Tag Archives: voina

Sfarsitul nu-i aici…

1 Reply

Nu-i aici, sfarsitul nu-i aici, si avem dovezile necesare sa aratam acest lucru :D.

Tura din Iezer a venit mai din timp anul asta ca de, daca si iarna lasa semne ca isi da ultimele rasuflari, am zis ca putem incerca fara probleme Iezerul. Si dreptate am avut caci, am avut parte de cel mai fain ski de tura din sezon :D.

Despre tura am tot povestit cu Tiberiu si Bradu si odata ce am nominalizat un weekend am inceput sa dam de veste despre planul nostru. Astfel am reusit sa il convingem si pe Dinu care ni s-a alaturat pe schie si pe Cristina, Diana, Bogdan si, surpriza, Vlad Bogdan, altul decat subsemnatul si altul decat cel peste care am dat in Ciucasi si in Bucegi. Cum zicea No 2, suntem multi si vom invinge. Deja o sa ne zicem dupa numarul de ordine, No 1, No 2, No 3….. :)))

Prognoza arata bine, 2 zile cu zapada de 5-10 cm inclusiv sambata cand era plecarea. Entuziasmul era la cote maxime iar vineri abia asteptam sa ajung acasa sa imi pregatesc bagajul. Cu greu am indesat tot ce aveam nevoie in rucsacul de 38L si dupa ce am mai discuat cu Bradu si Tiberiu si dupa ce m-am uitat la The Program, asa, ca sa am la ce sa visez, m-am bagat pe la un 12 la somn cu ceasul pus sa sune la 5:20. Am reusit iara sa ma trezesc inaintea alarmei asta dupa un somn sacadat… np, numai bine sa nu plecam in graba. Il iau pe Tiberiu pe la 6 :10 si zburam spre autostrada. Cu Bradu ne gasim pe drum, pe la km 80 si mergem impreuna pana la destinatie, Cabana Voina. Este surprinzator drumul din Pitesti spre Campulung. Acesta se intersecteaza cu aceasi cale ferata de 4 ori si daca ai ghinion, asa cum am avut noi, poti sta la 4 treceri peste calea farata ca sa dai prioritate aceluiasi tren, fantastic :))).

Ajungem cu o intarziere de 20 min la Voina unde Dinu ne astepta cuminte de ceva vreme. Aici incepe forfota dinainte de plecarea efective, cu scos chestii din bagaj, pus la loc, aranjat schiuri, facut schimb de diverse ciurucuri, bagat ceva de haleu prin buzunare si tot asa. Reusim pe la un 10 sa ne urnim din loc. Grupului nostru s-a mai alaturat si Stoica Teodor Cosmin, unchiul lui Vlad Bogdan No 3 , doctor si salvamontist in Campulung, un om de nota 10 care desi ne depaseste in varsta ne-a cam dat-o cu ceasul de la gara pe traseu :))).

Pe carare ne impotmolim putin in noroaiele lasate in urma de cei ce defriseaza in zona, care, la propriu au distrus traseul turistic in prima parte a acestuia. Prin padure pe masura ce urcam incepe sa fulguie frumos si deja gandul ne sta la ce ne asteapta sus la peste 2000m. Ajungem relativ repede la stana de la iesirea din padure unde halim ceva, si asteptam sa ne regrupam. De aici incepe lupta cu ceata care pe masura ce urcam era din ce in ce mai deasa de nu vedeai la 5 m in fata. Ne separam usor doar sa ne regrupam aproape in totalitate mai in fata undeva la peste 2000m. Aici Cosmin ne sfatuieste sa nu incercam sa ajungem la refugiu caci pe ceata asta riscam sa ne pierdem nitel mai mult. Noroc cu Tibireu care si-a incarcat trackul pe gps si care ne-a scos din belea. Ajungem intr-un final, parca dupa prea mult timp la crucea Ateneului si orbecaim putin pe acolo pana dibuim pe unde ar trebui sa coboram cel mai ok. Dupa nici 5 minute ceata se ridica putin si vedem si noi refugiul pentru prima data, dar si superba caldare unde urma sa ne distram de minune :D.

