Tag Archives: hiking

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Masivul Buila – Vanturita, un fel de Piatra Craiului olteneasca

Tura in Buila – Vanturita, de care va aminteam si in postul trecut a fost cireasa de pe tort printre turele planificate in zona. Masivul este superb si parca prea putin umblat fata de ce stim din traseele mai accesibile de pe valea prahovei sau din masivele mai cunoscute.

Nu am intalnit nici picior de drumet … ci in schimb multe schituri, biserici, troienite etc. Parca tot muntele ar fi proprietatea bisericii :))). Mai si scria intr-un punct ca innoptarea femeilor la unul din schituri este nepermisa. Ma intreb totusi daca au voie sa isi puna cortul langa…

Oricum, infrastructura dezvoltata pe la aceste schituri este destul de spectaculoasa si chiar nu te astepti sa vezi atata constructia in mijlocul parcului, aici vorbim de schitul Patrunsa pe langa care am trecut la coborare.

Ca si localizare, masivul se afla in partea centrala a judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii prin care ne-am tot plimbat cu bicicleta si am povestiti in postul intitulat :

Vaideeni si trasee de bicicleta la greu (Oltenia Biking)

Masivul are 6 puncte de intrare dintre care 3 in comuna Costesti, 1 in Barbatesti de unde am plecat si noi, 1 in Cheia si alta in Baile Olanesti. Mai multe detalii gasiti pe www.buila.ro, un alt site fain si bine pus la punct de catre organizatia Kogayon (http://www.kogayon.ro/). Gasiti acolo detalii despre orice aspect al masivului asa ca nu mai facem alte mentiuni dacat cele despre traseul nostru.

Cum am spus, traseul pleaca din Barbatesti pe drum forestier din capul satului. Drumul este mai mult decat ok si poate fi facut in mare parte cu masina pana aproape de baza masivului, in dreptul unei asezari tot a bisericii unde o sa regasiti un prim marcaj ce arata 1.5 – 2 ore pana la schitul Patrunsa. De aici noi nu am luat-o spre schit ci am urmat traseul marcat Cruce Albastra. Traseul nu este chiar asa de vizibil marcat asa ca cascati ochii. De asemenea, nefiind foarte umblat nici poteca nu este batuta si cand se mai iese din padure te poti dezorienta usor asa ca atentia este recomandata, cel putin la inceput caci odata ce incepe urcarea mai sustinuta spre Curmatura Builei deja traseul este mai usor de urmarit. Traseul urmeaza Valea Otăsăului, Valea Bulzului si apoi Vf. Tucla si ar avea cam 4.5 ore pana in Curmatura Builei dar se poate ajunge si mai repede de atat cu un ritm ok. Mai mutle detali gasiti la acest link, inclusiv un grafic al elevatiei si un track GPS.

Pe drum va veti intalni cu o rascruce ce indica schitul Patrunsa la 15 minute distanta si curmatura Builei la alte 2 ore. De asemenea veti trece pe langa 2 stane deci sa aveti grija daca mergeti pe timp de vara la cainii de la stana, nu sunt chiar cei mai prieteneosi. Izvor gasiti doar la inceput si apoi cand va apropiati de curmatura Builei, deci cam 3 ore nu o sa vedeti apa.

Padurea este frumoasa, deasa si umbrita si are ceva aparte. Copacii sunt mari si contorsionati cu radacini noduroase intinse, pietrele albe ca in Crai iar pamantul negru da un contrast foarte frumos. Va garantam poze faine cum o sa vedeti si la finalul postului.

Odata ajunsi in Curmatura Builei, 1560m, dam de refugiu si de indicatorul ce arata directia varfului Vanturita care se afla la 2-2.5 ore distanta.

O luam spre varf dar destinatia noastra finala este Varful Buila de unde vrem sa coboram spre schit. In apropiere de refugiu se afla si o stana, care la vremea asta era parasita. Totusi, dam de 2 pufoseii de caini ciobanesti si de mama lor, lasati parca sa pazeasca stana. Prima data ne-am speriat de latratul lor dar dupa ce am vazut ca sunt doar niste pui de cateva luni ne-am linistit. A fost de ajuns sa le dam cativa biscuiti ca nu am mai scapat de ei si ne-au urmari pana pe “varf”.

