Tag Archives: campulung

Iezer Mountains awesome over 1000m descent

This video is from a few months back when we did an awesome descent in Iezer-Papusa mountains, probably the coolest there is there. There are lots of trails but this one is the best here and its very long, over 10km and over 1000m of descent :D. For more info about this trail or other trails in Iezer-Papusa mountains, also check out this: Iezer-Papusa Enduro Singletrack or this Enduro bikepacking in Iezer-Papusa :D. Enjoy the video and ride safe! Link to track here!



This is a short video edit and some pictures from this weekend, shredding the trails @ Ciocanu MTB Trails, Bughea de jos, Arges.
Beautiful sunny day, with dry lose trails. Perfect for skidding around in every corner. You can find 2 of the tracks here, and here :D. Enjoy and ride safe!

Iezer mountains skitouring day

Iezer mountains skitouring day. This happen on Sunday. The avalanche risc was a bit high because of the heavy snow so we decided on a more mellow terrain that implies no such risk. We went from Voina Mountain hut, near Campulung to almost Batrana peak in Iezer mountains on so called Plaiul lui Patru. It is a beautiful skitouring track that takes you to the ridge of Iezer mountains an an nice accessible “ridge”. You can find the track here. Next time in Iezer mountains, probably we will do the classic refuge ride :D.Ā Until next time, ride safe!

Ciocanu MTB Trails end of season ride

Last ride in many more frames,Ā #ciocanumtbtrailsĀ at its bestĀ šŸ¤˜. Riding, crashing, laughing and having fun, This is what it’s all about, except the second word. Until next time, ride safe!Ā šŸšµā€ā™‚. Foto credit: Cristina IonĀ šŸ‘

P.S. next articles and movies will include snowĀ ā›·šŸ”šŸ˜Ž

#trailridingĀ #verticalridingĀ #singletrackĀ #enduromtbĀ #mtbĀ #funride

Ciocanu mountain bike trails late autumn ride

Ciocanu mountain bike trails late autumn ride with beautiful colors, friends, fun trails and a bit of rain. It’s all you need to have fun. We made 4 runs and on the forth one we took some pictures on the main trail. In first video you can see a second best trail :D, a nice one, wit a flow line that ends up between Bughea de Jos houses.

After the 4 runs we stayed in the village for a beer and some trail stories.

The season ain’t over yet! Ride safe!


Last weekend we have been to Ciocanu mountain bike trails, near Campulung, Bughea de Jos, Arges county.

There, you can find some nice trails done by the local riders community. There are a sum of 4 tracks there, that average from 2 to 3 km long and with an elevation between 300m and 400m meters.

Are dirt trails, with some nice features done to them, like small drops, switchbacks and some natural roots section. Because of the altitude (starts at 800m), and that all tracks run thru forest, they are a good alternative to a bad weather day.

There is no shuttle there or cable for that matter but there is a forest road that takes you right to the starting point of the tracks.

We did a day and a night descent there. It is nice to descent a track at night. It’s like the track is totally new, like you discover it then, way more fun than the day descent. So, when you get tired of doing a trail, try to do it by night, rediscover that trail :D.

Bellow you will find movies and pics from there, and at this link, an older article that includes track and other footage. Enjoy!

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos šŸ˜‰

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

Despre cum ti-ai putea petrece un miniconcediu

Cred ca modul in care au trecut ultimele 5 zile a fost chiar deplasat. Nu mi se pare normal sa ai parte de ture faine de biciclit 5 zile la rand. Este de-a dreptul egoist, si asta in conditiile in care cu nici o saptamana inainte petreceai o saptamana de biciclit prin Alpii Elvetiei sau pe la poalele Mont Blanculuiā€¦.

Mda, ar parea ca hobby-urile devin un job full time dar nu este asa. Totul tine de organizare si de dorinta absoluta de a face ceva cu timpul liber, ceva care sa iti faca placere, ceva care sa ramana mult timp activ in mintea ta :). Cam asta este principiul dupa care ne ghidam atunci cand ne gandim cum sa ne petrecem tipul liber :D.

Pe principiu asta am reusit sa ne petrecem intr-un mod mai mult decat regulamentar ultimele 5 zile.

Am inceput de joi cu o tura pe cararile de MTB de la Ciocanu, Bughea de jos. Oricand merge o tura pe la Ciocanu, distractia este la ea acasa si nu ai cum sa dai gres cu cararile de acolo. Va lasam mai jos cateva segmente de pe cararea in cauza. Si alte detalii le gasit la postarea anterioara privind cararile de la ciocanu, aici: Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR.

Vineri nu a fost zi libera dar am trisat putin, poate putin mai mult, si in prima parte a zilei am dat o fuga la Sinaia pentru a ne da pe traseele amenajate ce coboara de la cota 1400. Traseele sunt faine si nu chiar usoare. A fost cam proba de supravietuire pentru noi, mai ales ca a plouat cu o seara inainte si cel putin pe traseul Fery Trail faceai un usor patinaj artistic :). Ce pot spune este ca traseele merita, si sunt atat distractive cat si bune de antrenament ;).

