Tag Archives: Ridge

Fagaras mountains skitouring day on Lespezi Peak

This one is from last weekend, best day so far this season. It was a close call, we were not so sure we wanna go to Lespezi peak but decided in the last moment and it turned out to be the best decision. It was the perfect day, the weather was as such that we felt the harness of the mountain because of the cold (-15 degrees Celsius) but also the beauty of it because of the bright sunny day and the beautiful pow that awaited for us on descent…

Lespezi peak is also called corporate Everest because it is an easy accessible peak from Fagaras mountains that happens to have a good height of 2517m. We took the ridge track that takes us from Transfagarasan road (Piscu Negru) and passes near a shepherd hut where you can sleep in the winter (1h from the road) and up on the highest ground till the very peak (4h from the road).

All the way, if you have good weather, you will have great view over Fagaras mountain range.

You can find the track right here, don’t mind the ending point, I forgot to stop the activity when we reach our car, but I stopped it when we reached Conacul Ursului where we had a great meal!

We leave you the video and the pics bellow. Until next time, ride safe!

Ciucas mountains ski touring

02 of January was the last day of my winter holiday so I tried to make it count :P. The snow on the mountains is not too present these days so I decide to go to Ciucas Mountains. It was a track that I made it 1 year ago (much more snow then). It follows the same climb as in Ciucas Enduro contest, Bratocea ridge, but in the place called “La Tigai”, you follow the peak track to Ciucas peak (1954m). The weather, at the start of the track was not that promising but in the last part, the sky open up and I had the most beautiful landscape view from the peak. We have a call here in Ro, the weather looks at a person soul and reflects it :D… just saying :P.

After the peak, I decide to make a descent on the first valley that you see when looking south from the peak. This takes you to the marked track that runs between La Tigai and Ciucas Hut, so it was perfect to do so. The snow was ok, a bit hard at the start, near the peak, but then spring goodness after :D. No risk involved.

After, I took the way back to La tigai and then follow the track back on Bratocea ridge to Bratocea pass where I left the car. Bratocea pass makes the passing between Ciucas and Grohotis mountains, we did a bike track on these to mountains that you can find it here :).

On my way back I did another short descent. There are many valleys on the south face, and on the north, not very steep, just perfect! The track of the run you can find it here and I leave you a short edit and some pictures to confirm my landscape affirmation :))). Enjoy and ride safe!

O deltă si o brâna

Jpeg

Ce au in comun o deltă si o brâna…. un miniconcediu :D.

Au fost Rusaliile si cine a fost pe faza s-a bucurat cum trebuie de miniconcediul meritat avand in vedere vremea de afara. Cine a fost mai inspirat si-a mai luat o zi libera ca sa maximizeze voia buna. Asa am facut si noi si am programat un weekend prelungit de voie buna asa ca sambata eram in drum spre ilustrul Sfantu Gheorghe, nu cel din nord ci cel din est. Pentru cine a mai fost, si stie drumul, singurul dezavantaj la concediile in Delta ar fi ca pierzi aproape 2 zile pe drum. Daca te nimeresti pe nava Clasica faci 4-5 ore din Tulcea pana in Sfantu Gheorghe iar cu catamaranul doar 3. Si pana acolo mai faci cam 4 ore la volan, din Bucuresti. Drumul totusi este superb si odata ce treci de Harsova incepe deliciul vizual in materie de peisaje. Daca ar fi sa ma oblige cineva sa conduc as alege sa conduc pe astfel de drumuri :D.

O alta chestie aiurea pe care nu o rezolva nimeni ar fi programul navelor. Acestea pleaca din Tulcea la ora 13 iar din Sfantu Gheorghe la ora 7 dimineata… why? si daca ar inversa ar fi mai bine. Adica pierzi o zi pe drum la dus iar la intors trebuie sa te trezesti cu noapte in cap ca sa iei barca si sa pierzi inca o zi de plaja & stuff.

Noi am avut noroc cu Ion care a fost inspirat si a gasit o alternativa la intoarcere, cu plecare la ora 14 din Sf.GH. Deci am mai prins jumatate de zi de concediu bine meritat.

In rest, locul pare neschimbat, poate doar in materie de detalii ce doar cunoscatorii adevarati le stiu. Noua ne place la nebunie acest loc si am revenii in fiecare an pentru cateva zile.

