Tag Archives: Bikepacking

CIOCANU MOUNTAIN BIKE TRAILS DAY AND NIGHT RIDE

Last weekend we have been to Ciocanu mountain bike trails, near Campulung, Bughea de Jos, Arges county.

There, you can find some nice trails done by the local riders community. There are a sum of 4 tracks there, that average from 2 to 3 km long and with an elevation between 300m and 400m meters.

Are dirt trails, with some nice features done to them, like small drops, switchbacks and some natural roots section. Because of the altitude (starts at 800m), and that all tracks run thru forest, they are a good alternative to a bad weather day.

There is no shuttle there or cable for that matter but there is a forest road that takes you right to the starting point of the tracks.

We did a day and a night descent there. It is nice to descent a track at night. It’s like the track is totally new, like you discover it then, way more fun than the day descent. So, when you get tired of doing a trail, try to do it by night, rediscover that trail :D.

Bellow you will find movies and pics from there, and at this link, an older article that includes track and other footage. Enjoy!

Grohotis and Ciucas XC to enduro and road trip

Grohotis XC to enduro and road trip! Acesta ar fi cel mai adecvat titlu pentru tura din weekend. A fost prima tura in care am folosit toate pinioanele bicicletei mele enduro, chiar toate. Nici nu credeam ca pot sa ii dau cu 30km pe plat pe sosea :))) cui ii trebe cursiera :P.

Dupa Resita (Metal Enduro) parca vroiam o tura usoara, eventual ceva nou. Accidental am dat pe calculator peste un track din muntii Grohotis. Nici nu stiu de unde il aveam, probabil ca l-am salvat cine stie cand. Urcand trackul pe bikemap si cautand putin pe net, mi-am dat seama ca este ce trebuie, aproximativ :P. Trackul era clar de XC, o urcare din Valea Doftanei pana in apropierea varfului si apoi coborare inapoi pe un drum putin mai accidentat dar nu carare. Dupa mai multe negocieri cu colegii de tura, in speta Cosmin, am venit cu o derivatie, ceva mai hardcore a acelui track. Uite asa am ajuns sa facem 2 munti la pachet, in aceasi tura, si undeva la 90 de km cu ceva mai multa diferenta de nivel.

Planul final era sa plecam din Homoraciu, sa urcam in muntii Grohotis, sa ii traversam coborand in Bratocea de unde sa urcam in Ciucas si sa ii traversam si pe acestia pana in pasul Boncuta si apoi la final sa bagam si 20km de asfalt pana la masina. Practic incepeam cu ceva XC prin Grohotis, o dam in Enduro prin Ciucas si bagam si ceva asfalt in pluton pana la masina. Zis si facut si asa plecam noi de la masina dimineata pe la 8 in Homoraciu.

De aici se merge mult pe forestier pana aproape de creasta muntelui. Drumul este frumos si foarte putin umblat, ca doar deaia a vazut Alex 2 ursi de am rupt-o la fuga instant cand l-am vazut ca se intoarce in viteza spre noi. Am tras o spaima dar ne-am facut curaj si am continuat urland si facand ca toate cele doar doar sa se sperie ei mai tare decat eram noi deja. Dupa ce am urlat vreo 30 de minute de nu dureau gaturile, ajungem la capatul forestierului si incepe o usoara balaureala pana in creasta. Marcaj este dar se pierde rapid cum iesi din padure. In creasta dam de forestierul ce vine din Valea Doftanei si il urmam pana in Bratocea. Coborarea pe el nu este chiar plictisitoare, ai unde sa ii dai viteza si ai o multime de dropuri micute cu care te poti distra. La un moment dat devenise chiar scary din cauza vitezei :P.

Pe finalul coborarii, Cosmin reuseste sa taie cauciucul spate, exact inainte sa dam in DN1A. Stam sa il reparam si apoi ne indreptam spre celebrul pushbike din Bratocea. Daca exista ceva care ma face sa urasc pushbike-ul, pai atunci asta e. Te chinui sa impingi bicla printre niste braduleti care parca incearca sa te traga inapoi la fiecare pas….

Ajungem morti de sete si fara apa sus in culme. Stiti vorba aia, cere si ti se va da… merge, asa am facut si noi si am cerut apa la drumetii de coborau, altfel cred ca muream de sete pana la cabana :D.

