Tag Archives: allmountain

What do you take on for the ride?! essential stuff you should not forget at home

What do you take on for the ride?! essential stuff or waste of weight?!

Last year I helped writing an article about adventure bike packing and the things we should carry on a bike ride, depending on the type, place and length of the ride you are about to take.

The thing is that you have to be dynamic in everything you do, in how you ride, what decisions you make, and change your track if necessary and also in what you take with you on the ride. Yes, is good to have everything with you and don’t miss a thing when you camp but maybe you will not enjoy the trail that much with a 10kg backpack on you or with lots of stuff hanging from the bike. I for one don’t want to sacrifice the descent as much as possible, I like to enjoy every bit of it and ride it in almost normal conditions not being forced to take it to slowly because of the stuff I carry. That’s why I try not to take unnecessary things with me and I am very pleased when everything in my backpack (except first aid kit) is used and I did not carry anything useless with me :).

To help organize your backpack, you can use this website I find very simple and practical: lighterpack.com

With this in mind, I would split the bike luggage in 3 groups: super light, light and bike packing.

  1. “Super light” luggage – for half-day or maximum 1-day ride

These are fun rides, for training in the bike park or on enduro trails. These are rides on routes that you already know and where no significant surprises can occur. These are rides in which you can leave later in the day and which you can finish without worries over a beer in the evening. In such rides the luggage is super minimal and many of the objects, such as tools, it is recommended not to be taken in duplicates. For example, a pump is enough for everyone or a single multi tool. The recommendation is also valid for the other two types of luggage.

In a “Super light” ride it is enough to have the things below. Luggage should not exceed 1-1.5 kg.

  • Helmet
  • Snacks (2-3 energy bars / chocolate, a sandwich, possibly 1 energy gel)
  • Spare tire tube, self-adhesive patches, levers, pump, multi tool (except for the tube, the others are enough to be in one for the entire group, spread to other friends in the brat pack :)))
  • Water bottle – with water šŸ˜‰
  • Hip bag (optional), in which you carry tools and snacks
  • Knee pads (elbow pads are optional or depending on your experience)

You can check the representation of this type of luggage on lighterpack here.

2. “Light” luggage – for tours of 1 day or maximum 2.

The 1-2 days tours can be characterized as “short adventures”, in search of beautiful alpine trails. These are rides in which we do some exploration with an average level of “surprises”. It is not excluded to reach unknown areas from which we must get out safely. However, it is important to mention that having this luggage with you, rides should not exceed two days.

For safety we will have several items with us, such as a headlamp, first aid kit or change / sleeping clothes. If the ride involves sleeping in a shelter or a mountain refuge, we must also have a “light” sleeping bag. If we stay at a cottage, there is no need.

For such a ride, a backpack of 20-25 L is needed, and the weight should not exceed 3 kg (excluding the weight of the backpack). It is also important to say that the weight of the luggage is directly proportional to the accommodation comfort. The larger the luggage, the greater the comfort. I always sacrifice a little of the comfort side of the ride to have a lighter and more balanced luggage, to feel freer on the bike.

  • Helmet
  • Snacks – double the quantity from the “super light” luggage or keep the same number of energy bars if you can refuel on the route
  • The same tools (it is recommended to be fixed on the bike and not carried in the backpack)
  • Rain jacket
  • First aid kit
  • Sun lotion
  • Photo / video camera (or phone only)
  • Headlamp
  • 1 liter of water (possibly with hydration powder if you know it helps)
  • Backpack 20-25L
  • knee pads

You can check the representation of the light luggage on lighterpack here.

3. “Bike packing” luggage – for rides that take more than 2 days

This baggage can be more complicated and certainly heavier, but it should not be discouraging. It depends a lot on how you evaluate yourself – whether you feel colder or not, whether you eat a lot or not, etc. And that’s because you don’t want to take with you things you won’t use, excluding tools, or first aid kits. During the multi-day tours, surprises can appear on the route, from bad weather to dead ends on the route and you have to make a U-turn or get stuck there. These are reasons why luggage gets bigger, with more food, spare clothes and extra equipment. The luggage must contain food for two meals (evening and morning) as well as snacks during the day, if you know that the route does not go near “civilization”. If you go down to the cottage or a mountain hut in the evening, you can lose food because you will eat there. But if the route is only on top, on ridges, then the self-assessment we were talking about matters a lot. As for the food, in the evening you can be satisfied with “gas station” type sandwiches that withstand a day of heat or you can add comfort if you have small burner and some quick cooking food. But keep in mind that luggage can be shared between members of the ride. The burner can be stored in someone’s backpack, the gas container can be carried by someone else, and the dishes can be carried by the third riding buddy.

Also, if there is an epic trip and you are going to wild camp, you should have more specific equipment like bivouac bag (in addition to sleeping bag), air mattress or tarp under which 3 people can sleep. The survival foil is very effective, put under the mattress, and does not weigh much. In addition, it is very useful in case of an accident. For a warm sleep don’t forget that the surviving foil must be put with the silver part towards your body.

  • Helmet
  • Knee pads (optional)
  • Food for two days – it is preferable for the route to pass through areas with villages, cottages from where you can resupply. Otherwise the luggage is a bit bigger
  • Tea or coffee – for relaxation in the evening and in the morning when you look at the mountain tops šŸ˜‰
  • Tools (to be shared between members, taking care that the spare space remains in everyone’s backpack)
  • First aid kit
  • Sun lotion
  • Photo / video camera (or phone only)
  • External battery – for phone, video camera, GPS
  • GPS or cycling computer (preferably with navigation included)
  • Headlamp
  • Small burner (primus – 110-200g) and gas supply (capacity 100 g or more, 230 g if there are several riders in the lap)
  • Drinking cup for each rider
  • Spork (spoon, fork and knife integrated into a single object)
  • Lighter / flint (if you want a campfire or for the burner)
  • Toothbrush and toothpaste
  • Wet wipes for intimate care
  • Sleeping bag, bivouac bag, mattress
  • Change clothes, for wet or cold weather – it’s up to you how you can stand the cold
  • 1-2 L of water – depends on whether you still find on the route for resupply (springs, cottages, villages)
  • Tent or tarp. The components of the tent (tent, tarp, sticks, nails) can be divided between ride members. There are also self-supporting tents. They no longer need the inner tent or nails because the upper tent is supporting itself using only the sticks.
  • Backpack 25-30 L.

You can check the representation of the bike packing luggage on lighterpack here.

Please find the original article form freerider.ro here.

Also check this clip we made on our last trip to Cindrel mountains bellow or the Tour du Mont Blanc video and article.

Enjoy and ride safe!


Anul acesta Ciucas Enduro are 4 speciale, spre deosebire de anii trecuti, si sunt sigur ca pe viitor acestea vor mai suferi si alte modificari :D. Este ciudat ca scriu un articol despre traseele de la un concurs la care nu am participat niciodata, si, nici anul asta nu am sa particip :)), lol.

Singurul concurs de Enduro la care am participat a fost cel de anul trecut de la Resita, metal Enduro, si as putea spune ca este singurul cu care il pot compara, dar, ne-am dat pe atatea trasee si coborari de tip enduro si cred ca ne putem da putin cu presupusul chiar daca nu vom participa :).

Traseele dupa parerea mea is faine rau, sunt exact genul de trasee care mie imi pac cel mai mult, in care pleci din zona alpina si sfarsesti in padure.

Ca si caracteristici pentru Ciucas Enduro cred ca ar fi diferenta de nivel acoperita, traseele fiind destul de abrupte si dificultatea catorva sectiuni mai ales cele care pleaca din zona alpina.

Cele mai grele mi se par PS2 si PS3, nu in totalitate dar sectiuni din acestea.

Astfel, avem un PS1 destul de scurt, probabil cea mai scurta proba dintre toate dar cu un final fain. Este singura proba unde partea finala este mai dificila decat partea de inceput. La finalul acesteia dai de o contrapanta, o rampa si cateva curbe stranse cat sa te surprinda si sa iti faca o incalzire ca la carte pentru ceea ce urmeaza.

Odata ajunsi la PS2, dupa un pushbike serios :D, treburile se complica putin. PS2 de cum intra in padure are o serie de curbe stranse, cam toate offcamber. Mie mi-a placut mult chiar daca am dat o tranta pe acolo. Si acesta este scrut, dar nu lafel ca PS1.

Dupa PS2 urmeaza iara un pushbike inapoi in creasta si nu dupa mult timp ajungi la PS3 care pleaca din zona numita La Tigai unde traseul de creasta se bifurca sau mai bine zis se furcheaza :))) pentru a se duce fie pe varf fie la cabana Ciucas fie spre Babarunca.