Ajungem cu bine la refugiu si ne acomodam rapid scapand de bagajul greu din spate. Dinu cu Cristina inca aveau sa vina din spate si desi egoistii din noi au luat-o inainte, inca speram ca s-au tinut dupa urmele noastre si vor ajunge curand.

Dupa ce halim ceva, ne gandim ca ar merge totusi un schi rapid si in seara asta asa ca iesim sa vedem cum se arata conditiile. Afara ceata densa, conditii de nota 10. Nu stam mult pe ganduri, punem focile si ii dam la deal cu gandul sa incercam o experienta noua. Pe masura ce urcam, auzim zgomote din creasta, dinspre cruce, si dupa ce urlam putin ii auzim si glasul suav a lu Dinu :))). Brici, a ajuns, impreuna cu alti 5 muntomani ce si ei se pregateau de plecare de la Voina cam in acelasi timp cu noi.

Ii dam linistiti la deal cu speranta ca ne va mai lasa ceata o leaca sa vedem si noi pe unde ne dam. Nici o sansa. Ajungem aproape de creasta dam pieile jos, strangem claparau si haidam. Dupa cateva viraje prin ceata nu mai stiam unde e sus si unde e jos :))) ne intorceam ca betii cu schiurile la deal crezand ca ii dam la vale :))) o experienta de neuitat. Dibuim coborarea si ajungem muuuult mai rapid decat am urcat, la refugiu. Aici, gasca mare, voie buna, se preconiza o petrecere :D. Mai bagam ceva la ghiozdan si ne hotaram sa mai facem o tura, poate asta e mai cu noroc. II dam tare si urcam ceva mai sus de data asta. La 18:30, ultima coborare, conditii lafel de “prielnice” si intunericul incepea sa se lase zdravan. Ii dam usor si grijului la vale si ajugem cu bine la refugiu. Ar mai fi mers si o urcare si o coborare la frontala dar asta fara ceata ca in asa conditii eram cainii surzi la vanatoare :))).

Ne bagam la refugiu si dam drumu la muzica si share la care ce a aduse de pe acasa. Cu totii am invatat geografie in seara aia, cu cate feluri de licori din colturi diferite ale tarii au circulat prin acel refugiu :))). Fain rau, nu iti trebuie club ca sa te simt ca intrun club. E de ajuns o adunatura de oameni voiosi, un numar egal de frontale, un refugiu in varf de munte si multa voie buna stimulata de …

Dupa o trezire timpurie, la 4:30 sa admiram cerul senin si vantul ce batea cu putere, ne bagam iara  la somn, parca cu un regret ca nu am incercat si ceva in noaptea aia. A 2-a zi dimineata, trezeirea la 7, bagat ceva la ghiozdan si sus la ture. Am bagat 3 ture superbe, cu urcat pana in creasta, admirat soarele cum rasare dinspre Bucegi si Crai si cu niste coborari faine pe o zapada care te tot indemna sa mai faci inca o tura si inca una si inca una…

Aveam in gand vreo 4 ture dar deja pe la a 3 se intrevedea un nor ce venea dinspre Vacarea. Deja eu si cu Tiberiu ramasesem ultimii la refugiu, nesatui de schi, restul plecasera iar pe Bradu si Dinu ii tot vedeam cum se luptau cu panta pana la crucea Ateneului. Atunci am decis sa incheiem si noi ziua de schi, ne-am bagat la refugiu pentru o ultima masa si apoi ne-am facut bagajul si am plecat. Cand ajungeam la jumatatea pantei pana la cruce deja Bradu cu Dinu nu se mai vedeau si tot atunci ne dam seama ca au uitat catelul in refugiu. Care catel? :))) pai o potaie ce ne-a urmarit de la Voina si a petrecut si el noaptea cu noi la refugiu. L-am uitat inauntru si am inchis si usa :))). Dar norocul era dupa colt, sau mai bine zis sus in creasta si il chema Stoica Teodor Cosmin doctor si salvamontist :))), unchiul lui Vlad Bogdan No 3. El nu a venit cu noi pana la refugiu ci s-a intors undeva inainte de crucea ateneului doar ca a 2-a zi sa mai faca o tura pe alt traseu. Cand l-am vazut sus in creasta am asteptat sa coboare si i-am spus de potaia uitata in refugiu. S-a dus repede si l-a eliberat :D, deci puteam sa ne continuam si noi urcarea linistiti.

