Ski Sureanu

Ski Sureanu, asta am facut weekendul trecut, si chiar ne-a placut.

Stateam in cumpana daca sa dam o fuga la Voineasa sau la Straja dar pana la urma am zis sa incercam o “statiune” noua, chiar daca am condus cam 6.5h pana acolo. Regrete nu sunt caci zona este absolut superba, seamna putin cu Voineasa dar parca are ceva in plus. Pare a fi un rai al backcountry-ului si chiar are cateva fete unde poti face freeride in toata regula, iar legat de partii, suntmai mult decat ok. Astfel, relatam mai jos aspectele de retinut.

Cazarea: Cazarea, daca vreti sa mergeti la Sureanu, ar fi bine sa o aranjati cu cel putin 2 saptamani inainte. Cele mai apropiate pensiuni sunt in Luncile Prigoanei, localitate aflata la 7-8 km distanta de domeniul schiabil. Am impreisa ca este un hotel ceva mai aproape, sf Petru parca ii zice, dar destul de scump, cel putin pentru gusturile mele.

Daca nu gasiti cazare in Luncile Prigoanei, mai gasiti la Oasa, la 22km distanta de partii. Noi aici am gasit dar doar cu cateva zile inainte, deci a fost mai multe decat ok. Am gasit cazare la cabana Oasa, o pensiune mai mult decat cabana, cu camere faine si mancare buna, deci o recomandam cu incredere. Camera a fost 120 ron pe noapte cu mic dejun inclus, paturi comfortabile, caldura din plin si dush in camera… lux ;). Cazarile la pensiunile din Luncile Prigoanei incep cam de pe la 240 ron pe noapte, asta din cauza ca si distanta pana la partie se injumatateste :P.

Drumul: Drumul daca e sa pleci din Bucuresti, este, lung…. dar frumos. Ultimii 22 km de la barajul Oasa sunt neasfaltati, drum forestier. Totusi, am impresia ca este mai bun iarna decat vara. Noi l-am prins inghetat si inzapezit. S-ar putea ca in conditii de zapada abundenta sau de polei, sa trebuiasca sa va puneti lanturile la roti. Totusi, este perfect ca este neasfaltat caci esti nevoit sa te deplasezi cu o viteza mica care iti permite sa observi frumusetea locului ;).

Partiile: Domeniul schiabil Sureanu are cateva partii, cea mai lunga avand 1.6 km. Are 1 telescaun si 2 teleschiuri sau mai bine zis tragalete asa cum le numesc localnicii :))) sa mor de ras cand am auzit, tragalet :))), adica te trage….

Partiile sunt rosii spre albastre si nu sunt batute chiar bine. Am impresia ca in zona asta chiar nu prea stie lumea cum sa le bata si lasa niste santuri pe partie de iti poti rupe usor fashul daca vi mai adormit pe partie… Una dintre partii este marcata ca si neagra dar asta petru o singura portiune de 5 mentri putin mai abrupta :D. Totusi, intre partii te cam poti da pe oriunde iar daca prinzi si cativa centimetrii de zapada proaspata, poti avea cea mai faina distractie prin afara partiei. Optiunile de offpiste sunt nenumarate. Copacii sunt rari si iti va face o placere deosebita sa te dai printre ei.

Exista mai multe baruri/apreskiuri in preajma partiilor si toate is faine si pline de voie buna. Skipassul este 100 lei pe zi si 65 pe 4 ore, o cartela de 20 puncte este 80 de lei iar o urcare cu teleschiul este 1 punct iar cu telescaunul 2 puncte.

Backcountry: Asa cum am mentionat la inceputul postului, Muntii Sureanu ofera nenumarate posibilitati pentru ski de tura si chiar freeride. Are atat dealuri domoale cat si fete abrupte si pare sa fie o zona care tine chiar bine zapada. Am avut timp sa incercam si putina tura pe langa schiatul printre partii si chiar am descoperit o zona in apropierea partieii care ofera multe coborari faine. Dezavantajul ar fi ca este cam batuta de soare si ar fi fost bine sa o exploram in prima parte a zilei ci nu la finalul acesteia cand, dupa o zi insorita, zapada era grea si necooperanta :P. Totusi, asta este doar un loc incercat de noi dar zona are atatea locuri ce asteapta sa fie descoperite, veti observa singuri din pozele de mai jos ;).

Ca si concluzie, ne-a placut mult la Sureanu, vom reveni, eventual cu mai multe zile de concediu ca sa avem timp sa exploram cum trebuie zona :). Pana atunci va lasam mai jos cateva poze si filmulete din zona ce surprind experienta noastra de weekendul trecut. Enjoy!

