Tag Archives: moeciu

Preludiul unui traseu… ratat?!

Cam asta ne era gandul cand am selectat o poza de ieri sa o postam pe net…

Cum mai sa vrei sa cobori din saua Strunga in Simon si sa ajungi de fapt in Moeciu… si sa mori de oftica ca ai ratat ce mai faina coborare si sa vezi privirile colegilor de tura, mai ales ale fetelor care dupa ce ca au carat de bicle de la Padina la Strunga, nici de coborare nu s-au putut bucura. Sinceri, si mie imi pare rau caci asteptatm sa se bucure toata lumea de o coborare faina si am reusit sa incurc traseele :(. Ca bolovanul am facut la un moment dat stanga desi dupa cateva minute imi era aproape clar ca nu pe acolo era traseul. Laurentiu parea singurul neafectat de situatie caci nu el a ales traseul, omu a scapat bazma curata si s-a bucurat si de coborare.

Stiti vorba aia, in spatele unei fete suparate sta mereu un baiat care nu stie ce a facut… e uite ca de data asta cam stie :))).

Oki, exceptand incurcarea traseelor, daca ar fi sa eliminam partea feminina a gastii din schema, traseul se pare ca este practicabil si spre Moeciu. Nu va veti bucura de aceasi viteza si aceasi senzatie dar daca vreti sa vedeti pe ce pante puteti sau nu sa stati pe bicla, va sfatuiesc sa o incercati. Traseul este “practicabil” dar depinde de calitatile fiecaruia si nu este recomandat biclelor de xc. Ori cu o bicla de trail ori nu prea are rost sa incerci. Este destul de abrupt, se merge in mare parte prin niste santuri destul de inalte sau pe niste pietre de o iau la vale cu tine si are multe curbe scurte. Da, a mers sa il coboram dar nici ca l-am mai incerca vreodata in detrimentul altui traseu :).

Urcarea din Padina in Strunga ne-a luat cam 1h si 30 min cu vreo 2-3 pauze. Prima parte pana la prima stana este ciclabila, apoi predominant pushbike. Se poate face si mai repede daca sacrifici pauzele, desi pe marcaj jos la Padina scria ca timpul de parcurgere ar fi de 2h.

De la saua Strunga incepe coborarea, pe bolovani mai intai si cum se intra in padure incepe partea cea mai faina. Recomandarea ar fi sa fiti atenti la traseu si sa o apucati spre Simon nu spre Moeciu caci altfel e pacat de traseu. Si nici biclele nu se vor supara ca le duceti pe acolo si nu spre Moeciu ;).

Noi, dupa ce ca am coborat spre Moeciu, ne asteptau cuminti inca 45 km de asfalt pana in Brasov, in loc de 25 cat ar fi fost din Simon, si am ratat si trenul de 6 cu compartiment de biciclete :).

De nervi pentru ca am reusit sa stric tura pentru partea feminina a grupului, m-am oprit la primul magazin si mi-am luat un pachet de tigari, nefumator fiind… sau cel putin ocazional.. profil de rider depresiv :))).

Per total traseul e frumos dar nu l-as recomanda, asa cum am zis, in detrimentul altor trasee :D. Trackul traseului il gasiti aici, inregistrat de Laurentiu. Participantii la tura, eu, Laurentiu, Ana, Cati si Elena alias Lulusu. Mai jos, poze si filmulete. Enjoy!

Intre Bucegi si Piatra Craiului… nu ne putem decide

Tura de sambata a fost incoronata cu peisaje superbe si asta din 2 motive: Bucegi si Piatra Craiului. Tura a reprezentat un tur pe la poalele acestor 2 muntii prin sate superbe ce ne-au aratat inca odata de ce Romania este cea mai frumoasa tara… si credem cu adevarat ceea ce zicem :D.

Plecarea s-a facut din Moeciu de Jos pe drumul spre Cheile Gradistei. Prima parte a traseului a fost si cea mai putin placuta deoarece a fost foarte insorita si plina de masini ce urcau la Cheile Gradistei… si a fost numai asfalt.