Sambata deja am venit cu ceva nou si anume o tura in preajma lacului Sfanta Ana. Am incercat traseul de la vechiul concurs Tusnad Mtb dar am reusit sa balaurim ceva mai mult deoarece nu avem un track incarcat pe GPS si ne-am miscat dupa Bikemap si cum semnalul GSM nu era la el acasa prin acele zone, am cam dat gresi de cateva ori :). Totusi, toata aventura a meritat, zona este superba si foarte salbatica. Ne-au aparut in cale multi serpi, o bufnita, un ras (lynx) precum si 2 ursuleti. Poate un pic prea salbatica decat ne asteptam dar totusl s-a terminat cu bine. Nu avem doveazi fotografie dar va rugam sa ne credeti pe cuvant :P. Linkul cu traseul il aveti AICI. Noi dupa tura asta am dormit in Bran pentru a ne putea petrece si a 2-a zi in zona.

Duminica am propus un recovery ride pana la cabana Curmatura dar nu a fost chiar asa. BTW, locul a devenit muuuult prea aglomerat pentru gusturile noastre. Eu cel putin am sa evit pe cat posibil turele la aceasta cabana in weekenduri. Coloana de masini parcate era de la Gura Raului (Zarnesti) pana la bariera parcului natural departe in prapastii. Mult praf si prea multe gratare :(.

In fine, ne-am continuat traseul si am facut tura mai interesanta cu 2 coborari de-a dreptul bestiale pe marcaj punct galben respectiv Cruce Galbena adica marcajul de te coboara in Prapastii, ceva mai usor si mai practicabil inclusiv cu bicla de XC si marcajul ce te coboara la Fantana lui Botorog care are cateva sectiuni de-a dreptul bestiale. Pe acesta l-as incadra clar la enduro ca si dificultate. Linkul cu activitatea de duminica il aveti aici direct de pe contul de strava al lui Tiberiu.

Dupa ā€œrecovery rideā€ de duminica a venit si tura de final de miniconcediu si am ales Muntii Iezer de data asta. Am vazut la Petre o tura faina, nici grea nici usoara care urca pe Portareasa in Iezer pana la vreo 1500 si apoi cobora in Bughea de Sus. Tura facuta de Petre o puteti vizualiza la acest LINK, pe canalul lui de youtube šŸ™‚. Am zis ca o sa combinam tura si cu o urcare la Ciocanu dar nu a fost sa fie. Dupa ceteva balaureri deoarece sunt multe forestiere si drumuri de exploatare in Iezer, ce pot fi usor incurcate, reusim sa ducem tura la bun sfarsit si sa ajungem pe la ora 18 la masini in Bughea de Jos.

Tura s-a dovedit bestiala si desi am balaurit ceva imediat ce am inceput coborarea si am dat in niste drumuri de exploatare cu greu ciclabile, dupa sectiunile nasoale a inceput si partea faina, coborare in viteza pe carari super faine si un peisaj mioritic de toata frumusetea. Recomand tura, dar neaparat cu track incarcat pe un dispozitiv GPS si asteptati-va si la pushbike si eventual la mers pe bicicleta la vale caci are cateva coborari mai provocatoare :). Liknul cu trackul traseului il aveti AICI.

Va lasam mai jos ce material foto/video am putut aduna (foto credit Gabriela & Tiberiu). Revenim cat de curand cu detalii din #EuroBikeTrip2017 #VisitSwissAlps :D. Pana atunci, ride safe!

Iezer de primavara

Din seria oameni si melci a iesit Iezerul de primavara, asta in pregatirea turei ce va urma :).

Nu stiam daca mai apucam sa mergem in Iezer. Din punct de vedere al zapezii, nici nu stiu daca sa zic ca este un sezon mai bun sau mai rau. Anul trecut am schiat pana la sfarsitul lui mai, anul asta am dubii. Am tras anul trecut de Sinaia si Bucegi cat s-a putut dar anul cred ca trebuie sa ne orientam spre alte meleaguri…

Totusi, cum am prins ocazia am si fugit in Iezer. La inceput de saptamana pe meteoblue arata 10-15 sau chiar 20 de cm de zapada proaspata. Mai pe joi s-a schimbat si a reiesit prognoza aproape reala, 5-10 cm si vant puternic de 40-50 km. Cu prima au nimerit-o dar cu vantul sincer nu. Am prins un vant usor si mai mult cald, numai bine sa poti urca in tihna la refugiu.

Pretendentii la tura am fost doar eu si cu Bogdan A. cautatorii de pudra, si cu deviza asta am carat schiurile in carca 3 ore de la Voina pana in golul alpin la stana din Iezer pe cruce albastra. Din cauza prognozei de vant am luat-o pe aici caci am zis sa nu ne bata vantul pe toata Vacarea, si bine am facut caci a parut mai scurt si pe la ora 14 eram la refugiu, numai bine sa ne odihnim si sa bagam 2 ture inainte de culcare.

