White Valley is one of the most iconic steep valleys in Bucegi mountains and a pleasure to ski it in spring conditions. Otherwise its pretty dangerous to be here on a full power winter and better to be with someone that knows the terrain pretty well and also do all precautionary test before heading into the valley.
White valley was the first step valley that we skied and it seams the last for this winter. We started the season with it and ended with it and it was beautiful. Always a pleasure to do some back country skiing in Bucegi Mountains because they are so beautiful and they have so much to offer in terms of ski, bike, hike and many related activities. And the landscape is just superb!
We leave you with some pictures and movie about our experience on White Valley and we hope that next ski season will be as good as this one! Cheers!
Last weekend we have been to Iezer mountains on our annual ski touring trip there. I think this is the 4th year that we made it here, and it is my 4th year of ski touring :)))… man, time flies so fast…
Each year was similar but somehow different. In terms of snow conditions, this year was a lot more snow and we had some pow in the first descent on the upper part near the ridge of the mountain. Being so hot all of a sudden, I don’t think it was 100% safe to try new lines or spots, so we stayed chill and shred the classic descent from the ridge directly to Iezer refuge. Maybe next year we will try a descent from the peak, that will be cool ;D. I remember last year I was feeling brave and took a climb just beneath the peak. My luck was that fog come and “ruin” my descent :))))
This year the ski party was made by me, Tiberiu, Nicu and Bogdan A. We started touring just directly from Voina Hut, that was a premier because none of the previous years had snow right from the parking lot… What a luck, otherwise we should have walked that stupid forest road until the shepherd’s hut in the alpin area where the forest stops.
It’s a long climb/walk to Crucea Ateneului, around 10 miles or so with at least 1250m elevation. We had great weather, sunny and no wind.
Once we descanted, we had some nice pow at the beginning and some crud later on.
The refuge is looking good, by our standards :D. The guys from mountain patrol are really trying to make it better each year.
We made 3 descents in the first day and then stayed in the refuge, talking and making ourselves some tee and some soup. Nicu had some digging to do in order to get some water. The guys from mountain patrol indicate us the spot to dig for water, thanks guys! It was a nice evening and we took some good night sleep. The sky was full of stars that night and the refuge was pretty warm because of the sunny day we had :D.
We slept like tired skiers :))).
Next day the sun didn’t show his face just until we almost made it back to our cars. We also took 3 descents and then a last one in the fog. At the end of the final descent the sun showed up but the snow was bad, pulling on our knees a bit to hard… it was like we had our skins on our skis :))). In the forest, we just found more heavy snow and sweet our asses off until we reached our car. We stayed to eat something at Voina and then drove our way back home.
The track from the first day you find it here. The retreat was on the same path as the ascent. We leave you some pics and an edit. Enjoy!
Iezer mountains skitouring day. This happen on Sunday. The avalanche risc was a bit high because of the heavy snow so we decided on a more mellow terrain that implies no such risk. We went from Voina Mountain hut, near Campulung to almost Batrana peak in Iezer mountains on so called Plaiul lui Patru. It is a beautiful skitouring track that takes you to the ridge of Iezer mountains an an nice accessible “ridge”. You can find the track here. Next time in Iezer mountains, probably we will do the classic refuge ride :D.Until next time, ride safe!
In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat… mesaj citit pe luneta unei masni, o masina speciala… Putin cam dramatic totusi ca si titlu de postare, dar m-a miscat putin…
Weekendul trecut, sau mai bine zis weekendurile trecute, am reusit sa facem o tura/ture prin Bucegi. Oarecum mult asteptata caci de la cursul cu Adventureguide, nu am reusit sa ne mai punem schiurile in picioare la marsaluit prin munti. Am tot schiat pe partie si pe langa dar nicicum nu am mai ajuns la un ski de tura.
Desi zapada este cam putina prin creste, ne-am propus totusi o tura in Bucegi, cu plecare si intoarcere la Padina unde am si lasat masina. Obiectivul era sa urcam pe valea Sugarilor, sa ajungem pe Omu si apoi sa coboram pe valea Obarsiei. Vemea chiar a tinut cu noi caci am avut parte de soare si nici un pic de vant, doar cateva adieri.
