Tag Archives: trasee

Semenic Enduro first edition #CNE 2019

Year of firsts ;), Semenic Enduro. I think all riders that didn’t knew the area, ware very surprised of Semenic trails, we for sure were. Man, the dirt, the rocks, the lines… just sick!

This one is not to be missed next year, you must trust us on this. Or better, check out the clip above and the pics bellow and we are sure it will be enough ūü§£ūü§ü.

The trails are technical, with rocks and different lines, loam and dirt. All of these make it quite difficult and changeling to ride at higher speed. Don’t get us wrong, they have lots of flow, but you have to pay attention and to work a bit to get it back from the trails ;).

One second of distraction and you will pay for it :)). The stages are demanding and long and you will feel it, for sure on ps2. When you think you finished it, bam! the hard part begins :D.

The top of the mountain has some different feel to it, the view, the abandoned mountain hotels make it that way. We enjoy riding here a lot, and being so close to Resita, makes this place a destination to visit even beside the contest ;).

Thanks again Bike Attack Resita for putting another spot on the map, you can look up the contest trails here, on trailforks!

Until next time, ride safe!

A SMALL SLICE OF ROMANIAN BULZ @ Ciocanu MTB Trails, Romania

A SMALL SLICE OF ROMANIAN BULZ @ Ciocanu MTB Trails, Romania

This is a short video edit and some pictures from this weekend, shredding the trails @ Ciocanu MTB Trails, Bughea de jos, Arges.
Beautiful sunny day, with dry lose trails. Perfect for skidding around in every corner. You can find 2 of the tracks here, and here :D. Enjoy and ride safe!

Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR

Weekendul ce tocmai a trecut am ajuns intr-un final la Bughea de Jos si la ale sale trasee amenajate de dl. Geo Simion. Am mai avut noi o tentativa si la inceputul sezonului, dar dupa ce ne-am rupt carca cu o urcare pana la stana Stramtu, nu ne-a mai ars sa mai batem drumul pana la Bughea asa ca am lasa tura pentru alta data. Si uite ca a venit intr-un final. De data asta am facut gasca mare, 2 grupuri, unul de dat la vale si unul de dat la deal. Planul nostru era sa stam in Bughea si sa incercam coborarile ce pleaca de la Manastirea Ciocanu, iar dl geograf Bogdan Andora a pregatit un alt traseu mai aventuros spre Iezer pe culmea Papau, si ce traseu aventuros a iesit :))) mai multe detalii la final.

Noi astia lenesi, asa cum am spus, am ramas in Bughea si am reusit sa facem 3 coborari pe traseul amenajat de Geo Simion. Ce sa spunem, am ramas mai mult decat impresionati, chiar s-a muncit si traseul arata bine. Ne-am intalnit pe traseu si cu arhitectul Geo care ne-a povestit de fainele planuri ce le are pentru micul dar potentul deal de la Ciocanu’ :))). Vor aparea si alte trasee si in viitorul apropiat¬†un concurs enduro, probabil una din etapele CNE, poate chiar la anu’. Ce fain ar fi sa avem o etapa a CNE si unul din trasee atat de aproape. Ar fi perfect, imaginati-va ca am avea la 2 ore distanta Sinaia, Poiana, Ciucas si acum Bughea, toate pline de carari faine. Daca in zona ar aparea si niste shutle-uri care sa te duca cat mai sus, ar fi iara ceva de vis, la o adica put fi si niste carute numai sa te duca pana sus :D.

Acum, pe scurt, in zona ar fi 4 trasee, mai mult sau mai putin amenajate si inca se lucreaza, dupca cum permite timpul, la ele. Perspectiva unui concurs de enduro sigur ar mai impulsiona lucrurile. Toate au cam 3km distanta si coboara cam 400m diferenta de nivel plecand de la 800m altitudine si ajungand la 3-400m+. Trebuie avut in calcul diferenta de nivel si la urcare. Prin forte proprii cred ca poti face cam 5 urcari intr-o zi caci vei fi destul de sleit de puteri la final. Noi am reusit sa facem 3 caci am inceput prima urcare in jurul orei 11 si deja la 5 se intunecase. Cat am mai stat de vorba, cat am mai analizat traseul, cat ne-am mai asteptat, aia a fost ziua. Am vrea sa mai ajungem in zona, atat ca sa ne dam cat si ca sa ajutam.

