Tag Archives: Cheia

CIUCAS MOUNTAINS BACKCOUNTRY SKIING DAY

Make Heaven from what you have … or as they say …
If you want to ski you can, quite a lot. Maybe from a quality point of view it is more sad, but we will certainly ski until April at least…
You just have to know where to go skiing, not to expect much out of it and to know how to avoid traffic ­čśÇ these are some key factors for a satisfying ski day.
I predict that we will have a few more days like this and declare ourselves satisfied. This does not mean that we must remain blind to the things that change around us and we must be passive.
Probably the governments must take the problem of global warming and climate change more seriously, and probably technology will play a key role in solving this, but our ways of leaving must change and that is soon…
Until then, ride safe!

Ciucas mountains ski touring

02 of January was the last day of my winter holiday so I tried to make it count :P. The snow on the mountains is not too present these days so I decide to go to Ciucas Mountains. It was a track that I made it 1 year ago (much more snow then). It follows the same climb as in Ciucas Enduro contest, Bratocea ridge, but in the place called “La Tigai”, you follow the peak track to Ciucas peak (1954m). The weather, at the start of the track was not that promising but in the last part, the sky open up and I had the most beautiful landscape view from the peak. We have a call here in Ro, the weather looks at a person soul and reflects it :D… just saying :P.

After the peak, I decide to make a descent on the first valley that you see when looking south from the peak. This takes you to the marked track that runs between La Tigai and Ciucas Hut, so it was perfect to do so. The snow was ok, a bit hard at the start, near the peak, but then spring goodness after :D. No risk involved.

After, I took the way back to La tigai and then follow the track back on Bratocea ridge to Bratocea pass where I left the car. Bratocea pass makes the passing between Ciucas and Grohotis mountains, we did a bike track on these to mountains that you can find it here :).

On my way back I did another short descent. There are many valleys on the south face, and on the north, not very steep, just perfect! The track of the run you can find it here and I leave you a short edit and some pictures to confirm my landscape affirmation :))). Enjoy and ride safe!

Guess who’s back in the game :D… si o Buila intre 2 schituri ;)

Bine ai revenit Cosmine!!! La mai multe! ture binenteles :D.

Weekendul asta, ca sa sarbatorim revenirea lui Cosmin dupa o operatie reusita de refacere de ligament am ales o tura de tipul… vertical riding. Ca sa va faceti o idee, o tura marca VRR este acea tura la care nu sti absolut deloc in ce te bagi dar care cel mai probabil va contine cel putin un pushbike serios,┬áo coborare cu care sa te lauzi putina balaureala si mult┬áspirit de aventura┬á:D.

Ne-am propus sa dam turul Builei, o tura ambitioasa intr-o zi de duminica care nu prea iti lasa mult loc de manevra. Plecati de dimineata din Bucuresti ajungem intr-un final in Barbatesti, locul unde ne despartim de vehicule motorizate si ne suim pe bicle. Tura incepe lejer cu un drum forestier foarte bun dar dupa scurt timp ne vedem in fata unui pushbike serios. Traseul este cel spre schitul Patrunsa. De unde se termina forestierul pana la schit este mai mult pushbike si foarte putin biciclit pe alocuri desi traiam cu impresia ca ar fi mai ciclabil, impresie formata la o tura de picior facuta anul trecut.

La Patrunsa ajungem inainte de 12. Daca mai zaboveam 30 min ne asezam la masa cu toti calugarii de la schit dar am zis sa ne tinem de traseu. Trackul nostru continua spre schitul Pahomie unde ajungem relativ repede. Intre cele 2 ai parte atat de urcare cat si de coborare. De la Pahomie incepe coborarea pe un forestier lat de masina pana spre Cheia. Aici ratam prima data trakul caci acesta era de fapt un mare pushbike prin curmatura din oale. Ne intoarcem, intrebam la schit si suntem sfatuiti sa o luam spre cantonul Cheia. Coboram iara si la intersectia cu drumul de vine din localitatea Cheia spre canton vedem si marcajul de picior care indica 3-4 ore, urcare. Stam de vorba cu un biciclist si acesta ne spune ca mai facem peste 1.5 h pana la canton si ca nu prea avem pe unde bicicli dupa decat daca urcam sus in creasta caci pe partea cealalta nu ar fi nici un drum umblat recent, desi pe harta de pe bikemap se vede ceva. Avand in vedere ca ora era deja 3, ca era duminica si ca eu unul trebuia sa fiu a 2-a zi la Timisoara am zis sa nu incercam o aventura prea trasa de par si sa ne multumim cu pushbikeul de la inceput si coborarea ce va urma. Supunem la vot si o luam inapoi cu coada intre picioare pe unde am venit. Dar parca drumul la intoarcere a fost mai fain si odata ajunsi inapoi la Patrunsa, suntem invitati la masa de catre un calugar. Nu ezitam prea mult si ne gasim in sala de mese, intr-o liniste totala, caci la masa nu se vorbeste si avem parte de cea mai buna ciorba de fasole, cel mai bun piure si o cana de lapte cald ca la bunica la tara. Parca tot ce tine de scena aceea ma duce cu gandul la bunicii┬ála care am copilarit. Icoanele de pe pereti, musamaua de pe masa, mancarea simpla dar gustoasa si naturala, pisicile de se joaca pe la piciore, musca de bazaie usor si da tarcoale… totul.