Traseul prin cele 2 vai este frumos, daca nu chiar superb. Peisajele sunt spectaculoase si variantele de schiat sunt chiar multe. Zapada este indeajuns pe ambele vai si nu prea ai de ce sa iti dai schiurile jos. Daca esti dibaci, faci integal pe schiuri traseul. Te ajuta totusi niste crampoane de schiuri daca ai caci din cauza soarelui care a tot batut si a vantului si temperaturilor scazute, s-a format pe alocuri fie crusta fie gheata si sunt cateva portiuni destul de dificil de abordat alfel pe schiuri si crampoanele ar rezolva situatia. Eu unul am dat o tranta incercand sa urc pe schiuri Cerdacul. Pana la urma l-am urcat dar cu un ocol mai mare, in timp ce Bubulu cu care ne-am intalnit pe Cerdac, urca ca tancul rusesc ca de, a venit pregatit cu ce trebuie. Cine stie, cunoaste ;).
Acum ca stau sa ma gandesc, degeaba ne plangem de zapada. Chiar e, si daca ii mai da o ninsoare sigur avem pana in Aprilie-Mai. Si vremea insorita dar cu temperaturi scazute chiar ne-a oferit destul ragaz ca sa ne bucuram cum trebuie si sa ne rasfatam cu ture faine. Sa nu uitam totusi ca suntem in toi de iarna si avem vreme care sa ne permita sa ne bucuram de zapada.
Fata de anul trecut se schiaza mai bine pe partii, exceptie facand Sinaia. Prin padure este destula zapada si sigur o sa tina pana tarziu in primavara. Cum am spus, daca mai da o ninsoare, ne asigura si firnul de primavara :D.
Legat de zona asta a Bucegilor, odata cu tura asta, o gasesc din ce in ce mai atractiva, caci are de toate. Are si caldari largi ce iti ofera multe variante, are si vaiugi inguste si lungi, are si peisaje superbe si are si km destui cat sa iti ocupe toata ziua si este si mult mai sigura ca alte zone. Sigur o sa tot revenim pentru ca din cate am inteles, sunt variante si variante de abordat. De asemenea te scoate relativ rapid in zona Omu si te poti intoarce linistit la Padina unde ai lasat masina, fara sa depinzi de vreo cabina sau de lumina. Te poti intoarce pe oricare din vai si la lumina frontalei ;).
Va lasam mai jos cateva poze si secvente de pe traseu iar locurile prin care ne-am dat le gasiti la aceste linkuri: Link 1, Link 2. Enjoy and ride safe!
Un record si 2 vai. Asta ar fi cea mai scurta sinteza pentru weekendul ce tocmai a trecut… si recordul nu este ca am dat si noi 2 vai intr-o zi, ci ca am reusit sa facem cea mai lenta tura pe bicla, asta sambata, 23 km in 7 ore…. da, ati citit bine :)))
In fine, la acest record au contribuit puternic cele 6 pene si traseul de la Paulesti (livada cu ciresi) care, daca il faci prima data si nu cunosti zona, fara gps in mana esti mancat. Fiind un traseu scurt, si cu multe intersectii, daca vrei sa il nimeresti tre sa stai sa te uiti la gps mereu, si cum nu aveam un dispozitiv gps de purtat pe bike, trebuia sa stam sa ne uitam mereu la trackul de pe telefon.
Iar de cele 6 pene, ce sa mai zic. Pe ultima nici nu ne-am mai chinuit sa o facem ci am mers pe langa bicle pana la masini, sau cel putin Laurentiu, victima cu 4 pene la activ intr-o singura tura, s-a sacrificat si a mers pe langa bicla pana la masina:))).
Totusi, exceptand recordul nostru si faptul ca eram pierduti fara gps, adica nu ne iesea deloc traseul propus, este frumos la Paulesti, un traseu bun de antrenament, un fel de parc Tineretului la superlativ cu catarari mai faine, mai lungi si solicitante si cu 2 coorari de nota 10 :D. Recomandarea ar fi sa nu calcati pe acolo daca a plouat recent caci zona nu se usuca asa repede si cu noroiul nu e de joaca, strica orice distractie ;)… aaa, si fara gps…
Aveti AICI trackul nostru cules de pe bikemap si mai jos cateva poze de pe traseu. Si ultima recomadnare ar fi sa nu plecati fara camere/petice/rabdare caci la cati salcami sunt prin zona aveti toate sansele sa stabiliti si voi cate un record… numai va rugam sa nu ni-l bateti pe al nostru :D.