Traseul coboara spre cabana Babarunca. Partea de inceput de la PS3, pana cand se intra calumea in padure, dupa parerea mea este cea mai dificila. Sunt vreo 2 stanci ce au potential sa iti puna probleme, la inceputul traseului. Eu era sa mi-o fur la prima deoarece am intrat cam tare fara sa stiu ce linie sa iau si am iesit cu rotile putin cam la limita aderentei :). Apoi va urma o sectiune abrupta pe niste bolovani destul de seriosi iar intre bolovani vei avea pietre razlete care nu prezinta vreun fel de aderenta. Daca supravietuiesti acestei portiuni deja ai trecut greul probei si zic eu greul concursului, dar asta nu inseamna ca trebuies a te relaxezi.

PS4 vine in continuarea lui PS3. Ultima proba este cea mai de viteza, doar la final are ceva curbe si o portiune unde tre sa ai putina grija la cioturile copacilor taiati. Totusi, e si cea mai fun proba.

Cam asta ar fi scurta descriere a traseelor asa ca va lasam mai jos un filmulet artistic, facut in singurul moment de plictiseala de pe traseu :))) pe care va rog sa il vizionati si sa ne spuneti daca avem vreun pic de talent :D, apoi cate un filmulet cu fiecare proba speciala (PS), si cateva poze. Linkul cu traseul il gasiti aici.Ā Enjoy and ride safe in weekend! Bafta!

P.S. inca un mic detaliu, sper sa nu ploua caci atunci e groasa treaba :))


Bucegi enduro ride on Saua Strunga and Muchia Lunga

Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.

Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))

Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.

Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.

Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.

De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).

Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.

Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.

Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).

Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver šŸ˜€ ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.

Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!


Cozia enduro ride

Cozia enduro ride, sau poate freeride šŸ˜€ caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!

Despre cum ti-ai putea petrece un miniconcediu

Cred ca modul in care au trecut ultimele 5 zile a fost chiar deplasat. Nu mi se pare normal sa ai parte de ture faine de biciclit 5 zile la rand. Este de-a dreptul egoist, si asta in conditiile in care cu nici o saptamana inainte petreceai o saptamana de biciclit prin Alpii Elvetiei sau pe la poalele Mont Blanculuiā€¦.

Mda, ar parea ca hobby-urile devin un job full time dar nu este asa. Totul tine de organizare si de dorinta absoluta de a face ceva cu timpul liber, ceva care sa iti faca placere, ceva care sa ramana mult timp activ in mintea ta :). Cam asta este principiul dupa care ne ghidam atunci cand ne gandim cum sa ne petrecem tipul liber :D.

Pe principiu asta am reusit sa ne petrecem intr-un mod mai mult decat regulamentar ultimele 5 zile.

Am inceput de joi cu o tura pe cararile de MTB de la Ciocanu, Bughea de jos. Oricand merge o tura pe la Ciocanu, distractia este la ea acasa si nu ai cum sa dai gres cu cararile de acolo. Va lasam mai jos cateva segmente de pe cararea in cauza. Si alte detalii le gasit la postarea anterioara privind cararile de la ciocanu, aici: Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR.

Vineri nu a fost zi libera dar am trisat putin, poate putin mai mult, si in prima parte a zilei am dat o fuga la Sinaia pentru a ne da pe traseele amenajate ce coboara de la cota 1400. Traseele sunt faine si nu chiar usoare. A fost cam proba de supravietuire pentru noi, mai ales ca a plouat cu o seara inainte si cel putin pe traseul Fery Trail faceai un usor patinaj artistic :). Ce pot spune este ca traseele merita, si sunt atat distractive cat si bune de antrenament ;).

Sambata deja am venit cu ceva nou si anume o tura in preajma lacului Sfanta Ana. Am incercat traseul de la vechiul concurs Tusnad Mtb dar am reusit sa balaurim ceva mai mult deoarece nu avem un track incarcat pe GPS si ne-am miscat dupa Bikemap si cum semnalul GSM nu era la el acasa prin acele zone, am cam dat gresi de cateva ori :). Totusi, toata aventura a meritat, zona este superba si foarte salbatica. Ne-au aparut in cale multi serpi, o bufnita, un ras (lynx) precum si 2 ursuleti. Poate un pic prea salbatica decat ne asteptam dar totusl s-a terminat cu bine. Nu avem doveazi fotografie dar va rugam sa ne credeti pe cuvant :P. Linkul cu traseul il aveti AICI. Noi dupa tura asta am dormit in Bran pentru a ne putea petrece si a 2-a zi in zona.

Duminica am propus un recovery ride pana la cabana Curmatura dar nu a fost chiar asa. BTW, locul a devenit muuuult prea aglomerat pentru gusturile noastre. Eu cel putin am sa evit pe cat posibil turele la aceasta cabana in weekenduri. Coloana de masini parcate era de la Gura Raului (Zarnesti) pana la bariera parcului natural departe in prapastii. Mult praf si prea multe gratare :(.

In fine, ne-am continuat traseul si am facut tura mai interesanta cu 2 coborari de-a dreptul bestiale pe marcaj punct galben respectiv Cruce Galbena adica marcajul de te coboara in Prapastii, ceva mai usor si mai practicabil inclusiv cu bicla de XC si marcajul ce te coboara la Fantana lui Botorog care are cateva sectiuni de-a dreptul bestiale. Pe acesta l-as incadra clar la enduro ca si dificultate. Linkul cu activitatea de duminica il aveti aici direct de pe contul de strava al lui Tiberiu.

Dupa ā€œrecovery rideā€ de duminica a venit si tura de final de miniconcediu si am ales Muntii Iezer de data asta. Am vazut la Petre o tura faina, nici grea nici usoara care urca pe Portareasa in Iezer pana la vreo 1500 si apoi cobora in Bughea de Sus. Tura facuta de Petre o puteti vizualiza la acest LINK, pe canalul lui de youtube šŸ™‚. Am zis ca o sa combinam tura si cu o urcare la Ciocanu dar nu a fost sa fie. Dupa ceteva balaureri deoarece sunt multe forestiere si drumuri de exploatare in Iezer, ce pot fi usor incurcate, reusim sa ducem tura la bun sfarsit si sa ajungem pe la ora 18 la masini in Bughea de Jos.

Tura s-a dovedit bestiala si desi am balaurit ceva imediat ce am inceput coborarea si am dat in niste drumuri de exploatare cu greu ciclabile, dupa sectiunile nasoale a inceput si partea faina, coborare in viteza pe carari super faine si un peisaj mioritic de toata frumusetea. Recomand tura, dar neaparat cu track incarcat pe un dispozitiv GPS si asteptati-va si la pushbike si eventual la mers pe bicicleta la vale caci are cateva coborari mai provocatoare :). Liknul cu trackul traseului il aveti AICI.

Va lasam mai jos ce material foto/video am putut aduna (foto credit Gabriela & Tiberiu). Revenim cat de curand cu detalii din #EuroBikeTrip2017 #VisitSwissAlps :D. Pana atunci, ride safe!

Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR

Weekendul ce tocmai a trecut am ajuns intr-un final la Bughea de Jos si la ale sale trasee amenajate de dl. Geo Simion. Am mai avut noi o tentativa si la inceputul sezonului, dar dupa ce ne-am rupt carca cu o urcare pana la stana Stramtu, nu ne-a mai ars sa mai batem drumul pana la Bughea asa ca am lasa tura pentru alta data. Si uite ca a venit intr-un final. De data asta am facut gasca mare, 2 grupuri, unul de dat la vale si unul de dat la deal. Planul nostru era sa stam in Bughea si sa incercam coborarile ce pleaca de la Manastirea Ciocanu, iar dl geograf Bogdan Andora a pregatit un alt traseu mai aventuros spre Iezer peĀ culmea Papau, si ce traseu aventuros a iesit :))) mai multe detalii la final.

Noi astia lenesi, asa cum am spus, am ramas in Bughea si am reusit sa facem 3 coborari pe traseul amenajat de Geo Simion. Ce sa spunem, am ramas mai mult decat impresionati, chiar s-a muncit si traseul arata bine. Ne-am intalnit pe traseu si cu arhitectul Geo care ne-a povestit de fainele planuri ce le are pentru micul dar potentul deal de la Ciocanu’ :))). Vor aparea si alte trasee si in viitorul apropiatĀ un concurs enduro, probabil una din etapele CNE, poate chiar la anu’. Ce fain ar fi sa avem o etapa a CNE si unul din trasee atat de aproape. Ar fi perfect, imaginati-va ca am avea la 2 ore distanta Sinaia, Poiana, Ciucas si acum Bughea, toate pline de carari faine. Daca in zona ar aparea si niste shutle-uri care sa te duca cat mai sus, ar fi iara ceva de vis, la o adica put fi si niste carute numai sa te duca pana sus :D.