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat…

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat… mesaj citit pe luneta unei masni, o masina speciala… Putin cam dramatic totusi ca si titlu de postare, dar m-a miscat putin…

Weekendul trecut, sau mai bine zis weekendurile trecute, am reusit sa facem o tura/ture prin Bucegi. Oarecum mult asteptata caci de la cursul cu Adventureguide, nu am reusit sa ne mai punem schiurile in picioare la marsaluit prin munti. Am tot schiat pe partie si pe langa dar nicicum nu am mai ajuns la un ski de tura.

Desi zapada este cam putina prin creste,  ne-am propus totusi o tura in Bucegi, cu plecare si intoarcere la Padina unde am si lasat masina. Obiectivul era sa urcam pe valea Sugarilor, sa ajungem pe Omu si apoi sa coboram pe valea Obarsiei. Vemea chiar a tinut cu noi caci am avut parte de soare si nici un pic de vant, doar cateva adieri.

Traseul prin cele 2 vai este frumos, daca nu chiar superb. Peisajele sunt spectaculoase si variantele de schiat sunt chiar multe. Zapada este indeajuns pe ambele vai si nu prea ai de ce sa iti dai schiurile jos. Daca esti dibaci, faci integal pe schiuri traseul. Te ajuta totusi niste crampoane de schiuri daca ai caci din cauza soarelui care a tot batut si a vantului si temperaturilor scazute, s-a format pe alocuri fie crusta fie gheata si sunt cateva portiuni destul de dificil de abordat alfel pe schiuri si crampoanele ar rezolva situatia. Eu unul am dat o tranta incercand sa urc pe schiuri Cerdacul. Pana la urma l-am urcat dar cu un ocol mai mare, in timp ce Bubulu cu care ne-am intalnit pe Cerdac, urca ca tancul rusesc ca de, a venit pregatit cu ce trebuie. Cine stie, cunoaste ;).

Acum ca stau sa ma gandesc, degeaba ne plangem de zapada. Chiar e, si daca ii mai da o ninsoare sigur avem pana in Aprilie-Mai. Si vremea insorita dar cu temperaturi scazute chiar ne-a oferit destul ragaz ca sa ne bucuram cum trebuie si sa ne rasfatam cu ture faine. Sa nu uitam totusi ca suntem in toi de iarna si avem vreme care sa ne permita sa ne bucuram de zapada.

Fata de anul trecut se schiaza mai bine pe partii, exceptie facand Sinaia. Prin padure este destula zapada si sigur o sa tina pana tarziu in primavara. Cum am spus, daca mai da o ninsoare, ne asigura si firnul de primavara :D.

Legat de zona asta a Bucegilor, odata cu tura asta, o gasesc din ce in ce mai atractiva, caci are de toate. Are si caldari largi ce iti ofera multe variante, are si vaiugi inguste si lungi, are si peisaje superbe si are si km destui cat sa iti ocupe toata ziua si este si mult mai sigura ca alte zone. Sigur o sa tot revenim pentru ca din cate am inteles, sunt variante si variante de abordat. De asemenea te scoate relativ rapid in zona Omu si te poti intoarce linistit la Padina unde ai lasat masina, fara sa depinzi de vreo cabina sau de lumina. Te poti intoarce pe oricare din vai si la lumina frontalei ;).

Va lasam mai jos cateva poze si secvente de pe traseu iar locurile prin care ne-am dat le gasiti la aceste linkuri: Link 1, Link 2. Enjoy and ride safe!

Curs de ski alpinism si studiul zapezii cu Adventureguide

Curs de ski alpinism si studiul zapezii cu Adventureguide, acesta este postul ce trebuia sa il scriu de o luna si ceva :). Am o scuza totusi caci s-au petrecut si niste sarbatori intre timp, dupa care greu mi-am revenit. Totusi, acum mi-am zis ca ar fi timpul sa ajung cu postarile la zi caci ar urma seria de aventuri pe schiuri, fiecare insotita de un post… sau cel putin asa speram, vor urma :P.

Revenind la subiectul de fata, acum ceva timp, peste 1 luna, am participat la un crus de ski alpinism si studiul zapezii, curs tinut de Adventureguide, Adrian Valean si Ovidiu Tanase. A fost prima data cand am schiat in zona Balea Lac si pot spune ca mi-a placut enorm. Si cursul in sine a fost mai mult decat interesant si chiar il recomand. Totusi, trebuie sa aveti in vedere ca un curs de 3 zile nu este de ajuns. Nu este nimic rau in a participa la cat mai multe astfel de cursuri, si, mai importand de atat, ar fi sa exersati ce ati invatat de fiecare data cand aveti ocazia. Nu este o pierdere de timp sa exersati cautarea cu transceiver-ul, sau sa faceti cate un profil de zapada. Nu mergeti mereu pe ce a zis X sau Y. Da, este bine sa va informati dar in plus de asta, sa si verificati. Facand acest curs mi-am dat seama ce greseli am facut anul precedent in unele ture. Ma pot gandi la cel putin 2 iesiri in care ar fi trebuit sa verific mai mult starea zapezii inainte de a cobora.

