Din nou pe munte, Malaesti…
Tag Archives: drumetie
Drumetie in Piatra Mare
Leave a reply
Weekendul trecum am fost la o tura in muntii Piatra Mare, asa ca vin sa va relatez cele de mai jos.
Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura.
Limita nordica a masivului este formata de sesul intramontan al Barsei.
In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice.
Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus.
Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.
Mai pe romaneste Piatra Mare se afla pe partea dreapta a DN1 in sensul de mers spre Brasov in zona localitatilor Timusul de Sus respectiv Timisul de jos.
Intrarea pe majoritatea traseelor se face din Timisul de jos.
Eu unul am facut un traseu usor, dunga rosie numit si drumul familiar. Este un traseu de 2-3 ore pana la cabana si inca 1 ora pana pe varful Piatra Mare (1844 M).
Totusi, nu va lasati inselati de altitudinea acestor munti. Sunt destule trasee mai grele decat cel urmat de mine si care sunt interzise pe timpul iernii. De asemenea sunt destule trasee de alpinism acestea facand cunoscuta aceasta grupa de munti precum si cascada 7 scari care este o atractie pentu cunoscatori si necunoscatori.
Descriere traseu:
Cabana Dîmbu Morii (Timisul de jos)— Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie. Durata: 3½—4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări” şi Şirul Stîncilor.
Scurt istoric al cabanei Piatra Mare:
1884 – Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. A fost distrusa de un incendiu în 1908.
1910 – Se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei). Si aceasta va impartasi aceeasi trista soarta disparand intr-un incendiu in 1916.
Cabana va fi refacuta patru ani mai tarziu de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept tel sustinerea turismului in masivul Piatra Mare).
1991 – Cabana va arde intr-un foc necrucator.
1995-1996 – Resturile fostei anexe se vor distruge peste aceasta iarna (in primavara lui 1996 vom gasi numai ruinele arse si daramate).
2003 – Se va construi noua cabana Piatra Mare, de catre E.K.E. Sacele. Noua cabana are doar 18 locuri de cazare, si este amplasata aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat si aductiune de apa, intr-un izvor subteran.
La cabana este in permanenta o persoana. Pentru inoptare in cabana este recomandat sa aveti propriul sac de dormit.
Preturile la cabana erau:
Cazare – 35 RON (iti dadeau si papuci);
Ceai – 2 RON;
Cafea – 3 RON;
Vin fiert – 5 RON;
Bere – 6 RON;
Doza cola, pepsi, fanta – 6 RON;
Ciorba de legume – 6 RON;
Fasole cu carnati – 10 RON;
Ompleta – 6 RON.
La cabana este cald dar va sfatuiesc sa va luati pentru orice eventualitate un sac de dormit.
Si acum niste imagini de pe traseu:
CURMATURA – PIATRA MICA
Drumetie in muntii Ciucas
Drumetie in muntii Ciucas.
De mers in acesti munti ne planuisem de ceva vreme dar abea acum am reusit sa ne gasim timpul (examene, munca,..) si sa ne mobilizam asa ca neam hotarat ca in primul weekend al lui iulie sa o luam la picior spre acestia. Mari pregatiri nu ne-am facut, putina mancare, minimul de echipament ce il avem si un traseu listat la imprimata datat 2007 :).
Plecam de dim, fara graba din Bucuresti si pe la orele 11 ajungem in localitatea Cheia (Bucuresti – Ploiesti DN1, Ploiesti – Cheia DN1A).
Ajunsi parcam la hotel Zaganu, dupa ce dam un tur al localitatii, luam micul dejun si suntem gata de drumetie, ora 12:00.
O luam pe traseul marcat dunga galbena ce pleaca de langa hotel Zaganu si dupa 5 minute dam iara in DN1A si ne dam imediat seama ca puteam urca ceva mai sus cu masina si sa scutim chiar 1 ora de mers pe jos. Din supresstitie nu ne mai intoarcem urcand agale cand prin padure cand pe sosea.
Dupa aproximativ 1,5 h ajungem la cabana Muntele Rosu unde facem un mic popas. O luam iara la drum pe acelasi traseu marcat care urca acum din fata cabanei spre dreapta pe pajiste si apoi prin padure. Dupa inca 1,5 h traseul se intersecteaza cu alt traseu marcat cruce albastra care venea din Valea Berii ambele ducand catre Fosta cabana Ciucas, destinatia noastra finala. Inca de la plecare planuiam sa dormim la aceasta cabana care este (sau mai bine zis era) folosita pe post de refugiu de catre drumeti.
Durata parcursa 3 H, ramas 1 h.
Dupa intersectia celor 2 trasee in locul numit “La trei izvoare” (1350 m) urmeaza un drum forestier cu o inclinare destul de mare ce ne-a epuizat puterile.