Parca masa luata la schit ne-a fericit pe toti si a facut implinita tura. Nu sunt o persoana credincioasa dar va spun ca intamplarea m-a miscat.

Dupa masa ne plimbam putin prin curtile schitului, stam putin cu burtile la soare si apoi ne pregatim de coborare. Urmeaza 3 km de coborare, initial pushbike, dar de cea mai buna calitate, enduro all the way! ­čśÇ Si ce coborare faina, greu de uitat. Pai acum tura e chiar completa, indiferent ca nu ne-a iesit trakul propus, a fost o zi suuuuper faina!

Va lasam mai jos pozele din tura si filmuletul cu coborarea de la Patrunsa spre Barbatesti pe marcaj. Enjoy! aaaa si era sa uit. Cosmine, RIDE SAFE!

Freeride ciobanesc in muntii Ciucas sau mai bine zis boschetareala de cea mai buna calitate

Cam asa am botezat ce am facut noi duminica, 24.01 prin muntii Ciucas, freeride ciobanesc. De ce? pai a inceput ok si s-a terminat cu o boschetareala de toata frumusetea :)).

Tura, cel putin pentru mine era usor neplanificata. Stiam ca Tibi mergea la un schi de tura dar stateam inca in cumpana daca sa ma alatur sau nu, dupa ce sambata am dat o fuga la Sinaia si m-am bucurat jumatate de zi de partia care a fost cel putin perfecta de data asta.

Totusi, parca nu era destul si uite ca duminica m-am prezentat regulamentar in parcare la IKEA unde m-am alaturat grupului format din Tibi, Catalin, Mircea, Adrian, Cosmin si Lucian. Ne distribuim care cum putem in masini, lasam vreo 2 in parcare, si plecam. Pe drum facem oprirea de rigoare la benzinarie pentru cafea si mic dejun, unde mai discutam dar prea putin detaliile turei. Eu mergeam caine surd la vanatoare caci n-am mai fost pe schie in Ciucas, sau mai bine zis nu prea am mai fost pe schie pe munte :))). Ma bazam pe coechipierii mai experimentati. Din ce ma documentasem eu, ma gandeam ca ar merge o tura pe culmea Bratocea pe care am facut-o asta vara pe bicla si am relatat-o in postul┬á“Ciucas, nu doar berea favorita a naturii :D”.┬áAm vazut ca lumea urca in culme si din culme isi alege o vale pe care o coboara si o urca de mai multe ori pana se plictiseste. Apoi, am auzit ca sunt trasee si de la muntele rosu. Totusi, ajunsi la fata locului si vazand zapada nu chiar destula, am ales un traseu pe culmea Bratocea, dar deja se spera la un traseu pana pe varf :|… haidam!

Ajungem in pas si ne pregatim echipamentul. Eu unul dupa ce ma chinui 5 minute sa imi pun pieile pe schie deja nu mai imi simteam degetele de frig ┬á:)). Ma grabesc sa le pun asa cum pot si sa imi bag manusa la loc, ba chiar le termin de pus cu manusile groase in mana ca deja nu mai simteam ce ating cu degetele. Dupa ce reusesc operatiunea, vine randul claparilor care si ei sunt manevrati cu “delicatetea” necesara si uite ca suntem gata de plecare.

Am uitat sa spun ca in pas erau cel putin alte 5 masini, si un numar considerabil de persoane care vroiau sa urce pe munte, unii tot cu schie altii la picior. Chiar ma gandeam “stai sa vezi autostrada acum”, dar ne-am imprastiat bine si nu ne-am calcat pe cozi.

