Tag Archives: Bikepacking

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Switzerland by bike #EuroBikeTrip2017

#EuroBikeTrip de anul asta a venit cu un #VisitSwissAlps sau altfel zis #SwitzerlandByBike.

Probabil cel mai fain #EuroBikeTrip de pana acum, dupa parerea mea. Cred ca muntii inalti au avut ceva de-a face cu asta.

Deja suntem la a 4 editie si putem spune ca a devenit o traditie ca la sfarsitul primaverii sa fugim 1-2 saptamani cu bicla prin Europa. Daca prima data ni s-a parut ceva complicat din punct de vedere al logisticii si planificarii, anul asta parca nu s-a mai pierdut deloc atata timp cu organizarea turei si ne-am aruncat cu capul inainte. Intradevar ne-am furat-o de 2 ori asa cum veti vedea din randurile de mai jos si neprevazutul face parte din aventura, de fapt, face aventura :D.

Acestea fiind zise va relatam mai jos intamplarile din cele 10 zile dintre care 8 de bici. efectiv :).

Inainte de povestea efectiva, ca sa primiti macar esentialul tehnic si logistic inainte de a va plictisi cu povestea, regasiti la linkul de mai jos planificarea initiala a traseului Planificare Traseu sub forma unui document precum si lista de bagaje aproximative la acest link Lista Bagaje. Ca si bagaje, ar fi cele din imaginea de mai jos:

Haine & lenjerie:

  • 2 perechi de pantaloni lungi, cat mai usori dintre care una de polar subtire;
  • 2 bluze cu maneca lunga + 1 pelerina;
  • 1 geaca subtire de puf;
  • 6 tricouri sintetice dintre care unul cu maneca lunga;
  • protectii maini si picioare pentru vant sau ultraviolete;
  • 6 perechi de chiloti si 6 perechi de sosete (gasiti unde sa le mai spalati pe drum);

Electronice: 1 incarcator telefon + alte 2 cabluri de date; 1 ceas cu gps + incarcator; 2 lumini bicla fata spate; 1 frontala; 2 camere gopro; 1 telefon; 2 powerbankuri in total cumulant 20000mAh; 1 eBookreader;

Igiena & stuff: pasta + periuta de dinti, sapun, 3 plicuri de sampon, 1 tub lotiune soare, 1 tub voltaren, cateva betisoare de urechi, servetele umede, 1 deodorant, 1 gel de curatat maini, 1 prosop.

Alte necesitati: sac de dormit + izopren + perna gonflabila, 1 trusa de prim ajutor (bandaje, plasturi, pastile, betadina etc), 1 multitool, cateva sarme si soricei de plastic, 1 briceag multifunctional, 2 camere, kit de pana, tub mic de ulei, 1 pereche manusi bicla, casca bicla, 2 chingi pentru asigurarea bagajului si a altor lucruri agatate pe bicla.

Cam acesta a fost tot bagajul indesat intr-un cob si 2 genti mai mici de cadru. De carat maic aram mancare si apa in 2 bidoane.

Bicla fara mancare si apa avea undeva la 23-24 de kg si cu mancare si apa ajungea la 27-28 cel mai probabil, si de aratat arata in felul urmator:

Ca si cifre, aventura noastra a cumulat cam 750km cu 10500m diferenta de nivel in cam 8 zile de biciclit efectiv :).

Ziua 1 – Eurobiketrip 2017 Switzerland, here we come!

Plecarea a fost pe 19, vineri, cu avionul de 14 :D, directia Milano. Planul este sa facem partea sudica a Elvetiei cum veti vedea in randurile de mai jos. Bagajul, ca de obicei, bicla pregatita de sosea, coburi, haine pt 1 saptama merg toate impachetate bine in folie si o geanta de la btwin. Daca aveti de gand sa calatoriti astfel, va recomand sa va impachetati cat mai bine bicicleta. Sa stiti ca se cam poarta cu ea ca cu sacul de cartofi ;). Noi am ajuns cu bine, si biclele lafel. Le asamblam imediat ce iesim din aeroport, ne punem bsgajul pe bicla sii ii dam spre gara. Planul initial era sa mergem pe bicle pana in Como dar prognoza meteo ne-a pus pe ganduri asa ca o sa luam un tren. Ion deja facusecrezervare la un apartament pe booking, cam scump totusi. Dupa ce ratam cateva trenuri caci am incurcat garile in Milano, mai mai sa pierdem si rezervarea :(. Ion sta pe telefon tot drumul pana in Como fapt pt care tot vagonul ne cunostea cazul :)). Pana la urma totul se rezolva, gazda ne asteapta si avem unde sa dormim. Seara iesim sa mancam undeva unde pleteai bautura si mancai cata pizza puteai :D…am mancat fix o 🍕. In prima zi nu cred ca am biciclit mai mult de 10-15 km asa ca nu o luam in calcul :D.