Ii dam constant pe creasta pana la cabana unde ajungem la ora 5, insetati si morti de foame. Bem fiecare cate o cafea, o cola si o apa minerala si mancam ce mai avem prin ghiozdane si off we go spre pasul Boncuta. Distractia continua pe potecuta faina pana acolo, probabil cel mai fain segment al turei, dar deja cand dam in forestier se lasa intunericul si este chiar dificil sa il coboram mai ales ca este presarat cu muuulte crengi si pietre.

Intrun final ajungem la asfalt unde ne asteapta 20km de sosea pana in Homoraciu, de unde am plecat de dimineata. Se pare ca porcii astia enduro (la bicle ma refer :)))) sunt destul de polivalenti, am tras un pluton pe sosea si i-am dat o viteza prin bezna noptii … :D.

Linkul cu traseul, mai putin partea de asfalt de la final, il gasiti aici. In total, conform trackului lui Alex, ne-au iesit cam 93 km cu vreo 2700m elevatie, o gresala pe care nu o vom repeta prea curand :)))).

Va lasam mai jos filmuletul si pozele de rigoare si pana data viitoare, ride safe!

METAL ENDURO RESITA CNE 2017

Foto credit: Mihai Lupsan

Metal Enduro Resita is the final stage of romanian National Enduro Chanpionship #CNE, and probably the coolest one, but don’t take my opinion for a fact because is the second and the same enduro contest that I took part :D.

As I see it, the stages from our #CNE (national enduro championship) are starting to look more like the stages from enduro contests in western Europe with 8 specials and 2 days of competing and awsome trails. Who wold not want more, more trails, more fun, more riding!

Metal Enduro is held in Resita city in SW part of Romania. It is an old  and industrial city that has his charm because of it. At one time it was consider to be one of the biggest industrial centers of Romania with big factories in steel industry and metal processing (Combinatul Siderurgic Reșița) and in motor and train factory (Uzina Constructoare de Mașini Reșița).

That is why, this stage is called Metal Enduro, and the name suits it well.

As I said, this is the first year that metal Enduro has 8 stages and 2 days. There are lots of trails here that are build and maintained by the rider community in Resita, that we are grateful to.

All trails are hand maintained and well build, they are narrow, dirt singletracks that have cool elements like switchbacks, drops, ramps and the best rockgardens ever :D.

All singletracks run from the top of the hills that surround the city thru a beautiful mapel forest and get down near city center where you can stop and have a beer after a nice flowy descent.

There are no chairlifts here, but the scenery is so beautiful and all singletracks have forest roads access that takes you to the top all the way on your bike from where you can brrraaaapppp your way down to beer :D.

The contest in the last 2 years was held in the middle of October, with stable weather and good riding conditions. When it hasn’t rained for over 2 weeks, the tracks are lose, and you can skid your way down easily but be careful.

If it has rained recently the tracks seem to become more grippy and you can ride faster.

All trails are shared between riders, trail runners or hikers. Here in Romania we do not have any grudges sharing the trail, just look up ahead on the trail, slow down if you see hikers, salute them and move on. The trails are not crowded, and there are lots of trails so you will have an nice continues descent.

This time I took one day off from work and reach Resita on Frayday. I managed to ride 5 of the specials then and I was as fit as I could be for the contest, to bad I had a cold that was fed by these 3 days of riding :). The thing is that, when you’re having fun and ride such nice singletracks you kind off forget about the cold and keep on riding. It’s not the smartest thing to do but who wants to miss 3 days of riding :))).

For me was 13th place in hobby category. This contest comes also as a confirmation of my riding skills and level and I get to ride some of the best trails along some of the best riders in RO so it’s an win, win situation for me :D. For contest I teamed up with the guys form BikePoint team, best team ever. They are the guys that organised BAISOARA ENDURO, another stage, and they ware the most fun team to ride along. I had a blast riding with them and lots of fun while transferring from one PS to another! Cheers guys and hope to team up again next year!

For now I can say that for sure I will be attending Metal Enduro next year to, and hopefully at least 2 other stages form #CNE.

Here are the track for the 2 days of contest: DAY 1 METAL ENDURO 2017 (25km with 1200m elev) , DAY 2 METAL ENDURO 2017 (35km with 1400m elev). You also have 2 pics bellow where you can see the tracks and the transfers on the map.

You can find more informations on event page here www.metal-enduro.ro.

Also you have pics from contest and 8 clips with all stages so enjoy and until next time, ride safe!