Si povestea continua cu ziua de duminica, care a fost cel putin bestiala, cu soare, nori si 2 vai, Malinul si Alba, exact in ordinea asta :D. Dupa ziua de sambata, extrem de obositoare, mai mult psihic decat fizic :))), ma trezesc cu noaptea in cap, mai exact la 5:30 sar in haine imi fac rucsacul si umplu termosul cu ceai doar ca sa uit acasa multe alte lucruri mai importante. Dar bine ca am ajuns la 6:30 in parcare la IKEA unde ma intalnesc cu Mihai aka Cab. Barcaciu, Alex si Tiberiu. Ne grupam cate 2 in 2 masini si gonim ca nebunii sa prindem prima cabina, lucru pe care il si reusim, doar ca sa il asteptam pe Tiberiu sa coboare si sa revina cu a 4 a cabina… caci si-a uitat betele in masina … futu-i mama ma-sii de rima…. :))).
La cabina ne-am intregit si fortele adaugandu-l pe Ovidiu la brigada de soc. Dupa 45 de min de asteptare si cu planul facut o luam si noi usor spre Costila. Ajungem in buza vaii Malinului doar sa ne minunam cata zapada e, si aici si pe cerb si pe unde ne mai uitatm. Ne facem guraj si dam drumu la distractie. Concluziile la finalul vaii ar fi ca ar mai tine inca 2 saptamani. La final, dupa ce ne odihnim putin stabilim si sa o luam inapoi ca sa ne indreptam spre Alba. Usor de zis, greu de facut. Dupa 2 ore de urcat si spart zapada suntem si noi iara sus unde stam 30 de min sa ne intregim iara fortele. Dupa ce mai stam devorba cu un grup venit din spate, o luam usor spre Alba, pe o vreme ceva mai inorata si dupa ce ne-a picurat putin pe finalul urcusului din Malin.
Ajungem destul de rapid in Alba doar sa o gasim ingusta si intrerupta. Incepem coborarea usor obisiti si dupa o mica peripetie pe la saritoarea Carnului, unde Alex a fost eroul principal cu in derapaj pe fund de cativa metrii buni, continuam putin mai grijulii pana la finalul vaii. Dupa saritoare pana aproape la verdeata am cam schiat si pe un covor de pietre :D. Zapada nu mai tine pana jos la verdeata asa ca trebuie sa dati schiurile jos ceva mai devreme. Ne schimbam, ne curatam echipamentul si ii dam usor la vale pana la caminul alpin si mai departe dar nu inainte de a ne lua o bere de la primul chiosc iesit in cale… caci ne era o sete…
Fruoasa zi, si frumos mod de a incheia sezonul… poate…:D
Va lasam mai jos cateva poze faine din cele 2 zile si promitem a revenim si cu un filmulet cat de curand. Foto credit pentru pozele cele mai dinamice i se cuvine lui Mihai Petre, nu dansatorul ci schiorul :)))). Enjoy!
Weekend cu de toate, cred ca asa ar trebui catalogat weekendul trecut. O leaca de scufundari si un salt cu parasuta mai trebuia si era ultracomplet :)).
Planuri batute in cuie nu erau si dupa ce vineri seara ne-a prins in oras la un pahar de vorba cu Bachus, goraza de a ramane in Bucuresti a invins si sambata dimineata, mai tarziu ca de obicei eram in drum spre munte cu bicicletele pe masina si restul de echipament in portbagaj. Planul era simlu, urcam usor pana la cota 1400 la Sinaia si de acolo ne indreptam spre Stana Regala cu un popas pe drum la o stanca unde cativa prieteni erau la catart.