In final, dupa acest drum greu si plicticos iesim din padure ajungand pe o vale unde ar trebui sa zarim cabana. Surprinsi am fost cand am vazul la aceasta ionaltime o ditamai basculanta si vre-o 2 escavatoare antrenate in constuctia unui ditamai cabanoiu. Surprinsi si ingandurati citim pe pancarda de langa constructie : “reconstructie fosta cabana Ciucas”. :))
Dupa ce dam cateva tarcoale la constructie ne ducem sa vedem un indicator din spatele cabanei. Nici nu ajungem bine la acesta ca incep a se auzi caini unei stane ce latrau de mama focului. O las pe Elena in urma si ma duc inainte spre a cerceta zona. Status: O stana cu oile intarcate si 2 caini legati.
O chem pe Elena la indicator si citim impreuna: 1 ,5 pana pe varful Ciucas.
Dupa o mica discutie si din cauza ca am zarit un alt grup de oameni care pareau sa urmeze acelasi traseu, ne-am hotarat sa urcam pe varf si apoi sa coboram, pana se intuneca, inapoi la cabana Muntele Rosu.
Zis si facut, dupa ca infulecam ceva o luam la picior spre varf. Nu apucam sa prindem grupul zarit din urma ca deja vedem 2 stane in calea lor si automat si in a noastra si cainii acestora cum se apropie latrand de drumeti. Speriati facem un mic popas sa observam grupul respectiv daca reuseste sa treaca de stane. Dupa cateva minute de urmarit desfasurarea actiunilor pe langa noi trece un grup de 2 persoane. Ne hotaram sa ne lipit de acestia si sa trecem pe langa stane.
In 30 de min eram scapati, teferi si nevatamati cainii dovedindu-se chiar prietenosi. Apoi, in 1 ora am ajuns pe varf unde am prins o vreme minunata, soare cat cuprinde si o priveliste superba. Pe varf, defapt cu ceva vreme inainte, am prins grupul initial zarit din urma.
Dupa un mic repaus am facut cateva poze si am inceput coborarea. Cobararea nu a fost marcata de evenimente doar ce ne-am mai oprit inainte de stane sa asteptam celalt grup.
In jurul orei 8 am ajuns la cabana Muntele Rosu. Ne-am hotarat sa inoptam la cabana Silva, o cabana din apropiere si sa coboram in Cheia a 2-a zi. Nici nu ne-am cazat bine ca a si inceput furtuna, cu grindina, fulgere, tunete…..
A doua zi un cer senin si un soare placut. Am coborat in cheia si la hotel Zaganu, dupa ce am scos masina din curtea acestuia, pe furis pentru a nu plati parcarea, ne-am hotarat sa mai facem un mic traseu, de 3 h dus intors si anume Cheile Cheitei.
Traseul a fost frumos, dar complicat deoarece rauletul s-a umflat ceva din cauza ploilor si trecerea pe langa acesta a fost dificila. La intoarcere ne-a prins iar ploaia iar cand am dat sa plecam cu masina din Cheia, grindina a inceput iar. Am tras pe dreapta si am asteptat domolirea ei. Dupa 30 de minute am si plecat spre Bucuresti.
The end.
“La trei izvoare” (circa 1350m).
Veliko Tarnovo
Pitorescul oras medieval Veliko Tarnovo, situat in nordul Bulgariei, la numai 160 km de Bucuresti, este destinatia perfecta pentru vacanta dumneavoastra.
Veti descoperi aici peste 7000 de ani de istorie, palate, cetatea, case cu un stil arhitectonic unic, muzee, manastiri, Arbanassi – satul cu case din piatra, si nu in ultimul rand, un loc foarte bun pentru cumparaturi.
Vestigiile bogatei sale istorii, moderna viata de noapte, peisajele deosebite din imprejurimi, ospitalitatea, fac astfel incat Veliko Tarnovo sa va ofere tot ce doriti pentru o vacanta deosebita.
Vrajiti de aceste randuri am plecat si noi intr-o dimineata de aprilie inspre acest orasel (asa cum credeam) atat de aproape de noi si totusi atat de necunoscut.
Cei care am plecat am fost Eu, Elena (puiul meu), Gili impreuna cu Viki si Olee.
Vorbiseram de ceva vrea ca am vrea sa dam o fuga pana in acest orasel dar nu ne-am mobilizat niciodata pentru a si pleca. Aflasem despre acest orasel de la un bun prieten si coleg de munca care fusese acolo si care mi-l recomandase cu mare drag spunand ca este un oras super primitor si placut unde ai ce vedea.
Asa ca am plecat dimineata din Bucuresti pe o vreme nu prea promitatoare.
Dupa ce ne-am strans toti am luat drumul spre Calugareni – Giurgiu – Ruse si, cat ai zice peste am si ajuns. La vama, dupa verificarea actelor, din partea romanilor, si platirea taxei de pod ne-am si vazut peste Dunare, gata gata sa calcam pe un nou taram strain. Cand colo surpriza, vigneta de bulgaria se platea doar in leva sau euro iar noi aveam doar leii carpatini cu noi. Noroc cu niste concetateni de-ai nostri care au binevoit sa ne vand 50 de euro si iacata-ne fericiti, trecuti de vama pe taram bulgaresc.