Ne adjudecam locurile in refugiu, desi nimeni nu ne va tine de urat, infulecam ceva rapid si ii dam la deal pe cei 10cm proaspat ninsi si pe o vreme nesperat de buna. Bagam 2 urcari si 2 coborari cat sa ne epuizam destul si sa ne taram usor pana in sacii de dormit. Faina zi si cu o vreme nesperat de buna. Traseul pe cruce albastra nu este chiar atat de rau si de la iesirea din padure am putut pune schiurile in picioare chiar daca am mai mers si pe smocuri de iarba si le-am mai dat jos putin inainte de ultimul traverseu pana la refugiu.

Oricum pe Vacarea am fi facut o vesnicie si nici urcarea pe forestierul innoroit nu mai pare asa atragatoare. Vacarea este pentru coborare si daca o prinzi cu zapada nu cum am prins-o noi te distrezi maxim pe acolo.

Adormim cu burtile pline si sorbind putine tuica gasita in geamul refugiului. Am vruti si noi sa aducem o dusca dar se pare ca la Voina au ramas fara tarie pe gerurile astea :))). Bogdan A. pune niste muzica de cabana si adorm instant inainte de termen. Dimineata ne trezim la timp sa prindem cel mai fain rasarit si incepem sa ne pregatim usor, usor pentru urcarile ce vor urma, nu multe la numar. Prima tura o facem peĀ un soare superb ce razbea printre 2 plafoane de nori, unul sub noi si unul deasupra. A 2 a tura, vremea inca tine si ma ambitionez sa urc pana pe varful Iezer. La scurt timp se ridica si ceata si se duce si momentul meu de glorie asa ca fac slalom inapoi printre pietre si cobor cu coada intre picioare pe principiul better safe den sorry :D.

Mai facem o ultima coborare pe o ceata densa in speranta ca vom prinde o fereastra cat de mica de senin dar nu a fost asa. Cel mai dubios sa te dai prin ceata, iti pierzi mult din simtul orientarii si nu mai sti unde e sus si unde e jos si te trezesti intorcand schiurile la deal…

Stam la refugiu sa ne strangem bagajul si cand vedem ca ceata nu se ridica ii dam spre crucea Ateneului. Noroc cu Bogdan A. si simtul sau de orientare imbatabil ca daca era dupa mine cred ca urcam iara pe varful Iezer :))).

Odata ajunsi la curce mai urcam putin si apoi urmam forestierul de coboara pe Vacarea. Este cam singurul segment schiabil caci in rest zapada este topita si spulberata. Nu e cea mai faina coborare dar este un antrenament bun. Mai facem o pauza la jumatate sa admiram muntii presati de nori, adica prima poza de mai jos. Trebuia sa fiti acolo sa vedeti densitatea norului care reteaza muntele ca sa intelegeti frumusetea momentului. Mai ales cand sti ca din norul ala tocmai ai coborat :).

Pe ultimii 200 de metrii inainte de stana prindem o super zapada si ii dam cateva viraje, probabil cele mai faine din weekendul ce se incheie. Stam la stana sa mancam ce mai avem prin rucsac si apoi ii dam la vale cu schiurile in carca asa cum am inceput… la ora 5 eram la masina. Super tura si super vreme, chiar si cu ceata prin care ne-am intors. Iezerul ramane una din turele consacrate, atat pe schiuri cat si pe bicla. Pana la anul va lasam dovezile de mai jos pentru a va convinge. Enjoy!

Traseul de la Manastirea Ciocanu, Bughea de Jos si o balaureala marca VRR

Weekendul ce tocmai a trecut am ajuns intr-un final la Bughea de Jos si la ale sale trasee amenajate de dl. Geo Simion. Am mai avut noi o tentativa si la inceputul sezonului, dar dupa ce ne-am rupt carca cu o urcare pana la stana Stramtu, nu ne-a mai ars sa mai batem drumul pana la Bughea asa ca am lasa tura pentru alta data. Si uite ca a venit intr-un final. De data asta am facut gasca mare, 2 grupuri, unul de dat la vale si unul de dat la deal. Planul nostru era sa stam in Bughea si sa incercam coborarile ce pleaca de la Manastirea Ciocanu, iar dl geograf Bogdan Andora a pregatit un alt traseu mai aventuros spre Iezer peĀ culmea Papau, si ce traseu aventuros a iesit :))) mai multe detalii la final.

Noi astia lenesi, asa cum am spus, am ramas in Bughea si am reusit sa facem 3 coborari pe traseul amenajat de Geo Simion. Ce sa spunem, am ramas mai mult decat impresionati, chiar s-a muncit si traseul arata bine. Ne-am intalnit pe traseu si cu arhitectul Geo care ne-a povestit de fainele planuri ce le are pentru micul dar potentul deal de la Ciocanu’ :))). Vor aparea si alte trasee si in viitorul apropiatĀ un concurs enduro, probabil una din etapele CNE, poate chiar la anu’. Ce fain ar fi sa avem o etapa a CNE si unul din trasee atat de aproape. Ar fi perfect, imaginati-va ca am avea la 2 ore distanta Sinaia, Poiana, Ciucas si acum Bughea, toate pline de carari faine. Daca in zona ar aparea si niste shutle-uri care sa te duca cat mai sus, ar fi iara ceva de vis, la o adica put fi si niste carute numai sa te duca pana sus :D.