Odata ajunsi sus, ne uitam pe harta sa vedem cum dam de drumul ce duce spre Fundatica si Valea Cheii. Drumul ducea spre un gard cu o poarta pe care scria proprietate privata. Nici nu ajungem bine la poarta ca hop ne sare o tanti de la un butic din apropiere sa ne spuna ca nu putem trece. Ii explicam ca drumul nostru este dincolo de acea curte care nu avea nici o amenajare ci era pur si simplu un camp ingradit si ne zice ca nu putem, ca au animale acolo, vaci, boi… Ii spunem ca si noi suntem boi si ca cel mai probabil o sa ne integram foarte bine dar tot nu ne lasa. Ne resemnam si incercam sa gasim alt drum dar… usor de zis, greu de facut caci drumul parea blocat din cauza unui concurs de biatlon ce era in desfasurare in zona. Mai multe detalii despre concurs gasiti aici. Ne invartim putin si dupa cateva indicatii eronate ale unor oameni neavizati reusim pana la urma sa gasim o cale ocolitoare ce ne duce pe langa zona concursului pana la un drum ce se unea cumva cu track-ul nostru. Odata reveniti in traseu ii dam la vale ca de urcat am tot urcat pana aici.

Drumul are mai multe intersectii si va sugeram sa aveti harta la voi pentru a o nu lua gresit spre Leaota sau spre Fundata.

Nu dupa mult timp o sa intrati pe Valea Cheii ce ocoleste Fundatica si duce direct spre Podul Dambovitei unde veti da iara de asfalt. Inainte de asfalt dam de ospitalitatea romaneasca in fata unei curti unde noi ne-am intins dupa merele unui copac iar un domn ne-a si adus binevoitor niste mere din curte :).

De unde iese drumul trebuie sa o luati pe DN pana la indicatorul de Dambovicioara unde o sa faceti dreapta. Desi este alta zona cu asfalt, drumul este placut, umbrit dar si circulat si nu mare ne-a fost surprinderea cand am primit 2 claxoane de la soferi nerabdatori sa ajunga …. unde or fi vrut sa ajunga. Nu inteleg, de parca nu ne-am fi dat deoparte cand am fi simtit masina in spatele nostru. Si sa claxonezi in cheile astea unde oricum se formeaza un ecou destul de puternic mi se pare deplasat, mai ales ca claxonul se foloseste in cu totul alte conditii. Acestor oameni le dedicam cu drag acest ARTICOL!

Odata ajunsi la Dambovicioara urmam  indicatorul de Ciocanu si ne luptam eroic cu panta de 4.5 km. Panta asta e faina, numa’ buna de antrenament dar cand soarele lucreaza la capacitate maxima parca iti taie din suflu.

Odata ajunsi sus ne mai oprim la niste poze si la un suc la una din pensiuni si ii dam inainte spre Sirnea si Pestera dar nu inainte de a imparti merele dobandite cu niste caluti draguti din curtea unui localnic.

Urmam apoi drumul arhi umblat de noi, spre Magura, cu coborarea faina pe bolovani unde Claudiu a si dat o tranta neadaptand viteza si franarea corecta la conditiile de teren :D. A scapat ieftin cu cateva julituri dar nu s-a descurajat deloc.

De aici nu mai mergem mult ca incepe si o ploaie pe care o tot urmaream ca vine ba dinspre Bucegi ba dinspre Crai. Desi parea o ploaie de vara sa tot fi durat vreo 45 de minute. Mai departe coboram pe camp prin curtile oamenilor numai ca sa urcam iara spre Magura. Din Magura ii dam la vale spre Moeciu ca sa recuperam vertmobilul si sa fugim cu regret acasa. Tura a fost foarte faina plina de peisaje suprebe cum se poate observa si din imaginile de mai jos. Ca si dificultate ar fi un traseu mediu cu vreo 60 de km si 1400 m diferenta de nivel. Multe urcusuri si coborasuri ce fac traseul si o varianta buna de antrenament.

Trakul turei pe bikemap il gasiti aici iar tracul nostru pe movescount aici :).

Va lasam mai jos cu pozele despre care povesteam. Enjoy!