Ajunsi destul de tarziu la Sinaia, undeva pe la ora 11 ne punem pe sei si ii dam usor la deal pe clasicul drum care nu a fost chiar asa aglomerat cum ne asteptatm. Ajungem destul de devreme la 1400. Vad baietii cu biclele de DH care iesau din gondola, isi puneau casca si ochelarii si ii dadeau frumos la vale pe frumosul traseu Happy Bear ce spre rusinea mea nu l-am incercat pana acum. Ii zic Elenei sa ma astepte putin ca am ceva treaba :)). Imi pun frumos genuncherele ce le aveam in rucsac si entuziasmat ii dau si eu la vale. Ce sa zic, ca intrarea in padure m-a surprins putin cu o mica portiune abrupta care nu prea iti lasa timp de gandire si care iti cam ridica adrenalina oleaca dar dupa incepe sa devina mai ok. E bine sa faci o recunoastere a traseului ca altfel risti sa ti-o furi :D. Traseul este foarte frumos facut si iti stimuleaza zdravan adrenalina, Are si multe rampe ce pot fi incercate. De obicei rampele amenajate sunt destul de inalte, majoritatea dintre ele, doar cateva puntand fi abordate de cei cu mai putina experienta. In rest sunt destule rampe naturale ce pot fi abrodate ok si care reusesc sa ii dea un flow deosebit traseului. Ce sa zic, mi-a placut, imi venea sa nu mai plec de acolo dar mi-am propus sa ma intorc in alta zi special pentru traseul asta si sa il fac pana ma pictisesc :).
Ma intorc repede cu gondola la 1400, o recuperez pe Elena si ii dam bine spre Stana regala. Drumul forestier ce duce la stana este destul de frumos pentru o plimbare iar biciclisti mai indrazneti au la dispozitie traseul Old School care este de asemenea demential si se interesecteaza destul de des cu forestierul. Chiar fain! Ajungem relativ repede la locul indicat de Alex si George si dupa ce identificam cu greu locul de catarat incepem sa facem putin bikealpinism cu biclele in spate pana ajungem la baza stancii. Aici ii gasim pe indivizi deja in perete incercand fie un supozitor cu frunze fie un Sisif de toata… dificultatea :))).
Stam la povesti, halim ceva, admiram baietii care escaladeaza marii pereti, incercam si noi un supozitor cu frunze si dupa ce ne calmam nitel incepem sa o luam usor, usor din loc. Chiar frumoasa iesirea la stanca si le-am promis ca ne vedem si data viitoare. Si combinatia asta de treseu pe bicla si cocot parca nu e chiar asa de rea, un mix bun :D, de repetat.
Dupa ce iara bagam putin carca si reusim sa iesim in forestier, ii dam usor spre stana regala. Ne intoarcem pe unde am venit vreo 3 serpentine si apoi identificam drumul de stana. Ajungem relativ repede. De aici coboram pe poteca regelui, un traseu pavat si serpuit ce te scoate in drumul de cota sau la palat daca il continui. Chiar frumos drumul si serpentinele stranse is chiar faine.
Ajungem la masina chiar devreme si la ora 8 suntem in Bucuresti, deja cu gandul la ziua de duminca care ne astepta cu o noua aventura :D. Planul era sa facem o zi de schi pe Valea Alba, si ce zi urma sa fie :D. Pornirea lafel de grea, ca iar am stat la un pahar de vorba si parca cocotul de sambata si traseul de dh ne-a obosit putin :)). Trezirea a fost pe la ora 5 caci la 8 trebuia sa fim in Busteni la cabina. Plec singur din Bucuresti caci restul erau deja pe zona si la ora 8 ajung la Andrei sa il iau. Ajungem intr-un final sa urcam cu a 2-a cabina si la 9 eram sus pe platou, eu, Andrei, Tibi, Tiberiu si Marian. Ne punem schiele si claparii pe rucsac si ii dam usor la pas pana in buza vaii. unde asteptam o alta brigada ce venea din urma si printre care se regasea si Matei. Ne echipam, ne uitam frumos in jos la valea ce ne asteapta si incepem sa ne lasam usor pe ea. Am inteles ca sambata a fost ambuteiaj pe aici, peste 40 de oameni, deci am facut alegerea buna sa venim duminica. Erau considerabil mai putin, grupul nostru si inca cativa la pas. Ne strecuram frumos pe langa peretii vaii pe o zapada numai buna si ajungem relativ repede la iarba unde ne intindem la o campeneasca de toata frumusetea. Scoatem ce avem prin rucsaci inclusiv berea si aghiasma carata strategic si cu care nu poti da gresi intr-o tura ca asta. Trebuie sa imi fac un tricou cu “Alcohol, connecting people!” :))).