Pentru cine vrea sa il sustina pe nea Geo, poate face mici donatii in contul sau de mai jos. Aveti in vedere ca traseul a fost construit cu scule proprii si fara prea mare ajutor decat din partea comunitatii de rideri din Campulung.

Geo Simion – RO55BRDE030SV20244600300 ‚Äď BRD, Sucursala C√Ęmpulung Muscel.

Pe noi ne-a convins si chiar credem in zona si in ce s-a intamplat aici si chiar vedem un concurs enduro in viitorul apropiat :D.

Acum, revenind la firul povestii, dupa ce am terminat cele 3 coborari, am ajuns la masina ca sa ne facem bagajul si sa ne caram. Intre timp am aflat ca grupul 2 care a plecat spre Iezer pe culmea Papau s-a cam ratacit, mai ales din cauza ca i-a prins noaptea si drumul nu era chiar evident. Ne mobilizam si noi usor si ne ducem in punctul unde au lasat masina, satul Valea Macelarului, un sat foarte animat, trebuie sa il vedeti ca sa ne credeti :P. Ajungem la locul unde si-au lasat masina si constatam ca starea drumurilor nu ne prea permite sa ne ducem mai departe asa ca ii asteptam cuminti la masini. Avem incredere in dl geograf Andora si uite ca dupa 30 de minute de balaureala primim informatia ca au gasit iara traseul si ca se apuca de coborare. ii asteptam cu cozonac si prajituri inca 2 ore si iata ca vin, 3 lumini ratacite in departare, desi erau 4 la umar :))). Bradu a tras lozul “castigator” bazandu-se pe o frontala ce nu a mai pornit-o de cel putin 1 an :))). Lasa ca a rezolvat Gabi problema cu lumina de bicla de 1000 de lumeni ūüėÄ de batea mai tare decat faza lunga de la Dacia mea :P.

Vin usor inghetati ca a trebuit sa treaca si un rau cu cativa km in urma dar deja ii asteptam cu caldura la maxim in masini. Dupa ce se schimba si ne aranjam in masini, o luam din loc spre Bucuresti si stam la povesti pana acasa. Mai jos aveti asa:

  • Traseu bicicleta culmea Papau parcursa de Andora si brigada diverse: link traseu muchea Papau urcare – doar partea de urcare, coborare e la ghici :))). Atentie, este bine sa parcurgeti zona din golul alpin pe lumina pentru a nu va ratacii. Traseul are 55km si aprox.¬†1400m elevatie.
  • Link Traseu Ciocanu.
  • Mai multe poze de pe traseul brigazii diverse dar si de la Ciocanu :D.
  • 1 filmulet cu portiunile mai incitante ale uneia din coborarile de pe Ciocanu (cea care intra si in Trofeul Muscelului am impresia). Enjoy!

P.S. Ne-a placut atat de mult la Bughea de jos incat am petrecut si 1 decembrie acolo, pe cararile patriei :). De data asta ne-am dat de 5 ori chiar :D. Hai la multi ani si la cat mai multe ture!