Ajungem intr-un tarziu la cruce sii ii dam inainte cu tupeu prin vantul care tot incerca sa ne culce la pamant. Cand treceam de mamaile de pe la 2300, din varful culmei Vacarea, ii zarim si pe Bradu si Dinu care ne asteapta sa coboram impreuna.

Ne punem schiele si ii dam inainte pe drumul dubios care curand se transforma in cea mai faina “partie” cu un firn inmuiat cum trebuie de soare. Inainte de stana ne prinde din urma si domnu’ Cosmin insotit de Claudiu Calcai, alt muntoman si schior entuziast cu care ma stiam de anul trecut, tot din Iezer, tot de la ski :D.

Stam la stana sa schimbam cateva vorbe si apoi ii dam in jos aruncand o privire peste umar la muntele lasat in spate si la aventura ce se apropie de sfarsit. Coborarea ne toaca marunt si ajungem intrun tarziu la Voina, usor indoiti de spate si plini de noroi de pe forestierul distrus de tractoare. Deja regretul ca s-a terminat isi face loc in mintea noastra… dar sigur nu vom sta departe de acest loc prea mult timp….

Va lasam mai jos cu cateva dovezi din tura noastra cea faina, sa va dati seama de pontentialul acestui loc pentru skiul de tura. Noi vom face o traditie din aceasta tura, ca si din altele :D.

Trasele din cele 2 zile le gasiti la aceste 2 linkuri: ziua 1,  ziua 2. Tura de anul trecut o gasiti aici. Enjoy!

 

 

Iezer night riding

Acum fix 1 luna faceam o super tura prin Iezer cu o plecare tarzie de la cabana Voina.

Ne-a prins noaptea prin padure si rau nu ne-a parut caci a fost o experienta faina. Am ramas datori cu un filmulet din acea tura si acum am reusit sa il si incropim. Nu e cine stie ce dar bine ca e. Am actualizat si postul initial :).

Mai jos aveti varianta lunga a clipului. Mai multe filmulete gasiti pe canalul de youtube. Enjoy!

Prin Iezer si prin noapte cu bicicleta

1 Reply

Iezerul si Fagarasul vor deveni traditii din cate se pare. In fiecare an trebuie neaparat sa ne programam cel putin o tura de bicla in acesti munti. De ce? Pai au ceva aparte si cele mai faine aventuri prin muntii astia le-am avut. Daca anul trecut am facut peste jumatate din creasta cu dormit la refugiu si cu cuceritul celor mai inalte varfuri, anul asta am vrut sa facem o tura de o zi cu urcare pe Portareasa (cel mai inalt drum forestier de la noi din tara, ce te duce pana la 2350m altitudine) si cu coborare pe culmea Vacarea. Zis si facut numai ca, dupa cum zice un vechi si intelept proverb, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Dupa ce ca ne-am urnit destul de greu, am mai avut si o frumoasa intarziere pe drum, o pana la una din masini. Si cum pana nu vine niciodata singura, nici cricul nu era bun asa ca stai prin Campulung si cauta cric si apoi fa pana… dar mai bine stie Vlad caci el a patit-o. Noi eram deja la cabana Voina, asteptand cuminti si fara semnal. Pe la ora 11:30 ajunge si a 2-a masina cu Vlad, Ionut si Cristi.

Dupa detaliile de rigoare si pregatirile rapide, la 12 ne suim pe bicle si ii dam inapoi spre barajul Rausor unde ajungem rapid pe singura bucatica de asfalt a traseului. Traversam barajul si o luam pe drumul forestier ce merge frumos pe langa lacul Rausor si apoi pe langa rau. La inceput drumul este lejer, cu o panta frumoasa si destul de racoros din cauza padurii. Exceptand noroiul de la inceput care se datoreaza utilajelor si camioanelor sosite in zona pentru defrisari, drumul se indreapta pe masura ce urca si la iesirea din padure se transforma intr-un drum pietruit si pe masura ce te apropii de creasta, intr-un drum plin de bolovani. Treptat panta se mai accentueaza si pe la 1600m altitudine iese si din padure. Prin padure am facut 2 mici pauze pentru apa si pentru regrupare si apoi inca una la iesirea din padure unde ne-am mai intalnit cu un alt biciclist ce venise la o tura de antrenament.

