Tag Archives: hike

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Triglav sau Dolomiti? sau ambele :D

Triglav sau Dolomiti? as zice ambele si la pachet ca sa ai ce sa compari :).

La inceputul lunii am vizitat 2 dintre cele mai faine parcuri naturale din Europa si anume Muntii Triglav din Slovenia si Dolomitii Italieni care fac parte si din patrimoniul Unesco si… ne-au placut maxim.

Toata distractia a durat 1 saptamana si doar 5 zile de plimbat efectiv caci resul au fost pe drum. Am facut cam 17 ore pana la lacul Bohinj unde am gasit si camping, nu cel de langa lac ci camping Danica undeva la 5-6 km inainte de lac. Exista unul chiar in coada lacului dar, fiind pozitionat in interiorul parcului nu poate acomoda decat un loc limitat de turisti, reguli normale nu ca la noi. Desi parea sa avem destule locuri unde sa ne punem cortul ni s-a zis din start ca este plin si ca nu avem voie. Cand am intrebat de ce a venit si raspunsul corect cum ca este un parc natural si deja sunt destui turisti si nu mai au voie sa acomodeze si altii… asa da, desi am umblat ceva sa gasim alt camping.

Oricum, camping Danica este foarte fain si ai unde manca si unde iti pune cortul si au si apa calda la dusuri iar portiile la restaurantul campingului sunt HUGE!!! le-am luat la pachet si am mancat si toata ziua urmatoare din ele :))).

Legat de parc si ce poti face aici… pai aproape orice dintre care amintim: Plimbari cu barca, zbor cu parapanta, plimbari cu canoe, rafting, catarari la stanca, bicicleta, hiking, explorare de pesteri si sigur sunt multe alte activitati ce nu le-am observat.

Noi am ales sa ne plimbam cu bicicleta, sa facem baie in Bohinj si sa stam la plaja, ceva lejer ca de concediu, desi tura de bicla nu a fost chiar asa.

Dupa un tur scurt prin satele de la baza lacului, am urcat pe cablu pana in creasta muntelui la 1800m si acolo am gasit Vogel bikepark care, desi are un singur traseu, este super fain cu un flow incredibil iar baietii de la park sunt super de treaba. Atat de de treaba a.i. cand i-am intrebat pe unde pot sa cobor si eu de pe munte cu bicla mi-au recomandat un traseu care in mod normal era de picior, cam 95% “ciclabil” mi-au zis, exact cum ne place si noua m-am gandit, dar care a scos zeama din mine pana jos. Cea mai cea coborare, ingusta, abrupta si foarte accidentata de am muncit pe coborarea aia cat n-am muncit la nici un deal pana acum. S-a lasat grav cu frane incinse si antebrate moarte de oboseala. Odata ajunsi jos am facut o binemeritata baie in lacul racoros :D. Urmatoarea zi am vizitat Bledul si am stat la plaja langa lac, a fost ziua de relaxare.

Ziua 4 ne-am trezit pe ploaie si cu cortul usor inundat. Cum a aparut o fereastra in vremea urata am si strans cortul si am parasit campingul cu directia Cortina d’Ampezzo, Italia. Ploaie torentiala pana in Italia si abia cand ne-am apropiat de Cortina vremea s-a mai indreptat. Aici am stat la camping Olympia, si acesta foarte fain desi servirea la restaurantul campingului, cel putin in una din zile a fost oribila… dar hai sa nu povestim aspecte neplacute.

Dolomitii sunt asa cum ni i-am imaginat, spectaculosi, mareti, greu de egalat. Unde te uiti vezi peisaje superbe. Ai instalatii peste tot si poti urca oriunde vrei fara sa depui prea mare efort si doar sa te bucuri de privelisti. Au o multime de trasee de hiking, potecile fiind numerotate si ajungand pe la numere de genul 411 :D. Traseele de bicicleta in zona Cortina sunt pana in 20, marcate pe culori, verzi, care sunt poteci de baza pe langa drum, plate, albastre, care sunt drumuri cu mutina urcare, rosii si negre.

