Tag Archives: Isverna

MEHEDINTI FTW

Mehedint FTW!

Some years back we’ve been to Isverna, an remote village in Mehedinti county. Going there was like a time travel. 2 years back we sow people still wearing “opinci” traditional shoes made from pig skin, and they ware not wearing them because of any touristic purposes.

This year we decided to go back but to explore more of the place.

Wee look up trail forks only to find out that our trail forks ambassador in Romania has his headquarters in Mehedint county. Good!

Our trip took 3 days and we ridden 3 different places.

First day we ride near Isverna, where we also stayed. We go to Beletina meadow and traverse Mehedinti mountains. We followed 3 trails that you can find on trail forks, Starway to Beletina, Beletina – Pigs neck and Springs Face, all tied up and all beautiful trails. We climb on fire road up to Beletina then you follow Pigs neck on animal trails and then descent back to Isverna on an wild raw trail!

We sleep well the first day, dreaming about the awesome track that we did.

Next day we meet up with Pufalot, the trail forks ambassador and did another awesome track in Cerna Valley. We visit the remote villages in Cerna Valley, and the awesome single tracks that unites them. On the descent we did 2 trails that you can find on trail forks, Prislop – Dobraia and Dobraia – Dumbrava. The whole second day track can be found here.

The descent was just awesome, long, over 10k and combines technical terrain with speed and flow. The ground is loose in this period and you must be careful of the offcamber corners :)).

We ware so tired after the second day that we did not dream about anything, just a long deep sleep…

Last day we made it short. We meet Pufalot on his home ground, Sindrilei hill, near Izvorul Barzii just to Blame Canada :)))).

Man, this guy is a crazy trail builder! 🤘 Cant wait for him to finish all the trails. Blame Canada trail its awesome. starting from the top it has 8 jumps one bigger then the other. The last 2 are a gap and a droop with an insane landing !

Next year he will have 3 trails and if the others will be as sick as Blame Canada, then we will spend double the time in Mehedinti county! Maybe a new enduro contest is in sight 😍.

Until next year we leave you some photos and an edit to better understand the beauty of Mehedint county, form our point of view ;).

Enjoy and ride safe! 🚵‍♂⛰🎥📷👊

Isverna 3.0

Isverna 3.0 courtesy of Tibi and Matei :D.

An de an traditia continua si deja am ajuns la a 3-a editie a turei la Isverna. Anul asta Tibilica isi face upgrade de firmware la ultima versiune 3.0, LA MULTI ANI TIBILICA!!!, si cu ocazia asta reeditam intrunirea de anul trecut, lafel de voiosi, plini de viata dar mai multi la numar caci lucrurile se misca :D.

Unde mai pui ca in aceleasi zile este organizata si prima editie a Karst Isverna MTB Race, un concurs XC intr-un loc absolut superb. Lucrurile se misca se pare si aici, si locul este usor usor pus pe harte de oamenii ce il iubesc si care acum au ocazia sa faca ceva pentru el. Matei si Hymalaia Travel organizeaza de mult tabere de copi, de MTB, de explorare, prin zona aceasta ce are atatea de oferit.

Fara nici o exagerare, este o zona superba, simpla, de parca te-ai intors in timp. Cred ca am zis asta si in postul trecut, oamenii inca se incalta in opinci pe aici, si nu ca ar fi vreo zona turistica si vin turistii, ci pentru ca asta le e portul si viata.

Am plecat de joi seara, sau chiar noapte, dupa munca, si dupa ce ne luptam cu traficul din Bucuresti, reusim pe la un 9:30 sa iesim si noi pe autostrada. Din ce in ce mai mult cred ca acest oras functioneaza ca o inchisoare…

Drumul ii lung pana la Isverna, pana in Mehedinti, dar parca nu trece asa greu. Cu mici intarzieri ajungem si noi pe la 3 noapte la Matei in curte doar ca sa ii gasim pe restul care au reusit sa reziste, nici ei veniti de mult, in jurul focului facut in vatra din curte. Ne intindem corturile, caci sigur mai tarziu nu vom fi instare :)), si stam la foc… timpul trece si ne prinde a 2-a zi si somnul parca nu mai vrea sa se lipeasca de noi :D. Frig rau dar ne-a mers cu focul. Spre dimineata vine si nea Giolgau cu tuica si ne intreaba cum de am rezistat fara ea pana acuma… :)))

A 2-a zi stam la cafea, luam micul dejun, tragem cu arcul, jucam fotbal prin curte, activitati obisnuite de vineri, am putea sa spunem chiar ca am avut un casual friday :))).