Acum, pe scurt, in zona ar fi 4 trasee, mai mult sau mai putin amenajate si inca se lucreaza, dupca cum permite timpul, la ele. Perspectiva unui concurs de enduro sigur ar mai impulsiona lucrurile. Toate au cam 3km distanta si coboara cam 400m diferenta de nivel plecand de la 800m altitudine si ajungand la 3-400m+. Trebuie avut in calcul diferenta de nivel si la urcare. Prin forte proprii cred ca poti face cam 5 urcari intr-o zi caci vei fi destul de sleit de puteri la final. Noi am reusit sa facem 3 caci am inceput prima urcare in jurul orei 11 si deja la 5 se intunecase. Cat am mai stat de vorba, cat am mai analizat traseul, cat ne-am mai asteptat, aia a fost ziua. Am vrea sa mai ajungem in zona, atat ca sa ne dam cat si ca sa ajutam.

Pentru cine vrea sa il sustina pe nea Geo, poate face mici donatii in contul sau de mai jos. Aveti in vedere ca traseul a fost construit cu scule proprii si fara prea mare ajutor decat din partea comunitatii de rideri din Campulung.

Geo Simion – RO55BRDE030SV20244600300 ā€“ BRD, Sucursala CĆ¢mpulung Muscel.

Pe noi ne-a convins si chiar credem in zona si in ce s-a intamplat aici si chiar vedem un concurs enduro in viitorul apropiat :D.

Acum, revenind la firul povestii, dupa ce am terminat cele 3 coborari, am ajuns la masina ca sa ne facem bagajul si sa ne caram. Intre timp am aflat ca grupul 2 care a plecat spre Iezer pe culmea Papau s-a cam ratacit, mai ales din cauza ca i-a prins noaptea si drumul nu era chiar evident. Ne mobilizam si noi usor si ne ducem in punctul unde au lasat masina, satul Valea Macelarului, un sat foarte animat, trebuie sa il vedeti ca sa ne credeti :P. Ajungem la locul unde si-au lasat masina si constatam ca starea drumurilor nu ne prea permite sa ne ducem mai departe asa ca ii asteptam cuminti la masini. Avem incredere in dl geograf Andora si uite ca dupa 30 de minute de balaureala primim informatia ca au gasit iara traseul si ca se apuca de coborare. ii asteptam cu cozonac si prajituri inca 2 ore si iata ca vin, 3 lumini ratacite in departare, desi erau 4 la umar :))). Bradu a tras lozul “castigator” bazandu-se pe o frontala ce nu a mai pornit-o de cel putin 1 an :))). Lasa ca a rezolvat Gabi problema cu lumina de bicla de 1000 de lumeni šŸ˜€ de batea mai tare decat faza lunga de la Dacia mea :P.

Vin usor inghetati ca a trebuit sa treaca si un rau cu cativa km in urma dar deja ii asteptam cu caldura la maxim in masini. Dupa ce se schimba si ne aranjam in masini, o luam din loc spre Bucuresti si stam la povesti pana acasa. Mai jos aveti asa:

  • Traseu bicicleta culmea Papau parcursa de Andora si brigada diverse: link traseu muchea Papau urcare – doar partea de urcare, coborare e la ghici :))). Atentie, este bine sa parcurgeti zona din golul alpin pe lumina pentru a nu va ratacii. Traseul are 55km si aprox.Ā 1400m elevatie.
  • Link Traseu Ciocanu.
  • Mai multe poze de pe traseul brigazii diverse dar si de la Ciocanu :D.
  • 1 filmulet cu portiunile mai incitante ale uneia din coborarile de pe Ciocanu (cea care intra si in Trofeul Muscelului am impresia). Enjoy!

P.S. Ne-a placut atat de mult la Bughea de jos incat am petrecut si 1 decembrie acolo, pe cararile patriei :). De data asta ne-am dat de 5 ori chiar :D. Hai la multi ani si la cat mai multe ture!

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D. Un alt titlu pentru postarea asta ar fi putut fi “in cautare cararilor ascunse de langa Leresti” caci parca de fiecare data cand mergem pe aici, nu dam peste singletrackurile mult visate :D.

Si de data asta am plecat cu gandul ca nu ne trebuie un track clar, nu avem cum sa nu gasim o carare faina, asa ne-am spus si acum si data trecuta, prin decembrie cand am balaurit pe un track dubios facut probabil din canapea.

Nu a fost rau, a fost interesant, dar dupa ce urci 2 ore parca vrei sa cobori putin mai mult de 10-15 minute :))). Desi, acum ca reflect asupra coborarii, cu putin efort se poate transforma intr-un frumos traseu de DH, dar in lipsta unei instalatii sau a unui drum care sa te scoata deasupra punctuluid e plecare, degeaba.

Am plecat din Bucuresti cu gandul de a face fie traseul pana la Stana Stramtu cu o coborare adecvata, fie traseele de pe langaĀ manastirea Ciocanu fie ambele. Nu prea a iesit nici una nici altaĀ si nu am atinsi decat partial obiectivele propuse :)).