Acum, pe scurt, in zona ar fi 4 trasee, mai mult sau mai putin amenajate si inca se lucreaza, dupca cum permite timpul, la ele. Perspectiva unui concurs de enduro sigur ar mai impulsiona lucrurile. Toate au cam 3km distanta si coboara cam 400m diferenta de nivel plecand de la 800m altitudine si ajungand la 3-400m+. Trebuie avut in calcul diferenta de nivel si la urcare. Prin forte proprii cred ca poti face cam 5 urcari intr-o zi caci vei fi destul de sleit de puteri la final. Noi am reusit sa facem 3 caci am inceput prima urcare in jurul orei 11 si deja la 5 se intunecase. Cat am mai stat de vorba, cat am mai analizat traseul, cat ne-am mai asteptat, aia a fost ziua. Am vrea sa mai ajungem in zona, atat ca sa ne dam cat si ca sa ajutam.

Pentru cine vrea sa il sustina pe nea Geo, poate face mici donatii in contul sau de mai jos. Aveti in vedere ca traseul a fost construit cu scule proprii si fara prea mare ajutor decat din partea comunitatii de rideri din Campulung.

Geo Simion – RO55BRDE030SV20244600300 ā€“ BRD, Sucursala CĆ¢mpulung Muscel.

Pe noi ne-a convins si chiar credem in zona si in ce s-a intamplat aici si chiar vedem un concurs enduro in viitorul apropiat :D.

Acum, revenind la firul povestii, dupa ce am terminat cele 3 coborari, am ajuns la masina ca sa ne facem bagajul si sa ne caram. Intre timp am aflat ca grupul 2 care a plecat spre Iezer pe culmea Papau s-a cam ratacit, mai ales din cauza ca i-a prins noaptea si drumul nu era chiar evident. Ne mobilizam si noi usor si ne ducem in punctul unde au lasat masina, satul Valea Macelarului, un sat foarte animat, trebuie sa il vedeti ca sa ne credeti :P. Ajungem la locul unde si-au lasat masina si constatam ca starea drumurilor nu ne prea permite sa ne ducem mai departe asa ca ii asteptam cuminti la masini. Avem incredere in dl geograf Andora si uite ca dupa 30 de minute de balaureala primim informatia ca au gasit iara traseul si ca se apuca de coborare. ii asteptam cu cozonac si prajituri inca 2 ore si iata ca vin, 3 lumini ratacite in departare, desi erau 4 la umar :))). Bradu a tras lozul “castigator” bazandu-se pe o frontala ce nu a mai pornit-o de cel putin 1 an :))). Lasa ca a rezolvat Gabi problema cu lumina de bicla de 1000 de lumeni šŸ˜€ de batea mai tare decat faza lunga de la Dacia mea :P.

Vin usor inghetati ca a trebuit sa treaca si un rau cu cativa km in urma dar deja ii asteptam cu caldura la maxim in masini. Dupa ce se schimba si ne aranjam in masini, o luam din loc spre Bucuresti si stam la povesti pana acasa. Mai jos aveti asa:

  • Traseu bicicleta culmea Papau parcursa de Andora si brigada diverse: link traseu muchea Papau urcare – doar partea de urcare, coborare e la ghici :))). Atentie, este bine sa parcurgeti zona din golul alpin pe lumina pentru a nu va ratacii. Traseul are 55km si aprox.Ā 1400m elevatie.
  • Link Traseu Ciocanu.
  • Mai multe poze de pe traseul brigazii diverse dar si de la Ciocanu :D.
  • 1 filmulet cu portiunile mai incitante ale uneia din coborarile de pe Ciocanu (cea care intra si in Trofeul Muscelului am impresia). Enjoy!

P.S. Ne-a placut atat de mult la Bughea de jos incat am petrecut si 1 decembrie acolo, pe cararile patriei :). De data asta ne-am dat de 5 ori chiar :D. Hai la multi ani si la cat mai multe ture!

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajunsĀ in culmea aia mai de sus si am vazutĀ Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caciĀ de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem pesteĀ langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. UrmamĀ marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajulĀ tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltulĀ cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!


Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin

Trail Riding Postavaru with Scoala de Mountain Bike and Benghea Florin.

La anu’ ori o dam si noi in Benghea, ori ne lasam de MTB :P… acum 2 weekenduri ne-am intalnit in Poiana cu Benghea Florin si a sa scoala de MTB. Pentru cine doreste cateva lectii de dat pe bicla, va recomandam cu drag Scoala de Mountain Bike, Florin chiar stie ce zice si trebuie doar sa il vedeti cum rupe traseele din Postavaru cu un hardtail 29er de carbon. Va garantam ca abia va veti tine dupa el! are Skill la kil :D. Va lasamĀ videoul de mai josĀ ca si dovada si daca va intalniti cu Scoala de Mountain Bike prin Poiana, veti intelege despre ce vorbim :). Ne foarte bucura sa vedem asa oameni talentati pe cararile noastre. Enjoy!

Site:Ā Scoala de MTBĀ ;Ā Facebook – Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike

Scoala de Mountain Bike

Metal Enduro Resita 2016

Metal Enduro Resita 2016, primul concurs de enduro la care am luat parte… si virusul s-a instalat :P.

Am ajuns in weekend siĀ in Resita sa participam si noi pt prima data la un concurs de Enduro si putem spune ca nu am regretat deloc caci am dat acolo peste cele mai faine trasee, fara nici o exagerare.

ConcursulĀ se desfasoara in principal intr-un formatĀ  tip raliu cu 4 probe speciale cronometrate, pe poteci care coboara dar care au si mici zone de plat sau urcus. Acest concurs este deja unul cu traditie fiind primul de acest gen si ajungand deja la a 4-a editie. Este ultima proba din campionatul national de enduro CNE. Mai jos va lasam descrierea oficiala a evenimentului asa cum este ea postata pe siteul www.metal-enduro.ro.

“METAL Enduro are loc pe cele 4 probe speciale deja consacrate care anul acesta au primit si nume inspirate de cei care le-au parcurs de-a lungul timpului: PS1 ā€“ Fluturelu, PS2 ā€“ Cioaraā€™, PS3 ā€“ Canada si PS4 ā€“ Poezie. Cele 4 probe speciale ā€œau crescutā€ prin modificarile aduse si la aceasta editie s-au facut modificari in anumite zone pentru a ridica nivelul tehnic dar si pentru ca s-a tinut cont de sugetiile participantilor de la editiile precedente.
Exista si etape de legatura intre probele speciale, care au un timp maxim de parcurgere, dar acesta este unul relaxat (care le permite participantilor sa se mai detaseze de competitie sau sa socializeze in timp ce le parcurg). Traseul de concurs este in zona centrul Resitei pe dealurile din jurul acestuia, Poiana Golului si Dealul Ciorii.
Este un concurs tip Enduro, iar traseele de acest fel nu sunt recomandate incepatorilor sau ciclistilor neantrenati. Potecile pe care se desfasoara probele speciale au mai multe sectiuni de nivel tehnic ridicat.
Cele 4 probe speciale au distante intre 1,5 km si 3 km iar distanta totala, cu tot cu sectiunile de legatura, este de aprox. 37 km.


Desi am facut peste 7 ore pana la Resita am ajuns sambata dupamasa in parcare la LIDL ca sa vedem o droaie de biciclete si bicicliste care se tot invarteau intre cele 4 probe speciale. Ne echipam si noi usor si incepem sa intrebam in stanga si in dreapta ca sa aflam pe unde is probele si sa incercam si noi sa ajungem sa le facem macar odata. Frigul lasat peste tara nu ne ajuta prea mult si temperatura nu cred ca depasea 10 grade. Cu greu, pana la finalul zilei ajungem sa fecem cele 4 speciale, ultima fiid bine la vreme de seara de ar fi mers o luminita pe coborare. Oricum, am inteles repede despre ce este vorba si ce se vede inainte in poze nu este chiar peste ce dai acolo. Traseele asa cum am mai spus sunt foarte faine dar asa cum spun si ei pe site, au destule zone tehnice de iti ridica adrenalina nu gluma. Baietii au facut destule kickere Ā si rampe pe toate traseele si ai unde sa te distrezi, obligat fortat :D.

Si modul in care au pus probele are oarecum sens.

PS1, fluturelu’, este cel mai usor avand o singura zona abrupta cu 2 rute si apoi o zona lunga de pedalat terminandu-se cu o zona plina de bolovani ce trebuie abordata nu cu grija ci cu cap :). Este scurta si numai buna de incalzire.

PS2, cioara, seamana cu PS4, deoarece nu prea are zone cu pietre, are ceva mai mult flow, se termina pe aceasi portiune ca PS4, are 2-3 rampe naturale din care a 3-a chiar maricica + o zona zdravana de pedalat pe la jumatate unde poti castiga destul timp daca te tine inima si plamanii. De asemenea este o speciala scurta si pica numai bine dupa PS1.

PS3, canada, pleaca tot din aceasi zona cu PS1, putinĀ mai sus, si am putea spune ca este un PS1 la superlativ. Cum incepi vei avea o coborare abrupta si un drop mic peste care trebuie sa lasi bicla sa curga neaparat. Are si ruta ocolitoare dar chiar merita sa o incerci. Apoi urmeaza o combinatie de pietre, radacini, singletrail, un halfpipe intr-un canal unde daca vii cu viteza sari destul de mult (atentie cum intrii in el caci nu e bine sa ai prea mare viteza!) iar la final mama rockgardenurilor. Din poze chiar nu titi dai seama ce e acolo :))).Ā Finalul este acelasi ca la PS1.

PS4, poezia, este probabil cea mai faina speciala. Este similara cu PS2 dar are mai multe rampe, mai mari, si mai mult flow. Poti prindeĀ super viteza si daca sti cum, o poti folosi in avantajul tau, daca nu, te vei trezi franand inainte de curbe sau zone care au contrapante. Asta trebuie data deĀ mai multe ori inainte ca sa intelegi cum poti lucra cu ea, afirmatie valabila si pentru PS3.

Spre deosebire de anii trecuti, din cate am inteles, PS4 se termina fix la zona initiala de start, in oras si inainte ai parte de o coborare pe strazi, scari si printr-un pasaj pietonal, lucru chiar fain si posibil, din cate am inteles, datorita noului primar care a fost mai deschis spre sugestiile organizatorilor… traiasca dom’ Primar!

Cam asta ar fi descrierea noastra asupra traseelor. Organizarea a fost super faina, exact ce trebuie, vii, te distrezi, socializezi si te dati, fara batai de cap.

Ca vii sa concurezi, ca vii doar sa te dai, trebuie sa vii caci asa cum am spus, traseele sunt printre cele mai faine pe care ne-am dat si un concurs de genul asta chiar iti da un boost la skilluri :).

Participantii la concurs am fost eu si Cosmin iar Bogdan si Elena au venit sa ne sustina :D. Bogdan, cat noi am participat la concurs, a dat o tura de recunoastere prin Parcul National Semenic si ne confirma faptul ca este foarte superb pe acolo. L-am cules din drum la plecare,Ā din Garana, unde ne-am si oprit sa mancam ceva la un local foarte fain unde se tine si festivalul de jazz de la Garana, hanul La Rascruce, mancare foarte buna!

Mai jos va lasam cate un filmulet cu fiecare proba speciala precum si poze culese de pe pagina evenimentului. Enjoy & scuzati unele injuraturi de se regasesc prin filmulete :)!

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta, un nume ambitios dar si o tura pe masura :).

Profitam din plin de vremea stabila si ne avanturam pana in creasta Fagarasilor. Tura asta este posibil sa fie cea mai faina de anul asta, trebuie doar sa asteptam sa vedem daca o mai detronam cu o altaĀ :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura faina prin Fagaras. Ideea i-a venit lui Tiberiu care a propus sa combina doua ture facute de Radu Diaconescu a.i. sa ne bucuram atat de creasta Fagarasilor cat si de o coborare pe masura pana in Plaiul Foii. Initial vroiam sa mergem iara pe Moldoveanu dar vremea putin instabila ce aparea in prognoze ne-a facut sa revizuim putin planul. Astfel, schimbam tura pe ultima 100m si ne hotaram sa fentam varful si sa urcam in creasta prin Valea Rea si apoi prin Valea Bandei.

De plecat am plecat de joi seara si am dormit la o pensiune in Nucsoara. Noroc cu Ionut, fratele lui Tiberiu care si-a sacrificat seara oferindu-seĀ sa ne duca pana acolo, astfel dandu-ne libertatea de a ne face traseul dupa cum vrem.

A 2-a zi ne trezim pe la 6:30 si pe la 7 reusim sa iesim din pensiune si sa ne suim pe bicle. Luam cu entuziasm valea Rea si cu doar 2 mici pauze, pe la 10:30 reusim sa intram pe valea Bandei, prima necunoscuta a turei. Dupa ce servim al 2-lea mic dejun continuam cu un pushbike pe un drum de exploatare urmand trackul lui Radu. La scurt timp incepem sa balaurim prin boscheti si abia, abia razbatem. Drumul de exploatare este surpat in mai multe locuri din cauza alunecarilor de teren asa ca nu recomandam sa o luati dupa urmele noastre. Banuiala mea este ca cararea pe valea Bandei incepe de fapt pe albia raului undeva in spatele stanei ce se vede jos la inceputul vaii si la inceputul drumurilor de exploatare. De acolo sigur este o poteca ce duce sus pe vale si nu trebuie sa urcati pe drumurile de exploatare. Noi am balaurit ceva si am pierdut cam 1h incercand sa ne dam seama cum mama naibi sa o luam Ā si sa fentam alunecarile de teren. Intr-un final dam in poteca nemarcata ce ne poarta sus in vale. Se bicicleste foarte putin pe aici, toata valea fiind foarte salbatica. Iarba mare si poteca aproape inexistenta. Se trece pe langa o stana, si de 2 ori peste rau, odata din stanga raului in drepata si apoi invers. Se ajunge intr-o caldare mare unde este alta stana mica si de aici drumul urca in serpentine pe o poteca ciobaneasca,Ā pana in traseul de creasta. Pushbikeul este de cea mai buna calitate si este acompaniat din cand in cand de carrybike :))). Intr-un final si dupa vreo 3 ore de balaurit ajungem si noi in creasta, undeva dupa fereastra mare a Sambetei si inainte de varful Urlea. Dupa ce ne odihnim putin incepem curajosi traseul de creasta. Se cicleaza destul de greu dar merge. Ne bucuram de cateva portiuni faine si mai impingem la bicle pe unele mai accidentate. Intr-un final, in jurul orei 5 ajungem in curmatura Zarnei si la regugiul cu acelasi nume. Alegem sa ne oprim aici si sa continuam traseul maine. Urmatorul refugiu ar fi Bratila dar este intr-o stare mai proasta decat acesta. Dupa vreo 2 ore apare si un grup de 5 drumeti din sens opus si ne asezam cu acestia la vorba. Facem si schimb de tuica si ne frigem putin cu kerosenul de il carau :))) a noastra era ceva de hidratare pe langa a lor :))).

Dimineata ne prinde intorcandu-ne de pe o parte pe alta pe palul dur din care erau facute paturile din refugiu. Din motive de ergonomie ne-am lasat izoprenele acasa :D.

Ne echipam greoi si mancam ce mai avem prin bagaj. Ne luam la revedere de la drumeti si continuam traseul in lumina puternica a diminetii. Cararea urca si coboara de mai multe ori pana trece de refugiul Bratila si ajunge intr-un final in dreptul refugiului Berevoiescu. De aici numai coborare de cea mai buna calitate pana in Plaiul foii. Cararea este super faina si gata sa multumeasca dorintele oricarui mountainbiker. Daca pana sa intre in padure o poti aborda cu viteza si iti ofera destula adrenalina, cand intra in padure capata cateva accente enduro si tehnicitatea creste o bucata. De asemenea poteca este destul de salbatica trecandu-ne calea atat o vulpe cat si o vipera neagra. Asta din urma ne-a cam facut inima sa stea in loc :))). Dupa incidentul cu vipera continuam pe cea mai faina si abrupta coborare ce ne scoate in forestierul de duce in Plaiul foii. Mare atentie sa nu va pacaliti, incercati sa tineti marcajul si sa nu o apucati pe reteaua de drumuri de exploatare nou aparute si care nu au nici un farmec. Noi era sa ne pacalim dar dorinta de a gasi carari noi si faine a invins asa ca am mai balaurit putin ca sa revenim in poteca, asta dupa ce am apucat-o din gresala pe unul din forestiere. Si nu am regretat caci, dupa cum povesteam, a urmat cea mai faina, abrupta si tehnica parte a traseului de am reusit sa incingem franele la maxim :D.

Odata ajunsi in forestier ii dam cu spor pana inĀ plaiĀ unde servimĀ o bere, o cola un bulz si o portie de papanasi de zici ca n-am mai mancat nimci de 2 zile :))).

Apoi a urmat plictisitorul drum pana in Zarnesti unde am prins trenul de la ora 5. Va lasam in continuare un mic filmulet demostrativ si imaginile de rigoare precum si 2 linkuri cuĀ traseele din cele 2 zile: link 1, link 2. Tura este superba siĀ chiar merita sa faci tot pushbikeul din prima zi. Alternativa ar fi o tura de 3 zile cu urcare pe Malita apoi varful Moldoveanu si o bucata ceva mai mare din creasta. Scutesti astfel 3 ore de pushbike dar te pricopsesti cu trecerea Moldoveanu – Viste cu bicla in spate, nu ca nu am fi obisnuiti cu ea si cred ca la anu’ asta ne va fi traseul :D. Pana atunci, enjoy and ride safe!

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte…

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte, dar o sa incercam :).

Ideea turei i-a venit lui Mountain BikeDude, cel mai cel mtb-ist din Timisoara šŸ˜€ si dupa cateva discutii pe FB am zis sa ii dam curs actiunii asa ca vinerea trecuta, imediat dupa munca am fugit sa imi iau bagajul deja facut si bicla si sa o intind spre Sibiu. In mod traditional, la ora aia am reusit sa fac peste o ora pana la iesirea din Bucuresti astfel abia dupa 18:30 ma gaseam pe autostrada visand in continuare la tura de maine.

Ajung in jur de ora 22 la Talmaciu si ma duc spre pensiunea unde am facut rezervarea ca sa iau cheia caci altfel ajungeam prea tarziu si nu vroiam sa deranjez, apoi fug la gara. Ne intalnim, ne salutam, punem bicla pe masina si dam sa ne suim cand apare si Mary din Germania venita cu couchsurfing in RO si care incerca sa gaseasca o adresa anume. Ne oferim sa o ajutam si dupa inca 30 de min reusim sa gasim persoana la care urma sa doarma. Ii urma multa distractie si bafta si ii zicem sa ne contacteze daca trece prin Bucuresti, apoi o taiem spre Talmaciu. Ajungem intr-un final, dam biclele jos si le legam in curtea pensiunii ne ducem in camera unde mai stam la o tigara si sa aruncam o privire peste harta si peste traseul de maine.

Dimineata suna ceasul putin cam cu noaptea in cap, pe la un 5:45. Ne urnim cu greu, ne echipam si ne deplasam la bicle. Le mai dam cu putin ulei, mai aruncam o privire prin bagaj si o intindem la birtul din sat care este cam lafel de matinal ca si noi. Abia deschis toata lumea se oprea la cafea aici, faina atmosfera de birt.

Cred ca se facuse 7 cand o intindem si noi din loc. Nu mergem nici 15 min ca ne vine un miros de tuica de la una din case unde si oprim. Doamna ne invita la o cafea dar noi nu vrem decat oĀ sticluta de tuica pe care o si adjudecam. In timpul asta cazanul de tuica isi facea treaba nestingherit si operat cu dibacie de unu nene cam animat pentru ora asta a diminetii.

Continuam drumul spre muntii Lotrului si varful Prejba, primul obstacol al zilei. Trebuie sa zicem ca tura a implicat destule portiuni de pushbike si de asemenea drumurile is cam neumblate pe aici. Gasesti marcaje dar tarziu, cand dai in creasta Lotrului dar cararile sunt umblate mai multĀ de animale. Am vazut in poteca de toate, serpi, cocosi de munte, bufnite etc, doar pe regele beriiĀ nu l-am vazut :))).

Dupa Preja coboram la o stana sa luam niste apa. Ciobanul de treaba ne si invita la un unt pe paine, probabil cel mai bun unt pe care l-am mancat. Stam la ceva povesti si apoi o intindem din loc. Creasta incepe cu varful Voinasita dar pana acolo mai avem ceva varfuriĀ de trecut. Desi ne bucuram de un timp bun, probabil ca pauzele adunate incep sa ne decaleze orarul. Ajungem pe la ora 14 pe varful Voinasita si realizam ca ne este usor imposibil sa facem creasta si apoi sa luam la mana si Cindrelul ca sa ajungem a 2-a zi la 15 in Sibiu ca sa prindem trenul deĀ Timisoara. Atunci luam decizia sa ne indreptam spre varful Negovanu dar sa nu il mai urcam ci sa coboram la lacul NegoveanuĀ pe un forestier care pe harta este marcat ca drum judeteanĀ :))). Coborarea lunga devine in curand plictisitoare. Ajungem dupa ceva timp jos la drumul de vine din Raul Sadului si apoi o luam in urcare usoara spre lac si baraj. Cand ajungem la lac se facuse ceasul aproape 18 si acumulasem cam 2600m elevatie. Mai avem inca 2-3 km de urcare usoara pana la marcajul spre refugiul Canaia prin muchia Canaia. Ajungem rapid si incercam sa depistam triunghiul albastru de pe indicator care de fapt era rosu. Dupa 15 minute ne convingem ca alt marcaj nu are cum sa fie dar ne si demoralizam cand vedem pushbike-ul ce urmeaza. Practic mai avem 3-4 km de push/carry bike de cea mai buna calitate. Urcam prima parte si apoi stam sa ne odihnim. Cu ocazia asta incep si roata de cascaval de o car dupa mine inca de dimineata si care e cam singura mancare de o am la mine caci in rest am doar cateva batoane de cereale si 2 geluri. Mananc infometat din cascaval si simt cum puterile imi revin… sau nu :)))). Doar cu gandul la lasarea intunericului si la frigul ce va veni inevitabil ne ridicam si dam iara la impins de bicle. In alte conditii as fi vazut poteca asta cu alti ochii. Este abrupta dar ar face o coborare cel putin bestiala, mai ales daca ar fi putin curatata. Totusi, nu stiu daca merita sa urci atata doar ca sa cobori 4-5 minute… in fine, desi pe marcaj scria 1.5h pana la refugiu, cred ca am facut vreo 2. Oricum am stat de vorba a 2-a zi cu cabanierul dar si cu un salvamontisit care ne-au confirmat ca antrenat si fara bagaj prea mare faci 1.5h… LOL :))).

Ajungem la refugiul care pana la urma s-a dovedit a fi o cabana in toata regula, pe la 21:30 seara doar ca sa ocupam ultimul pat disponibil, si ce bine am dormit, aproape neintors pana cand a rasarit soarele. De dimineata am stat de vorba putin cu cabanierul, am mancat o omleta si i-am dat repede spre Paltinis. Drumul este ok, urcare si coborare de optotriva. Ultima parte pe marcajul turistic, stanga cand ajungeti in saua Batrana, este chiar faina de coborat, atat bolovanis cat si singletrail deopotriva. In Paltinis servim o bere si ii dam spre Rasinari dar nu pe clasicul drum forestier. O apucam pe un marcaj spre Cisnadie (cruce rosie) si apoi pe altul spre Rasinari (Cruce Albastr) pe ce s-ar putea sa fie cel mai accidentat drum forestier pe care am mers. Daca era o potecuta sau o carare nu ma plangeam dar era un drum forestier destul de lat dar plin plin de bolovani si luuuung de ne-am plictisit. Ajungem intr-un final in Rasinari si apoi in Sibiu. Stam la un suc si o tigara si apoi ne despartim, unul spre gara si altul sa recupereze masina din Talmaciu. Tin sa spun ca cei 20km de asfalt au fost crunti pe o caldura aproape insuportabila. Mai, mai ca imi venea sa o iau inapoi :P.

Per total tura a fost super faina si putem afirma ca a fost si reusita chiar daca nu am facut toata bucla propusa initial. A ramas sa ne regasim la anu in aceasi formula si cu ceva mai mult timp la dispozitie ca sa o dovedim. Sigur o sa ne iasa si ne vom intoarce cu povesti noi. Pana atunci va lasam mai jos materialul foto si o mica mostra video. Revenim si cu una mai detaliata curand, dar dupa ce mai facem o tura prin fagaras :P, stay tuned :D! Enjoy!

Info bagaj: 1 pereche pantaloni subtiri polar, 2 bluze de corp din care una de lana, o geaca subtireĀ cu puf, 1 tricou, 1 pereche de sosete mai groase, sac de dormit, buf, pelerina, frontala, 1l apa, multitool si alte chestii pt bicla 4 batoane cereale, 2 ciocolata, 2 geluri, 1 roata cascaval, 1 sac de dormit, 2 gopro-uri, o baterie externa si alte cateva accesorii si lucruri marunte + tuica de rigoare.Ā Suplimentar, harta pe telefon, track pe ceas cu gps. Traseu: link 1 – Talmaciu – Voinasita – Canaia, link 2 – ref Canaia – Paltinis, link 3 – Paltinis – Sibiu – Talmaciu.

Valea Cerbului pe doua roti :D

Era pe planificarea de anul asta, si weekendul ce tocmai a trecut, i-a venit vremea :D. Am incercat Valea Cerbului din Bucegi si putem spune ca am supravietuit… pana si bicla e recunoscatoare ca a scapat intreagaĀ :))).

Dar hai sa revenim la inceputul zilei cand iesit din casa era sa calc intr-un rahat de pisica fix la mine pe pres. Mirat, m-am uitat sa vad daca Dizi, pisica proprietate personala :P, era inca prin casa. Il vad cuminte in sufragerie. Ma mai uit la rahatul de pe pres mirat…. ies, inchid usa si cand sa cobor dau peste o pisica. Imi aduc aminte ca vecina de la 2 si-a pierdut pisica. O prind, ma duc la anuntul lipit pe usa din spate, iau numarul si sun. Dupa 10 minute coboara si vecina. Ii zic in fuga “CU PLACERE!” inainte sa imi si multumeasca si dau sa fug la gara ca am un tren de prins. Ajung cu 10 minute inainte, unde ma intalnesc cu restul grupului, Andrei, Vlad si Eugen. Pe tren discutii despre CFR, calcule si realizarea faptului ca nu este asa avantajos sa mergi cu trenul. Ne-ar costa toata treaba cu CFR-ul in jur de 100 RON de caciula, in conditiile in care daca ne combinam la o masina cred ca puneam maxim 25 lei de fiecare …

Desi nu aveau locuri pentru toate biclele, nasul ne zice ca ne taxeaza si extra… de ce?! pentru ca ne luam bilet de bicla din treb… fuck offf! ma-ta de CFR!

Imediat dupa ce imi zice, opreste si trenul in statie si vad biclele cum incep sa se darame prin vagon ca piese de domino. Imi venea sa il si injur…

In fine, ajungem in Sinaia, oprim la mega sa mai luam cate ceva, ne consultam cu Ionut care era pe drum dinspre Moroieni si apoi ne indreptam spre cabina. Ii lasam pe Vlad si pe Eugen la cabina si eu cu Andrei ii dam la pedale spre cota 1400 deoarece Ionut era oricum in usoara intarziere. Pe urcare Andrei se duce glont si raman in urma asa ca iau rapid decizia sa ma bag la gondola si daca ajung prea rapid sa dau si o coborare pe unul din traseele amenajate. Odata ajuns sus pun genunchierele si trag un fairy trail de toata frumusetea. Parca e mai fain cand e terminat si uscat :D. Ma urc la fix iara in gondola ca Andrei tocmai ce ajunsese la 1400. Il recuperez din drum si luam gondola pana la 2000 unde ne astepta deja restul grupului. Ne facem curaj si ii dam la vale de pe Furnica pe coborarea super abrupta, marcaj dunga galbena parca. De aici ii dam inainte spre piatra arsa, babele si apoi vf Omu. Nimic de povestit ci doar aglomeratie mare si… gunoaie multe. M-a surprins o imagine, cand am ajuns la piatra arsa era plin de masini. O familie numeroasa de bipezi nevertrebrati stateau la masa pe o stanca. In jurul lor era plin de gunoaie dar nu ii deranja, erau in natura, aer curat, munte, 1 tona de gunoaie si 50 de masini pe 100m patrati. Si ii mai si auzeai zicand “Oooo da ce frumos eeee, ce aer curat….” sta-v-ar parizerul in gat…

… ajunsi la Omu, lafel de aglomerat, dar mai putini bipedus nevertebratus… ca de, se triaza putin lantul trofic pana la 2500m… dar nu de tot :(, bem un ceai, mancam ce avem prin rucsaci si stam de vorba sa vedem ce facem mai departe. Eu unul vreu sa incerc Valea Cerbului si ceilalti stau in dubii daca au timp sa faca potcoava Bucegilor pe drumul Granicerului, sa coboare in Simon din saua Strunga si sa prinda trenul de 18:50 din Brasov. La un mic calcul, ar fi cam la limita. Dupa o lunga discutie grupul hotaraste sa se intoarca pe unde am venit iar eu sa cobor pe Valea Cerbului. Zis si facut, ma echipez ceva mai zdravan, ne luam la revedere si ii dam fiecare la vale cum poate. Ce pot spune despre Valea Cerbului este ca… am supravietuit :))). Glumesc putin dar intradevar a fost cam greu si as incadra-o in seria ambtitii prostesti :P. este cam 85-90% ciclabila ca si distanta. Mi-a luat 2 ore sa ajung de pe varf pana in Busteni la Gara. Totusi, cei 15% nu-s chiar asa usori de facut cu bicla in carca sau tragand de ea iar cei 85% au destule portiuni grele. Recomand echipament de protectie si casca fullface. Asta din urma nu am avut-o si parca am avut o retinere din cauza asta caci ai portiuni unde esti la limita, cu haul intr-o parte sau coborari abrupte unde poti cadea in cap oricand daca nu te tii bine sau nu ai cat de cat experienta. De asemenea, recomand sa se faca intr-un grup de minim 2, nu ca idiotul de fata :(.

Oricum, o experienta nu pot sa zic unica ca au mai fost, dar cu un grad ridicat de dificultate. Credeam ca traseul Ribcev Laz din Slovenia a fost greu dar asta se bate cot la cot cu el. Partea de sus de pe varf pana la stana din vale si inca putin dupa este ok ciclabila aproape complet. Apoi urmeaza o portiune in care tragi de bicla si te dai pe ea in egala masura. Inainte de intrarea in padure iara te dai destu de mult pe bicla. Dupa, iara urmeaza o portiune de carat de bicla prin niste locuri ba inguste ba abrupte. Dupa urmeaza iara portiune de dat pe bicla si dupa ce treci de poiana costilei te tot dai pe ea. Mai urmeaza parca o portiune nasoala de pushbike si apoi o super coborare pana in Busteni la caminul Alpin si apoi… ura si la gara :D.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. A, si era sa uit, Multam Laurentiu BaidanĀ pentru liftoff-ul din Busteni, ce ma fac eu fara tine :D, dau o lada de bere rece la Isverna!!! Enjoy!

Prima tura la Pucioasa si un fain traseu la Azuga

Weekend fain cu 2 trasee faine. Am reusit sa ajungem si la Pucioasa si am facut traseul mediu de laĀ Bikexpert Alpine Challenge care este foarte fain. Daca ar fi sa il compar cu ceva as zice ca prima parte seamana foarte mult cu zona Urlati si maratonul vinului, dar cu ceva mai multa vegetatie si padure iar ultima parte este diferita, mai faina, cu o coborare lunga prin padure pe cel mai bun forestier intalnit pana acum. Traseul mediu are cam 40 km si cu 1200m elevatie, desi pe bikemap apare mai scurt si cu vreo 900m elevatie.
Am inteles de la Tiberiu ca s-a cam stricat in prima parte, acesta fiind mai accidentat de la urmele lasate deĀ animaleĀ si de la rotile tractoarelor sau ale carutelor. Oricum, fiind aproape de Bucuresti (max 2h by car) este o idee faina de tura si ultima bucla ofera si o priveliste superba asupra locului. Are 3Ā urcari si coborari, sau 4 daca o punem la socoteala si pe ultima care ii ceva mai mica si toate dau in asfalt si te poti retrage oricand daca tura ti se pare prea lunga, desi nu cred ca este cazul. Catararile faine sunt in prima parte iar ultima bucla, dupa ce urci pe un drum de macadam ceva mai domol si plictisitor ajungi in punctul cel mai inalt al turei ce iti ofera o priveliste superba asupra muntilor din apropiere, Leaota, Bucegi, Iezer si chiar Fagaras. De aici incepe coborarea faina prin padure pe un forestier foarte bine intretinut. Tura ii faina si o recomand cu pacere. Daca vremea ii mai rea prin alte locuri sau daca cautati o tura mai la deal si vreti sa evitati aglomeratia de pe valea Prahovei, pentru cei din Bucuresti, pe langa zona Urlati asta ar fi chiar o alegere mai ok.
A 2-a zi am continuat cu o turaĀ lafel de faina, pe care am mai facut-o anul acesta, deja obisnuita tura pe la Azuga, pe traseul de la Surmont MTB care intre timp a ramas lafel de fain, dar cu ceva mai mult noroi pe el, dupa cum veti observa in pozele de mai jos :P. Totusi, este un traseu de parcurs cel putin odata peĀ an, care iti ofera niste catarari scurte si tehnice pe radacini si teren accidentat si niste coborari pe masura. Am incheiat traseul modificandu-l putin si coborand in valea Azugii pe marcajul triunghi rosu ce coboara de la Cabana Susai. Aceasta dupa parerea mea este cea mai faina parte de coborare din zona, un singletrail nu prea stiut cu un flow extraordinar si cu o parte finala tehnica si abrupta. Este o coborare scurta, de 3-4 minute dar care vine precum cireasa de pe tort.
Totusi, de data aceasta am mai servit o cireasa de care chiar nu stiam, traseul verde (traseu 2) de la Azuga cel pe care il poti incerca urcand cu gondola pana sus in creasta Baiului.
Dupa ce am ajuns la masina, parca nici eu si nici Cosmin nu aveam chef sa ne indreptam asa devreme spre Bucuresti asa ca am zis sa incercam inca o coborare. Dupa ce stam 30 de min sa repare baietii de la gondola… gondola šŸ˜€ care intre timp si-a dat foc la cateva sigurante, reusim intr-un final sa urcam pana sus. Odata ajunsi aici ne luam dupa niste baieti care au urcat inainte noastra, caci chiar nu stiam pe unde ii coborarea. E, odata intrati in padure am descoperit ca traseul nu numai ca nu ii rau deloc, ci este chiar super fain, un trail lung de 6km fara parti dificile dar care curge foarte fain pana in oras. Chiar ne-a placut traseul si am zis ca in viitorul apropiat vom face un maraton de “Bikeparcuri” si vom incepe cu Postavarul apoi Azuga si la final Sinaia, toate intr-o singura zi … sa vedem ce o sa iasa :D.

Dupa coborarea faina ajunsi in Azuga printre coloana de masini il las pe Cosmin sa isi faca pana la roata spate ce a reusit sa o faca exact cand am ajuns pe asfalt si ma duc sa recuperez masina de la partie. Chiar faina ziua si traseele incercate sau reincercate :). Va lasam mai jos materialul fotovideo de rigoare. Enjoy!

Triglav sau Dolomiti? sau ambele :D

Triglav sau Dolomiti? as zice ambele si la pachet ca sa ai ce sa compari :).

La inceputul luniiĀ am vizitat 2 dintre cele mai faine parcuri naturale din Europa si anume Muntii Triglav din Slovenia si Dolomitii Italieni care fac parte si din patrimoniul Unesco si… ne-au placut maxim.

Toata distractia a durat 1 saptamana si doar 5 zile de plimbat efectiv caci resul au fost pe drum. Am facut cam 17 ore pana la lacul Bohinj unde am gasit si camping, nu cel de langa lac ci camping Danica undeva la 5-6 km inainte de lac. Exista unul chiar in coada lacului dar, fiind pozitionat in interiorul parcului nu poate acomoda decat un loc limitat de turisti, reguli normale nu ca la noi. Desi parea sa avem destule locuri unde sa ne punem cortul ni s-a zis din start ca este plin si ca nu avem voie. Cand am intrebat de ce a venit si raspunsul corect cum ca este un parc natural si deja sunt destui turisti si nu mai au voie sa acomodeze si altii… asa da, desi am umblat ceva sa gasim alt camping.

Oricum, camping Danica este foarte fain si ai unde manca si unde iti pune cortul si au si apa calda la dusuri iar portiile la restaurantul campingului sunt HUGE!!! le-am luat la pachet si am mancat si toata ziua urmatoare din ele :))).

Legat de parc si ce poti face aici… pai aproape orice dintre care amintim: Plimbari cu barca, zbor cu parapanta, plimbari cu canoe, rafting, catarari la stanca, bicicleta, hiking, explorare de pesteri si sigur sunt multe alte activitati ce nu le-am observat.

Noi am ales sa ne plimbam cu bicicleta, sa facem baie in Bohinj si sa stam la plaja, ceva lejer ca de concediu, desi tura de bicla nu a fost chiar asa.

Dupa un tur scurt prin satele de la baza lacului, am urcat pe cablu pana in creasta muntelui la 1800m si acolo am gasit Vogel bikepark care, desi are un singur traseu, este super fain cu un flow incredibil iar baietii de la park sunt super de treaba. Atat de de treaba a.i. cand i-am intrebat pe unde pot sa cobor si eu de pe munte cu bicla mi-au recomandat un traseu care in mod normal era de picior, cam 95% “ciclabil” mi-au zis, exact cum ne place si noua m-am gandit, dar care a scos zeama din mineĀ pana jos. Cea mai cea coborare, ingusta, abrupta si foarte accidentata de am muncit pe coborarea aia cat n-am muncit la nici un deal pana acum. S-a lasat grav cu frane incinse si antebrate moarte de oboseala. Odata ajunsi jos am facut o binemeritata baie in lacul racoros :D. Urmatoarea ziĀ am vizitat Bledul si am stat la plaja langa lac, a fost ziua de relaxare.

Ziua 4 ne-am trezit pe ploaie si cu cortul usor inundat. Cum a aparut o fereastra in vremea urata am si strans cortul si am parasit campingul cu directia Cortina d’Ampezzo, Italia. Ploaie torentiala pana in Italia si abia cand ne-am apropiat de Cortina vremea s-a mai indreptat. Aici am stat la camping Olympia, si acesta foarte fain desi servirea la restaurantul campingului, cel putin in una din zile a fost oribila… dar hai sa nu povestim aspecte neplacute.

Dolomitii sunt asa cum ni i-am imaginat, spectaculosi, mareti, greu de egalat. Unde te uiti vezi peisaje superbe. Ai instalatii peste tot si poti urca oriunde vrei fara sa depui prea mare efort si doar sa te bucuri de privelisti. Au o multime de trasee de hiking, potecile fiind numerotate si ajungand pe la numere de genul 411 :D. Traseele de bicicleta in zona Cortina sunt pana inĀ 20, marcate pe culori, verzi, care sunt poteci de baza pe langa drum, plate, albastre, care sunt drumuri cu mutina urcare, rosii si negre.

Totusi, toate traseele de bicicleta sunt drumuri forestiere late cat o masina, nu prea gasesti singletrailuri. Singurele poteci inguste sunt cele de hiking pe care nu prea ai voie desi am incalcat regula asta de vreo 2-3 ori :D.

Gradul de dificultate al traseelor de bicicleta se pare ca este dat doar de inclinatia pantei si nimic altceva. Sectiunile negre ale traseelor sunt abrupte dar fara sa prezinte alt hop tehnic de vreo natura. Din punctul meu de vedere le-as da alta clasificare dar probabil ca sunt gandite pe o scara de valori generala. Daca vrei sa faci diferenta de nivel si km, ai pe unde. Noi in prima zi am facut un traseu care in mare parte statea pe traseu marcat 7 ceĀ era rosu si negru si spre seara am luat cabina pana la refugiu Falonia si am coborat pe traseu 6 si apoi 5.

A 2-a zi a fost dedicata in intregime bicicletei si am ales traseul Superpanorama Freeride. Partea de Freeride ne-a cam lasat reci ca iara si acesta merge doar pe drumuri forestiere dar panoramele chiarĀ erauĀ superbe. Dimineata si seara prinzi super peisaje iar daca lumina este favorabila ies super poze.

In ultima zi in Dolomiti am mers in bikeparkul din Cortina, care are 4 trasee, 1 negru si 3 rosii dar toate super solicitante si super calumea facute. Nu avem cu ce compara ca nu prea ne dam in bikeparcuri dar asta chiar ne-a surprins si, ca forma de antrenament este super fain. Nu am reusit sa facem decat 2 ture caci trebuia sa ne intoarcem sa eliberam locul in camping, dar a fost fun. Ne-am intors in camping pe o carare de hiking super faina care, din punctul meu de vedere a fost cea mai tare coborare din Dolomiti din cete am incercat exceptand bikeparkul :D. Deci pana la urma cararile turistice raman si cele mai faine trasee de bicicleta, sorry but is true :D.

Dupa ce am eliberat campingul am mers cu masina pana in apropiere de 5 Torri am urcat pe cablu pana la refugiulĀ ScoiattoliĀ si am facut un mic traseu de hiking pana la refugiulĀ AverauĀ si apoi am coborat pe marcaj pana la masina admirand peisajul absolut superb.

Ca si preturi chiar nu cred ca a fost un concediu costisitor. Am facut cam 5 plinuri la masina, mare parte din consum fiind dat de faptul ca aveam 3 biciclete pe masina si am mers destul de mult pe autostrada.

In camping Danica se da 12 eur de persoana pe seara si doar atat, asta la cort normal si masina mica iar in camping Olympia 9 eur de persoana pe seara si 10 eur pentru cort si masina.