 

Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB

Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB, an spectacular track that goes around Mont Blanc (4810m).
We biked around the tallest peaks in Europe that rises between green valleys and white glaciers.
We sow marmots all over we looked, big bearded vulture and ibexs.
We biked around 200km (80% rideable and 20% pushbike) in 3 countries and climbed over 8500m elevation in 5 days, 20% paved, 30% forest road and 50% singletrack !!!
If this not determined you to go on an adventure like this, then maybe the video and pics below will: D.
This is the intro that we had in mind from the start, and what we found there did not let us down :D. It was a trip to remember that just opened our appetite more for this kind of enduro bikepacking trips :D.

As we said, we biked little over 200km, between 32km and 57km per day and with elevations between 1400m and 2100m per day. We started in Courmayeur and did the trip clockwise as we advice you to do.

Trip Journal:

First day we passed thru Col de la Seigne and we slept in Les Chappieux near an abandoned house, after 37km with 1800m elevation and an awesome singletrack on descent. First day track here!

Seccond day we passed near peak Tete Sud des Fours thru Col de la Croix du Bonhomme, it was the highest altitude reached in this trip, 2537m. If the first day descent was flowy and very fun, this one was the most technical and challenging one. We could not do it all on our bikes. We biked around 32km with 1400m elevation and finish the day near Le Champel a little higher on the track. We slept in an abandoned treehouse. Seccond day track here!

Third day we passed thru Chamonix where we washed our bikes and bought some tubes. After, we passed thru Col de Balme and into Switzerland. We took a different descent here than the #TMB route, more technical and with lots of switchbacks, it was nice. We biked around 53km with 2050m elevation and stopped in Trient. Third day track here!

Fourth day we passed thru Col de Forclaz and Champex Lac. We slept in an abandoned animal stable  near La Fouly, after 43km with 1700m elevation. The singletracks this day ware nice, flowy but with rocky parts.  Four day tarck here!

Fifth day we reached again 2500m elevation in Grand Col Ferret and we passed back into Italy. Beautiful view here over Aosta valley and probably the nicest descent in the hole track, technical at start with beautiful alpine landscapes and then with lots of flow and fun. This day we biked 43km with 1800m elevation. Last day track here!

The hole track as we had it at the start of the route you will find in here, #TMB FULL TRACK, but we slightly modified it along the way.

Statistics:

  • 200km  (20% paved road, 30% forest road, 50% singletrack)
  • 80% rideable and 20% pushbike
  • 8500m gained elevation and descent
  • 2537 highest point 900m lowest point
  • 100% trailfun

Costs (starting Romania):

  • 900 EUR total expenses of the trip for 3 persons;
  • 580 EUR for gas and road taxes from Bucharest to Courmayeur and back (4000km)
  • 50 EUR for camping and car parking
  • 270 EUR for food, beer and other small stuff 😀

Equipment and stuff:

  • 1 enduro/trail bike – recommended 150m travel for more trail fun 😀
  • 1 backpack evoc fr trail 20L
  • 1 mattress foreclaz 550 gr
  • 1 sleeping bag milet baikal 750 gr
  • 1 bivouac bag 110 gr
  • 1 knife
  • 1 multi tool cranckrbrothers 19
  • 1 gas cylinder and burner
  • 1 fork and spoon
  • 1 knee protectors
  • 1 gloves
  • 2 spare tube
  • 1 sun cream!
  • 1 first aid kit!

Electronics:

  • 2 powerbanks in total 15000mah
  • 1 headlight
  • 2 GoPro cameras session 4
  • 1 garmin fenix 3
  • 1 phone with good camera (lg g6) and viewranger app having track uploaded
  • 1 mp3 player

Clothes:

  • 1 pair of bike shorts
  • 2 fast dry short sleeve T-shirts
  • 2 fast dry long sleeve T-shirts one wool for sleep
  • 1 wind stopper
  • 1 rain jacket
  • 1 light feather worm jacket
  • 1 pair of long trousers for sleep
  • 2 neck tubes (Buff)
  • 3 pairs of socks and underwear

Food from day to day:

  • sandwiches
  • 4 energy gels for entire trip
  • chocolate and energy bars
  • 1L of water in 2 bottles
  • coffee and tea for mornings and evenings 😀

*Not all fitted in the backpack so I had a bike bag on my top tube and the mattress was tied up beneath it.