Astfel, iesim pe la ora 8 din Bucuresti eu cu Bogdan si cu Andrei, putin cam lenti ca de obicei. In 2 ore suntem la Campulung si ne vedem intr-o benzinarie cu Tibi si Gabi care au venit de la Pucioasa. Facem un mic plan si ne mutam cu masinile din benzinarie la intrarea in Voinesti (langa mai mult cunoscutul Leresti Ā :D)Ā unde si lasam masinile. Dupa ce ne mai organizam putin bagajele, o luam la drum intorcandu-ne facand prima la stanga pe straduta cu biserica. Urcam putin fata de soseaua principala si intram in drumul spre stana Stramtu la prima trecere pe sub calea ferata, nu departe de biserica. Urcarea incepe bine pe un drum plinĀ de bolovani si iesim rapid intr-un punct de unde se vede frumos orasul Campulung in luminile diminetii. Drumul continua in urcare pana la stana Stramtu, undeva la 1400m. Se intersecteaza si cu alte trasee asa ca cine se duce prima data pe aici e bine sa aibe un track cu el. Tot traseul are vreo 2 pante mai serioase si cu aderenta mai putina unde ne-am chinuit sa stam in sa si cred ca doar Tibi a reusit sa le faca fata. In rest este ciclabil complet si chiar umbrit deoarece merge destul de multĀ prin padure, mai putin la inceput pana intri in ea si la sfarsit, ultima portiune pana la stana.

Odata ajunsi la stana admiram panorama superba. Oriunde te-ai uita ai ce vede, Iezer, Bucegi, Leaota, Crai, Fagaras si orasul Campulung, toate se vad de la stana Stramtu si daca ai noroc de vereme senina, totul este chiar superb! Aici am stat putin sa ne pozam si sa mancam cate ceva si apoi am inceput sa facem planul de coborare. Tot am vazut filmulete cu o coborare bestiala prin zona si tot incercam sa o identificam dar nici de data asta nu am avut noroc. De la stana am tinut-o tot inainte spre padure pana cand drumul a devenit din ce in ce mai abrupt si mai neingrijit… era clar ca nu a mai trecut de mult vreun biciclist pe aici. Atunci era deja prea tarziu ca nici unul dintre noi nu vroia sa se intoarca, asa ca ii dam inainte cu tupeu si reusim sa coboram destul de rapid toata diferenta de nivel de ne-am chinuit sa o facem pana la stana :(… sa dus si singletrackul mult visat. Data viitoare ne luam ghid :)).
Ajungem in Leresti si ne oprim la o carcium pentru o bere regulamentara si pentru a 2-a masa a zilei, sau chiar a 3-a. Ne reorganizam rapid si ne propunem s a o luam spre manastirea Ciocanu. Urcam iara pe deal si mergem pe forestier in urcare usoara si apoi caborare, pana in Bughea de Sus. De aici ne indreptam spre Bughea de Jos dar abandonam planul la iesirea din oras cand vedem ca traseul pe care vroiam sa il urcam era si scurt si marcat ca si coborare. Am zis sa incheiem mai devreme ziua si sa lasam Ciocanu pentru alta tura caci parca nu aveam chef de o alta dezamagire. Nu-i bai, revenim si atunci incercam ceva la sigur, care sa merite.
Oricum, cu zona asta ne vom tot revedea caci are mult de oferit. Si asa planul este sa refacem tura din Iezer si sa o facem si mai epica, cu trecerea in Fagaras dar asta este alta povesteĀ in stadiul “draft”Ā :D.

Pana atunci lasam cateva poze si edit-ul de mai jos si un track alterat caci am pornit gpsul prea tarziu si l-am oprit tot asa… link traseu. Enjoy!

Sfarsitul nu-i aici…

Nu-i aici, sfarsitul nu-i aici, si avem dovezile necesare sa aratam acest lucru :D.

Tura din Iezer a venit mai din timp anul asta ca de, daca si iarna lasa semne ca isi da ultimele rasuflari, am zis ca putem incerca fara probleme Iezerul. Si dreptate am avut caci, am avut parte de cel mai fain ski de tura din sezon :D.

Despre tura am tot povestit cu Tiberiu si Bradu si odata ce am nominalizat un weekend am inceput sa dam de veste despre planul nostru. Astfel am reusit sa il convingem si pe Dinu care ni s-a alaturat pe schie si pe Cristina, Diana, Bogdan si, surpriza, Vlad Bogdan, altul decat subsemnatul si altul decat cel peste care am dat in Ciucasi si in Bucegi. Cum zicea No 2, suntem multi si vom invinge. Deja o sa ne zicem dupa numarul de ordine, No 1, No 2, No 3….. :)))

Prognoza arata bine, 2 zile cu zapada de 5-10 cm inclusiv sambata cand era plecarea. Entuziasmul era la cote maxime iar vineriĀ abia asteptam sa ajung acasa sa imi pregatesc bagajul. Cu greu am indesat tot ce aveam nevoie in rucsacul de 38L si dupa ce am mai discuat cu Bradu si Tiberiu si dupa ce m-am uitat la The Program,Ā asa, ca sa am la ce sa visez, m-am bagat pe la un 12 la somn cu ceasul pus sa sune la 5:20. Am reusit iara sa ma trezesc inaintea alarmei asta dupa un somn sacadat… np, numai bine sa nu plecam in graba. Il iau pe Tiberiu pe la 6 :10 si zburam spre autostrada. Cu Bradu ne gasim pe drum, pe la km 80 si mergem impreuna pana la destinatie, Cabana Voina. Este surprinzator drumul din Pitesti spre Campulung. Acesta se intersecteaza cu aceasi cale ferata de 4 ori si daca ai ghinion, asa cum am avut noi, poti sta la 4 treceri peste calea farata ca sa dai prioritate aceluiasi tren, fantastic :))).

