Tag Archives: gopro

Sfarsitul nu-i aici…

Nu-i aici, sfarsitul nu-i aici, si avem dovezile necesare sa aratam acest lucru :D.

Tura din Iezer a venit mai din timp anul asta ca de, daca si iarna lasa semne ca isi da ultimele rasuflari, am zis ca putem incerca fara probleme Iezerul. Si dreptate am avut caci, am avut parte de cel mai fain ski de tura din sezon :D.

Despre tura am tot povestit cu Tiberiu si Bradu si odata ce am nominalizat un weekend am inceput sa dam de veste despre planul nostru. Astfel am reusit sa il convingem si pe Dinu care ni s-a alaturat pe schie si pe Cristina, Diana, Bogdan si, surpriza, Vlad Bogdan, altul decat subsemnatul si altul decat cel peste care am dat in Ciucasi si in Bucegi. Cum zicea No 2, suntem multi si vom invinge. Deja o sa ne zicem dupa numarul de ordine, No 1, No 2, No 3….. :)))

Prognoza arata bine, 2 zile cu zapada de 5-10 cm inclusiv sambata cand era plecarea. Entuziasmul era la cote maxime iar vineri abia asteptam sa ajung acasa sa imi pregatesc bagajul. Cu greu am indesat tot ce aveam nevoie in rucsacul de 38L si dupa ce am mai discuat cu Bradu si Tiberiu si dupa ce m-am uitat la The Program, asa, ca sa am la ce sa visez, m-am bagat pe la un 12 la somn cu ceasul pus sa sune la 5:20. Am reusit iara sa ma trezesc inaintea alarmei asta dupa un somn sacadat… np, numai bine sa nu plecam in graba. Il iau pe Tiberiu pe la 6 :10 si zburam spre autostrada. Cu Bradu ne gasim pe drum, pe la km 80 si mergem impreuna pana la destinatie, Cabana Voina. Este surprinzator drumul din Pitesti spre Campulung. Acesta se intersecteaza cu aceasi cale ferata de 4 ori si daca ai ghinion, asa cum am avut noi, poti sta la 4 treceri peste calea farata ca sa dai prioritate aceluiasi tren, fantastic :))).

Ajungem cu o intarziere de 20 min la Voina unde Dinu ne astepta cuminte de ceva vreme. Aici incepe forfota dinainte de plecarea efective, cu scos chestii din bagaj, pus la loc, aranjat schiuri, facut schimb de diverse ciurucuri, bagat ceva de haleu prin buzunare si tot asa. Reusim pe la un 10 sa ne urnim din loc. Grupului nostru s-a mai alaturat si Stoica Teodor Cosmin, unchiul lui Vlad Bogdan No 3 , doctor si salvamontist in Campulung, un om de nota 10 care desi ne depaseste in varsta ne-a cam dat-o cu ceasul de la gara pe traseu :))).

Pe carare ne impotmolim putin in noroaiele lasate in urma de cei ce defriseaza in zona, care, la propriu au distrus traseul turistic in prima parte a acestuia. Prin padure pe masura ce urcam incepe sa fulguie frumos si deja gandul ne sta la ce ne asteapta sus la peste 2000m. Ajungem relativ repede la stana de la iesirea din padure unde halim ceva, si asteptam sa ne regrupam. De aici incepe lupta cu ceata care pe masura ce urcam era din ce in ce mai deasa de nu vedeai la 5 m in fata. Ne separam usor doar sa ne regrupam aproape in totalitate mai in fata undeva la peste 2000m. Aici Cosmin ne sfatuieste sa nu incercam sa ajungem la refugiu caci pe ceata asta riscam sa ne pierdem nitel mai mult. Noroc cu Tibireu care si-a incarcat trackul pe gps si care ne-a scos din belea. Ajungem intr-un final, parca dupa prea mult timp la crucea Ateneului si orbecaim putin pe acolo pana dibuim pe unde ar trebui sa coboram cel mai ok. Dupa nici 5 minute ceata se ridica putin si vedem si noi refugiul pentru prima data, dar si superba caldare unde urma sa ne distram de minune :D.

