Tag Archives: Cascada Lotrisor

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajuns in culmea aia mai de sus si am vazut Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caci de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem peste langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. Urmam marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajul tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltul cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!