Ajungem cu o intarziere de 20 min la Voina unde Dinu ne astepta cuminte de ceva vreme. Aici incepe forfota dinainte de plecarea efective,Ā cu scos chestii din bagaj, pus la loc, aranjat schiuri, facut schimb de diverse ciurucuri, bagat ceva de haleu prin buzunare si tot asa. Reusim pe la un 10 sa ne urnim din loc. Grupului nostru s-a mai alaturat si Stoica Teodor Cosmin, unchiul lui Vlad Bogdan No 3 , doctor si salvamontist in Campulung, un om de nota 10 care desi ne depaseste in varsta ne-a cam dat-o cu ceasul de la gara pe traseu :))).

Pe carare ne impotmolim putin inĀ noroaiele lasate in urma de cei ce defriseaza in zona, care, la propriu au distrus traseul turistic in prima parte a acestuia. Prin padure pe masura ce urcam incepe sa fulguie frumos si deja gandul ne sta la ce ne asteapta sus la peste 2000m. Ajungem relativ repede la stana de la iesirea din padure unde halim ceva, si asteptam sa ne regrupam. De aici incepe lupta cu ceata care pe masura ce urcam era din ce in ce mai deasa de nu vedeai la 5 m in fata. Ne separam usor doar sa ne regrupam aproape in totalitate mai in fata undeva la peste 2000m. Aici Cosmin ne sfatuieste sa nu incercam sa ajungem la refugiu caci pe ceata asta riscam sa ne pierdem nitel mai mult. Noroc cu Tibireu care si-a incarcat trackul pe gps si care ne-a scos din belea. Ajungem intr-un final, parca dupa prea mult timp la crucea Ateneului si orbecaim putin pe acolo pana dibuim pe unde ar trebui sa coboram cel mai ok. Dupa nici 5 minute ceata se ridica putin si vedem si noi refugiul pentru prima data, dar si superba caldare unde urma sa ne distram de minune :D.

Ajungem cu bine la refugiu si ne acomodam rapid scapand de bagajul greu din spate. Dinu cu Cristina inca aveau sa vina din spate si desi egoistii din noi au luat-o inainte, inca speram ca s-au tinut dupa urmele noastre si vorĀ ajunge curand.

Dupa ce halim ceva, ne gandim ca ar merge totusi un schi rapid si in seara asta asa ca iesim sa vedem cum se arata conditiile. Afara ceata densa, conditii de nota 10. Nu stam mult pe ganduri, punem focile si ii dam la deal cu gandul sa incercam o experienta noua. Pe masura ce urcam, auzim zgomote din creasta, dinspre cruce, si dupa ce urlam putin ii auzim si glasul suav a lu Dinu :))). Brici, a ajuns, impreuna cu alti 5 muntomani ce si ei se pregateau de plecare de la Voina cam in acelasi timp cu noi.

Ii dam linistiti la deal cu speranta ca ne va mai lasa ceata o leaca sa vedem si noi pe unde ne dam. Nici o sansa. Ajungem aproape de creasta dam pieile jos, strangem claparau si haidam. Dupa cateva viraje prin ceata nu mai stiam unde e sus si unde e jos :))) ne intorceam ca betii cu schiurile la deal crezand ca ii dam la vale :))) o experienta de neuitat. Dibuim coborarea si ajungem muuuult mai rapid decat am urcat, la refugiu. Aici, gasca mare, voie buna, se preconiza o petrecere :D. Mai bagam ceva la ghiozdan si ne hotaram sa mai facem o tura, poate asta e mai cu noroc. II dam tare si urcam ceva mai sus de data asta. La 18:30, ultima coborare, conditii lafel de “prielnice” si intunericul incepea sa se lase zdravan. Ii dam usor si grijului la vale si ajugem cu bine la refugiu. Ar mai fi mers si o urcare si o coborare la frontala dar asta fara ceata ca in asa conditii eram cainii surzi la vanatoare :))).