Asa ca exersati, exersati, exersati, nu asteptati o situatie reala pentru a va pune in practica cunostintele!

Revenind la curs, acesta a cuprins urmatoarele:

Tehnici alpinism:

  • Mers cu coltarii si utilizarea pioletului
  • Tehnica de asigurare, tehnici de coarda
  • Tehnica de catarare pe zapada si mixt
  • Tehnica de catarare pe gheata

Tehnici ski:

  • Tehnica de deplasare in sus, panta mica si medie, tehnici pentru schimbarea de directie
  • Tehnica de deplasare in conditii dificile, gheata, zapada mare, inclinatie mare
  • Tehnica de coborare in afara partiilor
  • Tranzitia: urcare-ski-alpinism
  • Alegerea rutei, atributele unei rute
  • Tehnici ski-alpinism

Curs de avalanse:

  • Generalitati si harta avalanselor
  • Teren, meteo, tipuri de zapada, mecanisme de formare
  • Stabilitatea straturilor de zapada, tipuri de avalanse
  • Factorul uman, Evaluarea pericolelor, Anatomia deciziilor
  • Tactica de prevenire si tehnica de salvare din avalansa.

Toate cele de mai sus sunt condensate in 3 zile faine si daca vremea tine cu voi, veti avea parte de cel mai fain weekend prelungit. Exceptand temperaturile scazute, am avut 3 zile senine si o zapada pe cinste.

Atentie, trecerea prin tehnicile de mai sus se face destul de rapid si trebuie ca, dupa curs sa mai si exersati, asa cum am spus si la inceputul postarii, din cand in cand. Este foarte important caci altfel, atunci cand veti avea nevoie, va trebui mai intai sa va aduceti aminte si nu veti avea siguranta ca puneti cum trebuie in practica.

Programul pe scurt a fost cam urmatorul:

Ziua 1 – tura spre Laitel ce a implicat mai multe coborari. A fost o tura in care ne-am cunoscut mai bine si am si reusit sa facem cateva coborari faine :). Seara am exersat cautarea in avalansa si ni s-au explicat mai multe detalii despre studiul zapezii + un seminar mai explicit dupa, in cabana.

Ziua 2 – am stat in zona Balea Lac si am incercat atat tehnici de coborare pe schiuri cat si de urcare. De asemenea am incercat tehnici de coltari si piolet, tranzitii, amaraj etc.

Ziua 3 – am facut tura spre Vaiuga, urcare la coltar/piolet, tranzitie si coborare pe schiuri, retur la cabana. Pe scurt asa s-au desfasurat cele 3 zile.

Cazare se face asa cum am zis in zona Balea Lac. Noi am stat la cabana Paltinul, foarte fain, am avut chiar apa cald la baie, ceva neasteptat 😛 si mancarea la cabana a fost foarte buna.

In rest, numai de bine, instructorii de nota 10, atat Adrian cat si Ovidiu, Oana si Aurel. Le multumesc pe aceasta cale pentru cunostintele transmise si sper sa ne revedem cu bine la o tura de ski sau chiar la un alt curs :P. Pana atunci va las mai jos cateva poze din timpul cursului precum si un filmulet prea putin concludent  :). Enjoy!

 

Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR

Weekendul ce tocmai a trecut am ajuns intr-un final la Bughea de Jos si la ale sale trasee amenajate de dl. Geo Simion. Am mai avut noi o tentativa si la inceputul sezonului, dar dupa ce ne-am rupt carca cu o urcare pana la stana Stramtu, nu ne-a mai ars sa mai batem drumul pana la Bughea asa ca am lasa tura pentru alta data. Si uite ca a venit intr-un final. De data asta am facut gasca mare, 2 grupuri, unul de dat la vale si unul de dat la deal. Planul nostru era sa stam in Bughea si sa incercam coborarile ce pleaca de la Manastirea Ciocanu, iar dl geograf Bogdan Andora a pregatit un alt traseu mai aventuros spre Iezer pe culmea Papau, si ce traseu aventuros a iesit :))) mai multe detalii la final.