Spre seara eu dau o fuga pe traseul de mtb de la concursul de maine. Fac prima urcare in strigatele muribunde ale ficatului meu. Deja ma apropiam de 48 de ore de nesomn si nici cu alimentatia nu am fost prea atent, dar bine ca m-am hidratat cum trebuie :P. Ma opresc langa un mar sa imi trag sufletul si apoi la umbra nucului batran unde imi umplu si rucsacul de nuci. Dupa ce dovedesc prima urcare si dupa ce tija de sa se strica asa, din neant (a pierdut presiunea) :(, ii dau rapid inapoi spre Isverna caci imi era clar ca nu termin nici un traseu. Seara ne prinde pe toti la foc si cu burtile pline. Trag de mine cat pot dar pe la 12 capitulez.

A 2-a zi vremea se arata chiar faina, nici un nor pe cer si temperatura ceva mai acceptabila. Concursul a fost chiar fain, atat organizarea cat si traseul. Acesta a avut cam 31 de km si vreo 1200m elevatie. Incepe cu o super urcare de cam 6 km si vreo 450m elevatie, apoi o coborare zdravana. Apoi urmeaza iara o urcare ce se termina cu un pushbike zdravan si iara o coborare lunga. Partea finala a traseului consta in vreo 3-4 urcari si coborari mai mici dect cele 2 de la inceput. Chiar este fain, si catarari foarte solicitate dar si coborari pe masura si vreo 2-3 sectiuni de coborare is chiar tehnice, bolovani, carari inguste, radacini, chestii de calitate :D.

Dupa concurs stam putin la socializarea de rigoare si incheiem seara cu un concert al trupei Madicine Band din Serbia care chiar canta fain, niste cover-uri foarte reusite. Dupa concert ne retragem la vatra lui Matei unde ne prinde si somnul in jurul focului. In ultima zi stam sa ne strangem catrafusele si sa ne facem bagajul, dar Matei, care pleca oricum peste cateva zile de aici, baga o tura prin crovuri impreuna cu Tiberiu, Gabi, Mihaela si Bogdan, tura pe care chiar ma oftic ca am ratat-o :(, mai ales dupa ce am vazut pozele. Asta e, un motiv in plus sa revin la Isverna :D. Trakul de la concurs il gasiti aiciiar mai jos va lasam pozele faine de la isverna, printre care cateva si de pe traseul concursului precum si un video facut de cei de la dampedale.ro cu fragmente din traseu. Hai sa ne revedemsi la anu’ cu bine la Isverna. Enjoy!

Calatorie in timp, in Isverna

Comuna Isverna, Mehedinti, este un loc de poveste din punctul nostru de vedere. Oricine vine din mediul urban aici, isi va da seama de ce spunem asta. Daca stai si esti atent la ce se intampla in aceasta comuna, si nu spunem ca doar in aceasta comuna se intampla lucrurile asa, ci in multe altele din tara, dar nu avem nici timp nici ocazia sa le vizitam si sa le analizam pe toate, iti vei da seama de ce spunem ca este o lume de poveste. Parca te intorci in timp, fara exagerare. Am vazut oameni in opinci, si nu pentru ca aveau o pensiune si vroiau sa faca impresie turistilor, cum se intampla in alte locuri din tara, ci pentru ca alea le erau incaltarile, atata isi permiteau si nici nu aveau nevoie de altceva.

Am vazut copii fara de facebook, care se joaca asa cum ne jucam si noi cand eram mici, acum 20 de ani, facand cazemate, alergand pe vale, fugarind cate un caine sau o pisica, spargand nuci pe marginea drumului sau incropind cate un teren de fotbal din 4 pietre si o linie trasa in tarana.