Acest varf Buila nu este tocmai un varf cum va imaginati, marcat, ci mai mult o denivelare care nu este nici pe departe cel mai inalt din zona. Da, Vanturita este inalt dar noi am vrut pe Buila si nu ne-a ajuns asa ca am mai urcat inca putin spre varful Albu care parea mai inalt. Aici am stat de am infulecat ceva si ne-am jucat cu pufoseniile pana cand a venit timpul sa o luam inapoi. Cu harta pornita pe telefon am incercat sa ne orientam putin in golul alpin si sa identificam valea prin care coboara “traseul”, care din pacate s-a dovedit a fi un nemarcat usor abrupt in ultima portiune pana se intersecteaza cu traseul Punct Galben ce urca tot in curmatura, de la schit pe o poteca ce seamana putin a brana.

Practic de la varful Buila te lasi in jos spre o cruce mare de lemn ce nu ai cum sa o ratezi. De la acea cruce tot cobori drept si apoi usor la dreapta pana aproape de padure unde ar trebui sa te intersectezi cu bulina galbena. Totusi, daca nu ai o harta pe telefon sau un track gps, recomandam sa te intorci pe unde ai urcat, in curmatura Builei si de aici sa identifici traseul punct galben deoarece imediat ce cobori din curmatura ar trebui sa te intersectezi cu el.

Oricum, noua, mai greu ne-a fost sa scapam de catei decat sa gasim traseul. Am urlat la ei, am aruncat cu pietricele dupa ei si dupa lungi tentative am reusit sa scapam si sa ii lasam in urma.

De la marcaj pana la schit nu am mai facut foarte mult. La schit am facut o pauza de masa si ne-am imprietenit cu necuvantatoarele de acolo, apoi am luat-o in jos spre locul de unde am inceput tura. Coborarea se face de la schit pe marcaj cruce rosie. Coborarea este faina si traseul mai bine ingrijit si marcat. Se vede ca pe aici coboara cei de la schit cu magari si cu bagaje spre satul Barbatesti. Pe aici ne-am si imaginat o coborare faina pe bicla. Din punctul nostru de vedere arata destul de ciclabil, la vale, si pare a fi un singletrack de toata frumusetea :D. Ba chiar, daca stam sa ne gandim, ar merge o urcare dinspre Cheia pe la schitul Pahomie, apoi schitul Patrunsa, cu coborare pe aceasta carare spre satul Barbatesti :D.

Pana ajungem noi sa facem acest traseu pe bicicleta, va lasam cu trakul turei la acest link si cu frumoasele poze de mai jos. Speram sa va fi convins prin aceste randuri si prin dovezile de mai jos sa va ganditi serios sa faceti o tura in Masivul Buila-Vanturita. Enjoy!

Drumetie in Piatra Craiului

Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.

Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.

Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)

traseu piatra mica

Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).

Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.

Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.

De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.

In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.

Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!