Stam tolaniti mai bine de 1h si ne bronzam la soarele de munte pana mai vine un grup de 4 schiori de sus. Incepem sa ne strangem catrafusele si sa ne punem echipamentul pe rucsaci si ii dam usor la vale pe cararea frumoasa si cu orasul Busteni ce ni se arata in fata, la baza masivului. Ajungem repede la caminul Alpin lasam bagazele cu Andrei si ne ducem repede cu un taxi sa ne recuperam masinile de la cabina. Cam asta e finalul unui weekend cu de toate. La mai multe caci chiar a fost reusit. Cum povesteam la inceput, o leaca de scufundari si un salt cu parasuta mai lipseau si era chiar complet :).
Pana data viitoare va lasam cu materialul foto/video de mai jos. Enjoy!
Ski de tura la Barcaciu, un eveniment ce nu va fi ratat nici la anul.
Weekendul ce a trecut am fost la cabana Barcaciu pentru o portie zdravana de ski de tura sub indrumarea luiMihai Petre, o persoana de nota 12 cu o atitudine atat de prietenoasa cum rar intalnesti :).
Evenimentul in sine a fost super reusit, si cu drag ne vom revedea cu cabana, cu Mihai si cu restul de participanti ce au fost si ce or mai fi, si la anu pe vremea asta, eventual pe o iarna mai zdravana, desi, nu am avea nici o plangere legata de conditiile de desfasurare. Am avut vreme de toate tipurile si zapada de calitate si ne-am dat dupa pofta inimii :D, desigur dupa ce am bagat mii de metri altitudine de s-a intarit bulanu’ pe noi ca pe Chuck Norris :))). Dar e altceva cand urci prin forte prorii sute de metrii ca sa ii cobori in cinci minute. La coborare simti fiecare metru si te bucuri cu totul altfel de el :D.
Acum ca sa revenim la jurnalul evenimentului lucurile au stat ca in randurile de mai jos.
Evenimentul a durat 3 zile, incepand de vineri pana duminica. Totusi, majoritatea care au venit de vineri au ajuns in a 2-a partea a zilei la cabana si nu au mai bagat deloc schi. Singurii care am facut nota discordanta am fost eu si Tiberiu care ne-am grabit putin sa ajungem cat mai devreme ca sa bagam o tura, doua si in ziua de vineri. Am plecat pe la 6.30 din Bucuresti, desi puteam sa ne urnim si mai devreme si undeva pe la 10:30 eram in Poiana Neamtului (Avrig) si ne chinuiam sa ne facem bagajul, sa ne punem schiurile pe rucsaci si tot asa. Ne astepta in poiana o racoare placuta, dupa ce tot drumul ne-a batut sorinelu. E superba apropierea de Poiana Neamtului, cand vezi Fagarasii inalti si te gandesti ca trebuie sa ii urci pana sus, sus…
Dupa ce terminam bagajul si o luam la pas in racoarea placuta si sunetul de drujbe de se tot intensifica pe masura ce intram in padure. Dam si de Mihai Petre care cobora din padure si care urma sa ii recupereze pe restul pe masura ce soseau in poiana. I-am zis ca suntem mai entuziasmati si ca vrem sa bagam o tura si astazi si ne-a explicat cam pe unde ar trebui sa ne ducem sa fie safe si fara incidente :D.
Ii dam inainte si ne luptam cu panta pana la Barcaciu si cam dupa 2 ore de mers ajungem si noi la cabana. Prin padure, inafara de o intalnire surpriza cu o doamna bufnita, vedeti filmuletul de mai jos, nimic notabil.
La cabana scapam de mare parte din bagaj, ne punem claparii in picioare, infulecam ceva, stam de vorba putin cu nea Petre, mai cerem o parere despre traseu si ii dam inainte. Entuziasmat imi pun schiurile in picioare aproape de la cabana doar ca sa mi le dau jos la prima vaioaga de trecut. Apoi, de lene nici ca mi le-am mai pus pe rucsac si vreo 20 de minute le-am carat ca la partie la Predeal :))) de mi-au rupt carca.
