Tag Archives: pe bicicleta

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 1

Leave a reply

A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.

De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.

Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…

Ziua 1

Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.

Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.

Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.

Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.

Ziua 2

A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.

Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.

Ziua 3

Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..

Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).

Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.

Ziua 4

Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…

…

Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…

Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))

detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀

Ziua 5

Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.

Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.

Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.

Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.

Ziua 6

A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…

Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.

Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.

Cam asta ar fi prima partea a calatoriei, dar urmeaza partea cel putin lafel de interesanta, les Pyrenees :D. Stay tuned and enjoy!

Varful Moldoveanu “pe bicicleta”, un traseu enduro Fagaras

1 Reply

Cum povesteam si in postul anterior, traseul asta ar putea sa devina o traditie. Asa ne gandeam inainte de tura de weekendul trecut si asa ne gandim si acum, dar nu asta gandeam in timpul turei. In timpul turei, dupa cateva pushbike-uri mai serioase, prin minte ne trecea gandul: “Dracu’ mai vine pe aici!” :)))

Totusi, dupa ce termini tura parca iti vine sa o iei inapoi in creasta muntilor, asta a fost sigur sentimentul de a 2-a zi, si da, s-ar putea sa facem o traditie pentru ca au aparut intre timp si alti pretendenti la cucerirea acestui varf in acest fel, si trebuie sa mearga cineva sa ii indrume :P.

Tura era asteptata de ceva timp, si ar fi fost mai ok sa o facem undeva la sfarsitul lui august, inceputul lui spetembrie, nu atat de tarziu, deoarece vremea a fost destul de friguroasa, iar temperatura de 0 grade ne-a insotit mare parte din ziua de sambata.

Pentru acest weekend am planificat 2 ture, varianta scurta care urca din Slatina (Arges) pe valea Cernatului pana in culmea Malita si coboara apoi in Slatina, si varianta lunga care din  culmea Malita urma directia Varfului Moldoveanu si undeva pe la 2200m drumul forestier dispare si se transforma intr-o carare, si de aici incepe o combinatie de pushbike/carrybike + dh pana la varf.

Traseu scurt: http://www.bikemap.net/en/route/2646273-fagaras-culmea-malita/

Traseul lung (Moldoveanu): http://www.bikemap.net/en/route/3175852-malita-moldoveanu-valea-rea/

O chestie interesanta constat la bikemap, calculeaza o diferenta de nivel mai mica decat dispozitivele care au inregistrat trackul. Pentru inregistrare am folosit un ceas Suunto Ambit 2 care avea setat refreshrate-ul la GPS la 2 secunde si din ce am constatat la ultimele trasee, diferenta intre elevatiile traseelor inainte si dupa ce sunt urcate in bikemap poate ajunge si la 200m. Dar asta este doar o constatare :D, traseele raman neschimbate.

Ca sa revenim la povestea noastra, cu o saptamana inainte, pretendenti la tura eram doar eu si Tiberiu, dar pe finalul saptamanii am strans o gasca zdravana pentru tura scurta.

Astfel, ne-am gasit la punctul de plecare din Slatina cu Lucian, Bogdan, Cristi, Cosmin si Victor. Plecarea din Bucuresti a fost destul de matinala, pe la un 6 ieseam pe autostrada, si pe la un 8:30 eram parcati in Slatina. Cu micile pregatiri de rigoare, pe la 9 si ceva eram pe bicle pedaland.

Traseul prin valea Cernatului este frumos, mai lejer la inceput si apoi spre final panta se accentueaza. La un moment dat, undeva aproape de jumatatea traseului este un punct de exploatare forestiera, unul din multele din aceasta zona, si aici trebuie sa fiti atenti caci traseul urmareste raul mai mare, inainte, si nu urca in stanga asa cum era sa facem noi daca nu ne indrumau lucratorii de acolo. In acel loc se vede si cata distrugere aduc aceste defrisari, locul fiind plin de noroi si aratand ca un front de razboi proaspat bombardat….

Ne-am continuat drumul cu temperatura scazuta insotindu-ne, si intr-un final, cu ceva intarziere fata de cum am calculat (ora 14:00), am ajuns si la punctul de despartire, sus in culmea Malita la 2050 m langa un refigiu usor devastat. Aici am servit masa si ne-am facut pozele de rigoare inainte de despartire.