Se vede clar ca acesti oameni traiesc din ce le ofera pamantul si animalele si prea putin depind de sistemul “social capital” din tara asta.

Anul acesta am ajuns la isverna cu ocazia zilei de nastere a lui Tiberiu, sa ne traiasca! 😀 si datorita curtoaziei lui Matei, care detine si casa batraneasca la care am stat si care organizeaza tabere de copii inclusiv in zona, ceea ce ni se pare genial, copil fiind sa descoperi astfel de locuri. Trebuie neaparat sa vizitati pagina si sa cititi articolul urmator pentru a va da seama despre ce vorbim 🙂 – http://himalayatravel.ro/isverna-2015-mehedinti/

Si de data aceasta, ca si acum 2 ani, ne-am distrat de minune la Isverna. Locul acesta magic iti ofera o multime de facut si de descoperit. Te poti bucura de frumoasele drumuri parcurgandu-le cu bicicleta sau de frumoasele carari umblandu-le la picior. Gasesti trasee marcate care te poarta pe langa izvoare, prin poieni, doline si prin crovuri spre varfuri albe ce parca spun povesti. Da, parca randurile sunt mai siropoase decat de obicei dar parca si zone te indeamna sa scrii altfel.

Activitatea principala, si de data aceasta a fost voia buna la focul vatrei, un gratar bun si sanatos la vreme de seara si multa licoare magica adusa fie de acasa fie de la oamenii din sat. Oamenii din sat care il stiau pe Tibi si care il conosc foarte bine pe Matei ne-au adus in permanenta cate ceva, fie ca a fost lapte fie ca a fost o tuica buna, o ciorba de branza, de care nu am mai mancat nicodata, o placinta cu branza sau un gem de prune, in permanenta am primit cate ceva si parca am dat prea putin inapoi, ba chiar deloc.

Ocazional am mai dat si cate o tura de bicicleta. Cea mai faina tura este cea pana la poiana Beletina, spre Crovu Mare. Traseul marcat care leaga mare parte a crovurilor si poienilor de prin creasta muntii este cruce rosie. El trece prin Valea Cernei (Piatra Puscata) – Valea Timna – Crovu Mare – Saua Bruscan – Isverna. Traseul facut de noi pe biciclete pleaca din sat si urca frumos pe deal si spre munte cu o mica parte de pushbike inainte de poiana. Partea finala te poarta printre copacii batrani, parca pe un drum al druizilor. In poiana Beletina te asteapta o stana mare care este parasita de prin luna octombrie. Din poiana poti cobora pe marcaj triunghi albastru direct in sat, pe o ruta mai putin ciclabila dar care merita facuta. Daca atunci cand ajungi in poiana mai ai energie si timp, poti “escalada” si varful lui Stan care iti va oferi o frumoasa priveliste atat asupra Beletinei cat si spre Piatra Closani, spre Poienile Porcului, defileul Cernei si frumoasele lapiezuri ce impodobesc intreg peisajul. Daca iti planifici traseul bine poti continua pe cruce rosie spre Valea Cernei si spre Herculane.

Spre Herculane mai poti ajunge si pe bicicleta daca urci din Isverna pe DJ671 care este mai mult un drum forestier ce te urca pana in Godeanu de unde faci stanga spre Herculane si te bucuri de o lunga coborare de kilometrii buni si cu asfalt relativ bun.

De asemenea, daca tot te afli in zona ar fi pacat sa nu iti planifici o zi si pentru cheile Tesnei, un loc superb parca rupt dintr-un film fantasy. Daca vrei sa vezi ce iti pote oferii acest loc, viziteaza pagana de facebook Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei.

Mai jos va lasam cateva poze care sa exemplifice frumusetea zonei, de care am incercat sa va convingem si prin randurile de mai sus. Daca nu ati fost niciodata in aceste locuri, ar trebui sa va ganditi serios sa mergeti iar daca ati fost, sa va ganditi lafel de serios ca ar trebui sa reveniti prin aceste locuri. Enjoy!