Dupa regrupare si dupa ce am infulecat cate ceva, i-am dat inainte pe drumul plin de pietre. Pe aici drumul urca usor in 4-5 serpentine si apoi continua drept cu tinta finala in fata. Parca de aici nu pare asa aproape cum ne aminteam, asta si pentru ca anul trecut am avut parte de o ceata de abia vedeam la 5 metri in fata. Pe la 1900m am mai facut o regrupare si aici ne-am splituit in 2 grupuri, cei care au hotarat sa se intoarca caci era clar ca o sa ne prinda seara prin padure si cei care au tinut mortis sa faca tot traseul. Astfel, eu am continuat cu Cosmin si cu Vlad, iar Lucian, Cristi si Ionut, care din pacate avea si o glezna luxata, s-au intors la masini.

Din punctul asta drumul coboara cam 50m altitudine si apoi incepe iar sa urce sustinut si in serpentine. Urcarea este frumoasa si solicitanta iar drumul accidentat te pune des in dificultate dar ne luptam eroic cu panta si cu o intarziere de 30 de minute fata de ora propusa ajungem la 18:30 la Crucea Ateneului. Nici nu apuc sa ma linistesc si sa ma asez sa mananc ceva ca imi dau seama ca nu mai am telefonul in buzunar. Intradevar, nu este cea mai inteleapta decizie sa iti tii telefonul in buzunar pe terenul asta accidentat si sper sa ma fi invatat minte :(. Trist e ca de la 2350m drumul coboara destul de mult pana la Cruce si doar cand ma uit in spate ce panta am de urcat pentru a-mi gasi telefonul parca ma demoralizez. Stiu sigur ca l-am pierdut undeva pe panta asta pentru ca am coborat in viteza asa ca o iau repede inapoi in pas alergator. Si, cum legile lui Murphy se aplica intodeauna, telefonul meu era aproape in varful dealului :))). Dar bine ca era caci deja ma gandeam la bugetul de care trebuia sa fac rost pentru unul nou :))). Unde mai pui ca a scapat ieftin cu 2-3 zgarieturi si fara ecran spart.

Ma intorc rapid la coechipieri si nici sa mananc nu mai imi vine caci deja soarele era aproape apus si noi aveam o hatamai coborarea de dat. Ne urcam repede pe bicle si ii dam rapid la vale pe culmea Vacarea pe marcaj dunga rosie. Marcajul la urcare a fost triunghi rosu.

Ii dam viteza cat mai avem lumina si la intrarea in padure deja suntem inconjurati de intuneric asa ca scoatem frontalele si ce lumini mai aveam pe la noi, care nu erau destul de multe si ii dam frumos un downhill prin bezna dar cu mare grija. Este o experienta faina, de povestit, dar pe care nu tinem neaparat sa o repetam prea curand. Dumul a fost ciclabil si cred ca daca era ziua am fi avut o experienta mai faina si o coborare mai placuta dar cand nu vezi pe unde mergi parca nici nu te poti bucura de coborare :))) sau cel putin noi nu am putut, asa ca am coborat destul de precauti. La sfarsit am facut si un bike rafting deoarece drumul merge prin rau cativa metri buni :))). Daca ne suparam putin mai stateam sa ne spalam si biclele la lumina frontalei :D.

Per total tura a fost frumoasa, o adevarata aventura care va fi cu siguranta repetata si anul urmator. Ajunsi la Cabana Voina, i-am gasit pe restul cu burtile pline, dar am recuperat si noi rapid si am inchinat un paharel de tarie in cinstea turei facute :D.

Ca si detalii, tura a avut 47 de km cu 1700m elevatie iar ca si dificultate am zice medie din cauza drumului mai accidentat atat la urcare cat si la coborare. Se poate si mai rau totusi :D.

Trakul facut de noi il regasiti la acest link. O sa revenim si cu un filmulet, stim, am tot promis filmulete dar cu siguranta o sa ne tinem curand de promisiuni :D.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos. Enjoy!