Good to know:

  • Try to do this track off season, around the end of September. In season is very crowded by hikers and you may as well get a ticket for riding the hiking trails… do it in September and watch for good weather!
  • Wild camping is not generally encouraged, but is tolerated so be discreet.
  • Do not worry about food and water. There are many rivers along the way where you can refill your water tanks so don’t carry more then 1L of water. Regarding food, there are many locations (towns and villages) where you can buy food so carry food to last you the hole day and next morning.
  • We recommend to do the trip clockwise. It seems more fun and flowy but you can do it the other way around to :D.
  • Check your break pads before you leave. Long descents and heavy bikes will eat them alive 😀

Riders and content creators:

VLAD BOGDAN, PETRE PARASCHIV and BOGDAN ANDORA

Enduro bikepacking in Iezer-Papusa

Nu am putut sta departe de Papusa noastra asa ca si weekendul ce tocmai a trecut am revenit aici pentru o tura de 2 zile de bikepacking de cea mai buna calitate. Am zis sa ne pregatim putin pentru planurile viitoare 😀 asa ca am facut brigada de 3, eu Petre si Bogdan Andora si am dat o fuga in Iezer sa facem potcoava intreaga cu dormit la refugiu.

Am plecat pe la ora 10 si ceva de la cabana Voina unde am lasat masina si am urmat drumul clasic pe Portareasa, deja celebrul forestier de te urca la curcea Ateneului la aproape 2300m altitudine. Nimic spectaculos, poate numarul mare de masini 4×4 care ne-au umplut de praf si rudarii multi cu masini ARO sau Dacii papuc care tot coborau de pe munte si cum ne vedeau incepeau sa urle in toate felurile sa ne zica ca vine ursu sau sa ne intrebe daca ne-am oparit la oo :))))). Oricum, parca a fost fain ca am dat de ei, am mai ras putin.

A si era sa uit, ciobanii cu oile si magarii lor de ii tot vezi pe drum. Fara de ei peisajele nu ar fi asa de … mioritice :P.

Tragem agale la deal, mai impingem de bicle pe scurtaturi si uite ca deja la ora 5:30 suntem la refugiu.

Coborarea de la crucea Ateneului la refugiu este grea. Speram sa o putem da pe toata pe bicla dar, no way! sunt sigur ca merge dar tre sa stai sa o analizezi mai mult si iti trebuie ceva mai mult skill, mai ales la swithback-uri ;).

Ajunsi asa devreme la refugiu nici nu stim ce sa facem asa ca ne punem la masa apoi ne deschidem berile de le-am carat pana aici, dupa ce le-am lasat putin la rece si apoi bagam un pui de somn pana pe la ora 19 cad ne trezim fresh, gata sa fugim sa tragem o sedinta foto pe poteca :D. Super poze ce au iesit asa la amurg, stati sa vedeti.

Apoi mai stam la un foc si la un pahar de vorba cu colegii de refugiu si ne bagam la somn. A 2-a zi suntem matinali, la ora 7 in fata refugiului gata de pecare. Ne luam larevedere de la co-locatarii refugiului si de la catelul nelipsit si ii dam la deal direct prin caldare (nu mai urcam la cruce) ca este mai rapid si destul de ok pt. impins bicla. Dupa 30 min suntem in creasta si impingem mai departe pe langa vf Iezer si apoi pe vf Rosu de unde incepe oarecum si parte din coborarea noastra.

Pana acolo am avut ceva experiente, Petre a avut chiar una la limita 😛 din seria bails & fails sau mai bine zis demna de #failarmy :D.

De la Rosu pana la papusa tot cobori si urci si iara cobori fie pe singletrack fie pe pasune fie pe teren accidentat unde nu mai poti sta pe bicla. Cand ajungem la Papusa ne asteapta iara un ultim pushbike pana aproape de varf si apoi se intrevede coborarea noastra pe poteca pe langa stana pana pe Gradisteanu, Gainatu Mare si apoi dreapta pe marcaj prin padure pana inapoi la Voina.

Toata coborarea de pe Papusa pana la voina prin Gradisteanu si Gainatu Mare este super tare si destul de tehnica.

Daca sus iti permite sa ii dai viteza dar te iau mainile destul de rapid de la toate denivelarile, in padure terenul devine foarte tehnic bolovanii fiind foarte mari si trebuie sa ai grija. Are 2 portiuni de flow maxim, 2 portiuni abrupte si in rest teren tehnic si accidentat. Am facut-o integral pe bicla, ne-am mai si oprit sa ne odihnim mainile, dar, coborarea chiar e tare, merita si simti ca muncesti cu tot corpul ca sa o faci :D.

Mie unul mi-a placut maxim si am trecut-o in lista de coborari de dat in fiecare an… da, am o lista :)))).