GOPR3344 GOPR3349 GOPR3386

IMAG0029

IMAG0030

IMAG0031_1 GOPR3427 GOPR3434
GOPR3451 GOPR3461
GOPR3481 GOPR3486 GOPR3488 GOPR3489 GOPR3498 GOPR3513
GOPR3524

GOPR3522 GOPR3530

Tura bicicleta Vulcanii Noroiosi

Uite ca luna decembrie nu reuseste sa ne tina bicicletele in casa asa ca weekendul asta am reusit sa dam iara o tura frumoasa, si insorita, surprinzator, pe la vulcanii noroiosi.
Cand am plecat nu stiam exact care va fi traseul, vroiam  doar sa ajungem la vulcani si apoi sa vedem cum o luam mai departe. Aveam harta zonei si ne gandeam sa ne intoarcem prin Bratilesti pe unde am fost ultima data dar bine ca nu am facut asa ca ar fi fost cam greu pentru perioada asta si sigur ne ar fi prins noaptea.
Astfel plecati fiind din Bucuresti pe la ora 8:30, ajungem in Berca, punctul de plecare, pe la 10:30 si curand ne punem in miscare. Vremea se pare ca a tinut cu noi pentru ca soarele a batut toata ziua si desi era frig, parca razele lui ne au ajutat destul de mult.
Traseul a urmat ruta Berca – Vulcanii Noroiosi paclele mici unde ne am inoroit bine – apoi Paclele mari – am continuat drumul spre Beciu si exact inainte de localitate, in dreptul unei centrale sau ceva asemanator am urmat un drum forestier care cotea dreapta in sus pe dealul din apropiere. Aici am prins un ditamai noroiul de iti ramaneau incaltarile blocate in el. Drumul trebuie urmat pana in localitatea Arbanasi dar mare atentie caci sunt cateva intersectii. Ar ajuta destul de mult o harta cu gps. Coborarea din deal pana in Arbanasi este foarte faina, o serie de serpentine pe care trebuie avuta grija din cauza pietrisului si a pamantului moale.
Din Arbanasi am coborat mai departe in Margariti si de aici am continuat drumul pe care am mai fost pana in Sapoca si inapoi in Berca via Plescoi dar nu inaine de a ne opri la magaziunul cu bunatati traditionale din Plescoi de unde ne am alimentat cu carnati, sorici, slana si pastrama :D.
Particularitatile traseului ar fi cursul specific zonei cu multe dealuri unde urci, cobori, urci, cobori si tot asa.
De asemenea daca mergeti in perioada asta sau intro perioada mai ploioasa, sa va asteptati la mult noroi.
Distanta ar fi de 58 km cu o diferenta de nivel pozitiva de 850 m.

L-am cataloga ca mediu din cauza diferentei si a drumului nu foarte bun dar avand in vedere distanta si faptul ca este circuit este mai mult decat ok pentru o tura de 1 zi cu revenit seara acasa pentru a mai apuca sa faceti cate ceva :).

Este un traseu foarte frumos, scurt si condensat ce va permite sa ajungeti si devreme acasa.
Eu unul cu siguranta am sa mai incerc si alte trasee din zona. Mai jos regasiti cateva poze de pe traseu precum si un link catre movescount.com cu traseul mai detaliat.

Enjoy!

Movescount link traseu

traseu vulcani

G0012699 G0052881 G0072928 G0092940 G0133010 G0133021 G0143039 G0163076 G0183145 GOPR2815 GOPR2872 GOPR3095

Tura bicicleta muntii Iezer Papusa

La inceput de septembrie am reusit sa facem o tura super faina, eu aici de fata si cei 2 coechipieri, Tibi Stancicu si Andrei Bradoschi. Este vorba de o tura pe cel mai inalt drum forestier din Romania ce te duce direct in creasta muntilor Iezer. Este una din turele mult dorite care cu siguranta va fi reeditata si la anul.

Treseul este unul supre fain cu o urcare lunga si sustinuta, cu o bucatica de creasta si de carat bicla in spate si cu o coborare pe masura. In stilul caracteristic am plecat nu foarte documentati, sambata de dimineata pe 13.09 cu dorinta de a ajunge foarte devreme acolo si eventual sa facem traseul intr-o singura zi. Totusi, desi planul era sa plecam pe bicle pe la ora 8:30 de la cabana Voina, din cauza lucrarilor pe diverse tronsoane intre Pitesti si Campulung, drumul de mai putin de 45 min ne-a luat peste 2 h sa il parcurgem si astfel ne vedem plecand de la cabana Voina in jurul orei 10:30.