Ziua 2 – 87 cu 1050 elevatie din Como pana in Bellinzona.

Aici incepe cu adevarat aventura noastra cicloturistica si pare sa o fi nimerit caci Elvetia inca de la granita este superba si plina de piste de biciclete. Din Como pana in Bellinzona ai de urcat si de coborat in egala masura si entuziasmul creste pe masura ce din spatele mutilor inverziti rasar cei inzapeziti. Abia astept zilele ce urmeaza.
Preturile is ridicate, asa cum ne asteptam iar loc de campare ioc, asa ca in a 2-a seara am stat intr-un camping pentru “doar” 62 de franci – 2 corturi mici si 4 peraoane.

Ziua 3 – 87km cu 20000m elevatie din Belinzona pana in Andermatt

Stiu ca ma repet dar aici chiar a inceput eurobiketripul cu pasul Gottard si trecerea pe la 2000m care vine la pachet cu o supercatarare de 1000m in doar 10km si o superba coborare pana in Andermatt. Bilantul zilei a fost de 87km cu 20000m elevatie, not bad :D, iar de campat am gasit cel mai traznit loc. Aici, daca pamantul nu este la 90 de grade, este propietatea cuiva si nu prea ai unde sa pui cortul odata ce ai coborat sub 2000m. Asa ca noi, odata ajunsi pe la 1700m a trebuit sa ne suim pe un tunel efectiv prin care trecea drumul ai sa punem acolo cortul, langa un alt tunel pe unde trecea trenul. Traznit loc de cort dar si a servit scopul 😀

Ziua 4 – 76 km cu 1800m elevatie din Andermatt pana in Aldorf cu un ocol pe la si un Susten Pass inchis

Ne trezim dimineata doar sa ne mai minunam inca odata de locul de cort gasit aseara. Incepem sa ne strangem catrafusele in timp ce muncitorii de sub noi isi reluau rutina zilnica. Intre timp Nicu tocmai ce da peste o capusa mufata bine la piciorul drept, poate si deaia ia dat asa bine la deal, pedalau pe rand :)). Ma pun cu Ion sa il operam si in scurt timp ii divortam pe cei doi. Terminam de strans si plecam mai departe. Coboram rapid in Goghenen si ne oprim la Coop, reteaua locala de supermarketuri, nu tocmai ieftine ;). Gata cu cafenelele si breakfasturile pe la restaurante ca nu renteaza. Cu 10 franci mi-am luat mancare pt toata ziua 🙂 pe cand la o cafenea ii spargeam pe toti pe o cafea si un corn cu unt.
Dupa ce mancam, ne facem si planul. Ion cu Vlad raman la odihna in oras si eu cu Nicu ii dam la deal pana la lacul Goscheneralpsee 9 km cu 700m elevatie, un fleac dupa ziua de ieri. Ajungem cam intr-o ora. Sincer, a meritat tot efortul, privelistea este superba oriunde te-ai uita :D. Coboram in viteza ca sa ii recuperam pe ceilalti si sa ne indreptam spre Sustenpass o alta minune de trecatoare la vreo 2200m. Si asta vine la pachet cu vreo 15km si 1300m elevatie asa ca ne facem curaj si ii dam, asta pana la vreo 1900m unde suntem intorsi din drum de echipele de dazapezire. Zapada de 5m in pass, care urmeaza sa fie deschis peste 2 saptamani. De suparare bem o bere si coboram in viteza pana a jos unde ne asezam la o cafenea cu wireless ca sa reconfiguram traseul. Din pacate nu avem multe variante asa ca renuntam la Zermatt. Odata stabilit traseul, plecam in cautarea locului de cort. Usor de zis greu de facut. In Elvetia, asa cum am mai zis, orice metru patrat care nu este la 90 de grade este al cuiva. Nu prea intra vorba de wildcamp aici. Ziua de ieri cand am dormit pe tunel a fost cam exceptie. Da, pe la 2000m mai gasesti da jos cam greu. Mergem ceva spre Aldorf si tocmai cand ne-am pierdut orice speranta in ospitalitatea Elvetiana, caci am intrebat vreo 2 proprietari daca ne lasa sa punem cortul dar fara succes, dam peste un nenea femier cu fiesul care ne primesc la ei in ograda si ne mai dau si 2l de lapte abia procesat. Super, ma exista speranta!