La cabana Cuca cu bicicleta. Tura cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung

2 Replies

Cred ca una din cele mai faine ture, desi destul de grea la acel moment si la care am plecat usor nepregatit a fost tura pana la Cabana Cuca din mutii Iezer, cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung.

De plecat am plecat cu un tren Regiotrans din Gara de nord, vechi dar care avea un vagon doar pentru biciclete unde ne-am facut si veacul. In tren, ce sa vezi, camera bicicletei lui Gabriel bubuie neanuntata lasand un snake bite greu daca nu imposibil de reparat. Belea, pana pe loc nu am mai patit si nici petice care sa acopere problema nu aveam. De asemenea, fiind singurul care avea o bicicleta de trekking cu roti de 28 foarte subtiri, nici camere pentru asa ceva nu am avut. Facem o carpeala ieftina din ce petice am avuta dar era clar ca nu o sa tina. In Pitesti cautam un magazin de biciclete deschis. Pana la urma gasim unul inchis si deranjam proprietarul care si-a lasat numarul de telefon pe usa magazinului. Intre timp bicicleta lui Gabi mai capata o problema cu frana care pierdea ulei. Intr-un tarziu vine si domnul la magazin si se apuca de bicicleta lui Gabi. Dupa ceva timp roata este reparata dar verdictul pentru frana nu este bun, aceasta avand nevoie de mai multe reparatii. Plecam cu ea asa pentru ca deja se facuse ceasul 12 si noi parcursesem doar 2 km si aia in sens invers.

Tura te pacaleste de la inceput prin falsul plat de care incepi sa te prinzi dupa primii km de pedalat atunci atunci cand incepi sa resimti fiecare kilometru in picioare. Pe drum zici ca sunt doar cateva dealuri si ca in rest este plat dar daca verifici elevatia te prinzi ca este un nenorocit de fals plat care iti joaca feste.

Si ce nu ajuta deloc sunt canii ciobanestii de ii au toti localnicii din zonele astea, dar cum ii au… dezlegati, dupa ce ca nu au nici garduri zdravene la case. Practic orice caine care ne vedea hop in strada si hop dupa noi. Eu, cel care scriu aceste randuri, cum am ramas si ultimul, toti cainii ma asteptau deja in strada dupa ce alergasera dupa bunii mei prietenii care au luat-o ceva in fata fara sa se gandeasca la aspectul asta. Si uite asa cred ca am avut 10 intreceri cot la cot pe 2-300 de metrii cu diverse cotarle.

La un moment dat, cand ne-am regrupat, ne-am oprit in fata unei curti unde erau nici mai mult nici mai putin de 6 caini care latrau si abia asteptau sa ne suim pe biciclete. Printre ei, parca la deruta era si un porc, ceva mai inchis la culoare. Daca nu erai atent nici nu il observai. Se misca si el odata cu haita si pot sa jur ca daca ar fi stiu sa latre ar fi latrat si el.

Exceptand neintelegerea avuta cu falsul plat si cu cainii, tura este foarte frumoasa iar drumul din Mioveni spre Campulung prin Valea Stanii, Comuna Vulturesti si Suslanesti este cel putin superb. Satele sunt necirculate si ai destula liniste sa te bucuri de peisaj iar ca si tura de antrenament este perfecta pentru ca dupa primele ore incepi sa resimti fiecare kilomentru in picioare, asa cum cred ca am mai zis :P.

O alta gresala a fost ca, traind cu impresia ca ne ducem la munte unii dintre noi am fost echipati cu cauciucuri de mtb desi 90% din drum este pe asfalt :))). Pe acest traseu, din Pitesti pana in Campulung sunt 70 km cu aproximativ 500m elevatie iar din Campulung pana la cabana Cuca inca aproape 30 de km cu vreo 900 m elevatie.

Odata ajunsi in Campulung ne-am refacut energia, atat cat s-a putut cu prajiturile de la cofetaria Iepurasul, ieftine si bune, cine stie cunoaste :D. Totusi, oboseala era la cote ridicate si asa as fi incheiat tura aici, dar uite ca la indemnele grupului am continuat pana la Cuca unde am ajuns pe intuneric. Totusi, am mai stat ceva la un foc si la un pahar de vin.