Leresti, balauresti … cu bicicleta pe Dobriasul Mare

Acum 2 weekenduri am plecat sa exploram cararile de pe langa Leresti, sa vedem ce are de oferit Dobriasul Mare in materie de MTB, carari & stuff. Perioada aleasa nu a fost tocmai cea mai stralucita, cand te gandesti ca e 6 decembrie trebuie sa te gandesti si ca o sa dai de ceva zapada… ceva mai multa zapata :)). Asta nu ne-a oprit si parca ne-am fi dorit sa experimentam putin biciclitul pe zapada, chiar daca ne-am fi dorit sa facem lucrul asta dotati cu niste fat-bikeuri care clar ar fi facut altfel fata situatiei. Oricum, a fost fun si cu biciletele din dotare si ne-am descurcat asa cum am putut mai bine. Mai problematic a fost cu trackul ales, pe care l-am cules rapid de pe bikemap¬†cu o seara inainte. Probabil ca daca era vara si nu aveam parte de atata zapada am fi dibuit si o carare cumva desi traim cu impresia ca traseul fie a fost marcat de cineva lafel de nebun ca noi fie a fost facut direct pe bikemap din confortul canapelei de acasa. Treaba se strica exact cand ar trebui sa inceapa coborarea, unde cararea se pierde subit in padure, intr-o zona cu ceva defrisari. Pe harta apare o coborare destul de abrupta formata din cateva segmente¬†drepte. De fapt, tot traseul, cand ne uitam acum la el parca este format numai din segmente foarte drepte si se observa in punctul culminant cum, cararea punctata de sub track dispare si trackul¬†se uneste¬†apoi prin segmentele de care povesteam cu o carare pozitionata ceva mai jos. Din curiozitate o sa incercam traseul si la anul, prin vara sa vedem daca atunci o sa intelegem altceva din el.

Acum, revenind la firul povestii, ne doream de ceva vreme sa facem un traseu pe aici. De cand am fost in Iezer ne uitam vis a vis si ne gandeam ce carari or fi si pe acolo. Cautand putin pe net am gasit mai multe variante de traseu precum si un filmuleti pus de baietii de la freerider.ro care dezbraca putin din cararile de pe langa Leresti. Cu acel filmulet in minte si cu trackul de pe bikemap am plecat la drum, duminica, caci sambata am stat sa reparam stricaciunile facute la bicla cu o seara inainte cand am incercat sa montam o pipa si un ghidon nou. Sfat: nu te apuca sa mesteresti la bicla in toiul noptii exact inainte de tura! Ai toate sansele sa strici ceva si sa nu mai pleci nicaieri a 2-a zi :))).

Plecarea am facut-o dis de dimineata si inainte de 9 eram parcati in Voinesti, localitatea dinainte de Leresti. Facem putine pregatiri, rucsaci & stuff si ne punem la drum incercand sa gasim inceputul forestierului ce urma sa ne scoata in Dobriasul Mare. Il gasim la o trcere pe sub o cale fereata incepand cu o panta ce ne oboseste bine din prima. Ne oprim  in varful dealului sa facem poze la un Campulung care abia incepea sa se trezeasca, superb, si apoi ii dam tare la deal. Ne bucuram de atmosfera inghetata si speram sa nu dam de noroi. Am avut partial noroc caci se pare ca baietii veseli care mai defriseaza si prin aceasta zona au intrat cu tractoarele pe forestier si l-au facut de comanda pe unele portiuni. Ca si catarare drumul e fain si te solicita destul de bine. Variante de urcare sunt mai multe atat din Voinesti cat si din Leresti. Daca ai o harta offline poti lua in considerare sa le explorezi pe toate, ele apar atat pe bikemap cat si pe offline maps sau alte aplicatii mobile.

Pe la 1100-1200 incepem sa dam de un strat timid de zapada si cand ne gandim ca traseul ne scoate la peste 1500 deja ne imaginam ce o sa ne astepte. Undeva la 1200 exista o cale de intoarce, in golul alpin se vede o cotitura la dreapta ce te duce tot in Gura Pravat asa cum face si traseul ales de noi, asta pentru cei ce vor o varianta mai scurta a traseului.