Link Traseu bicicleta catre Poiana Beletina aici.

Mai multe detalii despre Isverna si dealurile Mehedintilor gasiti la:

http://www.mateilaudoniu.ro/

http://romania-natura.ro/node/118

http://www.diaconescuradu.com/izverna-mehedinti-de-1-mai

http://www.mecanturist.ro/2013/07/25/crovuri-geanturi-si-alti-dinti-aventuri-mehedinti/

http://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/cernei-mehedinti-poiana-beletina-crovul-mare/

Vaideeni si trasee de bicicleta la greu (Oltenia Biking)

Cand spui Vaideeni este ca si cum ai spune MTB. Asta este concluzia trasa de noi dupa ce am petrecut cateva zile in aceasta zona subcarpatica :D.

Vaideeni este o comuna situata deasupra orasului Horezu, la baza muntilor Capatanii, in extremitatea nordica a depresiunii subcarpatice Horezu si de asemenea foarte aproape de masivul Buila-Vanturita. Practic este genial atat pentru MTB cat si pentru hiking sau trail running. Zona mai este cunoscut sub denumirea de Oltenia de sub Munte si a fost recent marcata de catre asociata Kogayonce a creat si un site fain cu traseele marcate din zona, descrieri + trakuri gps, http://www.oltenia-biking.ro/. Felicitari Kogayon pentru ce ati reusit sa faceti!

Comuna cuprinde mai multe sate precum Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița, Vaideeni, toate invecinate si toate avand cate unul sau mai multe drumuri forestiere ce duc spre munte si care se intersecteaza la un moment dat, majoritatea pe la o altitudine de 1700 m. Practic poti pleca pe un drum, traseu, si te poti intoarce pe altul. Pe langa aceste drumuri forestiere, intr-o stare foarte buna, unele fiind in plan sa fie asfaltate, mai exista si o multime de carari sau drumuri de tractor ce coboara prin padure. Daca intrebati localnicii, va vor spune sa nu coborati prin padure caci drumurile sunt proaste, dar ei nu isi imagineaza ca poti merge cu bicicleta pe acolo. In principiu sunt destul de practicabile. De asemenea, am gasit la pensiunea la care am stat, care este si singura din localitatea Vaideeni, Moara Viselor, o harta turistica foarte bine marcata si care indica faptul ca in zona sunt si foarte multe animale, lucru confirmat si de ciobanii cu care am mai vorbit. Vorbim aici de ursi, lupi, cerbi etc.

Cu defrisarile, din ce am constatat, zona sta ok, multa padure si putine drujbe care fac zgomot, desi unul din ciobani ne-a aratat o bucata buna de padure care cica a fost deja licitata si urmeaza sa fie defrisata. Speram sa nu ajunga si aceasta zona precum altele, unde muntele a fost parca ras cu o masina uriasa de tuns :(.

Comuna se afla la o altitudine intre 550 si 650 iar traseele urca pana sus in creasta la peste 2000 m si coboara dincolo pana in Munti Latoritei. Practic, daca vrei un traseu serios, poti urma oricare din drumurile forestiere pana in creasta si sigur te alegi cu pana la 2000 m elevatie. Noi, fiind si in concediu, am facut trasee intre 1000 si 1500 m elevatie si circa 40 km.

Am reusit doar 3 trasee de bicla, 1 de hiking + valea Oltetului pe care am facut-o cu masina, asta pentru ca in una din zile am avut o mica pb de sanatate si a trebuit sa stam pe bara. Totusi, a fost mai mult decat suficient pentru a ne da seama cat de multe are de oferit zona si cat de putin descoperita este.

Primul traseu incercat de noi a fost cel pana la lacul Balota, care poate continua pana la Stana Balota. Ajunsi in localitate si la cazare destul de tarziu ne-am propus un traseu usor de recunoastere si la recomandarea gazdei am plecat spre lac. Drumul forestier este fain si merge pe albia raului Luncavat si il pareseste la un moment dat intr-o serie de serpentine ce urca in stanga. Practic o sa dati dupa cam 10 km de un pod ce trece raul si drumul pare sa se intoarca invers pe partea cealalta. El de fapt urca in padure pe serpentine pana la lac si mai departe.

