Last week we took an late autumn ride in Leaota mountains. I promise Cromo that I will show him the mountains and that I did. Lucky us we catch a superb day, cold but very beautiful with clear sky and and billion dollars sunset 😍.
This was my first time in Leaota mountains, and we ware both lucky. Wild mountains with rough technical trails. Loving it!
We leave you some pics and an edit, and you can find the track here. Enjoy! 🤙
Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa admiri rasaritul de la altitudine, sa mananci o omleta si sa bei o cafea buna, sa te suii pe bicla si sa ii dai la vale pe o super carare?! in fine, si sa nu faci 2 pene in primele 5 minute :)))). Suna perfect nu-i asa? si este total posibil, noi asa am procedat si o sa repetam experienta asta prin mai multi munti de pe la noi, pentru ca se poate :D.
Weekendul asta ne-am dus in Piatra Mare ca sa verificam cat de faine sunt cararile de pe acolo. Indoieli nu existau dar pana nu incerci nu stii ce te asteapta. Cert este ca Piatra Mare este super faina de bicla si ofera 2 coborari super faine si distractive. Daca combini tura si cu dormitul la cabana care este de nota 10, iti iese un weekend super fain.
De urcat, am urcat pe Drumul Familiar. Daca sunteti puternici puteti sa ciclati destul de mult pe el… noi nu :P. Cu siguranta veti scoate un timp mai bun decat pe marcajele turistice. A fost fain ca am facut si un fel de trackwalk caci urma sa facem o coborare si pe familiar, si cu ocazia asta am si vazut pe unde se rupe poteca 2 din familiar a.i. sa dam in bulina rosie si in poteca tiganilor (familiarul este marcat cu dunga rosie).
Ambele poteci sunt super distractive si usor diferite. Poteca tiganilor este mai plina de radacini, putin mai scurta si cu portiuni mai abrupte.
Drumul familiar are de toate, de la rockgardenuri, la radacini la portiuni de viteza si multe contrapante pe care te poti suii in voie. Poate devenii foarte distractiv daca ai si putina imaginatie si stapanesti si bicla, la tot pasul gasesti chestii pe care sa le hop-uiesti :D, plus ca are tot felul de linii si variante pe unde o poti lua. Eu cred ca te poti da lejer pe oricare din carari de 2 ori in acelasi weekend si nu te vei plictisii… picioarele sa te tina. Noi am dat cate o coborare pe fiecare si ne-a placut maxim. Am si pus in caledar tura asta pentru to do-ul de anul viitor.
In rest, mancarea a fost super buna si cabana este asa cum imi aduceam aminte, foarte ingrijita, chiar una dintre cele mai dichisite cabane de pe la noi.
A 2-a zi, asa cum am inceput postarea, am mancat si ne-am dat, nu am stat prea mult pe ganduri :D.
Totusi, dupa 2 pene in primele 5 minute ne-am cam molesit. Am reusit intr-un final sa ajungem jos cu zambetele pe buze si fara nici o alta pana. De aici am fugit in Leaota sa mai cautam o mica carare care se zvonea a fi faina rau. Intradevar, este un segment interesant acolo, ce pleaca de la un schit, aveti trackul AICI, si care te scoate in forestiereul pe care ai urcat. Este cam cat o speciala de enduro si poti ajunge cu masina pana unde se termina coborarea, sau si mai sus daca vrei. Ca si recovery ride, eu zic ca a fost ok si daca o legi cumva cu o tura mai lunga pana pe varful Leaota, chiar merita!
Va lasam mai jos traseele (pentru .gpx just ask :D), materialul foto/video, cate un filmulet cu fiecare coborare si pana data viitoare, ride safe!
Link drumul familiar si poteca tiganilor Piatra Mare.
Acum 2 weekenduri am plecat sa exploram cararile de pe langa Leresti, sa vedem ce are de oferit Dobriasul Mare in materie de MTB, carari & stuff. Perioada aleasa nu a fost tocmai cea mai stralucita, cand te gandesti ca e 6 decembrie trebuie sa te gandesti si ca o sa dai de ceva zapada… ceva mai multa zapata :)). Asta nu ne-a oprit si parca ne-am fi dorit sa experimentam putin biciclitul pe zapada, chiar daca ne-am fi dorit sa facem lucrul asta dotati cu niste fat-bikeuri care clar ar fi facut altfel fata situatiei. Oricum, a fost fun si cu biciletele din dotare si ne-am descurcat asa cum am putut mai bine. Mai problematic a fost cu trackul ales, pe care l-am cules rapid de pe bikemap cu o seara inainte. Probabil ca daca era vara si nu aveam parte de atata zapada am fi dibuit si o carare cumva desi traim cu impresia ca traseul fie a fost marcat de cineva lafel de nebun ca noi fie a fost facut direct pe bikemap din confortul canapelei de acasa. Treaba se strica exact cand ar trebui sa inceapa coborarea, unde cararea se pierde subit in padure, intr-o zona cu ceva defrisari. Pe harta apare o coborare destul de abrupta formata din cateva segmente drepte. De fapt, tot traseul, cand ne uitam acum la el parca este format numai din segmente foarte drepte si se observa in punctul culminant cum, cararea punctata de sub track dispare si trackul se uneste apoi prin segmentele de care povesteam cu o carare pozitionata ceva mai jos. Din curiozitate o sa incercam traseul si la anul, prin vara sa vedem daca atunci o sa intelegem altceva din el.