Ajungem la indicatorul de cruce galbena ce te scoate spre Scara, le punem in picioare si ii dam la deal pana sus la 2000m doar ca sa admiram privelistea caci nu ne incumetam sa facem mai mult de atat. Dam o coborare pe unde am urcat, le punem in carca de data asta si ne intoarcem iara la 2000m iar de data asta coboram spre cabana doar ca sa tragem o mica boschetareala asa, ca de final de zi. Ajungem la cabana sa facem cunostinta cu restul grupului care tot crestea pe masura ce se lasa seara. Mihai era inca plecat dupa ultima parte a grupului. Ne facem comozi, ne schimbam si intram si noi in vorba ba despre traseu ba despre schiuri :).
Mancam bine, mult mai bine decat v-ati asteptat, aviz celor care dau 30 de lei pe un fel de mancare la te miri ce restaurante fanci pe acilea prin oras, stam de vorba cu Mihai care ne face un mic brief si ne jucam putin cu transciverele pe langa cabana.
A 2-a zi de dimineata trezirea se face pe la 7, masa undeva intre 7:30 si 8:30 si undeva pe la 9 incepem sa ne urnim. Afara, ceata, ca in prognoza si stratul nou de zapada de 2 cm lipsea. De data asta urcam direct de la cabana pe langa prima vaioaga. O panta abrupta, putin mai dificil de facut pe schie. Eu unul aleg sa o iau la picior cu ele in carca si sparg la zapada cot la cot cu Ioana care m-a surprins cu energia ei ce si-a mentinut o pana la finalul zilei.
Ajungem primii sus la 2000 doar ca sa facem frigul pana cand ajung si restul…proasta alegere graba asta.
Dupa regrupare o luam spre caldarea Puha, cea mai safe alegere pentru conditiile date. De aici nu mai facem mai multe de 30 de min pana cand dam de intrarea in caldare, care, in conditii de ceata si cand nu sti exact cum arata caldarea, te cam intimideaza, dar dupa 2 viraje ajungi safe in caldare unde incepe si distractia. Caldarea este super, riscul de avalansa este mic, panta de asemenea mica si te poti da dupa voie o zi intreaga. Toata caldarea pana in cararea de negoiu este schiabila, undeva la 2km. In total am facut vreo 4 ture prin caldare cu plecari din diferite puncte, ultima, la care am ramas doar eu cu Tiberiu si Ioana a fost pe o ceata de abia vedeai la 3-4 m in fata. Cand mai pui si o ninsoare abundenta ai solutia perfecta sa nu mai vezi pe unde te dai :))). Practic ultima tura a fost la ghici ca nu vedeam nici unu pe une ne dam, doar ne distingeam unul pe altul. Noroc cu intrumarile lui Mihai care ne-a zis sa coboram cat mai mult pe dreapta caldarii pana dam de rau si la scurt timp ni s-a alaturat si el :).
Seara la cabana am fost asteptati cu mancare calda prajituri, crema de zahar ars si multe bunatati. Dupa ce ne-am ghiftuit cat am putut am picat ca trazniti :D.
A 3-a zi, trezirea ca de obicei. Afara ne astepta o ceata ca in ziua precedenta. Dupa ce mancam bine si ne refacem puterile o luam spre Scara. Pe masura ce urcam ne dam seama ca vremea era putin mai rea decat in ziua precedenta si cum trecem de 2000m realizam ca nu prea are rost sa continuam asa ca luam in grup decizia sa ne intoarcem si sa ne dam pe unde am urcat. Coboram mai greu pe ceata si pe zapada viscolita. Cand iesim din ceata ne bucuram de pulvarul depus cu o noapte inainte si coboram frumos pana in cararea de Negoiu. Faina coborarea, probabil cea mai faina, zapada fiind de nota 10. Alegem sa mai urcam odata si apoi inca odata si ajungem la cabana undeva pe la 14 si ne grabim sa ne facem bagajele ca sa incepem coborarea spre Poiana Neamtului.