Ziua 5 – 105 km cu 750m elevatie din apropiere de Aldorf pana in Sachseln

Si despartirea de Vlad. Se pare ca si de data asta vlad ne paraseste la jumatatea turei 😦 sper sa nu devina o traditie… nu s a simtit bine de la inceput si acum l-a si lovit febra asa ca a decia sa incheie calatoria in Aldorf. Noi am continuat drumul apre Interlaken, oprirea noastra fiind orasul Sachseln dupa 105km si vreo 750m diferenta de nivel. Nimic spectaculos azi, doar un superb traseu pe malul apei si un loc de campare traznet. Am incercat iara varianta cu fermierul dar de data asta am foat directionati catre malul lacului unde ni s a zis ca avem voie sa campam sau cel putin sa dormim. Si ce am gasit pe mal, un loc de scaldat, bancute loc de gratar si 2 hamace, si cand te gandeati ca luam in calcul sa stam la camping… dupa o baie binemeritata in lac, am avut parte si de un dublucurcubeu ai am incins si in joc de carti, iar dormitul sub cerul instelat mi-a cam facut ziua de nota 10 :).

Ziua 6 – 108 km cu 1500m elevatie din Sachseln pana in Steg-Hohtenn si Denner cel mai ieftin supermarket

Parasim locul de campare dis de dimineata si ne indreptam spre Denner, cel mai ieftin supermarket de pana acum. Langa, o super cafenea, pacat ca nu avea si wireless.
Ne facem un minim de cumparaturi si ii dam la deal spre Interlaken, cam vreo 48 de km pana acolo cu vreo 800m elevatie. Coborarea spre Interlaken a fost super faina si privelistea superba. Este un oras mare, turistic, ceva cam aglomerat peentru gusturile noastre asa ca nu stam mult aici. Profitam de un wifi gratuit al unei terase ai apoi fugim spre Spietz unde ne oprim la o bere si apoi directia Kandersteg. De aici 25 de km cu 750m elevatatie, un fleac 😛

Din Kandersteg trebuie sa prindem un tren pana in Goppenstein de unde vom cobora Steg iar in ziua urmatoare ii dam spre Sion si Monterux si Lausane, sau cel putin asta era planul.
Am si prins acel tren, ultimii 4 km pana la gara fiind o super catarare :D. Trenul este un fel de ferryrail plin de masini si cu un vagon de bicle si motoare in fata, chiar super!
Am incheiat ziua la probabil cel mai ieftin camping din elvetia, in Steg-Hohtenn, Rhone Camping.

Ziua 7 – 105 km cu 1800m elevatie din Steg-Hohtenn pana langa Chamonix  (Le Tour)

Am plecat din Steg, camping Rhone cu gandul de a ajunge in Montreux. Ar fi trebuit sa fie ziua noastra de odihna, 100km cu vreo 200m urcare si vreo 400 coborare, adica mai mult plat si la vale.
Dupa vreo 60km plictisitori si cu vant din fata de numai relaxare n-a fost, ne oprim la o bere/cola/cafea pe marginea drumului.
Studiind harta, si lui Nicu ii vine o idee geniala, ce ar fi sa mergem in Chamonix? Instant aderam cu totii la idee caci parea mult mai aventuroasa decat zona prin care ne-am plimbat astazi. La o prima cautare pe Google Maps, ne mai ieseau 48km cu inca 1500m elevatie, un fleac :P. Nu ne-am lasat descurajati si uita-ne impingand la deal pe niste serpentine ametitoare. Am avut parte si de offroad caci traseul ales avea si o bucata de 4-5 km de forestier, numai bine pentru a resurscita finalul excursiei noastre. Trecem intr-un final granita, pe la 19:30 si stim ca mai avem putina urcare si apoi numai coborare. In punctul cel mai inalt inainte sa inceapa coborarea, ne intslnim cu Radu, un roman stabilit in Germania care ne indica un fain loc de cort, gratis in Le Tour cu cativa km inainte de Chanmonix. Si ce loc de cort fain, chiar ca a meritat!