Pe drumul pana la Cuca am mai patit o pana si ne-am bagat in vorba cu un copil care avea o bicicleta fara cauciucuri, doar jante, si care mergea mai repede ca noi :))).

Am dormit bine in podul cabanei unde nea Romica a amenajat un frumos dormitor cu muuuulte paturi. A 2-a zi dimineata ne-am trezit cu fortele refacute si hotarati sa ne intoarcepe pe biciclete pana in Pitesti, de data asta pe drumul european mult circulat E574 prin Lazaresti si Livezeni.

Partea proasta a fost ploaia care ne-a insotit cea mai mare parte a drumului ajungand la gara din Pitesti uzi si plini de noroi, dar si cu o multumire intiparite pe chipuri. Per total tura a fost faina si merita incercata dar va sfatuim sa o faceti pe biciclete de sosea si aventual sa ramaneti la cabana Voina unde se termina asfaltul.

Ca si dificultate ar fi medie spre ridicata deoarece am avut aproximativ 100km in prima zi cu 1400 m elevatie. La intoarcere este predominant coborare. Doar vremea sa tina cu voi.

Traseul il gasiti la acest link (google maps) sau la aceste 2 linkuri care prezinta drumul dus si intors impartit in 3 bucati pe bikemap Link 1 (asta e marcat invers de aici si doar 150m elevatie), Link 2 si Link 3.

Lasam aici si cateva poze din tura ca sa aveti cu ce sa asociati cuvintele de mai sus. Enjoy!

Ski de tura in muntii Iezer Papusa

1 Reply

Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura mult dorita in muntii Iezer, pe schiuri.

Ca si conformatie, muntii Iezer sunt geniali pentru asa ceva fiind intinsi aproape ca un platou si cu multe vai largi pe care poti cobora. Totusi, fiind niste muntii saraci in ceea ce priveste cararile montane, nu este recomandat sa cobori in padure pe toate vaile ce se intrevad deoarece risti sa balauresti foarte mult prin padure si sa sfarsesti sunand la salvamont dupa ajutor. Asa am fost si noi tentati si facem numai ca ne-am calmat cand a trebuit si am ramas la planul initial de a cobora pe o carare marcata.

Ca tot veni vorba planul a fost urmatorul:

Ziua 1: ajuns la cabana Voina, urcat pe dunga rosie in creasta pe culmea Vacarea, parcurs traseul pana la crucea Ateneului si coborat la refugiul Iezer;

Ziua 2: Urcat iara in creasta, urcat pe varful Iezer, apoi varful Rosu si parcurs creasta pana la varful Batrana si coborat prin Plaiul lui Patru inapoi la cabana Voina.

Cam ce ne-am propus am si facut cu mici deviatii.

Avand in vedere iarna generoasa ce tocmai si-a dat ultima rasuflare, de la cabana Voina am carat schiurile si claparii cam 1.5 ore pana am reusit sa ne echipam cu ele. De acolo am mers pe ele pana la Crucea Ateneului si inca putin, in dreptul seii de langa varful Iezer de unde am tras o coborare pana la refugiu. Refugiul nu era aglomerat si am prins ultimele 2 saltele pe care am putut dormii deoarece noi ne-am lasat izoprenele la masina. O mare gresala si va recomandam sa va carati izoprenele. Chiar daca sunt voluminoase au doar cateva grame si nu sti niciodata cand esti nevoit sa dormi pe jos 🙂.

la refugiu puteti sa faceti focul daca gasiti lemne sau daca va carati lemne din padure. Mare atentie la soba deoarece este destul de gaurita si scapa destul de mult fum in refugiu. Fiind paturi suprapuse, recomandam dormitul jos deoarece tot fumul se duce sus 🙂.

Seara am incheiat-o cu savurarea celor 2 beri de caciula si a tiucii de prune carate de la cabana Voina. Am sfintit si locul asta cu o aghiazma faina ce nu ne-a dat nici o durere de cap 😀.

A 2-a zi la 7 eram in picioare gata de drum. Am mancat, ne-am strans lucrurile si la 8:30 eram deja pe schiuri luptandu-ne cu panta lunga ce ne-a scos in creasta.