Puncte minus capata doar campingul Delfinul (sau green vilage) caci daca in trecut acesta era foarte curat si nici nu ieseai bine de la baie ca venea cineva sa mai puna un sul de hartie sau sa mai faca curat, anul asta nu am vazut asa ceva. Bai murdare usi care nu se inchid, fara hartie igenica la toalete… multe puncte minus. Am impresia ca bolovanii se concentreaza prea mult pe resortul ala de lux in detrimentul campingului…

Anul asta nu ne-am mai plimbat prin rezervatie ci doar am lenevit pe plaja, am dat la peste si mancat pe la localnici si am sustinut echipa de … , Euro 2016. Eu zic sa ne lasam de fotbal. Avem atatia alti sportivi fruntasi in clasamente la nivel mondial si noi tot la mizeria asta de sport ne uitam. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu sportul asta ci doar cu felul in care este practicat la noi in tara… daca s-ar juca in felul acesta, as fi cel mai mare fan 😉

Dupa 3 zile de delta eram inapoi in Bucuresti si incropeam un mic plan pentru ultima zi de concediu. Eu si Cristi cel fara de telefon caci a reusit sa intre in mare cu el in buzunar si acum crede ca i l-a furat o sirena ciorditoare :))).

Plecam spre valea Prahovei ca boierii pe la 10:30. Ne simteam si prost cand vedeam prin oras forfota din timpul unei zile lucratoare  iar noi ne indreptam spre o noua aventura. Ajungem intr-un final la Piatra Arsa, undeva pe la ora 13:00 si dupa mici reglaje pe la biciclete incepem sa urcam spre Babele pe un soare arzator. Noroc cu vantul care mai adia din cand in cand astfel facand temperatura mai suportabila.

Ne miscam bine si ajungem rapid in punctul culminat ca sa ne bucuram de coborarea pana la Crucea Caraiman. Planul era sa ajungem la cruce pe marcaj si sa ne intoarcem apoi spre Piatra Arsa pe brâna Caraiman, un frumos traseu “de bicicleta” :D. Peisajul cu crucea si cu valea Prahovei in spate este superb, mie personal mi se pare unul din cele mai frumoase peisaje din Romania, destul de reprezentativ, Crucea Eroilor, caci au cam disparut… seamana foarte mult cu peisajul oferit de Piatra Craiului, de pe varful Turnu.

Dupa o pauza de 15 min la cruce, dam drumul la aventura coborand pe Brana Caraiman asa cum am tinut sa mentionez :D. Concluzia la finalul coborarii ar fi ca da, este ciclabila cam 70%. Are vreo 3 sectiuni mici de coborare abrupta unde recomandam sa te bagi doar daca te cheama Danny Macaskill, nu de alta dar orice gresala in sectiunile astea poate fi tragica 😉 + o sectiune cu lant unde iara trebuie sa o iei in mana… bicla :)))

In rest foarte faina si iti stimuleaza destul de mult adrenalina. Era in plan de ceva timp tura asta si a venit ca un bonus la un miniconcediu dealtfel destul de reusit.

Prea multe nu ar mai fi de spus legat de tura asta faina de bicicleta. Ca si distanta am facut vreo 14 km cu 600m diferenta pozitiva dar oricum nu este o tura epica ci mai mult spectaculoasa. Aveti aici linkul cu traseul, vedeti ca am pornit inregistrarea putin intarziat, si va lasam mai jos un frumos materila foto/video. Enjoy!

Colectionarii de momente. Drumetie in Fagaras

Colectionarii de momente, nu de obiecte. Acesta ar fi urmatorul pas al evolutiei, in viziunea noastra.

In weekendul ce a trecut, am mai adaugat unul la colectie, un alt moment, un alt traseu prin niste munti batrani si semeti, Fagarasii. Chiar daca vremea nu ne-a suras, orice plimbare pe munte este un moment frumos ce se adauga la colectia fara de sfarsit.

Fagarasii ii consideram fratele cel mare din familia Carpatilor, coloana vertebrala a acestor muntii,  si asta se vede din orice unghi te-ai uita la ei. Creasta ca a lor mai rar intalnesti, iar imaginile surprinse in orice tura pe care am facut-o in Fagaras sunt superbe.