Preturile unei mese de persoana atat in Slovenia cat si in Italia ar fi undeva pana inĀ 20 EUR cu bere cu tot :D, iar preturile la supermarket sunt apropiate de ale noastre.

Pretul urcarii pe cablu in Vogel bikepark cu posibilitatea de a te da toata ziua in bikepark ar fi 22 EUR iar inĀ Cortina pretul cartelei valabile 1 zi in bikeparkĀ este de 30 EUR.

Urcarile izolate pe cablurile din Cortina costa intre 9 si 15 EUR dar exista o cartela de 40-50 EUR valabila pentru toate instalatiile o zi intreaga.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. Enjoy!

Guess who’s back in the game :D… si o Buila intre 2 schituri ;)

Bine ai revenit Cosmine!!! La mai multe! ture binenteles :D.

Weekendul asta, ca sa sarbatorim revenirea lui Cosmin dupa o operatie reusita de refacere de ligament am ales o tura de tipul… vertical riding. Ca sa va faceti o idee, o tura marca VRR este acea tura la care nu sti absolut deloc in ce te bagi dar care cel mai probabil va contine cel putin un pushbike serios,Ā o coborare cu care sa te lauzi putina balaureala si multĀ spirit de aventuraĀ :D.

Ne-am propus sa dam turul Builei, o tura ambitioasa intr-o zi de duminica care nu prea iti lasa mult loc de manevra. Plecati de dimineata din Bucuresti ajungem intr-un final in Barbatesti, locul unde ne despartim de vehicule motorizate si ne suim pe bicle. Tura incepe lejer cu un drum forestier foarte bun dar dupa scurt timp ne vedem in fata unui pushbike serios. Traseul este cel spre schitul Patrunsa. De unde se termina forestierul pana la schit este mai mult pushbike si foarte putin biciclit pe alocuri desi traiam cu impresia ca ar fi mai ciclabil, impresie formata la o tura de picior facuta anul trecut.

La Patrunsa ajungem inainte de 12. Daca mai zaboveam 30 min ne asezam la masa cu toti calugarii de la schit dar am zis sa ne tinem de traseu. Trackul nostru continua spre schitul Pahomie unde ajungem relativ repede. Intre cele 2 ai parte atat de urcare cat si de coborare. De la Pahomie incepe coborarea pe un forestier lat de masina pana spre Cheia. Aici ratam prima data trakul caci acesta era de fapt un mare pushbike prin curmatura din oale. Ne intoarcem, intrebam la schit si suntem sfatuiti sa o luam spre cantonul Cheia. Coboram iara si la intersectia cu drumul de vine din localitatea Cheia spre canton vedem si marcajul de picior care indica 3-4 ore, urcare. Stam de vorba cu un biciclist si acesta ne spune ca mai facem peste 1.5 h pana la canton si ca nu prea avem pe unde bicicli dupa decat daca urcam sus in creasta caci pe partea cealalta nu ar fi nici un drum umblat recent, desi pe harta de pe bikemap se vede ceva. Avand in vedere ca ora era deja 3, ca era duminica si ca eu unul trebuia sa fiu a 2-a zi la Timisoara am zis sa nu incercam o aventura prea trasa de par si sa ne multumim cu pushbikeul de la inceput si coborarea ce va urma. Supunem la vot si o luam inapoi cu coada intre picioare pe unde am venit. Dar parca drumul la intoarcere a fost mai fain si odata ajunsi inapoi la Patrunsa, suntem invitati la masa de catre un calugar. Nu ezitam prea mult si ne gasim in sala de mese, intr-o liniste totala, caci la masa nu se vorbeste si avem parte de cea mai buna ciorba de fasole, cel mai bun piure si o cana de lapte cald ca la bunica la tara. Parca tot ce tine de scena aceea ma duce cu gandul la buniciiĀ la care am copilarit. Icoanele de pe pereti, musamaua de pe masa, mancarea simpla dar gustoasa si naturala, pisicile de se joaca pe la piciore, musca de bazaie usor si da tarcoale… totul.

Parca masa luata la schit ne-a fericit pe toti si a facut implinita tura. Nu sunt o persoana credincioasa dar va spun ca intamplarea m-a miscat.

Dupa masa ne plimbam putin prin curtile schitului, stam putin cu burtile la soare si apoi ne pregatim de coborare. Urmeaza 3 km de coborare, initial pushbike, dar de cea mai buna calitate, enduro all the way! šŸ˜€ Si ce coborare faina, greu de uitat. Pai acum tura e chiar completa, indiferent ca nu ne-a iesit trakul propus, a fost o zi suuuuper faina!

Va lasam mai jos pozele din tura si filmuletul cu coborarea de la Patrunsa spre Barbatesti pe marcaj. Enjoy! aaaa si era sa uit.Ā Cosmine, RIDE SAFE!

Un traseu XC si unul mai enduro :D

Weekend plin, plin! pacat ca a trecut… 2Ā zile si 2 trasee super faine, de nici nu ne asteptam sa fie atat de faine. Sambata l-am ales pe cel mai “lejer” care tin sa spun ca nu este chiar asa lejer :D. Am zis sa facem ceva mai de “XC” dar sicer l-as trece la alta categorie la ce coborari a avut :D. Astfel am plecat sambata, nu chiar dis de dimineata sa facem traseul mediu de la Surmont MTB. Cum nu prea am participat la concursuri nici nu prea cunosc unele trasee si de multe ori nu am mari asteptari de la ele dar se pare ca asta este chiar tare si cu aproape de toate. Plecam toti din Bucuresti si la Azuga la partie ne regrupamĀ si ii dam usor spre Cabana Susai unde stam la un suc, intindem un hamac si lasamĀ o parte din grup sa leneveasca in voie. Apoi incepe distractia, o sumedenie de coborari faine ba abrupte ba pe ragalii ba singletrackuri intercalate de o sumedenie de urcari care mai de care mai sustinute. Super fain traseul si chiar merita. Ne intoarcem nu chiar repede la cabana sa le culegem pe fete si apoi ii dam inainte pe traseu pe ultima portiune unde prindem iara cateva coborari faine si apoi cativa Ā kilometrii plictisitori prin mocirla si bolovani. Pe ultima coborare faina reuseste natura moarta sa ne-o traga bine, cel putin lui Andrei care se alege cu o spitaĀ rupta dupa ce un bustean a incercat sa ii faca felul… ghinion mare si se pare ca Andrei va rata tura de diminica din Ciucas :(.

Punem camera, legam spita rupta si ii dam mai grijulii la vale. Ajungem chiar tarziu la masini si gonim spre un loc in care saĀ halim ceva.

A 2 a zi ne trezim iara de dimineata si o luam de la capat… pus bicicleta pe masina, cules lumea din drum plecat pe DN de data asta cu alta destinatie. Lasam masina in pasul Bratocea siĀ luam cu avant Ciucasul si culmea Bratocea. Planul de data asta este sa facem traseul de la Ciucas Enduro, cel putin ps2 si ps3 ca vrem sa ajungem si devreme acasa. Urcam cu ele in carca pana in culme si incepem sa ii dam rapid pana ajungem la Tigai. Aici odihna de voie, echipare si dat la vale pe unul din cele mai faine trasee incercate pana acum. Traseul chiar este tare si are de toate, pante abrupte, pietre, radacini si cele mai faine singletrackuri. PS2 este ceva mai dificil la inceput cu un pasaj pe bolovani care chiar iti solicita toate skillurile iar ps3 are cele mai faini ST unde ii poti da blana… desi sfatul dupa cazatura de la final ar fi sa fiti putini precauti, macar daca il faceti prima data. Noi nu am aplicat tactica asta si cu 50m inainte de final am reusit sa dam o tranta ca in filme, la vreo peste 40+ km/h conform garminului, si dupa ce un ciot ceva mai ascuns in iarba a muscat putin din cauciucul nostru. Este nasol sa vezi in ultima clipa obstacolul si sa iti dai seama ca nu ai ce face sa il mai eviti decat sa te incordezi si sa astepti deznodamantul :(… Bine ca nu s-a soldat cu nimic grav decat niste denivelari pe tibie si un umar care a inceput sa doara doar a 2-a zi :D. ExceptandĀ faptul ca regret cazatura de la final care putea fi evitata cu putin mai multa precautie, traseul este super tare si sigur vomĀ mai reveni in Ciucas in viitorul apropiat.

Traseul de sambata il gasiti aici iar cel de duminica aici :D. Vorbim de 50 km cu 1400m elevatie si 24 km cu 1000m elevatie, nu cine stie ce dar pentru unii destul :))).

Mai jos va lasam cu materialul foto video. Ride safe! si de data asta chiar stim la ce se refera vorba šŸ˜€