Noi alegem sa ii dam inainte si sa facem toata bucla. Din punctul asta urmeaza o mica coborare ce se termina intr-un frumos pushbike. Pe masura ce inaintam ne dam seama ca la deal, cu zapada de sub roti, nu o sa reusim sa stam prea mult in sa dar ne ambitionam sa terminam traseul visand la coborarea ce ar fi trebuit sa ne astepte. Zapada este din ce in ce mai mai mare si pe la 1300-1400 stam sa facem niste poze caci peisajul este superb. Cu cerul senin din ziua aia vedeam in departare Iezerul, Craiul, Bucegii, Fagarasii, Leaota, cam toate gruparile montane din zona. Pe la 1550 dupa ce mai avem parte si de cateva coborari care ne alimenteaza dorinta de a continua traseul, dam de o zona cu ceva defrisari si cararea dispare brusc in padure. Pana aici am tot fost insotiti de urme de ATVuri si ne-a fost mai ok sa ne deplasam dar cand zapada are 20-30 de cm si este nebatuta nu prea mai ai cum sa te deplasezi cu bicla. Verificand harta si vazand ca trackul da intr-un alt forestier ce apare ceva mai jos, ne aventuram in padure pe cel mai neciclabil teren de pana acum. Si in Fagaras in creasta era mai ciclabil ca aici :))). Ne caram “cu placere” biclele prin padure pana dam de o pseudo carare ce pare sa duca la forestierul din vale. Si aceasta se termina brusc in valea foarte abrupta a unui parau. Asta e, nu mai avem mult, abordam metodic coborarea abrupta si uite ca am ajuns in celalat forestier, uzi leoarca la picioara si cu un chef maxim de biciclit inapoi la masina. Speram doar ca coborarea sa fie cat mai ok. Ce sa vezi, drumul forestier mergea e langa un rau si se mai si intersecta cu el de vreo 5-6 ori. Practic am avut parte de tot noroiul si apa de care am scapat la urcare :))). Dupa ce ca ne-am facut leoarca si de la brau in sus, dumul nu era nici intr-o coborarea prea spectaculoasa si a tot trebuit sa dam la pedale cu un chef fantastic, si nici scurt nu era.

Il terminam cat de cat rapid si ajungem in Voinesti plini de noroi din cap pana in picioare si cu biclele aratand intr-un mare fel… Bine ca am gasit deschis la o spalatorie de masini si am reusit sa ne curatam putin biclele inainte de plecare.

Per total traseul ar fi fost fain daca nu am fi avut parte de balaureala de la mijlocul traseului si de drumul inundat de la coborare. Experienta de dat cu bicla pe zapada chiar a meritat fiind cea mai distractiva parte a traseului. Nu putem decat sa ne imaginam cat de fain este cu un fatbike in astfel de conditii. La vara sigur vom repeta traseul sa vedem exact daca am ratat noi cararea sau chiar calea aleasa era si singura varianta de a nu face cale intoarsa.

Ca si specificatii traseul a avut 33 km si 1200 m elevatie, zapada ingreunand destu de mult deplasarea. Regrete nu exista, orice vitregeala de genul asta, care te scoate zdravan din zona de confort este binevenita oricand :D. Trakul de pe bikemap il gasiti la acest link, iar trakul inregistrat de noi la acesta, movescount. Va lasam mai jos cu cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!

 

Vaideeni si trasee de bicicleta la greu (Oltenia Biking)

Cand spui Vaideeni este ca si cum ai spune MTB. Asta este concluzia trasa de noi dupa ce am petrecut cateva zile in aceasta zona subcarpatica :D.

Vaideeni este o comuna situata deasupra orasului Horezu, la baza muntilor Capatanii, in extremitatea nordica a depresiunii subcarpatice Horezu si de asemenea foarte aproape de masivul Buila-Vanturita. Practic este genial atat pentru MTB cat si pentru hiking sau trail running. Zona mai este cunoscut sub denumirea de Oltenia de sub Munte si a fost recent marcata de catre asociata Kogayon, ce a creat si un site fain cu traseele marcate din zona, descrieri + trakuri gps, http://www.oltenia-biking.ro/. Felicitari Kogayon pentru ce ati reusit sa faceti!