Spre deosebire de prima zi, a 2-a zi a inceput cu un cer senin fara nici un nor care ne-a taiat putin elanul.

Odata ajunsi in creasta am urmat traseul pana pe varful Iezer. De aici am ales sa coboram prin dreapta crestei inc aldarea din dreptul varfului Rosu. Coborarea este abrupta si recomandat ar fi sa tai caldarea pe curba de nivel a.i. sa scurtezi cat mai mult din distanta catre uratoarea culme. Cam asa am procedat si la urmatoarea caldare de unde am fost nevoiti sa ne punem iara pieile de foca pentru a urca iara in creasta. Desi intitial noi estimam ca o sa putem parcurge toata creasta si sa coboram pe la varful Papusa, curand ne-am dat seama ca daca dorim totusi sa ajungem la o ora rezonabila acasa ar fi ok sa ne tinem de planul initial si de coborarea prin Plaiul lui Patru. Astfel, pe la ora 15 eram in dreptul varfului Batrana gata sa coboram. Aici am intalnit al 2-lea grup de drumeti din masiv, deja ne intrebam daca suntem singuri in tot masivul. Erau 2 muntomani din Campulung, Claudiu Calcai si Viorel Micu, care au urcat prin Plaiul lui Patru pana pe Batrana si am coborat imreuna cu acestia pe acelasi traseu, Claudiu carandu-si schiurile si coborand pe ele impreuna cu noi pana la stana din plai.

De pe Batrana am tras un pseudo-ski pana la stana ba pe zapada ba pe iarba dar a fost fain si distractiv.

La stana ne-am pus schiurile si claparii pe rucsaci si am coborat la Voina pe drum forestier, timpul de parcurs fiind de aproximativ 1h din cauza rucsacilor grei si a pantei abrupte.

Ca si detalii exacte in prima zi am parcurs 11.17 km cu o diferenta de nivel pozitiva de 1500 m si 330 m coborare in 6.5 ore iar in a 2-a zi 17.82 km cu 450 m diferenta pozitiva si 1650 coborare in 8.5 ore. Mai jos regasiti 2 imagini cu traseul si datele tehnice precum si multe alte poze din tura.

Participantii la tura: Andrei Stefan, Vlad Bogdan si binenteles VRR 🙂.

Enjoy!

ziua 1 ziua 2

a 2 a coborare a directions a jump 1 fane a prima coborare a prima panta a the peack 2 a the peack GOPR4486 GOPR4511 GOPR4524 GOPR4533 GOPR4552 GOPR4570 GOPR4571 IMAG0420 IMAG0421

Tura bicicleta muntii Iezer Papusa

3 Replies

La inceput de septembrie am reusit sa facem o tura super faina, eu aici de fata si cei 2 coechipieri, Tibi Stancicu si Andrei Bradoschi. Este vorba de o tura pe cel mai inalt drum forestier din Romania ce te duce direct in creasta muntilor Iezer. Este una din turele mult dorite care cu siguranta va fi reeditata si la anul.

Treseul este unul supre fain cu o urcare lunga si sustinuta, cu o bucatica de creasta si de carat bicla in spate si cu o coborare pe masura. In stilul caracteristic am plecat nu foarte documentati, sambata de dimineata pe 13.09 cu dorinta de a ajunge foarte devreme acolo si eventual sa facem traseul intr-o singura zi. Totusi, desi planul era sa plecam pe bicle pe la ora 8:30 de la cabana Voina, din cauza lucrarilor pe diverse tronsoane intre Pitesti si Campulung, drumul de mai putin de 45 min ne-a luat peste 2 h sa il parcurgem si astfel ne vedem plecand de la cabana Voina in jurul orei 10:30.