Astfel, eu si Tiberiu ne-am suit pe bicle si i-am dat la deal pe ultima portiune de drum forestier pana la 2200 si restul au continuat bucla pana inapoi in Slatina. Atentie, traseul inapoi pe culmea Malita nu este doar coborare asa cum speri dupa ce ai urcat atata amar de vreme ci primesti cateva urcari mai serioase desi pe bikemap ar aparea doar 3.

Vremea a tinut cu noi pana acum si desi temperaturile au fost scazute nu au fost nori si soarele a stralucit toata ziua, cu dinti dar a stralucit.

De pe la 2200 incepem sa impingem la biciclete spre un mototoi ce se afisa inaintea noastra. Aici am avut o mica nedumerire pentru ca traseul turistic il ocolea, iar traseul de pe bikemap trecea fix peste el. Pana la urma am continuat traseul turisitic dupa ce am impins totusi jumatatea din panta spre varf. Dupa ce am mai mers ceva, nu am mai gasit nici marcajele, se pare ca stam prost cu orientarea in gol alpin :))) si am sfarsit prin a ne invarti putin in cerc pentru a deslusi misterul celor 2 trasee, cel turistic si cel de pe Bikemap. Astfel, dupa ce am lasat bicicletele deoparte si am plecat la picior in recunoastere, am reusit sa ne elucidam doar dupa ce am urcat in creasta si am vazut unde este Varful Moldoveanu, cat mai avem pana la el si pe unde ar fi  mai bine sa o luam… pe traseul turistic. Nu prea stiu cum a fost marcat traseul de pe Bikemap dar include o mica portiune nemarcata de creasta care chiar nu pare sa iti permita nici macar sa iti cari bicicleta.

Aici apare si a 2-a dilema, Avem timp? Planul nostru era sa ajungem pe varf si apoi sa ne intoarcem in aceeasi zi si sa dormim la un “refugiu” intalnit in drum sau sa facem trecerea spre Vistea si sa dormim la refugiul de acolo. Totusi, ceasul indica ora 17 si noi mai avem peste 2 ore pana pe varf. Asta insemna ca ne prinde clar noaptea si parca perspectiva nu ne surade mai ales ca odata cu lasarea serii temperatura incepe sa scada si se observa si o chiciura care se lasa pe iarba si pe pietre si pratic traseul va devenii ceva mai alunecos.

Aici luam decizia sa inoptam undeva in creasta si sa continuam traseul a 2-a zi. Numai bine ca am observat o stana parasita in drum care ne-ar fi oferit adapost peste noapte. Astfel, ne intoarcem din drum pana cand zarim iar stana. Lasam bicicletele in carare si coboram spre stana sa verificam daca se poate dormi in ea, fiind destul de micuta si daca are o usa pe care sa o inchidem. Lucrurile ne surand si mica stana arata promitator, usor gaurita fiind facuta din pietre de munte dar care isi va servi scopul pentru noaptea asta.

Astfel, urcam sa recuperam bicicletele si pe la ora 19, odata cu lasarea intunericului reusim sa ne asezam in stana cu tot cu bicle si sa “baricadam” usa :D. Numai bine ca incepuse si un vant rece care sigur nu ne-ar fi fost prieten daca am fi continuat traseul. De dormit, am dormit…nu putem spune ca bine. A fost destul de frig si eu cel putin aveam un sac de dormit destul de subtire si am avut si un “pat” micut pe care am incercat sa ne inghesuim. Astfel, ne mai trezeam din cand in cand sa ne incalzim picioarele si alte membre usor inghetate. Per total, cu pauzele de rigoare, am reusit sa dormim destul de ok si pe la ora 7 eram in picioare si ne apucam sa ne strangem lucrurile si sa mancam cate ceva. Privelistea de dimineata a fost superba si mica stana arata intr-un mare fel, in razele soarelui de dimineata, parca rupta dintr-un frumos film de aventura.