Comuna cuprinde mai multe sate precum Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița, Vaideeni, toate invecinate si toate avand cate unul sau mai multe drumuri forestiere ce duc spre munte si care se intersecteaza la un moment dat, majoritatea pe la o altitudine de 1700 m. Practic poti pleca pe un drum, traseu, si te poti intoarce pe altul. Pe langa aceste drumuri forestiere, intr-o stare foarte buna, unele fiind in plan sa fie asfaltate, mai exista si o multime de carari sau drumuri de tractor ce coboara prin padure. Daca intrebati localnicii, va vor spune sa nu coborati prin padure caci drumurile sunt proaste, dar ei nu isi imagineaza ca poti merge cu bicicleta pe acolo. In principiu sunt destul de practicabile. De asemenea, am gasit la pensiunea la care am stat, care este si singura din localitatea Vaideeni, Moara Viselor, o harta turistica foarte bine marcata si care indica faptul ca in zona sunt si foarte multe animale, lucru confirmat si de ciobanii cu care am mai vorbit. Vorbim aici de ursi, lupi, cerbi etc.

Cu defrisarile, din ce am constatat, zona sta ok, multa padure si putine drujbe care fac zgomot, desi unul din ciobani ne-a aratat o bucata buna de padure care cica a fost deja licitata si urmeaza sa fie defrisata. Speram sa nu ajunga si aceasta zona precum altele, unde muntele a fost parca ras cu o masina uriasa de tuns :(.

Comuna se afla la o altitudine intre 550 si 650 iar traseele urca pana sus in creasta la peste 2000 m si coboara dincolo pana in Munti Latoritei. Practic, daca vrei un traseu serios, poti urma oricare din drumurile forestiere pana in creasta si sigur te alegi cu pana la 2000 m elevatie. Noi, fiind si in concediu, am facut trasee intre 1000 si 1500 m elevatie si circa 40 km.

Am reusit doar 3 trasee de bicla, 1 de hiking + valea Oltetului pe care am facut-o cu masina, asta pentru ca in una din zile am avut o mica pb de sanatate si a trebuit sa stam pe bara. Totusi, a fost mai mult decat suficient pentru a ne da seama cat de multe are de oferit zona si cat de putin descoperita este.

Primul traseu incercat de noi a fost cel pana la lacul Balota, care poate continua pana la Stana Balota. Ajunsi in localitate si la cazare destul de tarziu ne-am propus un traseu usor de recunoastere si la recomandarea gazdei am plecat spre lac. Drumul forestier este fain si merge pe albia raului Luncavat si il pareseste la un moment dat intr-o serie de serpentine ce urca in stanga. Practic o sa dati dupa cam 10 km de un pod ce trece raul si drumul pare sa se intoarca invers pe partea cealalta. El de fapt urca in padure pe serpentine pana la lac si mai departe.

Traseul realizeaza legatura intre localitatea Vaideeni si Vf. Capatanii pe unde trece poteca de culme, principala a Muntilor Capatanii. Daca ar fi facut la picior, traseul ar avea intre 6 si 8 ore doar dus pana in varful crestei.

De intors ne-am intors pe aceeasi ruta in lipsa de alta alternativa deoarece nu am facut traseul pana sus. Trakul in gasiti aici. Vorbim de 30 km cu 625 m elevatie.

Al 2-lea traseu a fost cel pana pe varful lui Roman. Un traseu frumos ce pleaca tot din Vaideeni dar care o ia usor la dreapta cum te uiti la munte. Acesta, spre deosebire de cel de ieri care pleca din coada satului, pleaca din centru, si urca pe langa biserica si cimitir si iese destul de repede din padure, majoritatea drumului fiind expus. Ofera totusi o frumoasa priveliste si asupra muntelui si asupra satelor sau a drumurilor invecinate. Aici au iesit probabil unele din cele mai reusite poze ale concediului dupa cum o sa observati si din galeriile de mai jos.

Traseul este putin mai greu si urcarea mai sustinuta, oamenii cu care ne-am intalnit mirandu-se ca ne-am aventurat pe aici cu bicicleta. Daca ar sti pe unde am coborat :D. De pierdut nu aveti cum sa va pierdeti, traseul este marcat, am uitat acum semnul, dar il veti observa in poze. El urca, urca apoi intra in padure unde panta se mai domoleste putin si incepe iara sa urce la iesirea din padure.

In apropierea varfului este o mare bisericoaie ca altfel nu ii putem spune. Este surprinzator cum construiesc cei de la biserica asa cladiri mari si frumoase in zone asa greu accesibile cand in zona nu pare ca lumea sa o duca asa de bine. Tot de o chestie mare si foarte stralucitoare, si tot a bisericii, am dat si in Buila – Vanturita, tot intr-un loc in care cu greu ajungi. Se pare ca oamenii bisericii nu duc lipsa de mijloace de transport sau de utilaje cand vine vorba de constructii. Nici nu ne gandim ca mare parte din pamanturile din zona le apartin…

Acum sa revenim la traseu. Dupa ce treceti de bisericoaie, mergeti mai departe si drumul se observa cum face o mare curba la dreapta intr-o zona cu cateva case si 3-4 pensiuni. La dreapta este drumul spre varf, 1700 si ceva de metri. Ne-am aventurat pana pe varf doar sa constatam ca nu este marcat in nici un fel si arata mai mult ca o movila mare. A fost totusi distractiva coborarea pe bicla de pe el. Apoi ne-am continuat drumul. De aici incepe coborarea. Desi drumul se lasa spre satul Romanii de Sus, si din cate am inteles era destul de bun, ba chiar asfaltat in ultima portiune, am cautat o alternativa si am gasit un forestier mai mic ce mergea paralel cu drumul principal. Totusi, acest forestier este foarte fain, cu coborari abrupte pe bolovani unde ne-am straduit sa ne tinem eroic pe biciclete. In ultima portiune drumul pare a fi mai mult drum de tractor si daca nimeresti dupa o ploaie nu o sa te bucuri prea mult de el deoarece este pamant moale si ravasit de roti si sigur o sa ramai impotmolit in el asa ca recomandam aceasta coborare doar daca nu a plouat recent. In rest, coborarea a fost super faina si destul de salbatica mai ales ca se lasa seara si pe aici nu era nici tipenie de om si nu se auzea nici un zgomot. Forestierul asta te scoate direct in Romanii sau in Tanasesti. Trakul il gasiti aici. Vorbim de 45 km cu peste 1500m elevatie, putin mai greu dar merita!

A 3-a zi nu ne-am simtit bine deloc, ceva din ce am mancat sau am baut nu ne-a priit asa ca am stat pe bara, iar a 4-a zi am facut Cheile Cernei dar cu masina. Nu este vorba de cheile Cernei, cele din Mehedinti ci cheile Cernei cele din Valcea. Mai este un rau Cerna ce pleaca din muntii Capatanii si se lasa in localitatea cu acelasi nume ce se afla in comuna Vaideeni. Daca aveti o masina cu o garda la sol ok (ex. logan) puteti sa va aventurati fara probleme. Drumul este practicabil in mare parte, pana la un moment dat cand se surpa si trebuie sa faceti cale intoarsa. Totusi, am recomanda practicarea lui tot pe bicicleta :), nu cum am facut noi.

Al 3-lea traseu a fost cel din Buila РVanturita, pe care l-am facut la picior si pe care il vom detalia intr-un post separat. Masivul este superb, ne-a placut foarte mult si ne-am intors cu poze foarte frumoase, asa ca o sa ii dedicam un post separat. Va lasam totusi trakul aici.

Al 4-lea traseu a fost spre Pietrele Gauriciu si stana cu acelasi nume. Dumul urca tot din Vaideeni dar de pe partea cealalta a raului. Merge spre munte si urca prin tiganime, cum i-ar zice lumea din sat. La inceput chiar ai impresia ca treci prin curtea unor oameni. De aici incepe un serios push-bike, la cum am ales noi traseul. Mai este o varianta care urca pe niste serpentine si probabil ca este mai practicabila, asa ca unde vedeti marcaj de drum forestier sau offroad, la stanga, sa o luati pe acolo caci sigur veti impinge mai putin de biciclete.