Traseul realizeaza legatura intre localitatea Vaideeni si Vf. Capatanii pe unde trece poteca de culme, principala a Muntilor Capatanii. Daca ar fi facut la picior, traseul ar avea intre 6 si 8 ore doar dus pana in varful crestei.

De intors ne-am intors pe aceeasi ruta in lipsa de alta alternativa deoarece nu am facut traseul pana sus. Trakul in gasiti aici. Vorbim de 30 km cu 625 m elevatie.

Al 2-lea traseu a fost cel pana pe varful lui Roman. Un traseu frumos ce pleaca tot din Vaideeni dar care o ia usor la dreapta cum te uiti la munte. Acesta, spre deosebire de cel de ieri care pleca din coada satului, pleaca din centru, si urca pe langa biserica si cimitir si iese destul de repede din padure, majoritatea drumului fiind expus. Ofera totusi o frumoasa priveliste si asupra muntelui si asupra satelor sau a drumurilor invecinate. Aici au iesit probabil unele din cele mai reusite poze ale concediului dupa cum o sa observati si din galeriile de mai jos.

Traseul este putin mai greu si urcarea mai sustinuta, oamenii cu care ne-am intalnit mirandu-se ca ne-am aventurat pe aici cu bicicleta. Daca ar sti pe unde am coborat :D. De pierdut nu aveti cum sa va pierdeti, traseul este marcat, am uitat acum semnul, dar il veti observa in poze. El urca, urca apoi intra in padure unde panta se mai domoleste putin si incepe iara sa urce la iesirea din padure.

In apropierea varfului este o mare bisericoaie ca altfel nu ii putem spune. Este surprinzator cum construiesc cei de la biserica asa cladiri mari si frumoase in zone asa greu accesibile cand in zona nu pare ca lumea sa o duca asa de bine. Tot de o chestie mare si foarte stralucitoare, si tot a bisericii, am dat si in Buila – Vanturita, tot intr-un loc in care cu greu ajungi. Se pare ca oamenii bisericii nu duc lipsa de mijloace de transport sau de utilaje cand vine vorba de constructii. Nici nu ne gandim ca mare parte din pamanturile din zona le apartin…

Acum sa revenim la traseu. Dupa ce treceti de bisericoaie, mergeti mai departe si drumul se observa cum face o mare curba la dreapta intr-o zona cu cateva case si 3-4 pensiuni. La dreapta este drumul spre varf, 1700 si ceva de metri. Ne-am aventurat pana pe varf doar sa constatam ca nu este marcat in nici un fel si arata mai mult ca o movila mare. A fost totusi distractiva coborarea pe bicla de pe el. Apoi ne-am continuat drumul. De aici incepe coborarea. Desi drumul se lasa spre satul Romanii de Sus, si din cate am inteles era destul de bun, ba chiar asfaltat in ultima portiune, am cautat o alternativa si am gasit un forestier mai mic ce mergea paralel cu drumul principal. Totusi, acest forestier este foarte fain, cu coborari abrupte pe bolovani unde ne-am straduit sa ne tinem eroic pe biciclete. In ultima portiune drumul pare a fi mai mult drum de tractor si daca nimeresti dupa o ploaie nu o sa te bucuri prea mult de el deoarece este pamant moale si ravasit de roti si sigur o sa ramai impotmolit in el asa ca recomandam aceasta coborare doar daca nu a plouat recent. In rest, coborarea a fost super faina si destul de salbatica mai ales ca se lasa seara si pe aici nu era nici tipenie de om si nu se auzea nici un zgomot. Forestierul asta te scoate direct in Romanii sau in Tanasesti. Trakul il gasiti aici. Vorbim de 45 km cu peste 1500m elevatie, putin mai greu dar merita!