Reusim pe la ora 8:30 sa ne urnim, cu “ghiozdanele” pline, si ne luptam eroic cu pushbikeul pana inapoi in carare caci pana la stana am avut de coborat cam 200m altitudine. Odata ajunsi in carare, mai mancam ceva ca sa recapatam energia consumata si continuam traseul. Mergem la sigur pe marcaj si pe masura ce inaintam vedem si varful Moldoveanu, punctul culminant al  calatoriei. Cum am spus, la deal se impinge sau se cara bicicleta si la vale drumul este in mare parte practicabil. Pana la Moldoveanu, mai dificile sunt o mica portiune stancoasa de creasta si ultima portiune de pushbike/carrybike, pe piciorul moldoveanului care este destul de lunga si ne stoarce destul de mult de energie.

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

Facem pozele de rigoare, si stam putin de vorba cu putinii muntomani de pe varf. Apoi, conform planului ne pregatim pentru trecerea catre Vistea si coborarea prin Valea Rea. Ne ancoram bine bicicletele pe rucsaci si o luam la pas. Trecerea, cu bicicleta in spate, intre Moldoveanu si Vistea trebuie incadrata in seria “ambitii prostesti”. Este o portiune cu lanturi iar bicicleta in spate nu face decat sa te incurce. Trebuie avut in vedere ca ai gabaritul depasit iar cand faci miscari trebuie sa fi atent sa nu lovesti bicla de vreo piatra caci te va dezechilibra. Cu grija reusim sa trecem si coboram spre refugiu.

Aici ne dam bicicletele jos si ne punem sa mai mancam ceva. Se pare ca ne-a luat destul de mult timp toata portiunea asta si ne gandim cam pe la ce ora vom fi jos la stana din vale caci de acolo stim ca avem 35 de km drum forestier, predominant coborare. De la refugiu mai mergem putin pe langa bicle si apoi reusim sa ne suim pe ele si sa parcurgem coboarea si cam toata caldarea Vaii Rele. Reusesc eu sa dau o tranta zdravana dupa ce m-am abatut putin de la carare si am nimerit in niste hartoape. Norocul a fost ca era o portiune cu iarba multa si nu m-am ales dacat cu cateva vanatai si un rucsac usor deteriorat. Dupa ce fac verificarile de rigoare la bicla continuam traseul si ajungem rapid la coborarea finala spre valea rea, coborare care din pacate nu este ciclabila. Ne luam furmos biclele de coarne si pe langa ele reusim in vreo 40 de minute sa coboram pana la stana. Aici nu mai stam pe ganduri, ne mai verificam odata rucsacii ne imbracam ca de coborare si ii dam la vale cu 100-200km :))).

Deja este a 5 -a oara cand mergem pe drumul asta, eu cel putin, si incepe sa mi se para cel mai plictisitor drum forestier iar lasarea serii nu ajuta deloc. Nu este o coborare zdravana si esti nevoit constant sa dai la pedale ca sa iti mentii viteza. Tot drumul sunt insotit de un ticait enervant dar nu mai aveam chef sa ma opresc sa verific. Constat a 2-a zi ca roata spate mergea usor infranata asta dupa ce am lovit discul de o piatra pe coborarea pana in vale :(.

Ajungem in Slatina pe intuneric, ora data in urma facand posibil acest lucru :)).  Cand vedem masina avem un sentimet de usurare si multumire in acelasi timp si abia asteptam sa ne schimbam rapid si sa ne asternem la drum, lucruri care se intampla rapid. Pe drum gandul acela cu “Dracu’ mai calca pe aici” dispare si treaba cu tranformarea traseului intr-o traditie vine iara la putere :D. Totusi, un lucru este clar, trecerea intre Vistea si Moldoveanu va fi scoasa din plan, parca este putin trasa de par mai ales ca pana ajungi in Valea Rea, tot ai de tras de bicicleta. La anul urcam si coboram pe aceasi ruta, eventual de la cota 2000 o luam pe culmea Malita ca sa fie totusi o coborarea diferita.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos si micul filmulet demo. Va urma si un filmulet mai detaliat dar cand ne facem timp sa il montam caci material avem destul si trebuie sa vedem la ce renuntam.

Traseul in prima zi il gasiti la acest link iar cel din ziua 2 la acesta. Ca si date generale vorbim de 2 zile, 90 km si aproximativ 3000m elevatie. Enjoy!