Ajungem cu bine la refugiu si ne acomodam rapid scapand de bagajul greu din spate. Dinu cu Cristina inca aveau sa vina din spate si desi egoistii din noi au luat-o inainte, inca speram ca s-au tinut dupa urmele noastre si vor ajunge curand.

Dupa ce halim ceva, ne gandim ca ar merge totusi un schi rapid si in seara asta asa ca iesim sa vedem cum se arata conditiile. Afara ceata densa, conditii de nota 10. Nu stam mult pe ganduri, punem focile si ii dam la deal cu gandul sa incercam o experienta noua. Pe masura ce urcam, auzim zgomote din creasta, dinspre cruce, si dupa ce urlam putin ii auzim si glasul suav a lu Dinu :))). Brici, a ajuns, impreuna cu alti 5 muntomani ce si ei se pregateau de plecare de la Voina cam in acelasi timp cu noi.

Ii dam linistiti la deal cu speranta ca ne va mai lasa ceata o leaca sa vedem si noi pe unde ne dam. Nici o sansa. Ajungem aproape de creasta dam pieile jos, strangem claparau si haidam. Dupa cateva viraje prin ceata nu mai stiam unde e sus si unde e jos :))) ne intorceam ca betii cu schiurile la deal crezand ca ii dam la vale :))) o experienta de neuitat. Dibuim coborarea si ajungem muuuult mai rapid decat am urcat, la refugiu. Aici, gasca mare, voie buna, se preconiza o petrecere :D. Mai bagam ceva la ghiozdan si ne hotaram sa mai facem o tura, poate asta e mai cu noroc. II dam tare si urcam ceva mai sus de data asta. La 18:30, ultima coborare, conditii lafel de “prielnice” si intunericul incepea sa se lase zdravan. Ii dam usor si grijului la vale si ajugem cu bine la refugiu. Ar mai fi mers si o urcare si o coborare la frontala dar asta fara ceata ca in asa conditii eram cainii surzi la vanatoare :))).

Ne bagam la refugiu si dam drumu la muzica si share la care ce a aduse de pe acasa. Cu totii am invatat geografie in seara aia, cu cate feluri de licori din colturi diferite ale tarii au circulat prin acel refugiu :))). Fain rau, nu iti trebuie club ca sa te simt ca intrun club. E de ajuns o adunatura de oameni voiosi, un numar egal de frontale, un refugiu in varf de munte si multa voie buna stimulata de …

Dupa o trezire timpurie, la 4:30 sa admiram cerul senin si vantul ce batea cu putere, ne bagam iara la somn, parca cu un regret ca nu am incercat si ceva in noaptea aia. A 2-a zi dimineata, trezeirea la 7, bagat ceva la ghiozdan si sus la ture. Am bagat 3 ture superbe, cu urcat pana in creasta, admirat soarele cum rasare dinspre Bucegi si Crai si cu niste coborari faine pe o zapada care te tot indemna sa mai faci inca o tura si inca una si inca una…

Aveam in gand vreo 4 ture dar deja pe la a 3 se intrevedea un nor ce venea dinspre Vacarea. Deja eu si cu Tiberiu ramasesem ultimii la refugiu, nesatui de schi, restul plecasera iar pe Bradu si Dinu ii tot vedeam cum se luptau cu panta pana la crucea Ateneului. Atunci am decis sa incheiem si noi ziua de schi, ne-am bagat la refugiu pentru o ultima masa si apoi ne-am facut bagajul si am plecat. Cand ajungeam la jumatatea pantei pana la cruce deja Bradu cu Dinu nu se mai vedeau si tot atunci ne dam seama ca au uitat catelul in refugiu. Care catel? :))) pai o potaie ce ne-a urmarit de la Voina si a petrecut si el noaptea cu noi la refugiu. L-am uitat inauntru si am inchis si usa :))). Dar norocul era dupa colt, sau mai bine zis sus in creasta si il chema Stoica Teodor Cosmin doctor si salvamontist :))), unchiul lui Vlad Bogdan No 3. El nu a venit cu noi pana la refugiu ci s-a intors undeva inainte de crucea ateneului doar ca a 2-a zi sa mai faca o tura pe alt traseu. Cand l-am vazut sus in creasta am asteptat sa coboare si i-am spus de potaia uitata in refugiu. S-a dus repede si l-a eliberat :D, deci puteam sa ne continuam si noi urcarea linistiti.

