Weekendul acesta am fost in Muntii Macin, pentru prima data si chiar ne-a placut. Am vrut sa incercam un loc nou iar Macinul a iesit repede la iveala. Stiam de la prieteni de traseele de bicicleta din Macin si stiu ca se tine si un concurs de XC aici, dar sincer am dat si peste niste coborari ce nu semanau deloc a XC :D.

Noi am ales sa stam in localitatea Greci, exact la poalele macinului, pe partea mai arida si mai putin impadurita a acestuia. Am stat la pensiunea agroturistica Matetovici pe care o recomand cu incredere. Este modesta dar isi serveste scopul, ieftina dar cu mancare super buna, legume din gradina si vin din productia propie si este chiar la inceputul a 2 trasee super faine, triunghiul rosu si cel albastru, pe care le recomand pentru coborare, asta pentru impatimitii de enduor ;).

Totusi, o mentiune importanta de avut inainte sa uit, sa va luati neaparat multe camere de rezerva sau kit de pana sau mai bine, sa va faceti rotile tubeless, caci fara 2-3 pene de aici nu scapati, garantat, si asta de caciula ;).

Noi nu am facut cine stie ce traseu ca si lungime oricum era o caldura infernala, iar in prima zi am plecat pe la 13:30 de la pensiune, adica exact cand cuptorul ardea cel mai tare. Am plecat pe traseul de la Macin XC si dupa scurt timp cei 2 litri de apa ni s-au terminat. Tragedie maxima caci aici nu prea gasesti apa. Sunt vreo 2 izvoare in tot muntele si nu sunt tocmai in drum. Traseul este fain, rural, mi-a adus aminte de zilele din copilarie de la bunici cand mergeam pe camp fara un scop anume. Asta pe partea insorita, partea cu localitatea Greci. De partea cealalta, o padure faina si racoroasa, pacat ca nu mai aveam apa.

Desi vroiam sa facem tot traseul de la Macin XC, am ales sa il scurtam ca sa ajungem mai repede la o sursa de apa. Astfel, cand ne-am intersectat cu marcajul triunghi rosu, am facut stanga spre culmea muntelui si am inceput coborarea spe Greci. Si ce coborare a urmat si mai ales ce priveliste, vezi campia cat cuprinde, cred ca vezi si Ucraina daca este senin, cel putin telefonul nostru in Ucraina se vedea la un moment dat. Ca tot venii vorba de telefon, sa aveti o harta downloadata cu voi caci semnalul nu este la el acasa pe aici.

Revenind la coborare, aceasta este cel putin provocanta la inceput, are cateva treceri foarte grele, la una chiar mi-a dat cu virgula grav. Iar terenul este foarte putin aderent, cum ciupesti frana cum pietricelele de sub roti incep sa se creada bile si se rostogolesc odata cu tine de parca luam viteza cand punem frana :))). Daca doamne fereste dai o tranta aici, sa sti ca pietricelele astea nu vor fi prea blande cu pielea ta :D, se si vedea pe cauciucuri cat au avut de suferit, ma mir ca nobby nic-ul performance de pe spate nu si-a dat obstescul sfarsit, ma asteptam sa sacrific si ultima camera pentru el :D.

Am ajuns relativ repede in sat, cu una din bicle pe pana… Ne-am oprit fix la cofetarie unde am servit o super savarina si o cola rece la 0.25 :D.

La pensiune seara am mancat bine, saramura, salata de rosii cu branza, pepene si am baut un vin alba binemeritat.

A 2-a zi am ales sa facem cealalta bucla a traseului, sa urcam pe varful Tutuiatu (recomand, super priveliste) si sa coboram pe triunghi albastru.

Zis si facut. Parca a mers mai bine jumatatea asta a traseului mai ales cand stiam ca aveam 4 litri de apa la noi :D. I-am dat cu calm si cu veselie pana pe varf. Aici am bagat o dobrogeana, si asta bine meritata si apoi am inceput coborarea pe triunghi albastru. Primele 2-3 minute sunt cel putin challenging, iar apoi drumul se lateste si merge serpuit pana in localitate. Pe margina din stanga a drumului se va contura spre final un singletrack bestial, pacat ca a inceput sa ma lase nobby nic-ul exact pe ultimele cateva minute de am ajuns in sat aproape pe janta.

Legat de coborare, sincer, poti parasii oricand marcajul si sa ii dai drept spre sat, ceva mai freeride. Totusi, daca nu ai rotile tubeless, mai bine stai lejer, coltii babei nu te vor ierta ;).

Am ajuns in sat destul de devreme si ne-am oprit iara la cofetarie. Prea multe nu mai avem de zis despre tura, dar va recomandam cu incredere un weekend de bicla sau de hike in Muntii Macin, chiar sunt frumosi, diferiti sau mai bine zis deosebiti. Se simte varsta in pietrele ce le poarta si privelistea este cel putin uimitoare.

Trackurile celor 2 trasee le gasiti aici: link traseu ziua 1, link traseu ziua 2.  si materialul foto/video mai jos. Ride safe!