Acum, revenind la firul povestii, ne doream de ceva vreme sa facem un traseu pe aici. De cand am fost in Iezer ne uitam vis a vis si ne gandeam ce carari or fi si pe acolo. Cautand putin pe net am gasit mai multe variante de traseu precum si un filmuleti pus de baietii de la freerider.ro care dezbraca putin din cararile de pe langa Leresti. Cu acel filmulet in minte si cu trackul de pe bikemap am plecat la drum, duminica, caci sambata am stat sa reparam stricaciunile facute la bicla cu o seara inainte cand am incercat sa montam o pipa si un ghidon nou. Sfat: nu te apuca sa mesteresti la bicla in toiul noptii exact inainte de tura! Ai toate sansele sa strici ceva si sa nu mai pleci nicaieri a 2-a zi :))).
Plecarea am facut-o dis de dimineata si inainte de 9 eram parcati in Voinesti, localitatea dinainte de Leresti. Facem putine pregatiri, rucsaci & stuff si ne punem la drum incercand sa gasim inceputul forestierului ce urma sa ne scoata in Dobriasul Mare. Il gasim la o trcere pe sub o cale fereata incepand cu o panta ce ne oboseste bine din prima. Ne oprim in varful dealului sa facem poze la un Campulung care abia incepea sa se trezeasca, superb, si apoi ii dam tare la deal. Ne bucuram de atmosfera inghetata si speram sa nu dam de noroi. Am avut partial noroc caci se pare ca baietii veseli care mai defriseaza si prin aceasta zona au intrat cu tractoarele pe forestier si l-au facut de comanda pe unele portiuni. Ca si catarare drumul e fain si te solicita destul de bine. Variante de urcare sunt mai multe atat din Voinesti cat si din Leresti. Daca ai o harta offline poti lua in considerare sa le explorezi pe toate, ele apar atat pe bikemap cat si pe offline maps sau alte aplicatii mobile.
Pe la 1100-1200 incepem sa dam de un strat timid de zapada si cand ne gandim ca traseul ne scoate la peste 1500 deja ne imaginam ce o sa ne astepte. Undeva la 1200 exista o cale de intoarce, in golul alpin se vede o cotitura la dreapta ce te duce tot in Gura Pravat asa cum face si traseul ales de noi, asta pentru cei ce vor o varianta mai scurta a traseului.
Noi alegem sa ii dam inainte si sa facem toata bucla. Din punctul asta urmeaza o mica coborare ce se termina intr-un frumos pushbike. Pe masura ce inaintam ne dam seama ca la deal, cu zapada de sub roti, nu o sa reusim sa stam prea mult in sa dar ne ambitionam sa terminam traseul visand la coborarea ce ar fi trebuit sa ne astepte. Zapada este din ce in ce mai mai mare si pe la 1300-1400 stam sa facem niste poze caci peisajul este superb. Cu cerul senin din ziua aia vedeam in departare Iezerul, Craiul, Bucegii, Fagarasii, Leaota, cam toate gruparile montane din zona. Pe la 1550 dupa ce mai avem parte si de cateva coborari care ne alimenteaza dorinta de a continua traseul, dam de o zona cu ceva defrisari si cararea dispare brusc in padure. Pana aici am tot fost insotiti de urme de ATVuri si ne-a fost mai ok sa ne deplasam dar cand zapada are 20-30 de cm si este nebatuta nu prea mai ai cum sa te deplasezi cu bicla. Verificand harta si vazand ca trackul da intr-un alt forestier ce apare ceva mai jos, ne aventuram in padure pe cel mai neciclabil teren de pana acum. Si in Fagaras in creasta era mai ciclabil ca aici :))). Ne caram “cu placere” biclele prin padure pana dam de o pseudo carare ce pare sa duca la forestierul din vale. Si aceasta se termina brusc in valea foarte abrupta a unui parau. Asta e, nu mai avem mult, abordam metodic coborarea abrupta si uite ca am ajuns in celalat forestier, uzi leoarca la picioara si cu un chef maxim de biciclit inapoi la masina. Speram doar ca coborarea sa fie cat mai ok. Ce sa vezi, drumul forestier mergea e langa un rau si se mai si intersecta cu el de vreo 5-6 ori. Practic am avut parte de tot noroiul si apa de care am scapat la urcare :))). Dupa ce ca ne-am facut leoarca si de la brau in sus, dumul nu era nici intr-o coborarea prea spectaculoasa si a tot trebuit sa dam la pedale cu un chef fantastic, si nici scurt nu era.
Il terminam cat de cat rapid si ajungem in Voinesti plini de noroi din cap pana in picioare si cu biclele aratand intr-un mare fel… Bine ca am gasit deschis la o spalatorie de masini si am reusit sa ne curatam putin biclele inainte de plecare.
Per total traseul ar fi fost fain daca nu am fi avut parte de balaureala de la mijlocul traseului si de drumul inundat de la coborare. Experienta de dat cu bicla pe zapada chiar a meritat fiind cea mai distractiva parte a traseului. Nu putem decat sa ne imaginam cat de fain este cu un fatbike in astfel de conditii. La vara sigur vom repeta traseul sa vedem exact daca am ratat noi cararea sau chiar calea aleasa era si singura varianta de a nu face cale intoarsa.
Ca si specificatii traseul a avut 33 km si 1200 m elevatie, zapada ingreunand destu de mult deplasarea. Regrete nu exista, orice vitregeala de genul asta, care te scoate zdravan din zona de confort este binevenita oricand :D. Trakul de pe bikemap il gasiti la acest link, iar trakul inregistrat de noi la acesta, movescount. Va lasam mai jos cu cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!
Vertical Riding Romania 