Ajungem intr-un tarziu la cruce sii ii dam inainte cu tupeu prin vantul care tot incerca sa ne culce la pamant. Cand treceam de mamaile de pe la 2300, din varful culmei Vacarea, ii zarim si pe Bradu si Dinu care ne asteapta sa coboram impreuna.

Ne punem schiele si ii dam inainte pe drumul dubios care curand se transforma in cea mai faina “partie” cu un firn inmuiat cum trebuie de soare. Inainte de stana ne prinde din urma si domnu’ Cosmin insotit de Claudiu Calcai, alt muntoman si schior entuziast cu care ma stiam de anul trecut, tot din Iezer, tot de la ski :D.

Stam la stana sa schimbam cateva vorbe si apoi ii dam in jos aruncand o privire peste umar la muntele lasat in spate si la aventura ce se apropie de sfarsit. Coborarea ne toaca marunt si ajungem intrun tarziu la Voina, usor indoiti de spate si plini de noroi de pe forestierul distrus de tractoare. Deja regretul ca s-a terminat isi face loc in mintea noastra… dar sigur nu vom sta departe de acest loc prea mult timp….

Va lasam mai jos cu cateva dovezi din tura noastra cea faina, sa va dati seama de pontentialul acestui loc pentru skiul de tura. Noi vom face o traditie din aceasta tura, ca si din altele :D.

Trasele din cele 2 zile le gasiti la aceste 2 linkuri: ziua 1, ziua 2. Tura de anul trecut o gasiti aici. Enjoy!

Freeride ciobanesc in muntii Ciucas sau mai bine zis boschetareala de cea mai buna calitate

2 Replies

Cam asa am botezat ce am facut noi duminica, 24.01 prin muntii Ciucas, freeride ciobanesc. De ce? pai a inceput ok si s-a terminat cu o boschetareala de toata frumusetea :)).

Tura, cel putin pentru mine era usor neplanificata. Stiam ca Tibi mergea la un schi de tura dar stateam inca in cumpana daca sa ma alatur sau nu, dupa ce sambata am dat o fuga la Sinaia si m-am bucurat jumatate de zi de partia care a fost cel putin perfecta de data asta.

Totusi, parca nu era destul si uite ca duminica m-am prezentat regulamentar in parcare la IKEA unde m-am alaturat grupului format din Tibi, Catalin, Mircea, Adrian, Cosmin si Lucian. Ne distribuim care cum putem in masini, lasam vreo 2 in parcare, si plecam. Pe drum facem oprirea de rigoare la benzinarie pentru cafea si mic dejun, unde mai discutam dar prea putin detaliile turei. Eu mergeam caine surd la vanatoare caci n-am mai fost pe schie in Ciucas, sau mai bine zis nu prea am mai fost pe schie pe munte :))). Ma bazam pe coechipierii mai experimentati. Din ce ma documentasem eu, ma gandeam ca ar merge o tura pe culmea Bratocea pe care am facut-o asta vara pe bicla si am relatat-o in postul “Ciucas, nu doar berea favorita a naturii :D”. Am vazut ca lumea urca in culme si din culme isi alege o vale pe care o coboara si o urca de mai multe ori pana se plictiseste. Apoi, am auzit ca sunt trasee si de la muntele rosu. Totusi, ajunsi la fata locului si vazand zapada nu chiar destula, am ales un traseu pe culmea Bratocea, dar deja se spera la un traseu pana pe varf :|… haidam!