Altceva nu ar mai fi de spus despre aceasta tura, merita facuta si daca sunteti mai pe zvac o puteti face chiar intr-o singura zi caci per total nu are mai mult de 60km cu 2500m elevatie. Se pierde destul timp cu pushbikeul dar daca nu mai coborati la refugiu, castigati ceva. Totusi, este mai fun asa la 2 zile si esti mai fresh pentru coborarea care chiar este faina. Aveti aici track1 din prima zi si track 2 din a 2-a zi iar mai jos materialul foto/video.

Pana data viitoare, ride safe and have fun while doing it! 😀

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Switzerland by bike #EuroBikeTrip2017

#EuroBikeTrip de anul asta a venit cu un #VisitSwissAlps sau altfel zis #SwitzerlandByBike.

Probabil cel mai fain #EuroBikeTrip de pana acum, dupa parerea mea. Cred ca muntii inalti au avut ceva de-a face cu asta.

Deja suntem la a 4 editie si putem spune ca a devenit o traditie ca la sfarsitul primaverii sa fugim 1-2 saptamani cu bicla prin Europa. Daca prima data ni s-a parut ceva complicat din punct de vedere al logisticii si planificarii, anul asta parca nu s-a mai pierdut deloc atata timp cu organizarea turei si ne-am aruncat cu capul inainte. Intradevar ne-am furat-o de 2 ori asa cum veti vedea din randurile de mai jos si neprevazutul face parte din aventura, de fapt, face aventura :D.

Acestea fiind zise va relatam mai jos intamplarile din cele 10 zile dintre care 8 de bici. efectiv :).

Inainte de povestea efectiva, ca sa primiti macar esentialul tehnic si logistic inainte de a va plictisi cu povestea, regasiti la linkul de mai jos planificarea initiala a traseului Planificare Traseu sub forma unui document precum si lista de bagaje aproximative la acest link Lista Bagaje. Ca si bagaje, ar fi cele din imaginea de mai jos:

Haine & lenjerie:

  • 2 perechi de pantaloni lungi, cat mai usori dintre care una de polar subtire;
  • 2 bluze cu maneca lunga + 1 pelerina;
  • 1 geaca subtire de puf;
  • 6 tricouri sintetice dintre care unul cu maneca lunga;
  • protectii maini si picioare pentru vant sau ultraviolete;
  • 6 perechi de chiloti si 6 perechi de sosete (gasiti unde sa le mai spalati pe drum);

Electronice: 1 incarcator telefon + alte 2 cabluri de date; 1 ceas cu gps + incarcator; 2 lumini bicla fata spate; 1 frontala; 2 camere gopro; 1 telefon; 2 powerbankuri in total cumulant 20000mAh; 1 eBookreader;

Igiena & stuff: pasta + periuta de dinti, sapun, 3 plicuri de sampon, 1 tub lotiune soare, 1 tub voltaren, cateva betisoare de urechi, servetele umede, 1 deodorant, 1 gel de curatat maini, 1 prosop.

Alte necesitati: sac de dormit + izopren + perna gonflabila, 1 trusa de prim ajutor (bandaje, plasturi, pastile, betadina etc), 1 multitool, cateva sarme si soricei de plastic, 1 briceag multifunctional, 2 camere, kit de pana, tub mic de ulei, 1 pereche manusi bicla, casca bicla, 2 chingi pentru asigurarea bagajului si a altor lucruri agatate pe bicla.

Cam acesta a fost tot bagajul indesat intr-un cob si 2 genti mai mici de cadru. De carat maic aram mancare si apa in 2 bidoane.

Bicla fara mancare si apa avea undeva la 23-24 de kg si cu mancare si apa ajungea la 27-28 cel mai probabil, si de aratat arata in felul urmator:

Ca si cifre, aventura noastra a cumulat cam 750km cu 10500m diferenta de nivel in cam 8 zile de biciclit efectiv :).

Ziua 1 – Eurobiketrip 2017 Switzerland, here we come!

