceva care sa ramana mult timp activ in mintea ta :). Cam asta este principiul dupa care ne ghidam atunci cand ne gandim cum sa ne petrecem tipul liber :D.
Pe principiu asta am reusit sa ne petrecem intr-un mod mai mult decat regulamentar ultimele 5 zile.
Am inceput de joi cu o tura pe cararile de MTB de la Ciocanu, Bughea de jos. Oricand merge o tura pe la Ciocanu, distractia este la ea acasa si nu ai cum sa dai gres cu cararile de acolo. Va lasam mai jos cateva segmente de pe cararea in cauza. Si alte detalii le gasit la postarea anterioara privind cararile de la ciocanu, aici: Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR.
Vineri nu a fost zi libera dar am trisat putin, poate putin mai mult, si in prima parte a zilei am dat o fuga la Sinaia pentru a ne da pe traseele amenajate ce coboara de la cota 1400. Traseele sunt faine si nu chiar usoare. A fost cam proba de supravietuire pentru noi, mai ales ca a plouat cu o seara inainte si cel putin pe traseul Fery Trail faceai un usor patinaj artistic :). Ce pot spune este ca traseele merita, si sunt atat distractive cat si bune de antrenament ;).
Sambata deja am venit cu ceva nou si anume o tura in preajma lacului Sfanta Ana. Am incercat traseul de la vechiul concurs Tusnad Mtb dar am reusit sa balaurim ceva mai mult deoarece nu avem un track incarcat pe GPS si ne-am miscat dupa Bikemap si cum semnalul GSM nu era la el acasa prin acele zone, am cam dat gresi de cateva ori :). Totusi, toata aventura a meritat, zona este superba si foarte salbatica. Ne-au aparut in cale multi serpi, o bufnita, un ras (lynx) precum si 2 ursuleti. Poate un pic prea salbatica decat ne asteptam dar totusl s-a terminat cu bine. Nu avem doveazi fotografie dar va rugam sa ne credeti pe cuvant :P. Linkul cu traseul il aveti AICI.Noi dupa tura asta am dormit in Bran pentru a ne putea petrece si a 2-a zi in zona.
Duminica am propus un recovery ride pana la cabana Curmatura dar nu a fost chiar asa. BTW, locul a devenit muuuult prea aglomerat pentru gusturile noastre. Eu cel putin am sa evit pe cat posibil turele la aceasta cabana in weekenduri. Coloana de masini parcate era de la Gura Raului (Zarnesti) pana la bariera parcului natural departe in prapastii. Mult praf si prea multe gratare :(.
In fine, ne-am continuat traseul si am facut tura mai interesanta cu 2 coborari de-a dreptul bestiale pe marcaj punct galben respectiv Cruce Galbena adica marcajul de te coboara in Prapastii, ceva mai usor si mai practicabil inclusiv cu bicla de XC si marcajul ce te coboara la Fantana lui Botorog care are cateva sectiuni de-a dreptul bestiale. Pe acesta l-as incadra clar la enduro ca si dificultate. Linkul cu activitatea de duminica il aveti aici direct de pe contul de strava al lui Tiberiu.
Dupa “recovery ride” de duminica a venit si tura de final de miniconcediu si am ales Muntii Iezer de data asta. Am vazut la Petre o tura faina, nici grea nici usoara care urca pe Portareasa in Iezer pana la vreo 1500 si apoi cobora in Bughea de Sus. Tura facuta de Petre o puteti vizualiza la acest LINK, pe canalul lui de youtube 🙂. Am zis ca o sa combinam tura si cu o urcare la Ciocanu dar nu a fost sa fie. Dupa ceteva balaureri deoarece sunt multe forestiere si drumuri de exploatare in Iezer, ce pot fi usor incurcate, reusim sa ducem tura la bun sfarsit si sa ajungem pe la ora 18 la masini in Bughea de Jos.
Tura s-a dovedit bestiala si desi am balaurit ceva imediat ce am inceput coborarea si am dat in niste drumuri de exploatare cu greu ciclabile, dupa sectiunile nasoale a inceput si partea faina, coborare in viteza pe carari super faine si un peisaj mioritic de toata frumusetea. Recomand tura, dar neaparat cu track incarcat pe un dispozitiv GPS si asteptati-va si la pushbike si eventual la mers pe bicicleta la vale caci are cateva coborari mai provocatoare :). Liknul cu trackul traseului il aveti AICI.
Va lasam mai jos ce material foto/video am putut aduna (foto credit Gabriela & Tiberiu). Revenim cat de curand cu detalii din #EuroBikeTrip2017 #VisitSwissAlps :D. Pana atunci, ride safe!
Vertical Riding Romania 