Ajungem in pas si ne pregatim echipamentul. Eu unul dupa ce ma chinui 5 minute sa imi pun pieile pe schie deja nu mai imi simteam degetele de frig :)). Ma grabesc sa le pun asa cum pot si sa imi bag manusa la loc, ba chiar le termin de pus cu manusile groase in mana ca deja nu mai simteam ce ating cu degetele. Dupa ce reusesc operatiunea, vine randul claparilor care si ei sunt manevrati cu “delicatetea” necesara si uite ca suntem gata de plecare.

Am uitat sa spun ca in pas erau cel putin alte 5 masini, si un numar considerabil de persoane care vroiau sa urce pe munte, unii tot cu schie altii la picior. Chiar ma gandeam “stai sa vezi autostrada acum”, dar ne-am imprastiat bine si nu ne-am calcat pe cozi.

Zapada prin padure arata bestial, si speram la o coborare in genul… odata ce iesi in creasta, se schimba treaba si dai de crusta, gheata si pe alocuri zapada viscolita. Este zapada dar cum am spus viscolita si nu atat cat ar fi putut sa fie. Creasta o parcurgem relativ repede, mai repede decat ma asteptatm, chiar se merge ok, si acum ca niciodata ma impac bine cu claparii care nu mi-au lasat nici o batatura considerabila pana la finalul zilei. Vorbim de un Movement Antidote cu un liner mai ciudat de tip melc si care ma cam jeneaza cand ii strang tare. Dar uite ca in tura asta au fost cel putin ok :D.

In tot traseul, singura portiune mai dubioasa a fost inainte de ascensiunea finala pe varf, unde, intro vaioaga, din cauza stratului consistet de zapada, poteca nu se mai observa si am ales sa traversam portiunea undeva pe langa stanca. Totusi, pe masura ce calcam, ne afundam destul de mult in zapada care o putea lua oricand la vale asa ca ne-a luat cel putin 30 min ca sa trecem toti o portiune de 10-20 m :), asta cu schiele in spate. Cred ca mergea si pe ele, aveai mai mult grip in acea portiune dar tot dubios ar fi fost.

Odata trecuti, mai urcam putin cu ele in spate pana iesim de acolo si apoi le aruncam in picioare si ii dam tare pana pe varf. Sus, aglomeratie ca de obicei pe Ciucas, si un vanticel care iti merge la inima, dar nu intr-un mod placut :))). Deja aici nu mai stiam pe unde coboram, cu schiele in spate, cu ele in picioare, deja eram confuz total. Unii si le puneau in spate, altii in picioare, ma uitam si ma intrebam daca ne spargem cumva in 2 grupuri :))). Dupa ce am facut poza de grup si am discutat putin am conchis sa coboram pe ele prin vaioaga pe care am urcat. Ne urcam pe ele, mai facem un mic brief la traseul de coborare si ii dam usor, usor. Nu coboram 20 m ca Lucian o ia in stanga pe prima vale si nu pe aia pe care credeam eu ca trebuie sa coboram. Vorbesc de exact prima vale care se lasa de pe varf in partea dreapta cum te uiti spre valea berii. Ma uit la restul care si ei erau putin nedumeriti, mai ales Adrian care spusese clar ca nu vrea sa coboare pe acolo si, in lipsa de alte variante, ma iau dupa Mircea care era urmatorul dupa Lucian. Cu ceva distanta intre noi, coboram cu totii safe si fara regrete pana unde valea se ingusta. Aici ne oprim si discutam variantele. Una ar fi sa urcam la cabana si sa coboram pe valea Berii. Alta ar fi sa balaurim prin valea asta care, dupa cunostintele lui Lucian, ne scoate tot in valea Berii dar nu stim cat de schiabila este. Alegem a 2-a varianta si uite ca incepe boschetareala aia faina care mentine spiritul de aventura pana spre finalul oricarei ture :D. Mergem printr-un culoar ingust si ne dam schiurile jos la 2 mici saritori de 2 metri pana cand ajungem intro zona unde trebuie sa le dam definitiv jos daca vrem sa ajungem cu ele cat de cat intregi. De aici nu mai facem chiar mult pana in vale de unde incepem drumul spre masini. Noroc ca tovarasul lui Lucian al carui nume imi scapa acum, si care nu a urcat pe varf ci a ramas sa se dea din culme pe vreo vale, a venit in intampinarea noastra si a cules restul de soferi pe care i-a dus sa isi recupereze machinutele. Asa ca nu am fost nevoiti sa mergem pana in pas ci pana la sosea unde deja Tibi si Adrian au reusit sa se intoarca cu masinile sa ne recupereze.