Plecarea a fost pe 19, vineri, cu avionul de 14 :D, directia Milano. Planul este sa facem partea sudica a Elvetiei cum veti vedea in randurile de mai jos. Bagajul, ca de obicei, bicla pregatita de sosea, coburi, haine pt 1 saptama merg toate impachetate bine in folie si o geanta de la btwin. Daca aveti de gand sa calatoriti astfel, va recomand sa va impachetati cat mai bine bicicleta. Sa stiti ca se cam poarta cu ea ca cu sacul de cartofi ;). Noi am ajuns cu bine, si biclele lafel. Le asamblam imediat ce iesim din aeroport, ne punem bsgajul pe bicla sii ii dam spre gara. Planul initial era sa mergem pe bicle pana in Como dar prognoza meteo ne-a pus pe ganduri asa ca o sa luam un tren. Ion deja facusecrezervare la un apartament pe booking, cam scump totusi. Dupa ce ratam cateva trenuri caci am incurcat garile in Milano, mai mai sa pierdem si rezervarea :(. Ion sta pe telefon tot drumul pana in Como fapt pt care tot vagonul ne cunostea cazul :)). Pana la urma totul se rezolva, gazda ne asteapta si avem unde sa dormim. Seara iesim sa mancam undeva unde pleteai bautura si mancai cata pizza puteai :D…am mancat fix o 🍕. In prima zi nu cred ca am biciclit mai mult de 10-15 km asa ca nu o luam in calcul :D.

Ziua 2 – 87 cu 1050 elevatie din Como pana in Bellinzona.

Aici incepe cu adevarat aventura noastra cicloturistica si pare sa o fi nimerit caci Elvetia inca de la granita este superba si plina de piste de biciclete. Din Como pana in Bellinzona ai de urcat si de coborat in egala masura si entuziasmul creste pe masura ce din spatele mutilor inverziti rasar cei inzapeziti. Abia astept zilele ce urmeaza.
Preturile is ridicate, asa cum ne asteptam iar loc de campare ioc, asa ca in a 2-a seara am stat intr-un camping pentru “doar” 62 de franci – 2 corturi mici si 4 peraoane.

Ziua 3 – 87km cu 20000m elevatie din Belinzona pana in Andermatt

Stiu ca ma repet dar aici chiar a inceput eurobiketripul cu pasul Gottard si trecerea pe la 2000m care vine la pachet cu o supercatarare de 1000m in doar 10km si o superba coborare pana in Andermatt. Bilantul zilei a fost de 87km cu 20000m elevatie, not bad :D, iar de campat am gasit cel mai traznit loc. Aici, daca pamantul nu este la 90 de grade, este propietatea cuiva si nu prea ai unde sa pui cortul odata ce ai coborat sub 2000m. Asa ca noi, odata ajunsi pe la 1700m a trebuit sa ne suim pe un tunel efectiv prin care trecea drumul ai sa punem acolo cortul, langa un alt tunel pe unde trecea trenul. Traznit loc de cort dar si a servit scopul 😀

Ziua 4 – 76 km cu 1800m elevatie din Andermatt pana in Aldorf cu un ocol pe la si un Susten Pass inchis

Ne trezim dimineata doar sa ne mai minunam inca odata de locul de cort gasit aseara. Incepem sa ne strangem catrafusele in timp ce muncitorii de sub noi isi reluau rutina zilnica. Intre timp Nicu tocmai ce da peste o capusa mufata bine la piciorul drept, poate si deaia ia dat asa bine la deal, pedalau pe rand :)). Ma pun cu Ion sa il operam si in scurt timp ii divortam pe cei doi. Terminam de strans si plecam mai departe. Coboram rapid in Goghenen si ne oprim la Coop, reteaua locala de supermarketuri, nu tocmai ieftine ;). Gata cu cafenelele si breakfasturile pe la restaurante ca nu renteaza. Cu 10 franci mi-am luat mancare pt toata ziua 🙂 pe cand la o cafenea ii spargeam pe toti pe o cafea si un corn cu unt.
Dupa ce mancam, ne facem si planul. Ion cu Vlad raman la odihna in oras si eu cu Nicu ii dam la deal pana la lacul Goscheneralpsee 9 km cu 700m elevatie, un fleac dupa ziua de ieri. Ajungem cam intr-o ora. Sincer, a meritat tot efortul, privelistea este superba oriunde te-ai uita :D. Coboram in viteza ca sa ii recuperam pe ceilalti si sa ne indreptam spre Sustenpass o alta minune de trecatoare la vreo 2200m. Si asta vine la pachet cu vreo 15km si 1300m elevatie asa ca ne facem curaj si ii dam, asta pana la vreo 1900m unde suntem intorsi din drum de echipele de dazapezire. Zapada de 5m in pass, care urmeaza sa fie deschis peste 2 saptamani. De suparare bem o bere si coboram in viteza pana a jos unde ne asezam la o cafenea cu wireless ca sa reconfiguram traseul. Din pacate nu avem multe variante asa ca renuntam la Zermatt. Odata stabilit traseul, plecam in cautarea locului de cort. Usor de zis greu de facut. In Elvetia, asa cum am mai zis, orice metru patrat care nu este la 90 de grade este al cuiva. Nu prea intra vorba de wildcamp aici. Ziua de ieri cand am dormit pe tunel a fost cam exceptie. Da, pe la 2000m mai gasesti da jos cam greu. Mergem ceva spre Aldorf si tocmai cand ne-am pierdut orice speranta in ospitalitatea Elvetiana, caci am intrebat vreo 2 proprietari daca ne lasa sa punem cortul dar fara succes, dam peste un nenea femier cu fiesul care ne primesc la ei in ograda si ne mai dau si 2l de lapte abia procesat. Super, ma exista speranta!