Tinta noastra era si de data aceasta varful Moldoveanu. Plecarea am facut-o din Valea Rea, de la stana lui Burnei, pe dunga albastra ce indica 4-5 ore pana pe varf. Planul era sa mergem pe varf si apoi sa coboram la refugiu la Vistea pentru a inopta acolo. Am plecat pe la 11:30 din vale, pe un cer relativ senin, iar pe la 13 cred ca ieseam in Curmatura Pojarnei, 2045 m. Cam pe acum se pune si un vant naprasnic sa ne bata din fata. Uitandu-ne pe cer observam viteza cu care se misca norii nou aparuti si nu ne putem intreba decat cum va fi cand iesim in creasta si sa speram ca pana atunci se mai domoleste.

Dupa ce trecem Izvorul Rosu si incepem urcarea spre varful Galbena (2419m), se lasa si o ceata densa. Vedem ca din creasta coboara un alt grup de 6 persoane dar rapid il pierdem in ceata si nu ne mai intersectam cu el.

Prin caldarile Galbenei, orientarea este destul de ciudata. Oricum ai taia caldarile, daca sti aproximativ directia unde trebuie sa iesi, ai mari sanse sa nu te ratacesti. Noi, desi am urmat relativ traseul, celalalt grup era clar ca mergea paralel dar foarte distantat de el. Este marcat destul de prost si iarba din caldare ce mascheaza poteca nu ajuta deloc. Trebuie sa sti directia in care te indrepti ca sa nu te ratacesti. O harta pe telefon ajuta destul de mult :).

Odata iesiti in creasta incercam sa facem cativa pasi si vedem cu  aproape suntem culcati la pamant de vant. Deja ne intrebam daca are rost sa continuam. Mai avem 1-1.5 ore pana pe varf si vantul puternic ar face deplasarea foarte greoaie daca nu imposibila. Ne mai gandim si la portiunea intre Vistea si Moldoveanu care ar fi destul de dificila pe ceata si cu un vant ca asta. Ca sa va dati seama de cum batea vantul, verificati video-ul de mai jos :).

Stam 15 minute in creasta ca sa vedem daca este vreo schimbare meteo si speram la o minune. Totusi, stand asa in vantul ala, incepem sa simtim frigul si nu dupa mult timp ne gandim ca ar cam fi timpul sa o luam inapoi :(. Regretam deja decizia sa urcam pe aici. Urcarea prin valea rea ne-ar fi scos direct la refugiu si atunci am fi avut perspectiva de a urca a 2-a zi pe varf. Asa, va trebui sa ne intoarcem la masina si cel mai probabil inapoi acasa. Incepem sa coboram usor si parca la intoarcere nimerim si mai bine traseul, vazand parca mai des marcajele. Incepem sa folosim si dslr-ul pe care credeam ca l-am carat degeaba. Odata coborati sub plafonul de nori, peisajele sunt superbe si norii intunecati de deasupra capului ajuta la acest lucru. Surprindem cadrele de mai jos in care Fagarasul apare asa cum este el defapt, semet, impunator, grandios si lista poate continua.

Dupa ce ne sadisfacem poftele fotografice continuam coborarea fara oprire si aproape cand terminam coborarea prindem si grupul cu care ne-am intersectat la urcare. Acestia ne confirma conditiile vitrege din creasta si cum s-au chinuit si ei sa coboare mergand pe unele protiuni in 4 “labe”. Ne dam seama ca am facut alegerea buna si ne punem pe infulecat caci am cam stat nemancati toata ziua.

Ne uitam la stana din vale si parca ne atrage la o sedere peste noapte dar dupa ce evaluam putin situatia, si oboseala din picioare, parca am sta degeaba, doar ca sa o luam inapoi a 2-a zi de dimineata.

Cu burtile pline ne suim in masina si facem cale intoarsa. Pe drumul de intoarcere filmam putin din dezastrul ce are loc pe Valea Rea. Defrisari multe, busteni mari zac pe marginea drumului. Din creasta se vede mai bine dezastrul. Nu cred ca asa se fac defrisarile corecte si legale. Suprafete foarte mari, fete intregi ale muntelui par rase cu masina de tuns. Nu se obseva nimic plantat in loc si starea proasta a drumului forestier pe care am venit confirma faptul ca defrisarile au loc pe suprafete foarte intinse :(. Speram totusi la o schimbare caci nu este chiar in puterea noastra, unitara sa facem ceva. Momentan nu putem decat sa aratam ce se intampla acolo prin filmuletul de mai jos…

Trakul ture il gasiti aici. Nu luati in considerare ultima portiune ce coboara de la 1450 m prin vale deoarece am oprit inregistrarea mult mai tarziu. Tura a avut cam 9 km si 1600m elevatie iar timpul de parcurs pana in creasta (vf Galbena 2419m) a fost de 3 ore.