Noi astia lenesi, asa cum am spus, am ramas in Bughea si am reusit sa facem 3 coborari pe traseul amenajat de Geo Simion. Ce sa spunem, am ramas mai mult decat impresionati, chiar s-a muncit si traseul arata bine. Ne-am intalnit pe traseu si cu arhitectul Geo care ne-a povestit de fainele planuri ce le are pentru micul dar potentul deal de la Ciocanu’ :))). Vor aparea si alte trasee si in viitorul apropiat un concurs enduro, probabil una din etapele CNE, poate chiar la anu’. Ce fain ar fi sa avem o etapa a CNE si unul din trasee atat de aproape. Ar fi perfect, imaginati-va ca am avea la 2 ore distanta Sinaia, Poiana, Ciucas si acum Bughea, toate pline de carari faine. Daca in zona ar aparea si niste shutle-uri care sa te duca cat mai sus, ar fi iara ceva de vis, la o adica put fi si niste carute numai sa te duca pana sus :D.

Acum, pe scurt, in zona ar fi 4 trasee, mai mult sau mai putin amenajate si inca se lucreaza, dupca cum permite timpul, la ele. Perspectiva unui concurs de enduro sigur ar mai impulsiona lucrurile. Toate au cam 3km distanta si coboara cam 400m diferenta de nivel plecand de la 800m altitudine si ajungand la 3-400m+. Trebuie avut in calcul diferenta de nivel si la urcare. Prin forte proprii cred ca poti face cam 5 urcari intr-o zi caci vei fi destul de sleit de puteri la final. Noi am reusit sa facem 3 caci am inceput prima urcare in jurul orei 11 si deja la 5 se intunecase. Cat am mai stat de vorba, cat am mai analizat traseul, cat ne-am mai asteptat, aia a fost ziua. Am vrea sa mai ajungem in zona, atat ca sa ne dam cat si ca sa ajutam.

Pentru cine vrea sa il sustina pe nea Geo, poate face mici donatii in contul sau de mai jos. Aveti in vedere ca traseul a fost construit cu scule proprii si fara prea mare ajutor decat din partea comunitatii de rideri din Campulung.

Geo Simion – RO55BRDE030SV20244600300 – BRD, Sucursala Câmpulung Muscel.

Pe noi ne-a convins si chiar credem in zona si in ce s-a intamplat aici si chiar vedem un concurs enduro in viitorul apropiat :D.

Acum, revenind la firul povestii, dupa ce am terminat cele 3 coborari, am ajuns la masina ca sa ne facem bagajul si sa ne caram. Intre timp am aflat ca grupul 2 care a plecat spre Iezer pe culmea Papau s-a cam ratacit, mai ales din cauza ca i-a prins noaptea si drumul nu era chiar evident. Ne mobilizam si noi usor si ne ducem in punctul unde au lasat masina, satul Valea Macelarului, un sat foarte animat, trebuie sa il vedeti ca sa ne credeti :P. Ajungem la locul unde si-au lasat masina si constatam ca starea drumurilor nu ne prea permite sa ne ducem mai departe asa ca ii asteptam cuminti la masini. Avem incredere in dl geograf Andora si uite ca dupa 30 de minute de balaureala primim informatia ca au gasit iara traseul si ca se apuca de coborare. ii asteptam cu cozonac si prajituri inca 2 ore si iata ca vin, 3 lumini ratacite in departare, desi erau 4 la umar :))). Bradu a tras lozul “castigator” bazandu-se pe o frontala ce nu a mai pornit-o de cel putin 1 an :))). Lasa ca a rezolvat Gabi problema cu lumina de bicla de 1000 de lumeni 😀 de batea mai tare decat faza lunga de la Dacia mea :P.

Vin usor inghetati ca a trebuit sa treaca si un rau cu cativa km in urma dar deja ii asteptam cu caldura la maxim in masini. Dupa ce se schimba si ne aranjam in masini, o luam din loc spre Bucuresti si stam la povesti pana acasa. Mai jos aveti asa:

P.S. Ne-a placut atat de mult la Bughea de jos incat am petrecut si 1 decembrie acolo, pe cararile patriei :). De data asta ne-am dat de 5 ori chiar :D. Hai la multi ani si la cat mai multe ture!

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajuns in culmea aia mai de sus si am vazut Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caci de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem peste langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. Urmam marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajul tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltul cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!

 

Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin

Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin.

La anu’ ori o dam si noi in Benghea, ori ne lasam de MTB :P… acum 2 weekenduri ne-am intalnit in Poiana cu Benghea Florin si a sa scoala de MTB. Pentru cine doreste cateva lectii de dat pe bicla, va recomandam cu drag Scoala de Mountain Bike, Florin chiar stie ce zice si trebuie doar sa il vedeti cum rupe traseele din Postavaru cu un hardtail 29er de carbon. Va garantam ca abia va veti tine dupa el! are Skill la kil :D. Va lasam videoul de mai jos ca si dovada si daca va intalniti cu Scoala de Mountain Bike prin Poiana, veti intelege despre ce vorbim :). Ne foarte bucura sa vedem asa oameni talentati pe cararile noastre. Enjoy!

Site: Scoala de MTB ; Facebook – Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike