Tag Archives: XC

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos 😉

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

Despre cum ti-ai putea petrece un miniconcediu

Cred ca modul in care au trecut ultimele 5 zile a fost chiar deplasat. Nu mi se pare normal sa ai parte de ture faine de biciclit 5 zile la rand. Este de-a dreptul egoist, si asta in conditiile in care cu nici o saptamana inainte petreceai o saptamana de biciclit prin Alpii Elvetiei sau pe la poalele Mont Blancului….

Mda, ar parea ca hobby-urile devin un job full time dar nu este asa. Totul tine de organizare si de dorinta absoluta de a face ceva cu timpul liber, ceva care sa iti faca placere, ceva care sa ramana mult timp activ in mintea ta :). Cam asta este principiul dupa care ne ghidam atunci cand ne gandim cum sa ne petrecem tipul liber :D.

Pe principiu asta am reusit sa ne petrecem intr-un mod mai mult decat regulamentar ultimele 5 zile.

Am inceput de joi cu o tura pe cararile de MTB de la Ciocanu, Bughea de jos. Oricand merge o tura pe la Ciocanu, distractia este la ea acasa si nu ai cum sa dai gres cu cararile de acolo. Va lasam mai jos cateva segmente de pe cararea in cauza. Si alte detalii le gasit la postarea anterioara privind cararile de la ciocanu, aici: Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR.

Vineri nu a fost zi libera dar am trisat putin, poate putin mai mult, si in prima parte a zilei am dat o fuga la Sinaia pentru a ne da pe traseele amenajate ce coboara de la cota 1400. Traseele sunt faine si nu chiar usoare. A fost cam proba de supravietuire pentru noi, mai ales ca a plouat cu o seara inainte si cel putin pe traseul Fery Trail faceai un usor patinaj artistic :). Ce pot spune este ca traseele merita, si sunt atat distractive cat si bune de antrenament ;).

Sambata deja am venit cu ceva nou si anume o tura in preajma lacului Sfanta Ana. Am incercat traseul de la vechiul concurs Tusnad Mtb dar am reusit sa balaurim ceva mai mult deoarece nu avem un track incarcat pe GPS si ne-am miscat dupa Bikemap si cum semnalul GSM nu era la el acasa prin acele zone, am cam dat gresi de cateva ori :). Totusi, toata aventura a meritat, zona este superba si foarte salbatica. Ne-au aparut in cale multi serpi, o bufnita, un ras (lynx) precum si 2 ursuleti. Poate un pic prea salbatica decat ne asteptam dar totusl s-a terminat cu bine. Nu avem doveazi fotografie dar va rugam sa ne credeti pe cuvant :P. Linkul cu traseul il aveti AICI. Noi dupa tura asta am dormit in Bran pentru a ne putea petrece si a 2-a zi in zona.

Duminica am propus un recovery ride pana la cabana Curmatura dar nu a fost chiar asa. BTW, locul a devenit muuuult prea aglomerat pentru gusturile noastre. Eu cel putin am sa evit pe cat posibil turele la aceasta cabana in weekenduri. Coloana de masini parcate era de la Gura Raului (Zarnesti) pana la bariera parcului natural departe in prapastii. Mult praf si prea multe gratare :(.

In fine, ne-am continuat traseul si am facut tura mai interesanta cu 2 coborari de-a dreptul bestiale pe marcaj punct galben respectiv Cruce Galbena adica marcajul de te coboara in Prapastii, ceva mai usor si mai practicabil inclusiv cu bicla de XC si marcajul ce te coboara la Fantana lui Botorog care are cateva sectiuni de-a dreptul bestiale. Pe acesta l-as incadra clar la enduro ca si dificultate. Linkul cu activitatea de duminica il aveti aici direct de pe contul de strava al lui Tiberiu.

Dupa “recovery ride” de duminica a venit si tura de final de miniconcediu si am ales Muntii Iezer de data asta. Am vazut la Petre o tura faina, nici grea nici usoara care urca pe Portareasa in Iezer pana la vreo 1500 si apoi cobora in Bughea de Sus. Tura facuta de Petre o puteti vizualiza la acest LINK, pe canalul lui de youtube 🙂. Am zis ca o sa combinam tura si cu o urcare la Ciocanu dar nu a fost sa fie. Dupa ceteva balaureri deoarece sunt multe forestiere si drumuri de exploatare in Iezer, ce pot fi usor incurcate, reusim sa ducem tura la bun sfarsit si sa ajungem pe la ora 18 la masini in Bughea de Jos.

Tura s-a dovedit bestiala si desi am balaurit ceva imediat ce am inceput coborarea si am dat in niste drumuri de exploatare cu greu ciclabile, dupa sectiunile nasoale a inceput si partea faina, coborare in viteza pe carari super faine si un peisaj mioritic de toata frumusetea. Recomand tura, dar neaparat cu track incarcat pe un dispozitiv GPS si asteptati-va si la pushbike si eventual la mers pe bicicleta la vale caci are cateva coborari mai provocatoare :). Liknul cu trackul traseului il aveti AICI.

Va lasam mai jos ce material foto/video am putut aduna (foto credit Gabriela & Tiberiu). Revenim cat de curand cu detalii din #EuroBikeTrip2017 #VisitSwissAlps :D. Pana atunci, ride safe!

Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin

Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin.