Ziua 5 – 105 km cu 750m elevatie din apropiere de Aldorf pana in Sachseln

Si despartirea de Vlad. Se pare ca si de data asta vlad ne paraseste la jumatatea turei 😦 sper sa nu devina o traditie… nu s a simtit bine de la inceput si acum l-a si lovit febra asa ca a decia sa incheie calatoria in Aldorf. Noi am continuat drumul apre Interlaken, oprirea noastra fiind orasul Sachseln dupa 105km si vreo 750m diferenta de nivel. Nimic spectaculos azi, doar un superb traseu pe malul apei si un loc de campare traznet. Am incercat iara varianta cu fermierul dar de data asta am foat directionati catre malul lacului unde ni s a zis ca avem voie sa campam sau cel putin sa dormim. Si ce am gasit pe mal, un loc de scaldat, bancute loc de gratar si 2 hamace, si cand te gandeati ca luam in calcul sa stam la camping… dupa o baie binemeritata in lac, am avut parte si de un dublucurcubeu ai am incins si in joc de carti, iar dormitul sub cerul instelat mi-a cam facut ziua de nota 10 :).

Ziua 6 – 108 km cu 1500m elevatie din Sachseln pana in Steg-Hohtenn si Denner cel mai ieftin supermarket

Parasim locul de campare dis de dimineata si ne indreptam spre Denner, cel mai ieftin supermarket de pana acum. Langa, o super cafenea, pacat ca nu avea si wireless.
Ne facem un minim de cumparaturi si ii dam la deal spre Interlaken, cam vreo 48 de km pana acolo cu vreo 800m elevatie. Coborarea spre Interlaken a fost super faina si privelistea superba. Este un oras mare, turistic, ceva cam aglomerat peentru gusturile noastre asa ca nu stam mult aici. Profitam de un wifi gratuit al unei terase ai apoi fugim spre Spietz unde ne oprim la o bere si apoi directia Kandersteg. De aici 25 de km cu 750m elevatatie, un fleac 😛

Din Kandersteg trebuie sa prindem un tren pana in Goppenstein de unde vom cobora Steg iar in ziua urmatoare ii dam spre Sion si Monterux si Lausane, sau cel putin asta era planul.
Am si prins acel tren, ultimii 4 km pana la gara fiind o super catarare :D. Trenul este un fel de ferryrail plin de masini si cu un vagon de bicle si motoare in fata, chiar super!
Am incheiat ziua la probabil cel mai ieftin camping din elvetia, in Steg-Hohtenn, Rhone Camping.

Ziua 7 – 105 km cu 1800m elevatie din Steg-Hohtenn pana langa Chamonix  (Le Tour)

Am plecat din Steg, camping Rhone cu gandul de a ajunge in Montreux. Ar fi trebuit sa fie ziua noastra de odihna, 100km cu vreo 200m urcare si vreo 400 coborare, adica mai mult plat si la vale.
Dupa vreo 60km plictisitori si cu vant din fata de numai relaxare n-a fost, ne oprim la o bere/cola/cafea pe marginea drumului.
Studiind harta, si lui Nicu ii vine o idee geniala, ce ar fi sa mergem in Chamonix? Instant aderam cu totii la idee caci parea mult mai aventuroasa decat zona prin care ne-am plimbat astazi. La o prima cautare pe Google Maps, ne mai ieseau 48km cu inca 1500m elevatie, un fleac :P. Nu ne-am lasat descurajati si uita-ne impingand la deal pe niste serpentine ametitoare. Am avut parte si de offroad caci traseul ales avea si o bucata de 4-5 km de forestier, numai bine pentru a resurscita finalul excursiei noastre. Trecem intr-un final granita, pe la 19:30 si stim ca mai avem putina urcare si apoi numai coborare. In punctul cel mai inalt inainte sa inceapa coborarea, ne intslnim cu Radu, un roman stabilit in Germania care ne indica un fain loc de cort, gratis in Le Tour cu cativa km inainte de Chanmonix. Si ce loc de cort fain, chiar ca a meritat!