Drumul trece pe langa multe stane. Noi am avut noroc si inafara de ultima stana, restul erau deja parasite. Totusi, ne-au ajuns cainii de la ultima, parca au tinut sa compenseze si pentru restul. Mare atentie, drumul intoarce si cobora pe albia Izvorului rece direct in satul cu acelasi nume. Totusi, din cate ne-am dat seama, sunt 2 variante, fie urmati drumul si va uitati sa coteasca la un moment dat la stanga, fie va lasati spre stana Gauriciu de unde se lasa un drum forestier ce coboara in albia raului. A 2 a varianta este mai scurta dar si mai greu de dibuit si drumul trece fix prin stana, deci aveti grija la caini. Noi am patit- o :(.

In rest , coborarea pe albia raului este faina pana pe la jumate unde deja am dat de utilaje. Se pare ce este in desfasurare o mare asfaltare a acestui drum.

In rest, traseul a fost super frumos, chiar si cu pushbikeul de la inceput si stana de la jumatate. Nu am facut la fel de multe poze dar a fost frumos, trebuie sa ne credeti pe cuvant. Trakul il gasiti aici. Am facut cam 36 km cu 1200 m elevatie.

Cam aici ne-am incheiat socotelile cu aceasta frumoasa zona, momentan :D. Am plecat mai departe spre Isverna, Mehedinti, o alta zona superba careia ii vom dedica de asemenea un post intreg.

Mai facem o mica recomandare totusi, daca ajungeti in zona, mancati in Horezu la pensiunea SIVA, se mananca foarte bine si deloc scump. Noi, dupa ce am descoperit locul, numai aici am mancat.

De asemenea, nu cumparati ceramica de Horezu de la comerciantii de pe DNu ci faceti o vizita in satul Olari la adevaratele ateliere de olarit si ii veti vedea pe mesteri la lucru.

Sper ca v-am determinat sa luati in considerare aceasta zona ca si destinatie de vacanta, mai ales daca aveti de gand sa va bicicliti concediul :). Noi vom reveni cu siguranta deoarece nu am facut nici jumatate din traseele din zona, asta ca sa va faceti o imagine. Tot pentru a va face o imagine :D, va lasam cu galeriile de mai jos si vom reveni curand si cu niste filmulete mai concludente. Sa urmariti si postarile viitoare despre Buila si Isverna, nu veti regreta.

Enjoy!

Traseu 1 spre lacul Balota

Traseul 2 spre varful lui Roman

Traseu 4 spre Stana Gauriciu

Alte poze din zona ūüôā

Traseu bicicleta Bisoca – Buzau

Revenim cu un traseu de bicicleta super fain ce trece prin comuna Bisoca, judetul Buzau. Ramanem la concluzia ca in judetul Buzau sunt cele mai faine trasee de mtb. Multe, intortocheate, cu multe dealuri si multe locuri pitoresti, cu sate izolate si peisaje aproape neatinse, desi am tot auzit drujbele si prin aceste locuri :(.

De data asta traseul l-am cules de pe bikemap si il gasiti la acest link. El ar fi avut cam 57 km si 1500m diferenta pozitiva de nivel dar dupa cum o sa vedeti am reusit sa il facem de 67 km si +1900m diferenta de nivel :D. La cum este el definit pe bikemap, incepe din localitatea Valea Larga dar noi am ales sa plecam din Sarulesti deoarece este mai aprope de Buzau.