La anu’ ori o dam si noi in Benghea, ori ne lasam de MTB :P… acum 2 weekenduri ne-am intalnit in Poiana cu Benghea Florin si a sa scoala de MTB. Pentru cine doreste cateva lectii de dat pe bicla, va recomandam cu drag Scoala de Mountain Bike, Florin chiar stie ce zice si trebuie doar sa il vedeti cum rupe traseele din Postavaru cu un hardtail 29er de carbon. Va garantam ca abia va veti tine dupa el! are Skill la kil :D. Va lasam videoul de mai jos ca si dovada si daca va intalniti cu Scoala de Mountain Bike prin Poiana, veti intelege despre ce vorbim :). Ne foarte bucura sa vedem asa oameni talentati pe cararile noastre. Enjoy!

Site: Scoala de MTB ; Facebook – Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike

Isverna 3.0

Isverna 3.0 courtesy of Tibi and Matei :D.

An de an traditia continua si deja am ajuns la a 3-a editie a turei la Isverna. Anul asta Tibilica isi face upgrade de firmware la ultima versiune 3.0, LA MULTI ANI TIBILICA!!!, si cu ocazia asta reeditam intrunirea de anul trecut, lafel de voiosi, plini de viata dar mai multi la numar caci lucrurile se misca :D.

Unde mai pui ca in aceleasi zile este organizata si prima editie a Karst Isverna MTB Race, un concurs XC intr-un loc absolut superb. Lucrurile se misca se pare si aici, si locul este usor usor pus pe harte de oamenii ce il iubesc si care acum au ocazia sa faca ceva pentru el. Matei si Hymalaia Travel organizeaza de mult tabere de copi, de MTB, de explorare, prin zona aceasta ce are atatea de oferit.

Fara nici o exagerare, este o zona superba, simpla, de parca te-ai intors in timp. Cred ca am zis asta si in postul trecut, oamenii inca se incalta in opinci pe aici, si nu ca ar fi vreo zona turistica si vin turistii, ci pentru ca asta le e portul si viata.

Am plecat de joi seara, sau chiar noapte, dupa munca, si dupa ce ne luptam cu traficul din Bucuresti, reusim pe la un 9:30 sa iesim si noi pe autostrada. Din ce in ce mai mult cred ca acest oras functioneaza ca o inchisoare…

Drumul ii lung pana la Isverna, pana in Mehedinti, dar parca nu trece asa greu. Cu mici intarzieri ajungem si noi pe la 3 noapte la Matei in curte doar ca sa ii gasim pe restul care au reusit sa reziste, nici ei veniti de mult, in jurul focului facut in vatra din curte. Ne intindem corturile, caci sigur mai tarziu nu vom fi instare :)), si stam la foc… timpul trece si ne prinde a 2-a zi si somnul parca nu mai vrea sa se lipeasca de noi :D. Frig rau dar ne-a mers cu focul. Spre dimineata vine si nea Giolgau cu tuica si ne intreaba cum de am rezistat fara ea pana acuma… :)))

A 2-a zi stam la cafea, luam micul dejun, tragem cu arcul, jucam fotbal prin curte, activitati obisnuite de vineri, am putea sa spunem chiar ca am avut un casual friday :))).

Spre seara eu dau o fuga pe traseul de mtb de la concursul de maine. Fac prima urcare in strigatele muribunde ale ficatului meu. Deja ma apropiam de 48 de ore de nesomn si nici cu alimentatia nu am fost prea atent, dar bine ca m-am hidratat cum trebuie :P. Ma opresc langa un mar sa imi trag sufletul si apoi la umbra nucului batran unde imi umplu si rucsacul de nuci. Dupa ce dovedesc prima urcare si dupa ce tija de sa se strica asa, din neant (a pierdut presiunea) :(, ii dau rapid inapoi spre Isverna caci imi era clar ca nu termin nici un traseu. Seara ne prinde pe toti la foc si cu burtile pline. Trag de mine cat pot dar pe la 12 capitulez.

A 2-a zi vremea se arata chiar faina, nici un nor pe cer si temperatura ceva mai acceptabila. Concursul a fost chiar fain, atat organizarea cat si traseul. Acesta a avut cam 31 de km si vreo 1200m elevatie. Incepe cu o super urcare de cam 6 km si vreo 450m elevatie, apoi o coborare zdravana. Apoi urmeaza iara o urcare ce se termina cu un pushbike zdravan si iara o coborare lunga. Partea finala a traseului consta in vreo 3-4 urcari si coborari mai mici dect cele 2 de la inceput. Chiar este fain, si catarari foarte solicitate dar si coborari pe masura si vreo 2-3 sectiuni de coborare is chiar tehnice, bolovani, carari inguste, radacini, chestii de calitate :D.

Dupa concurs stam putin la socializarea de rigoare si incheiem seara cu un concert al trupei Madicine Band din Serbia care chiar canta fain, niste cover-uri foarte reusite. Dupa concert ne retragem la vatra lui Matei unde ne prinde si somnul in jurul focului. In ultima zi stam sa ne strangem catrafusele si sa ne facem bagajul, dar Matei, care pleca oricum peste cateva zile de aici, baga o tura prin crovuri impreuna cu Tiberiu, Gabi, Mihaela si Bogdan, tura pe care chiar ma oftic ca am ratat-o :(, mai ales dupa ce am vazut pozele. Asta e, un motiv in plus sa revin la Isverna :D. Trakul de la concurs il gasiti aiciiar mai jos va lasam pozele faine de la isverna, printre care cateva si de pe traseul concursului precum si un video facut de cei de la dampedale.ro cu fragmente din traseu. Hai sa ne revedemsi la anu’ cu bine la Isverna. Enjoy!