A 3-a zi nu ne-am simtit bine deloc, ceva din ce am mancat sau am baut nu ne-a priit asa ca am stat pe bara, iar a 4-a zi am facut Cheile Cernei dar cu masina. Nu este vorba de cheile Cernei, cele din Mehedinti ci cheile Cernei cele din Valcea. Mai este un rau Cerna ce pleaca din muntii Capatanii si se lasa in localitatea cu acelasi nume ce se afla in comuna Vaideeni. Daca aveti o masina cu o garda la sol ok (ex. logan) puteti sa va aventurati fara probleme. Drumul este practicabil in mare parte, pana la un moment dat cand se surpa si trebuie sa faceti cale intoarsa. Totusi, am recomanda practicarea lui tot pe bicicleta :), nu cum am facut noi.

Al 3-lea traseu a fost cel din Buila – Vanturita, pe care l-am facut la picior si pe care il vom detalia intr-un post separat. Masivul este superb, ne-a placut foarte mult si ne-am intors cu poze foarte frumoase, asa ca o sa ii dedicam un post separat. Va lasam totusi trakul aici.

Al 4-lea traseu a fost spre Pietrele Gauriciu si stana cu acelasi nume. Dumul urca tot din Vaideeni dar de pe partea cealalta a raului. Merge spre munte si urca prin tiganime, cum i-ar zice lumea din sat. La inceput chiar ai impresia ca treci prin curtea unor oameni. De aici incepe un serios push-bike, la cum am ales noi traseul. Mai este o varianta care urca pe niste serpentine si probabil ca este mai practicabila, asa ca unde vedeti marcaj de drum forestier sau offroad, la stanga, sa o luati pe acolo caci sigur veti impinge mai putin de biciclete.

Drumul trece pe langa multe stane. Noi am avut noroc si inafara de ultima stana, restul erau deja parasite. Totusi, ne-au ajuns cainii de la ultima, parca au tinut sa compenseze si pentru restul. Mare atentie, drumul intoarce si cobora pe albia Izvorului rece direct in satul cu acelasi nume. Totusi, din cate ne-am dat seama, sunt 2 variante, fie urmati drumul si va uitati sa coteasca la un moment dat la stanga, fie va lasati spre stana Gauriciu de unde se lasa un drum forestier ce coboara in albia raului. A 2 a varianta este mai scurta dar si mai greu de dibuit si drumul trece fix prin stana, deci aveti grija la caini. Noi am patit- o :(.

In rest , coborarea pe albia raului este faina pana pe la jumate unde deja am dat de utilaje. Se pare ce este in desfasurare o mare asfaltare a acestui drum.

In rest, traseul a fost super frumos, chiar si cu pushbikeul de la inceput si stana de la jumatate. Nu am facut la fel de multe poze dar a fost frumos, trebuie sa ne credeti pe cuvant. Trakul il gasiti aici. Am facut cam 36 km cu 1200 m elevatie.

Cam aici ne-am incheiat socotelile cu aceasta frumoasa zona, momentan :D. Am plecat mai departe spre Isverna, Mehedinti, o alta zona superba careia ii vom dedica de asemenea un post intreg.

Mai facem o mica recomandare totusi, daca ajungeti in zona, mancati in Horezu la pensiunea SIVA, se mananca foarte bine si deloc scump. Noi, dupa ce am descoperit locul, numai aici am mancat.

De asemenea, nu cumparati ceramica de Horezu de la comerciantii de pe DNu ci faceti o vizita in satul Olari la adevaratele ateliere de olarit si ii veti vedea pe mesteri la lucru.

Sper ca v-am determinat sa luati in considerare aceasta zona ca si destinatie de vacanta, mai ales daca aveti de gand sa va bicicliti concediul :). Noi vom reveni cu siguranta deoarece nu am facut nici jumatate din traseele din zona, asta ca sa va faceti o imagine. Tot pentru a va face o imagine :D, va lasam cu galeriile de mai jos si vom reveni curand si cu niste filmulete mai concludente. Sa urmariti si postarile viitoare despre Buila si Isverna, nu veti regreta.

Enjoy!

Traseu 1 spre lacul Balota

Traseul 2 spre varful lui Roman

Traseu 4 spre Stana Gauriciu

Alte poze din zona 🙂