Din Sarulesti tineti drumul principal spre Smeesti si apoi spre Bisoca. Singura intersectie mai cu semn de intrebare este undeva la 2-3 km inainte de Bisoca dar traseul urmeaza drumul principal (tineti dreapta). Bisoca ar fi punctul cel mai inalt al turei, undeva la 900m altitudine. Plecand din Sarulesti, pana in Bisoca va fi predominant urcare, cam 13-14 km dar o urcare placute cu peisaje si panorame superbe. Din Bisoca, de la indicatorul de intrare in comuna se coboara in sat. Aici ne-am luat prima pacaleala unde, o localinica care probabil nu stia care este stanga si care dreapta ne-a spus ca pentru Jitia coboram pe drum si tinem stanga. Ce credeti, era invers :(. Noi cum aveam indicatiile in minte si cum in fata aveam numai coborare, am zis sa ne bucuram de teren dar dupa o coborare foarte abrupta de vreo -300m alt am inceput sa ne intrebam daca este ok si ne-am oprit sa ne uitam pe harta. Mare ne-a fost surprinderea cand am descoperit ca trebuie sa urcam la loc cei aproape +300m diferenta de nivel… si dai la deal sa iasa apele din noi.

Odata reajunsi in Bisoca intrebam alt localinic care ne confirma drumul corect si ii dam inainte spre¬†Sindrila si apoi Jitia. In jitia am facut o pauza si apoi am continuat pe asfalt spre Jitia de jos si Luncile. Aici am avut parte de o alta belea, sau cel putin Vlad a avut, unde, intr-o curba, din cauza unei roti laste care pana la urma s-a dovedit a avea pana si din cauza nisipului de pe carosabil a dat¬†o tranta si a reusit sa isi zdreleasca zdravan genunchiul si cotul drept. A iesit destul de sifonat¬†dupa cum o sa vedeti in imaginile de mai jos, dar bine ca nu s-a lasta si cu alte chesti…

Pana aici drumul a fost predominant macadam cu un asfalt foarte prost si ultima portiune numai offroad. Din Jitia pana in Luncile este asfalt. Traseul marcat pe Bikemap te duce din Jitia de Jos pe o carare printre niste case de romi si pe un teren destul de accidentat care nu este practicabil pe bicicleta. Noi am trecut de aceasta portiune, ne-am dat seama ca am ratat traseul, ne-am intors, am nimerit locul, am trecut printre casele romilor, destul de binevoitori si prietenosi dealtfel, si am continuat prin padure. Aceasta protiune cum am spus nu este practicabila pe bicicleta din cauza terenului accidentat si a pantei foarte abrupte. Ea intra in padure pe o carare de picior si din cate am inteles dupa cam 1, 1.5 km ajunge in punctul cel mai inalt de unde ai putea sa cobori pe bicicleta printre niste livezi catre satul Sarile. Noi am ales, dupa jumatate de panta cei drept sa ne intoarce si sa alegem o alta cale mai ciclabila asa ca am continuat pe asfalt pana in localitatea Podurile unde am facut dreapta din drumul principal si dupa pod stanga si am urmat drumul care urca pana in localitatile Catauti si Seciu. Din podurile incepe iara offroadul pe teren accidentat. Aici am mai cerut indicatii unui grup de localnici trosniti bine, asa ca de sambata seara. Din Seciu cobori foarte putin si apoi urci iara un deal doar ca sa cobori pana in localitatea Valea Salciei. Din Valea Salciei am avut parte de ultima panta de urcat si apoi o ultima coborare pana in Sarulesti unde am lasat masina de dimineata.

Traseul este destul de greu deoarece are foarte putine portiuni plate si multe dealuri de urcat. Exceptand prima urcare din Sarulesti pana in Bisoca de la 300m la 900m alt, urmeaza dealungul traseului alte 5 urcari de cate 200m altitudine si foarte putin plat.

Per total asa cum am mentionat si la inceput vorbim de 67 km cu 1900m diferenta de nivel pozitiva. Ca si dificultate l-am califica la ridicata deoarece are o elevatie mare pe o distanta medie. Oricum si acest traseu merita facut ca si restul traseelor din aceasta zona superba!

O harta a traseului nostru o gasiti la acest link (suunto movescount).

Va lasam sa va delectati cu cateva poze. Enjoy!