Nu am apucat sa ne bucuram prea mult de inceputul escapadei noastra ca, exact cand mai aveam putin pana la iesirea din Ruse vedem un nene care sare dintr-o masina parcata pe marginea drumului fluturand in mana o baliza dinacea directionala. Ce sa vezi…era politia. Ce sa faci, daca mergi cu 81 de km pe ora in oras. Dam o spaga nici mare nici mika, 75 de leva adik 150 lei si mergem mai departe. De retinut ca politia bulgara prefera leii carpatini deoarece cand le-am zis ca avem doar lei si euro ne-au intrebat repede cati lei avem.
Mergem mai departe si, bulversati de aceasta experienta am si ratat drumul ca Basarabov, unde trebuia sa fie prima oprire dorind sa vizitam Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov
Nu-i problema, lasam obiectivul acesta pentru intoarcere si mergem mai departe catre pestera Orlova Ciuca. Aceasta se afla la 8 km de orasul Dve Moghili. Ajunsi acolo platim unui ghid o taxa de intrare in pestera si ne strecuram impreuna cu un grup de elevi bulgari.
Pestera in sine este o rezervatie arheologica de importanta nationala. Aici au fost descoperite ramasite de oameni preistorici, de ursi de caverna si alte artefacte. In zilele noastre pestera e habitatul a peste zece specii de lilieci. Aici ierneaza zeci de mii de lilieci. Aceasta este si pestera cea mai lunga dintre pesterile din Bulgaria de Nord (peste 13 km.) si a doua ca lungime, din tara.
Terminam vizita si fara sa pierdm timpul ne indreptam spre fulgerator, dar in limita vitezei maxime admise, spre Veliko Tarnovo. Dupa ce ratam de vre-o 2 ori drumul o nimerim si noi bine.
Admiram ogoarele vecinilor nostri de la sud si relieful ceva mai diversificat ca al nostru si iata-ne ajunsi la Veliko in jurul orei 12. Dupa ce gasim un loc de parcare incepem sa batem strazile pitorescului orasel in cautarea unui loc de popas unde sa si mancam ceva traditional bulgaresc. Stiam din start ce avem de vizitat in Veliko (2 obiective la numar) asa ca ne-am permis un mic popas. Inainte de a intra intr-un restaurant am cumparat ceva leva sa avem de cheltuiala (paritatea euro/leva: 1 euro = 1.98 leva)
Am sfarsit prin a manca specialitatea localului care nu era nici decum o specialitate bulgareasca. Cel putin berea era autentica. Nota de plata am sfarsit prin a o plati jumatate in leva jumatate in euro.
Apoi am tulit-o catre dealul Tsarevets pe care troneaza o ditamai cetate, cam de 4-5 ori mai mare ca cea de la Rasnov.
In drum spre cetate am inhatat si un suvenir gen magnet de frigider pe care am dat 6 leva, constatand apoi ca il puteam lua cu 3 leva de langa cetate.
De altfel am aflat ca Veliko Tarnovo a fost la un moment dat capitala Bulgariei pe vremea celui de-al 2-lea Tarat. Orasul e pozitionat strategic, la inaltime, strada principala aflandu-se pe o culme de deal, fiind suficient sa te abati putin pentru a ajunge la o belvedere a padurilor si platourilor stancoase inconjuratoare.
Dupa vizitarea cetatii am fugit catre un mausoleum ridicat in cinstea fratilor boieri Assen şi Petar a caror rascoala a pus capăt celor două secole de dominaţie bizantină şi a marcat începutul celui de-al Doilea Regat Bulgar (1187-1393).
Dupa vizitarea mausoleumului am luat drumul invers spre Ruse cu intentia de a ne opri la mansastirea din piatra de la Basarabov.
Dupa ce reusim sa ratam drumul ne intoarcem iara spre a o lua corect de data asta. Reusim sa ajungem intr-un final si la acest ultim obiectiv. Dupa ce vizitam manastirea, in urma noastra se inchid si portile acesteia. Era deja ora 18.00. Despre manastire nu sunt multe de zis. Este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrei cel Nou.
Pe la ora 18.30 o luam inapoi spre Romania. In 30 de minute suntem lavama, platim 12 leva taxa de pod si ne luam la revedere de la vecinii nostri de peste Dunare. Trecem si de vama din Romania, dupa legitimarea de rigoare si apoi ii dam blana pana in Bucuresti. Nici nu se face ceasul 20.00 si am si ajuns. Spargem gasca rand pe rand cu parere de rau ca a mai trecut inca un weekend si ne asteapte inca o saptamana de munca.
Concluzia este ca merita sa vizitati obiectivele mai sus mentionate. Nu va ia decat o zi si va alegeti cu o amintire frumoasa de pe meleagurile altei tari.
Toti cei mentionati mai sus va saluta si va ureaza drum bun.
P.S. Atentie, respectati limita de viteza!
Vertical Riding Romania 