Zapada prin padure arata bestial, si speram la o coborare in genul… odata ce iesi in creasta, se schimba treaba si dai de crusta, gheata si pe alocuri zapada viscolita. Este zapada dar cum am spus viscolita si nu atat cat ar fi putut sa fie. Creasta o parcurgem relativ repede, mai repede decat ma asteptatm, chiar se merge ok, si acum ca niciodata ma impac bine cu claparii care nu mi-au lasat nici o batatura considerabila pana la finalul zilei. Vorbim de un Movement Antidote cu un liner mai ciudat de tip melc si care ma cam jeneaza cand ii strang tare. Dar uite ca in tura asta au fost cel putin ok :D.

In tot traseul, singura portiune mai dubioasa a fost inainte de ascensiunea finala pe varf, unde, intro vaioaga, din cauza stratului consistet de zapada, poteca nu se mai observa si am ales sa traversam portiunea undeva pe langa stanca. Totusi, pe masura ce calcam, ne afundam destul de mult in zapada care o putea lua oricand la vale asa ca ne-a luat cel putin 30 min ca sa trecem toti o portiune de 10-20 m :), asta cu schiele in spate. Cred ca mergea si pe ele, aveai mai mult grip in acea portiune dar tot dubios ar fi fost.

Odata trecuti, mai urcam putin cu ele in spate pana iesim de acolo si apoi le aruncam in picioare si ii dam tare pana pe varf. Sus, aglomeratie ca de obicei pe Ciucas, si un vanticel care iti merge la inima, dar nu intr-un mod placut :))). Deja aici nu mai stiam pe unde coboram, cu schiele in spate, cu ele in picioare, deja eram confuz total. Unii si le puneau in spate, altii in picioare, ma uitam si ma intrebam daca ne spargem cumva in 2 grupuri :))). Dupa ce am  facut poza de grup si am discutat putin am conchis sa coboram pe ele prin vaioaga pe care am urcat. Ne urcam pe ele, mai facem un mic brief la traseul de coborare si ii dam usor, usor. Nu coboram 20 m ca Lucian o ia in stanga pe prima vale si nu pe aia pe care credeam eu ca trebuie sa coboram. Vorbesc de exact prima vale care se lasa de pe varf in partea dreapta cum te uiti spre valea berii. Ma uit la restul care si ei erau putin nedumeriti, mai ales Adrian care spusese clar ca nu vrea sa coboare pe acolo si, in lipsa de alte variante, ma iau dupa Mircea care era urmatorul dupa Lucian. Cu ceva distanta intre noi, coboram cu totii safe si fara regrete pana unde valea se ingusta. Aici ne oprim si discutam variantele. Una ar fi sa urcam la cabana si sa coboram pe valea Berii. Alta ar fi sa balaurim prin valea asta care, dupa cunostintele lui Lucian, ne scoate tot in valea Berii dar nu stim cat de schiabila este. Alegem a 2-a varianta si uite ca incepe boschetareala aia faina care mentine spiritul de aventura pana spre finalul oricarei ture :D. Mergem printr-un culoar ingust si ne dam schiurile jos la 2 mici saritori de 2 metri pana cand ajungem intro zona unde trebuie sa le dam definitiv jos daca vrem sa ajungem cu ele cat de cat intregi. De aici nu mai facem chiar mult pana in vale de unde incepem drumul spre masini. Noroc ca tovarasul lui Lucian al carui nume imi scapa acum, si care nu a urcat pe varf ci a ramas sa se dea din culme pe vreo vale, a venit in intampinarea noastra si a cules restul de soferi pe care i-a dus sa isi recupereze machinutele. Asa ca nu am fost nevoiti sa mergem pana in pas ci pana la sosea unde deja Tibi si Adrian au reusit sa se intoarca cu masinile sa ne recupereze.

Per total tura a fost muuuult mai faina decat ma asteptam, si boschetareala de la final a fost sarea si piperul. Titulatura de freeride ciobanesc data de Catalin se potriveste manusa :))) si o vom folosi mult si bine  :D. Mai jos regasiti poze de pe traseu si un filmulet mai concludent u boschetareala. Poate o sa mai apara un edit mai tarziu cand o fi timp. Traseul il gasiti la urmatorul link.

Vorbim de 800m elevatie si 1100 coborare in aproximativ 14-15 km.

Enjoy!