Per total tura a fost muuuult mai faina decat ma asteptam, si boschetareala de la final a fost sarea si piperul. Titulatura de freeride ciobanesc data de Catalin se potriveste manusa :))) si o vom folosi mult si bine :D. Mai jos regasiti poze de pe traseu si un filmulet mai concludent u boschetareala. Poate o sa mai apara un edit mai tarziu cand o fi timp. Traseul il gasiti la urmatorul link.

Vorbim de 800m elevatie si 1100 coborare in aproximativ 14-15 km.

Enjoy!

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

: DCIM103GOPRO

Weekend cu ture ratate, prima, sambata

Leave a reply

Weekendul ce a trecut am reusit sa mobilizez 2 prieteni si sa mergem la Sibiu pentru a da 2 ture de bicla si pe acolo. Weekendul a coincis cu concursul “King of the mountain” de la Paltinis dar nici unul dintre noi nu a vrut sa mearga la concurs. Totusi, la anul si cu putin antrenament poate ma duc.
Cu planul facut in minte pentru cele 2 zile de biciclit, plecam vineri seara, sau mai bine zis noaptea din Bucuresti, pe la ora 10:00 si ajungem intr-un final la iesirea din Rsinari pe la 02:00 AM. Punem cortul si pe la 3 ne bagam si noi la somn.
In stilul caracteristic la 7 sunt in picioare, fara sa mai pot inchide ochii. Cred ca sunt blestemat sa nu pot dormii si eu normal :(.
dupa ce atept sa se trezeasca si restul ne apucam sa strangem cortul si sa ne facem minibagajele si pe la 10:30 plecam spre Paltinis pe drumul forestier ce se rupa din drumul asfaltat in dreptul cabanei Curmatura.
Drumul urca usor pe macadam iar ca distanta vorbim de 19km si un urcus de pe la 650m la 1400m.
Dupa ce ne odihnim putin la paltinis si bem o cola meritata plecam spre telul final, Vf. Cindrel.
Nu mergem prea mult pentru ca reusim cu un talent fantastic sa ratam traseul. Era singurul traseu la dreapta care se rupea din drumul forestier dar care se afla pe o coborare pe care nu ne-am oprit deloc. Dupa 15 min de coborare ne-am oprit si noi sa ne uitam pe harta pentru ca era destul de dubios cum am coborat de la 1700m la 1300m. Concluzia, am luat-o gresit. Ne hotaram sa mergem inainte pentru a nu urca la loc. Drumul nostru ducea undeva sub varf mult mai la stanga de acesta si mai in spatele lui.
Dupa ce coboram sistematic pana la aproape 1000m altitudine deja ne dam seama cat avem de urcat la loc :(.
Ajungem la o intersectie unde spre stanga apucam drumul spre satul Sadu si valea sadului, predominant coborare iar spre dreapta drumul ducea spre Valea Frumoasa si undeva sub varf. Totusi, necunoscand bine zona, in loc sa o luam spre valea Frumoasa noi mergem spre refugiul Canaia unde reusim cu un talent fantastic sa ratam iara traseul si sa o luam pe un urcus unde facem un frumos pushbike. Dupa 20 min de impins la bicla ne dam seama ca nu ne indreptam unde trebuie asa ca ne hotaram sa facem cale intoarsa.
Ajungem la intersecti, vedem si pe unde o lua traseul, ne uitam la ceas, era ora 16:00 si ne hotaram sa ne intaoarcem pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem undeva.
Partea trista este ca ne-am intors fix pe acelasi traseu si a trebuit sa urcam toata panta lunga de o caruta de km.
Intr-un final, pe la ora 19:00 suntem iara la masina gata sa ne punem la masa.
Pe drumul de intoarcere am vazut si locul unui accident unde un ciclist tanar a iesit de pa drum pe coborarea de la paltinis cazand in rapa. Accidentul nu a fost fatal el alegandu-se doar cu ceva fracturi. Aveti grija pe coborari mai ales daca nu va stiti limitele voastra, ale bicicletei sau nu stiti drumul.
Seara am iesit si prin Sibiu cu gandul la tura de duminica care se va dovedi altfel decat imi imaginam , cel putin eu :).