Mai jos aveti cateva imagini si 2 clipuri din tura, unul cu conditiile meteorologice din creasta si altul cu defrisarile de pe valea Rea, filmate noapte pe drumul de intoarcere :(.

Alte trasee in Fagaras: Fagaras by bike , Vf Moldoveanu pe bicicleta

Varful Moldoveanu “pe bicicleta”, un traseu enduro Fagaras

Cum povesteam si in postul anterior, traseul asta ar putea sa devina o traditie. Asa ne gandeam inainte de tura de weekendul trecut si asa ne gandim si acum, dar nu asta gandeam in timpul turei. In timpul turei, dupa cateva pushbike-uri mai serioase, prin minte ne trecea gandul: “Dracu’ mai vine pe aici!” :)))

Totusi, dupa ce termini tura parca iti vine sa o iei inapoi in creasta muntilor, asta a fost sigur sentimentul de a 2-a zi, si da, s-ar putea sa facem o traditie pentru ca au aparut intre timp si alti pretendenti la cucerirea acestui varf in acest fel, si trebuie sa mearga cineva sa ii indrume :P.

Tura era asteptata de ceva timp, si ar fi fost mai ok sa o facem undeva la sfarsitul lui august, inceputul lui spetembrie, nu atat de tarziu, deoarece vremea a fost destul de friguroasa, iar temperatura de 0 grade ne-a insotit mare parte din ziua de sambata.

Pentru acest weekend am planificat 2 ture, varianta scurta care urca din Slatina (Arges) pe valea Cernatului pana in culmea Malita si coboara apoi in Slatina, si varianta lunga care din  culmea Malita urma directia Varfului Moldoveanu si undeva pe la 2200m drumul forestier dispare si se transforma intr-o carare, si de aici incepe o combinatie de pushbike/carrybike + dh pana la varf.

Traseu scurt: http://www.bikemap.net/en/route/2646273-fagaras-culmea-malita/

Traseul lung (Moldoveanu): http://www.bikemap.net/en/route/3175852-malita-moldoveanu-valea-rea/

O chestie interesanta constat la bikemap, calculeaza o diferenta de nivel mai mica decat dispozitivele care au inregistrat trackul. Pentru inregistrare am folosit un ceas Suunto Ambit 2 care avea setat refreshrate-ul la GPS la 2 secunde si din ce am constatat la ultimele trasee, diferenta intre elevatiile traseelor inainte si dupa ce sunt urcate in bikemap poate ajunge si la 200m. Dar asta este doar o constatare :D, traseele raman neschimbate.

Ca sa revenim la povestea noastra, cu o saptamana inainte, pretendenti la tura eram doar eu si Tiberiu, dar pe finalul saptamanii am strans o gasca zdravana pentru tura scurta.

Astfel, ne-am gasit la punctul de plecare din Slatina cu Lucian, Bogdan, Cristi, Cosmin si Victor. Plecarea din Bucuresti a fost destul de matinala, pe la un 6 ieseam pe autostrada, si pe la un 8:30 eram parcati in Slatina. Cu micile pregatiri de rigoare, pe la 9 si ceva eram pe bicle pedaland.

Traseul prin valea Cernatului este frumos, mai lejer la inceput si apoi spre final panta se accentueaza. La un moment dat, undeva aproape de jumatatea traseului este un punct de exploatare forestiera, unul din multele din aceasta zona, si aici trebuie sa fiti atenti caci traseul urmareste raul mai mare, inainte, si nu urca in stanga asa cum era sa facem noi daca nu ne indrumau lucratorii de acolo. In acel loc se vede si cata distrugere aduc aceste defrisari, locul fiind plin de noroi si aratand ca un front de razboi proaspat bombardat….

Ne-am continuat drumul cu temperatura scazuta insotindu-ne, si intr-un final, cu ceva intarziere fata de cum am calculat (ora 14:00), am ajuns si la punctul de despartire, sus in culmea Malita la 2050 m langa un refigiu usor devastat. Aici am servit masa si ne-am facut pozele de rigoare inainte de despartire.