Plecam fericiti de la cabana Barcaciu si de la acest eveniment reusit si ne promitem ca si la anum vom reveni. Este o placere sa schiezi in Fagaras si in compania acestor oameni care iti impart pasiunile :). Mihai, ne revedem cu siguranta si la anu, sau poate mai devreme :D. Valabil si pentru restul trupei ;).
Ca si cifre, in cele 3 zile am urcat cam 4200m elevatie, 40km parcursi si ne-am dat la vale de vreo 8 ori :)) iar trakurile din fiecare zi le gasiti la urmatoarele linkuri: ziua 1, ziua 2, ziua 3.
Pana la asteptata revedere va lasam mai jos dovezile unui eveniment reusit. Va exista si un edit video mai de doamne-ajuta dar ceva mai tarziu caci lenea-i mare :D. Enjoy!
Fara prea multe planuri pentru weekendul ce a trecut deja de mai bine de 8 zile, am ales o tura pe schie pana pe varful Omu. Pretentii prea mari nu aveam, stiam doar ca vrem sa ajungem pe varf si eventual sa ne alegem un loc, o vale mica in care sa ne dam de 2-3 ori. Planul initial era sa plecam de la Babele, sa ajungem pe varf si apoi sa coboram in Sinaia. Pe motivul asta, Tibi si-a lasat masina in parcare la cabina in Sinaia, de unde l-am luat eu si am mers la cabina in Busteni de unde sa incepem tura.
Sus pe platou am dat de o alta grupa de 5 schiori cam cu acelasi obiectiv ca si noi si cu care am impartit drumul pana pe varf. Printre ei, surpriza, un alt Vlad Bogdan :D. Deci, lucrurile sunt clare, “Suntem peste tot! Suntem multi si vom invinge!” :)))
Pe platou, soare si caldura, fara nici un pic de vant. Temperatura resimtita in jur de 10 grade. Doar cand mai adia putin vantul iti aduceai aminte ca esti la peste 2000m si este iarna.
Zapada din parti, se vedea iarba peste tot, parca e aprilie nu ianuarie. Mergem incet si sigur si parca dupa prea mult timp ajungem pe varf, aproape de ora 1. Ne-a luat cam 2.5 h sa ajungem ceva mai mult decat ma gandeam si parca ne ramane prea putin timp sa mai dam niste ture, avand in vedere ca ultima cabina cik ar fi la 15:45. Pe motivul asta nici nu poposim prea mult si o luam inapoi. Deja cand urcam iara pe cerdac parca incep regretele ca nu am dat si noi o coborare faina. Dam repede pieile jos si coboram putin de pe Cerdan spre valea Sugări, cat sa facem si noi 10 viraje si sa nu regretam total tura. Cand privim in spate si vedem urmele asa ne venea sa punem pieile si sa o luam inapoi. Totusi, este aproape ora 15 si hotaram sa continuam drumul inapoi la cabina. Ajungem la cabina exact inainte de ora 16 doar ca sa ne punem la coada imensa ce se formase. In momentul asta realizam cu puteam sa mai dam 1-2 coborari si regretam ca ne-am grabit :(.
Oricum, gresala noastra a fost ca am ajuns tarziu la cabina si ca nu am grabit pasul la urcare. Daca am fi ajuns inainte de 12 pe varf ne-am fi dat dupa pofta inimii.
Oricum, la cum e zapada pe sus, clar mai dam o tura weekendurile viitoare. Va lasam mai jos cateva poze superbe de pe traseu iar la acest link, trakul turei.
Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura mult dorita in muntii Iezer, pe schiuri.
Ca si conformatie, muntii Iezer sunt geniali pentru asa ceva fiind intinsi aproape ca un platou si cu multe vai largi pe care poti cobora. Totusi, fiind niste muntii saraci in ceea ce priveste cararile montane, nu este recomandat sa cobori in padure pe toate vaile ce se intrevad deoarece risti sa balauresti foarte mult prin padure si sa sfarsesti sunand la salvamont dupa ajutor. Asa am fost si noi tentati si facem numai ca ne-am calmat cand a trebuit si am ramas la planul initial de a cobora pe o carare marcata.