Traseul ca si dificultate este peste medie daca ar fi sa ajungeti pe cindrel. la cum l-am facut noi nu. Eu unul il recomand, plus majoritate traseelor din zona sibiului.

Poate curand o sa fac si un mic clip cu acest traseu dar mai dureaza. Pana atunci bucurati-va de poze. Enjoy.

Bucegi Mountain Biking

Leave a reply

Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.

Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.

Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.

Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.

Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.

La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.

O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.

Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.

Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.

Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.

In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.

Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.

Enjoy!

Si ultima parte…intrun final 😀

Poze…

Ce faci cand te plictisesti in casa dar ai o pisica

Leave a reply

Weekendul asta am ramas in Bucuresti….si am regretat amarnic. M-am obisnuit, nu stiu daca neaparat bine, sa tot plec weekend de weekend te miri pe unde.

Totusi, weekendul asta a fost altfel, si nici vremea nu m-a ajutat. Stand in casa mi-am adus aminte de GoPro dar si de pisica, saracuta pisica care sta in casa cu 2 workaholici (unul sigur) care nu stiu sa se joace si cu ea :))). In fine, uite ce a rezultat din combinarea celor 2. Enjoy 😉

Traseu Bicicleta Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – sau un altfel de Surmont :D

Leave a reply

Am reusit weekendul asta sa facem 2 ture frumoase pe bicla, una de warm up si alta foarte lunga si foarte tare.

Acum, postul acesta face referire doar la prima tura si anume Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – Brasov (Gara Darste).

Este o tura faina cu o panta usoara si o coborare lunga de la jumatatea traseului pana in Sacele. Apoi, din Sacele, fuga la gara Darste sa prindem trenul de 17:10.

Traseul este simplu si nu aveti cum sa il ratati, din Azuga o luati spre partie si tineti asfaltul pana se termina. La bifurcatie o luati la dreapta pe drumul pavat, pietruit, si apoi pe majoritatea traseului tineti Drumul principal. Este o singura intersectie unde drumul se bifurca si atunci tineti stanga, in rest drumul se intalneste numai cu alte poteci sau drumuri forestiere mai mici.

Traseul asta mi-a dat si alte ideei de trasee. Am vazut ca din acest drum principal sunt 2 poteci care urca odata la cabana Susai si odata in Piatra Mare. Le-am notat si pe viitor urmeaza sa le facem.

Acum, revenind la traseul de fata, cum am spus, este foarte fain si usor. Daca esti incepator, daca vrei doar o tura de agrement sau daca esti cu alte persoane pe care doresti sa le initiezi in ale MTB-ului, recomandam acest traseu deoarece il faci de placere fara prea mare efort.