Ziua 8 – 90 km cu 750m elevatie din Le Tour (langa Chamonix) pana inainte de Hebere-Poche.

Ne trezim in creierii muntilor cu aproape vedere la Mont Blanc. Zic aproape caci trebuia sa coboram putin din locul de campare pentru a-l vedea. Locul indicat de Radu a fost super fain, mai ales ca ne-am curatat/revigorat putin in rau si nici nu am dormit rau. Putin frig dar a mers.
Pana in Chamonix numai la vale. Ne-am oprit direct in centru la o cafea si un corn.
Chamonix arata foarte bine, si toate localitatile de pe valea respectiva. Ca si oras turistic chiar imi place. Dupa cafea ne-am tot gandit ce sa fcem si prospectul unei ture de mtb chiar ne suradea. Ca sa inchiriezi bicla de mtb este cam 50eur pe 4 5 ore dar se pare ca am nimerit intr o perioada in care cabinele nu merg asa ca o lasam balta. Aveam varianta sa inchiriem bicle electrice dar parca nu le a venit inca momentul, nu pt noi.
Ne mai oprim la o terasa sa mancam ceva si facem planul. Mergem pana in Hebere si de acolo a 2 zi pana la Thonon-les-Bains si apoi Geneva. Pana in Hebere avem inca 75km cu 750m elevatie si ceasul indica deja ora 14. Ne urnim greu si valaurim putin pe niste carari de mtb. Mtb cu bicla de turing, nu e o premiera :). Ajungem seara inainte de lasatul intunericului unde gasim cu greu un loc de cort, chiar fain, singurol loc neimproprietarit :). Mancam si stam la povesti pana ne ia somnul.

Ziua 9 – 75 km cu 800m elevatie din loc campare de langa Hebere-Poche pana in Geneva.

Probabil cea mai plictisitoare zi :). Dam la deal vreo 400m pe Route de la Champs, apoi la vale pana la lacul lemans unde facem si o baie bine meritat. Apoi ii dam agale prin arsita pana in Geneva, cu mici opriri pe drum 🙂 si o baie bine meritata in Leman. La o prima privire, Geneva nu este genul meu de oras, prea aglomerat, prea metropola. In schimb, daca iti place viata de noapte, s-ar putea sa ai ce face pe aici ;), dupa 12 noaptea nu mai vedeai om treaz pe strada, si strazile erau pline… Am dormit cu greu intr-un parc pana cand ne-am mutat in gara deoarece trebuia sa prindem eurotrenul de 5 dimineata spre Milano.

Ziua 10

Speram la o zi mai banala, fara prea multe surprize, dar nu a fost asa. Se pare ca Elvetienii is foarte stricti si respecta cat se poate de bine regulile. Pe motivul asta era sa nu mai ajungem cu trenul in Milano deoarece nu aveam voie in tren cu bicicletele fara rezervare facuta anterior, desi online, asa cum am achizitionat noi biletele, nu aveam cum sa rezervam si loc de bicicleta. Foarte neplacut sa fi refuzat in gara la ora 5 dimineata de catre un sef de tren ciufut, asta dupa ce ai dormit cam 1-2 ore in acea noapte si cand vezi ca esti singurul biciclist de pe peron si trenul are locuri speciale de biciclete… de asta iubesc Romania, chiar nu aveai cum sa te lovesti de un astfel de refuz.

A trebuit astfel sa schimbam 3 trenuri pana in Milano, sa ne milogim de 3 sefi de tren si sa ajungem cu intarziere. Dar bine ca am ajuns caci altfel o cam dadeam rau in bara asa, pe final de excursie :).

De aici scenariu repetitiv si anume mergi la magazin bricolaj, apoi cu bubblewrap-ul la aeroport, impacheteaza bicla si ia-ti zborul pana acasa.

Ne-am cam promis ca asta a fost ultimul #EurobikeTripe cu avionul caci toata treaba cu impachetatul si despachetatul este prea enervanta ca sa o mai repetam. Daca cumva EuroBikeTrip se muta in alt continent, atunci iara apelam la serviciile unei linii aeriene, dar altfel nu. Deja in facut in miniplan pentru aventurile de anul viitor dar il pastram secret.

Pana atunci, va lasam mai jos materialul foto/video din tura si speram sa aveti si voi in plan astfel de aventuri. Enjoy!

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajuns in culmea aia mai de sus si am vazut Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caci de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem peste langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. Urmam marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajul tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltul cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!