Ne intoarcem repede pe drumul pe care am venit pana la barajul Rausor parcurgand cei 7 km in viteza in mai putin de 30 min. Ne facem pozele de rigoare pe baraj si intram pe drumul forestier, plin de bolovani si noroaie. Drumul la inceput urca domol si te tot intrebi dupa primi 5 km cand o sa ajungi pe drumul asta pana in creasca cu o astfel de urcare usoara. Ne mai oprim pe traseu la ceva poze  si la o buturuga cu ghebe, la o stana etc si uite ca incepem usor usor sa intram in ceata si apoi sa vedem un gol alpin si intinsul drum forestier al Iezerului. Dupa ce luam pranzul in frumosul peisaj continuam cu incredere drumul desi mergeam printr-o ceata usor dezolanta si nu aveam cu noi decat o harta prost marcata pe telefon. Cam pe acum realizam ca drumul este ceva mai lung si mai abrupt si cu ceata ce ne inconjoara ne prinde o mica demoralizare din urma dar continuam drumul in speranta ca nu mai avem mult pana in creasta. Totusi, eram aproape siguri ca odata ajunsi in creasta o sa se insenineze si asa a si fost. Reusim sa ajungem in creasta si deja norii incep sa se imrastie si sa vedem si noi calumea drumul, atat cel pe care am venit cat si cel de urmat. Ajunsi la crucea Ateneului ne dam seama ca sunt putin sanse sa facem traseul dintr-o singura bucata deoarece ceasul se apropia deja de ora 17 asa ca ne propunem sa dormim la refugiul Iezer si sa continuam traseul a 2-a zi. Ne-am ambitionat sa coboram cat de cat pe biciclete portiunea de la cruce pana la refigiu si ne-am bucuract cand am vazut ca avem si loc in refugiu sa dormim ba chiar pe niste saltele ponosite pentru ca noi nici izoprene nu ne luaseram. Dupa ce bagam la ghiozdan si stam la cateva tigari si schimb de vorbe ne bagam neobisnuit de devreme la somn.

A 2-a zi totul senin si ne uitam frumos la panta ce am coborat-o aseara si cat de fain o sa fie sa o urcam cu biclele in carca. Ne ambitionam si ii dam bice ajungand chiar repede in creasta. Continuam pe traseul de creasta spre varful Iezer si apoi varful Rosu, segmente cu putin biciclit si mult carat de bicla. Totusi, de la varful Rosu in jos incepem sa ne dam pe ele din ce in ce mai mult pe ele pe niste coborari ceva mai tehnice decat eram obisnuiti. Coboram fara evenimente si ne indreptam spre Batrana fara a urca pe varf. De la vf. Batrana coboram spre padure nu inainte de a face o oprire in dreptul turmei de oii ce ne astepta si a cainilor ce ne latrau. Dupa ce schimbam o vorba cu ciobanul continuam coborarea. Practic de la Batrana pana la Voina nu prea mai ai de ce sa te dai jos de pe bicicleta. Drumul este abrupt dar practicabil daca ai o abordare mai grijulie si esti atent folosind cum trebuie si cand trebuie franele. Mai ales coborarea de cand incepe padurea este bestiala abrupta si cu drumul destul de lat. Totusi, fiind un drum forestier des circulat de tractoare, pamantul este destul de instabil asa ca trebuie mers cu grija si cu viteza corespunzatoare in curbe.

Ne-am miscat destul de bine pentru ca desi am plecat pe la 8:30 – 9 de la refugiu, la 14 si ceva eram la masina.

Traseul cumulat daca ar fi sa adunam cele 2 zile ne-a luat cam 13 ore dar am facut destule opriri si nu am fost hotarati 100% sa il facem dintr-o bucata mai ales ca l-am inceput sambata dimineata destul de tarziu.

Ca si distanta au fost in jur de 50 km dar cu o diferenta pozitiva cumulata zicem noi de peste 2500 m.

O tura care cum am spus va fi reeditata, poate in sens invers si care trebuie neaparat facuta fiind si recomandarea noastra pentru una din cele mai faine tura MTB, Enduro, Vertical Riding.

Mai jos gasiti o imaginea cu traseul, cateva poze de pe traseu si un scurt video montat in graba. Enjoy!

P.S. De asemenea verificati si noua pagina de FB Vertical Riding Romania

Movie:

Harta:

harta-Iezer

G0021713 G0061765 G0101823 G0111857 GOPR1636 GOPR1645 GOPR1654 GOPR1702 GOPR1722 GOPR1726 GOPR1756 DCIM100GOPRO IMG_20140914_133841 IMG_20140914_142102 vert 2 vert 3 vert 4 vert 5 vert 6

Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!

Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.

Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.

Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).

Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.

Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.

Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.

Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.

Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.

Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.

Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).

Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).

Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.

Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).

Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.

Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.

Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.

Enjoy!

Harta Traseu:

Harta Fagara

Poze:

AGOPR1508 AGOPR1510 AGOPR1515 AGOPR1531 G0011547 G0041579 G0051601

GOPR1609 GOPR1614