De asemenea si peisajul este foarte fain, mai ales pe partea cu coborarea, singurul impediment de a tine traseul fara oprire fiind stana intalnita in cale. In rest poti cobori fara oprire.

Traseul se face relativ repede si nu este nici o problema daca incepeti tura tarziu, dupa ora 12-13.

O harta a traseului gasiti pe Bikemap la likul acesta: Traseu bikemap!

Ca si dificultate ar fi undeva scazuta daca traseul este facut pe ruta Azuga – Sacele si medie daca este facuta din sens invers deoarece diferenta de nivel este mai mare. Asta daca nu cumva il transformati in circuit unde traseul ar fi clar de dificultate medie. Pe bikemap. traseul Brasov – Sacele – Azuga prin valea Azugii are 46km cu 810 m diferenta pozitiva de nivel.

Din Sacele mai pleaca un alt traseu spre Valea Doftanei dar pe care il vom povesti intr-un post ulterior. Pana atunci va puteti delecta cu pozele si video-ul de mai jos. Enjoy!

Youtube:

Poze:

Cheile Nerei Bike Trip

Leave a reply

Weekendul trecut am reusit sa facem o tura foarte frumoasa prin Parcul National Cheile Nerei.

Toata excursia nu s-a rezumat doar la Cheile Nerei pe care le poti face in 1-2 zile ci si la drumul pana acolo.

Astfel, la dus ne-am oprit in Orsova la manastirea Sf. Ana, la Cazanele Dunari si la cascada Bigar (votata cea mai frumoasa cascada de catre NG) iar la intoarcere luand alta ruta ne-am oprit in Resita la muzeul locomotivei de aur, in Sarmisegetuza si in Hunedoara la castelul Hunianzilor :D.

Legat de manastirea sf Ana care cik ar fi una din cele mai fromoase din tara, nucontest, am de zis doar 2 lucruri.

Manastirea este pusa pe un deal. Urci pana acolo in speranta ca o sa ai o super priveliste asupra defileului Dunarii. Totusi, odata ajuns in spatele manastirii, constat ca jumatate din priveliste este octurata de chlia sau mai bine zis “pensiunea” maicutelor de acolo care nu au gasit alt loc unde sa o puna a.i. sa nu acapareze jumatate din priveliste :(.

Apoi, cu dorinta de a aprinde cateva lumanari constat ca acestea erau din ceara curata?! si erau 3 ron lumanarea. Dupa ce pun 12 ron in cutie langa lumanari, vine o maicuta sa imi spuna ca cele de 3 ron se aprind in biserica si daca vreau sa le aprind afara, ar costa doar 0.5 ron ?! wtf. Apoi ma uit mai bine pe cutia de lumanari unde scrie clar ca daca doresti sa cumperi o lumanare si sa ti sa faca si acatiste sau cum le zice timp de 1 an, poti plati lejer 150 ron. Cred ca cea mai profitabila afacere in zilele noastra a devenit biserica :(.

Asa, sa ne mutam mai departe. Dupa Orsova am trecut pe la cazanele Dunari si cascada Bigar care este foarte faina dar noi am prins-o si foarte aglomerata.

Pentru a ajunge in punctul de intrare in parcul national Cheile Nerei, adica localitatile Sasca Montana si Potoc, trebuie sa te intorci de la cazane in Orsova si apoi sa o iei in sus si sa ocolesti tot parcul pentru a cobor in localitatile respective. Nu este un drum direct de la cazane in localitatile respective desi pe harta sunt destul de apropiate.

Drumul este obositor si cu multe serpentine asa ca va propun sa plecati odihniti din Bucuresti sau alte localitati indepartate.

Scopul era sa ajungem in parcul national prin localitatea Potoc sau Sasca Montana si apoi pana la campingul Valea Beiului, pozitionat foarte aproape de ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Am ajuns seara pe la ora 20:00 ceea ce a fost foarte ok deoarece drumul pana la camping care este un drum forestier cu o singura banda , NU O BANDA PE SENS, EFECTIV O SINGURA BANDA si este bine sa il prinzi cand nu este aglomerat pentru a nu-ti zgaria masina de toate cracile incercand sa treci de ceilalti participanti la trafic ce vin din sens opus.