Ne intoarcem repede pe drumul pe care am venit pana la barajul Rausor parcurgand cei 7 km in viteza in mai putin de 30 min. Ne facem pozele de rigoare pe baraj si intram pe drumul forestier, plin de bolovani si noroaie. Drumul la inceput urca domol si te tot intrebi dupa primi 5 km cand o sa ajungi pe drumul asta pana in creasca cu o astfel de urcare usoara. Ne mai oprim pe traseu la ceva poze  si la o buturuga cu ghebe, la o stana etc si uite ca incepem usor usor sa intram in ceata si apoi sa vedem un gol alpin si intinsul drum forestier al Iezerului. Dupa ce luam pranzul in frumosul peisaj continuam cu incredere drumul desi mergeam printr-o ceata usor dezolanta si nu aveam cu noi decat o harta prost marcata pe telefon. Cam pe acum realizam ca drumul este ceva mai lung si mai abrupt si cu ceata ce ne inconjoara ne prinde o mica demoralizare din urma dar continuam drumul in speranta ca nu mai avem mult pana in creasta. Totusi, eram aproape siguri ca odata ajunsi in creasta o sa se insenineze si asa a si fost. Reusim sa ajungem in creasta si deja norii incep sa se imrastie si sa vedem si noi calumea drumul, atat cel pe care am venit cat si cel de urmat. Ajunsi la crucea Ateneului ne dam seama ca sunt putin sanse sa facem traseul dintr-o singura bucata deoarece ceasul se apropia deja de ora 17 asa ca ne propunem sa dormim la refugiul Iezer si sa continuam traseul a 2-a zi. Ne-am ambitionat sa coboram cat de cat pe biciclete portiunea de la cruce pana la refigiu si ne-am bucuract cand am vazut ca avem si loc in refugiu sa dormim ba chiar pe niste saltele ponosite pentru ca noi nici izoprene nu ne luaseram. Dupa ce bagam la ghiozdan si stam la cateva tigari si schimb de vorbe ne bagam neobisnuit de devreme la somn.

A 2-a zi totul senin si ne uitam frumos la panta ce am coborat-o aseara si cat de fain o sa fie sa o urcam cu biclele in carca. Ne ambitionam si ii dam bice ajungand chiar repede in creasta. Continuam pe traseul de creasta spre varful Iezer si apoi varful Rosu, segmente cu putin biciclit si mult carat de bicla. Totusi, de la varful Rosu in jos incepem sa ne dam pe ele din ce in ce mai mult pe ele pe niste coborari ceva mai tehnice decat eram obisnuiti. Coboram fara evenimente si ne indreptam spre Batrana fara a urca pe varf. De la vf. Batrana coboram spre padure nu inainte de a face o oprire in dreptul turmei de oii ce ne astepta si a cainilor ce ne latrau. Dupa ce schimbam o vorba cu ciobanul continuam coborarea. Practic de la Batrana pana la Voina nu prea mai ai de ce sa te dai jos de pe bicicleta. Drumul este abrupt dar practicabil daca ai o abordare mai grijulie si esti atent folosind cum trebuie si cand trebuie franele. Mai ales coborarea de cand incepe padurea este bestiala abrupta si cu drumul destul de lat. Totusi, fiind un drum forestier des circulat de tractoare, pamantul este destul de instabil asa ca trebuie mers cu grija si cu viteza corespunzatoare in curbe.

Ne-am miscat destul de bine pentru ca desi am plecat pe la 8:30 – 9 de la refugiu, la 14 si ceva eram la masina.

Traseul cumulat daca ar fi sa adunam cele 2 zile ne-a luat cam 13 ore dar am facut destule opriri si nu am fost hotarati 100% sa il facem dintr-o bucata mai ales ca l-am inceput sambata dimineata destul de tarziu.

Ca si distanta au fost in jur de 50 km dar cu o diferenta pozitiva cumulata zicem noi de peste 2500 m.

O tura care cum am spus va fi reeditata, poate in sens invers si care trebuie neaparat facuta fiind si recomandarea noastra pentru una din cele mai faine tura MTB, Enduro, Vertical Riding.

Mai jos gasiti o imaginea cu traseul, cateva poze de pe traseu si un scurt video montat in graba. Enjoy!

P.S. De asemenea verificati si noua pagina de FB Vertical Riding Romania

Movie:

Harta:

harta-Iezer

G0021713 G0061765 G0101823 G0111857 GOPR1636 GOPR1645 GOPR1654 GOPR1702 GOPR1722 GOPR1726 GOPR1756 DCIM100GOPRO IMG_20140914_133841 IMG_20140914_142102 vert 2 vert 3 vert 4 vert 5 vert 6