Ne bagam la refugiu si dam drumu la muzica si share la care ce a aduse de pe acasa.Ā Cu totii am invatat geografie in seara aia, cu cate feluri de licori din colturi diferite ale tarii au circulat prin acel refugiu :))). Fain rau, nu iti trebuie club ca sa te simt ca intrun club. E de ajuns o adunatura de oameni voiosi, un numar egal de frontale, un refugiu in varf de munte si multa voie buna stimulata de …

Dupa o trezire timpurie, la 4:30 sa admiram cerul senin si vantul ce batea cu putere, ne bagam iara Ā la somn, parca cu un regret ca nu am incercat si ceva in noaptea aia. A 2-a zi dimineata, trezeirea la 7, bagat ceva la ghiozdan si sus la ture. Am bagat 3 ture superbe, cu urcat pana in creasta, admirat soarele cum rasare dinspre Bucegi si Crai si cu niste coborari faine pe o zapada care te tot indemna sa mai faci inca o tura si inca una si inca una…

Aveam in gand vreo 4 ture dar deja pe la a 3 se intrevedea un nor ce venea dinspre Vacarea. Deja eu si cu Tiberiu ramasesem ultimii la refugiu, nesatui de schi, restul plecasera iar pe Bradu si Dinu ii tot vedeam cum se luptau cu panta pana la crucea Ateneului. Atunci am decis sa incheiem si noi ziua de schi, ne-am bagat la refugiu pentru o ultima masa si apoi ne-am facut bagajul si am plecat. Cand ajungeam la jumatatea pantei pana la cruce deja Bradu cu Dinu nu se mai vedeau si tot atunci ne dam seama ca au uitat catelul in refugiu. Care catel? :))) pai o potaie ce ne-a urmarit de laĀ Voina si a petrecut si el noaptea cu noi la refugiu. L-am uitat inauntru si am inchis si usa :))). Dar norocul era dupa colt, sau mai bine zis sus in creasta si il chemaĀ Stoica Teodor Cosmin doctor si salvamontist :))), unchiul lui Vlad Bogdan No 3. El nu a venit cu noi pana la refugiu ci s-a intors undeva inainte de crucea ateneului doar ca a 2-a zi sa mai faca o tura pe alt traseu. Cand l-am vazut sus in creasta am asteptat sa coboare si i-am spus de potaia uitata in refugiu. S-a dus repede si l-a eliberat :D, deci puteam sa ne continuam si noi urcarea linistiti.

Ajungem intr-un tarziu la cruce sii ii dam inainte cu tupeu prin vantul care tot incerca sa ne culce la pamant. Cand treceam de mamaile de pe la 2300, din varful culmei Vacarea, ii zarim si pe Bradu si Dinu care ne asteapta sa coboram impreuna.

Ne punem schiele si ii dam inainte pe drumul dubios care curand se transforma in cea mai faina “partie” cu un firn inmuiat cum trebuie de soare. Inainte de stana ne prinde din urma si domnu’ Cosmin insotit de Claudiu Calcai, alt muntoman si schior entuziast cu care ma stiam de anul trecut, tot din Iezer, tot de la ski :D.

Stam la stana sa schimbam cateva vorbe si apoi ii dam in josĀ aruncand o privire peste umar la muntele lasat in spate si la aventura ce se apropie de sfarsit. Coborarea ne toaca marunt si ajungem intrun tarziu la Voina, usor indoiti de spate si plini de noroi de pe forestierul distrus de tractoare. Deja regretul ca s-a terminat isi face loc in mintea noastra… dar sigur nu vom sta departe de acest loc prea mult timp….

Va lasam mai jos cu cateva dovezi din tura noastra cea faina, sa va dati seama de pontentialul acestui locĀ pentru skiul de tura. Noi vom face o traditie din aceasta tura, ca si din altele :D.

Trasele din cele 2 zile le gasiti la aceste 2 linkuri: ziua 1, Ā ziua 2.Ā Tura de anul trecut o gasiti aici. Enjoy!



Leresti, balauresti … cu bicicleta pe Dobriasul Mare

Acum 2 weekenduri am plecat sa exploram cararile de pe langa Leresti, sa vedem ce are de oferit Dobriasul Mare in materie de MTB, carari & stuff. Perioada aleasa nu a fost tocmai cea mai stralucita, cand te gandesti ca e 6 decembrie trebuie sa te gandesti si ca o sa dai de ceva zapada… ceva mai multa zapata :)). Asta nu ne-a oprit si parca ne-am fi dorit sa experimentam putin biciclitul pe zapada, chiar daca ne-am fi dorit sa facem lucrul asta dotati cu niste fat-bikeuri care clar ar fi facut altfel fata situatiei. Oricum, a fost fun si cu biciletele din dotare si ne-am descurcat asa cum am putut mai bine. Mai problematic a fost cu trackul ales, pe care l-am cules rapid de pe bikemapĀ cu o seara inainte. Probabil ca daca era vara si nu aveam parte de atata zapada am fi dibuit si o carare cumva desi traim cu impresia ca traseul fie a fost marcat de cineva lafel de nebun ca noi fie a fost facut direct pe bikemap din confortul canapelei de acasa. Treaba se strica exact cand ar trebui sa inceapa coborarea, unde cararea se pierde subit in padure, intr-o zona cu ceva defrisari. Pe harta apare o coborare destul de abrupta formata din cateva segmenteĀ drepte. De fapt, tot traseul, cand ne uitam acum la el parca este format numai din segmente foarte drepte si se observa in punctul culminant cum, cararea punctata de sub track dispare si trackulĀ se unesteĀ apoi prin segmentele de care povesteam cu o carare pozitionata ceva mai jos. Din curiozitate o sa incercam traseul si la anul, prin vara sa vedem daca atunci o sa intelegem altceva din el.