Ca tot veni vorba planul a fost urmatorul:
Ziua 1: ajuns la cabana Voina, urcat pe dunga rosie in creasta pe culmea Vacarea, parcurs traseul pana la crucea Ateneului si coborat la refugiul Iezer;
Ziua 2: Urcat iara in creasta, urcat pe varful Iezer, apoi varful Rosu si parcurs creasta pana la varful Batrana si coborat prin Plaiul lui Patru inapoi la cabana Voina.
Cam ce ne-am propus am si facut cu mici deviatii.
Avand in vedere iarna generoasa ce tocmai si-a dat ultima rasuflare, de la cabana Voina am carat schiurile si claparii cam 1.5 ore pana am reusit sa ne echipam cu ele. De acolo am mers pe ele pana la Crucea Ateneului si inca putin, in dreptul seii de langa varful Iezer de unde am tras o coborare pana la refugiu. Refugiul nu era aglomerat si am prins ultimele 2 saltele pe care am putut dormii deoarece noi ne-am lasat izoprenele la masina. O mare gresala si va recomandam sa va carati izoprenele. Chiar daca sunt voluminoase au doar cateva grame si nu sti niciodata cand esti nevoit sa dormi pe jos 🙂.
la refugiu puteti sa faceti focul daca gasiti lemne sau daca va carati lemne din padure. Mare atentie la soba deoarece este destul de gaurita si scapa destul de mult fum in refugiu. Fiind paturi suprapuse, recomandam dormitul jos deoarece tot fumul se duce sus 🙂.
Seara am incheiat-o cu savurarea celor 2 beri de caciula si a tiucii de prune carate de la cabana Voina. Am sfintit si locul asta cu o aghiazma faina ce nu ne-a dat nici o durere de cap 😀.
A 2-a zi la 7 eram in picioare gata de drum. Am mancat, ne-am strans lucrurile si la 8:30 eram deja pe schiuri luptandu-ne cu panta lunga ce ne-a scos in creasta.
Spre deosebire de prima zi, a 2-a zi a inceput cu un cer senin fara nici un nor care ne-a taiat putin elanul.
Odata ajunsi in creasta am urmat traseul pana pe varful Iezer. De aici am ales sa coboram prin dreapta crestei inc aldarea din dreptul varfului Rosu. Coborarea este abrupta si recomandat ar fi sa tai caldarea pe curba de nivel a.i. sa scurtezi cat mai mult din distanta catre uratoarea culme. Cam asa am procedat si la urmatoarea caldare de unde am fost nevoiti sa ne punem iara pieile de foca pentru a urca iara in creasta. Desi intitial noi estimam ca o sa putem parcurge toata creasta si sa coboram pe la varful Papusa, curand ne-am dat seama ca daca dorim totusi sa ajungem la o ora rezonabila acasa ar fi ok sa ne tinem de planul initial si de coborarea prin Plaiul lui Patru. Astfel, pe la ora 15 eram in dreptul varfului Batrana gata sa coboram. Aici am intalnit al 2-lea grup de drumeti din masiv, deja ne intrebam daca suntem singuri in tot masivul. Erau 2 muntomani din Campulung, Claudiu Calcai si Viorel Micu, care au urcat prin Plaiul lui Patru pana pe Batrana si am coborat imreuna cu acestia pe acelasi traseu, Claudiu carandu-si schiurile si coborand pe ele impreuna cu noi pana la stana din plai.
De pe Batrana am tras un pseudo-ski pana la stana ba pe zapada ba pe iarba dar a fost fain si distractiv.
La stana ne-am pus schiurile si claparii pe rucsaci si am coborat la Voina pe drum forestier, timpul de parcurs fiind de aproximativ 1h din cauza rucsacilor grei si a pantei abrupte.
Ca si detalii exacte in prima zi am parcurs 11.17 km cu o diferenta de nivel pozitiva de 1500 m si 330 m coborare in 6.5 ore iar in a 2-a zi 17.82 km cu 450 m diferenta pozitiva si 1650 coborare in 8.5 ore. Mai jos regasiti 2 imagini cu traseul si datele tehnice precum si multe alte poze din tura.
Vertical Riding Romania 