Totusi, toate traseele de bicicleta sunt drumuri forestiere late cat o masina, nu prea gasesti singletrailuri. Singurele poteci inguste sunt cele de hiking pe care nu prea ai voie desi am incalcat regula asta de vreo 2-3 ori :D.

Gradul de dificultate al traseelor de bicicleta se pare ca este dat doar de inclinatia pantei si nimic altceva. Sectiunile negre ale traseelor sunt abrupte dar fara sa prezinte alt hop tehnic de vreo natura. Din punctul meu de vedere le-as da alta clasificare dar probabil ca sunt gandite pe o scara de valori generala. Daca vrei sa faci diferenta de nivel si km, ai pe unde. Noi in prima zi am facut un traseu care in mare parte statea pe traseu marcat 7 ce era rosu si negru si spre seara am luat cabina pana la refugiu Falonia si am coborat pe traseu 6 si apoi 5.

A 2-a zi a fost dedicata in intregime bicicletei si am ales traseul Superpanorama Freeride. Partea de Freeride ne-a cam lasat reci ca iara si acesta merge doar pe drumuri forestiere dar panoramele chiar erau superbe. Dimineata si seara prinzi super peisaje iar daca lumina este favorabila ies super poze.

In ultima zi in Dolomiti am mers in bikeparkul din Cortina, care are 4 trasee, 1 negru si 3 rosii dar toate super solicitante si super calumea facute. Nu avem cu ce compara ca nu prea ne dam in bikeparcuri dar asta chiar ne-a surprins si, ca forma de antrenament este super fain. Nu am reusit sa facem decat 2 ture caci trebuia sa ne intoarcem sa eliberam locul in camping, dar a fost fun. Ne-am intors in camping pe o carare de hiking super faina care, din punctul meu de vedere a fost cea mai tare coborare din Dolomiti din cete am incercat exceptand bikeparkul :D. Deci pana la urma cararile turistice raman si cele mai faine trasee de bicicleta, sorry but is true :D.

Dupa ce am eliberat campingul am mers cu masina pana in apropiere de 5 Torri am urcat pe cablu pana la refugiul Scoiattoli si am facut un mic traseu de hiking pana la refugiul Averau si apoi am coborat pe marcaj pana la masina admirand peisajul absolut superb.

Ca si preturi chiar nu cred ca a fost un concediu costisitor. Am facut cam 5 plinuri la masina, mare parte din consum fiind dat de faptul ca aveam 3 biciclete pe masina si am mers destul de mult pe autostrada.

In camping Danica se da 12 eur de persoana pe seara si doar atat, asta la cort normal si masina mica iar in camping Olympia 9 eur de persoana pe seara si 10 eur pentru cort si masina.

Preturile unei mese de persoana atat in Slovenia cat si in Italia ar fi undeva pana in 20 EUR cu bere cu tot :D, iar preturile la supermarket sunt apropiate de ale noastre.

Pretul urcarii pe cablu in Vogel bikepark cu posibilitatea de a te da toata ziua in bikepark ar fi 22 EUR iar in Cortina pretul cartelei valabile 1 zi in bikepark este de 30 EUR.

Urcarile izolate pe cablurile din Cortina costa intre 9 si 15 EUR dar exista o cartela de 40-50 EUR valabila pentru toate instalatiile o zi intreaga.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. Enjoy!

Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina

Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.

Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.

Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!

Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.

Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.

Harta:

Untitled

Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.

Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.

Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.

Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.

A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.

Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.

Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).

Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.

Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.

Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.

Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.

O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.

Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).

Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).

Descriere traseu ziua 3:

(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)

Poze:

14007552986_ea9e6f1dbc_z 14007785996_5918f67a17_z 14008172346_cb475638aa_z 14027540192_b0b6ec1160_z 14027553381_41350d52a1_z 14027710932_f341744f16_z 14028029092_c9ae6937ed_z 14030740195_b0d88437a3_z 14031218205_1a01cb5e5f_z 14031436874_325189ba28_z 14031443114_76cc34df4d_z 14050713933_cc2a16e6cd_z 14050742273_040edd00ab_z 14050900793_ce3b181b23_z 14051085803_0347254702_z