Astfel, eu si Tiberiu ne-am suit pe bicle si i-am dat la deal pe ultima portiune de drum forestier pana la 2200 si restul au continuat bucla pana inapoi in Slatina. Atentie, traseul inapoi pe culmea Malita nu este doar coborare asa cum speri dupa ce ai urcat atata amar de vreme ci primesti cateva urcari mai serioase desi pe bikemap ar aparea doar 3.

Vremea a tinut cu noi pana acum si desi temperaturile au fost scazute nu au fost nori si soarele a stralucit toata ziua, cu dinti dar a stralucit.

De pe la 2200 incepem sa impingem la biciclete spre un mototoi ce se afisa inaintea noastra. Aici am avut o mica nedumerire pentru ca traseul turistic il ocolea, iar traseul de pe bikemap trecea fix peste el. Pana la urma am continuat traseul turisitic dupa ce am impins totusi jumatatea din panta spre varf. Dupa ce am mai mers ceva, nu am mai gasit nici marcajele, se pare ca stam prost cu orientarea in gol alpin :))) si am sfarsit prin a ne invarti putin in cerc pentru a deslusi misterul celor 2 trasee, cel turistic si cel de pe Bikemap. Astfel, dupa ce am lasat bicicletele deoparte si am plecat la picior in recunoastere, am reusit sa ne elucidam doar dupa ce am urcat in creasta si am vazut unde este Varful Moldoveanu, cat mai avem pana la el si pe unde ar fi  mai bine sa o luam… pe traseul turistic. Nu prea stiu cum a fost marcat traseul de pe Bikemap dar include o mica portiune nemarcata de creasta care chiar nu pare sa iti permita nici macar sa iti cari bicicleta.

Aici apare si a 2-a dilema, Avem timp? Planul nostru era sa ajungem pe varf si apoi sa ne intoarcem in aceeasi zi si sa dormim la un “refugiu” intalnit in drum sau sa facem trecerea spre Vistea si sa dormim la refugiul de acolo. Totusi, ceasul indica ora 17 si noi mai avem peste 2 ore pana pe varf. Asta insemna ca ne prinde clar noaptea si parca perspectiva nu ne surade mai ales ca odata cu lasarea serii temperatura incepe sa scada si se observa si o chiciura care se lasa pe iarba si pe pietre si pratic traseul va devenii ceva mai alunecos.

Aici luam decizia sa inoptam undeva in creasta si sa continuam traseul a 2-a zi. Numai bine ca am observat o stana parasita in drum care ne-ar fi oferit adapost peste noapte. Astfel, ne intoarcem din drum pana cand zarim iar stana. Lasam bicicletele in carare si coboram spre stana sa verificam daca se poate dormi in ea, fiind destul de micuta si daca are o usa pe care sa o inchidem. Lucrurile ne surand si mica stana arata promitator, usor gaurita fiind facuta din pietre de munte dar care isi va servi scopul pentru noaptea asta.

Astfel, urcam sa recuperam bicicletele si pe la ora 19, odata cu lasarea intunericului reusim sa ne asezam in stana cu tot cu bicle si sa “baricadam” usa :D. Numai bine ca incepuse si un vant rece care sigur nu ne-ar fi fost prieten daca am fi continuat traseul. De dormit, am dormit…nu putem spune ca bine. A fost destul de frig si eu cel putin aveam un sac de dormit destul de subtire si am avut si un “pat” micut pe care am incercat sa ne inghesuim. Astfel, ne mai trezeam din cand in cand sa ne incalzim picioarele si alte membre usor inghetate. Per total, cu pauzele de rigoare, am reusit sa dormim destul de ok si pe la ora 7 eram in picioare si ne apucam sa ne strangem lucrurile si sa mancam cate ceva. Privelistea de dimineata a fost superba si mica stana arata intr-un mare fel, in razele soarelui de dimineata, parca rupta dintr-un frumos film de aventura.