Ziua 8 – 90 km cu 750m elevatie din Le Tour (langa Chamonix) pana inainte de Hebere-Poche.

Ne trezim in creierii muntilor cu aproape vedere la Mont Blanc. Zic aproape caci trebuia sa coboram putin din locul de campare pentru a-l vedea. Locul indicat de Radu a fost super fain, mai ales ca ne-am curatat/revigorat putin in rau si nici nu am dormit rau. Putin frig dar a mers.
Pana in Chamonix numai la vale. Ne-am oprit direct in centru la o cafea si un corn.
Chamonix arata foarte bine, si toate localitatile de pe valea respectiva. Ca si oras turistic chiar imi place. Dupa cafea ne-am tot gandit ce sa fcem si prospectul unei ture de mtb chiar ne suradea. Ca sa inchiriezi bicla de mtb este cam 50eur pe 4 5 ore dar se pare ca am nimerit intr o perioada in care cabinele nu merg asa ca o lasam balta. Aveam varianta sa inchiriem bicle electrice dar parca nu le a venit inca momentul, nu pt noi.
Ne mai oprim la o terasa sa mancam ceva si facem planul. Mergem pana in Hebere si de acolo a 2 zi pana la Thonon-les-Bains si apoi Geneva. Pana in Hebere avem inca 75km cu 750m elevatie si ceasul indica deja ora 14. Ne urnim greu si valaurim putin pe niste carari de mtb. Mtb cu bicla de turing, nu e o premiera :). Ajungem seara inainte de lasatul intunericului unde gasim cu greu un loc de cort, chiar fain, singurol loc neimproprietarit :). Mancam si stam la povesti pana ne ia somnul.

Ziua 9 – 75 km cu 800m elevatie din loc campare de langa Hebere-Poche pana in Geneva.

Probabil cea mai plictisitoare zi :). Dam la deal vreo 400m pe Route de la Champs, apoi la vale pana la lacul lemans unde facem si o baie bine meritat. Apoi ii dam agale prin arsita pana in Geneva, cu mici opriri pe drum 🙂 si o baie bine meritata in Leman. La o prima privire, Geneva nu este genul meu de oras, prea aglomerat, prea metropola. In schimb, daca iti place viata de noapte, s-ar putea sa ai ce face pe aici ;), dupa 12 noaptea nu mai vedeai om treaz pe strada, si strazile erau pline… Am dormit cu greu intr-un parc pana cand ne-am mutat in gara deoarece trebuia sa prindem eurotrenul de 5 dimineata spre Milano.

Ziua 10

Speram la o zi mai banala, fara prea multe surprize, dar nu a fost asa. Se pare ca Elvetienii is foarte stricti si respecta cat se poate de bine regulile. Pe motivul asta era sa nu mai ajungem cu trenul in Milano deoarece nu aveam voie in tren cu bicicletele fara rezervare facuta anterior, desi online, asa cum am achizitionat noi biletele, nu aveam cum sa rezervam si loc de bicicleta. Foarte neplacut sa fi refuzat in gara la ora 5 dimineata de catre un sef de tren ciufut, asta dupa ce ai dormit cam 1-2 ore in acea noapte si cand vezi ca esti singurul biciclist de pe peron si trenul are locuri speciale de biciclete… de asta iubesc Romania, chiar nu aveai cum sa te lovesti de un astfel de refuz.

A trebuit astfel sa schimbam 3 trenuri pana in Milano, sa ne milogim de 3 sefi de tren si sa ajungem cu intarziere. Dar bine ca am ajuns caci altfel o cam dadeam rau in bara asa, pe final de excursie :).

De aici scenariu repetitiv si anume mergi la magazin bricolaj, apoi cu bubblewrap-ul la aeroport, impacheteaza bicla si ia-ti zborul pana acasa.

Ne-am cam promis ca asta a fost ultimul #EurobikeTripe cu avionul caci toata treaba cu impachetatul si despachetatul este prea enervanta ca sa o mai repetam. Daca cumva EuroBikeTrip se muta in alt continent, atunci iara apelam la serviciile unei linii aeriene, dar altfel nu. Deja in facut in miniplan pentru aventurile de anul viitor dar il pastram secret.

Pana atunci, va lasam mai jos materialul foto/video din tura si speram sa aveti si voi in plan astfel de aventuri. Enjoy!