Campingul este foarte ok, iarba, lemne, vatra si voie buna. Plata se face la padurar si noi am platit 5 lei de masina si 12 de cort parca.

De asemenea este si o rulota cu mancare (mici, carnati, pastrav si clatite) si bere, adik tot ce iti trebuie.

Izvorul este langa camping.

A 2-a zis, ziua de tura ne trezim de dimineata pentru a ajunge si la cascada si pe chei.

Plecam pe la 08:30 spre ochiul beiului si cascada Beusnita. Drumul e scurt si ajungem foarte repede, 1 h, el putand fi parcurs integral pe bicicleta. Atat ochiul cat si cascadele sunt superbe, chiar ca in poze. Nu stiu daca era din cauza luminii din acea dimineata dar totul parea superb. Dupa ce admiram frumusetile naturii o luam inapoi pentru a face si cheile.

Pentru asta trebuie sa ne intoarcem la locul de unde incepe drumul forestier pentru a o lua in alta directie pe alt drum forestrier spre cantonul Damian.

La canton ajungem in 1 H de la indicator(acesta este in paragina asa ca nu va asteptati sa gasiti ceva) si de aici se si termina drumul forestier si incepe cararea. Cararea merge facuta si pe bicla si pe langa ea. Prima portiune mai mult pe bicla iar spre finalul cheilor mai mult pe langa ea. De unde incepe drumul forestier pana la Lacul Dracului, adica spre finalul cheilor scrie ca ar fi 8 h de mers pe jos. Noi am facut cam 4 din cele 8 h trecand de primul perete si primele lanturi. Deja cand am ajuns acolo am lasat bicicletele caci nu aveam chef sa le caram in spate pe lanturi. Oricum, si pana acolo a fost fain. Am luat decizia sa ne intoarcem pentru ca era clar ca nu am fi reusit sa terminam traseul si sa ne intoarcem si pe lumina. A fost o decizie inteleapta caci, la intoarcere ploaia a inceput exact cu 5 minute ca noi sa ajungem in camping si a tinut mai bine de 1 h :D. Fain este sa termini cheile si sa iesi in localitati si apoi sa te intorci la camping prin satele din jur. O astfel de tura iti cam ocupa toata ziua dar am de gand sa ma intorc sa o fac.

Oricum am prins o zi plina de biciclit prin niste locuri super faine.

Dupa ce ne-am umflat de bere mici si clatite la rulota campingului, ne-am bagat usor in cort caci iarba era prea uda sa stai pe ea.

A 2-a zi dimineata inafara faptului ca cortul era plin de apa totul a decrus rapid a.i. la 7.30 eram deja pe drum.

Drumul de intoarcere prin Resita, Sarmisegetuza si Hunedoara vi-l recomand. Sunt mai putine serpentine decat pe alternativa si aveti ce vedea. Din Hunedoara am continuat spre Sibiu si apoi Bucuresti a.i. la ora 21 eram deja acasa.

Cum am spus, o tura faina ce merita facuta si nu doar pentru 1 zi. Noi am facut-o in graba dar, din cate m-am documentat poti lejer sa petreci 3 zile in acel camping fara se te plictisesti deoarece trasee de bicla sunt destule inclusiv prin satele de langa parcul national care sunt foarte faine. De asemenea in muntii Locvei se pot face trasee de mtb si poti ajunge imediat din cheile Nerei in Locvei deoarece sunt vis a vis.

Cum am spus merita tura si eu cred ca o sa mai trec pe acolo in anii ce urmeaza.

Mai jos aveti atat un film ce l-am postat pe YouTube cat si cateva poze :D. Enjoy!

Mica harta neconcludenta. Studiati hartile sau luatile cu voi ;).

Untitled