Reusim pe la ora 8:30 sa ne urnim, cu “ghiozdanele” pline, si ne luptam eroic cu pushbikeul pana inapoi in carare caci pana la stana am avut de coborat cam 200m altitudine. Odata ajunsi in carare, mai mancam ceva ca sa recapatam energia consumata si continuam traseul. Mergem la sigur pe marcaj si pe masura ce inaintam vedem si varful Moldoveanu, punctul culminant al  calatoriei. Cum am spus, la deal se impinge sau se cara bicicleta si la vale drumul este in mare parte practicabil. Pana la Moldoveanu, mai dificile sunt o mica portiune stancoasa de creasta si ultima portiune de pushbike/carrybike, pe piciorul moldoveanului care este destul de lunga si ne stoarce destul de mult de energie.

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

Facem pozele de rigoare, si stam putin de vorba cu putinii muntomani de pe varf. Apoi, conform planului ne pregatim pentru trecerea catre Vistea si coborarea prin Valea Rea. Ne ancoram bine bicicletele pe rucsaci si o luam la pas. Trecerea, cu bicicleta in spate, intre Moldoveanu si Vistea trebuie incadrata in seria “ambitii prostesti”. Este o portiune cu lanturi iar bicicleta in spate nu face decat sa te incurce. Trebuie avut in vedere ca ai gabaritul depasit iar cand faci miscari trebuie sa fi atent sa nu lovesti bicla de vreo piatra caci te va dezechilibra. Cu grija reusim sa trecem si coboram spre refugiu.

Aici ne dam bicicletele jos si ne punem sa mai mancam ceva. Se pare ca ne-a luat destul de mult timp toata portiunea asta si ne gandim cam pe la ce ora vom fi jos la stana din vale caci de acolo stim ca avem 35 de km drum forestier, predominant coborare. De la refugiu mai mergem putin pe langa bicle si apoi reusim sa ne suim pe ele si sa parcurgem coboarea si cam toata caldarea Vaii Rele. Reusesc eu sa dau o tranta zdravana dupa ce m-am abatut putin de la carare si am nimerit in niste hartoape. Norocul a fost ca era o portiune cu iarba multa si nu m-am ales dacat cu cateva vanatai si un rucsac usor deteriorat. Dupa ce fac verificarile de rigoare la bicla continuam traseul si ajungem rapid la coborarea finala spre valea rea, coborare care din pacate nu este ciclabila. Ne luam furmos biclele de coarne si pe langa ele reusim in vreo 40 de minute sa coboram pana la stana. Aici nu mai stam pe ganduri, ne mai verificam odata rucsacii ne imbracam ca de coborare si ii dam la vale cu 100-200km :))).

Deja este a 5 -a oara cand mergem pe drumul asta, eu cel putin, si incepe sa mi se para cel mai plictisitor drum forestier iar lasarea serii nu ajuta deloc. Nu este o coborare zdravana si esti nevoit constant sa dai la pedale ca sa iti mentii viteza. Tot drumul sunt insotit de un ticait enervant dar nu mai aveam chef sa ma opresc sa verific. Constat a 2-a zi ca roata spate mergea usor infranata asta dupa ce am lovit discul de o piatra pe coborarea pana in vale :(.

Ajungem in Slatina pe intuneric, ora data in urma facand posibil acest lucru :)).  Cand vedem masina avem un sentimet de usurare si multumire in acelasi timp si abia asteptam sa ne schimbam rapid si sa ne asternem la drum, lucruri care se intampla rapid. Pe drum gandul acela cu “Dracu’ mai calca pe aici” dispare si treaba cu tranformarea traseului intr-o traditie vine iara la putere :D. Totusi, un lucru este clar, trecerea intre Vistea si Moldoveanu va fi scoasa din plan, parca este putin trasa de par mai ales ca pana ajungi in Valea Rea, tot ai de tras de bicicleta. La anul urcam si coboram pe aceasi ruta, eventual de la cota 2000 o luam pe culmea Malita ca sa fie totusi o coborarea diferita.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos si micul filmulet demo. Va urma si un filmulet mai detaliat dar cand ne facem timp sa il montam caci material avem destul si trebuie sa vedem la ce renuntam.

Traseul in prima zi il gasiti la acest link iar cel din ziua 2 la acesta. Ca si date generale vorbim de 2 zile, 90 km si aproximativ 3000m elevatie. Enjoy!

 

Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

S-ar putea sa facem o traditie anuala din acest traseu epic! Chiar daca am avut parte de cele mai zdravene pushbike-uri, au fost si coborari pe masura. A meritat tot efortul!

Acesta este un preview la postul urmator. Pana atunci, RIDE SAFE!

Punctul culminat al turei, Vf. Moldoveanu!