Acum, revenind la firul povestii, ne doream de ceva vreme sa facem un traseu pe aici. De cand am fost in Iezer ne uitam vis a vis si ne gandeam ce carari or fi si pe acolo. Cautand putin pe net am gasit mai multe variante de traseu precum si un filmuleti pus de baietii de la freerider.roĀ care dezbraca putin din cararile de pe langa Leresti. Cu acel filmulet in minte si cu trackul de pe bikemap am plecat la drum, duminica, caci sambata am stat sa reparam stricaciunile facute la bicla cu o seara inainte cand am incercat sa montam o pipa si un ghidon nou. Sfat: nu te apuca sa mesteresti la bicla in toiul noptii exact inainte de tura! Ai toate sansele sa strici ceva si sa nu mai pleci nicaieri a 2-a zi :))).

Plecarea am facut-o dis de dimineata si inainte de 9 eram parcati in Voinesti, localitatea dinainte de Leresti. Facem putine pregatiri, rucsaci & stuff si ne punem la drum incercand sa gasim inceputul forestierului ce urma sa ne scoata in Dobriasul Mare. Il gasim la o trcere pe sub o cale fereata incepand cu o panta ce ne oboseste bine din prima. Ne oprim Ā in varful dealului sa facem poze la un Campulung care abia incepea sa se trezeasca, superb, si apoi ii dam tare la deal. Ne bucuram de atmosfera inghetata si speram sa nu dam de noroi. Am avut partial noroc caci se pare ca baietii veseli care mai defriseaza si prin aceasta zona au intrat cu tractoarele pe forestier si l-au facut de comanda pe unele portiuni. Ca si catarare drumul e fain si te solicita destul de bine. Variante de urcare sunt mai multe atat din Voinesti cat si din Leresti. Daca ai o harta offline poti lua in considerare sa le explorezi pe toate, ele apar atat pe bikemap cat si pe offline maps sau alte aplicatii mobile.

Pe la 1100-1200 incepem sa dam de un strat timid de zapada si cand ne gandim ca traseul ne scoate la peste 1500 deja ne imaginam ce o sa ne astepte. Undeva la 1200 exista o cale de intoarce, in golul alpin se vede o cotitura la dreapta ce te duceĀ tot in Gura Pravat asa cum face si traseul ales de noi, asta pentru cei ce vor o varianta mai scurta a traseului.

Noi alegem sa ii dam inainte si sa facem toata bucla. Din punctul asta urmeaza o mica coborare ce se termina intr-un frumos pushbike. Pe masura ce inaintam ne dam seama ca la deal, cu zapada de sub roti, nu o sa reusim sa stam prea mult in sa dar ne ambitionam sa terminam traseul visand la coborarea ce ar fi trebuit sa ne astepte. Zapada este din ce in ce mai mai mare si pe la 1300-1400 stam sa facem niste poze caci peisajul este superb. Cu cerul senin din ziua aia vedeam in departare Iezerul, Craiul, Bucegii, Fagarasii, Leaota, cam toate gruparile montane din zona. Pe la 1550 dupa ce mai avem parte si de cateva coborari care ne alimenteaza dorinta de a continua traseul, dam de o zona cu ceva defrisari si cararea dispare brusc in padure. Pana aici am tot fost insotiti de urme de ATVuri si ne-a fost mai ok sa ne deplasam dar cand zapada are 20-30 de cm si este nebatuta nu prea mai ai cum sa te deplasezi cu bicla. Verificand harta si vazand ca trackul da intr-un alt forestier ce apare ceva mai jos, ne aventuram in padure pe cel mai neciclabil teren de pana acum. Si in Fagaras in creasta era mai ciclabil ca aici :))). Ne caram “cu placere” biclele prin padure pana dam de o pseudo carare ce pare sa duca la forestierul din vale. Si aceasta se termina brusc in valea foarte abrupta a unui parau. Asta e, nu mai avem mult, abordam metodic coborarea abrupta si uite ca am ajuns in celalat forestier, uzi leoarca la picioara si cu un chef maxim de biciclit inapoi la masina. Speram doar ca coborarea sa fie cat mai ok. Ce sa vezi, drumul forestier mergea e langa un rau si se mai si intersecta cu el de vreo 5-6 ori. Practic am avut parte de tot noroiul si apa de care am scapat la urcare :))). Dupa ce ca ne-am facut leoarca si de la brau in sus, dumul nu era nici intr-o coborarea prea spectaculoasa si a tot trebuit sa dam la pedale cu un chef fantastic, si nici scurt nu era.

Il terminam cat de cat rapid si ajungem in Voinesti plini de noroi din cap pana in picioare si cu biclele aratand intr-un mare fel… Bine ca am gasit deschis la o spalatorie de masini si am reusit sa ne curatam putin biclele inainte de plecare.

Per total traseul ar fi fost fain daca nu am fi avut parte de balaureala de la mijlocul traseului si de drumul inundat de la coborare. Experienta de dat cu bicla pe zapada chiar a meritat fiind cea mai distractiva parte a traseului. Nu putem decat sa ne imaginam cat de fain este cu un fatbike in astfel de conditii. La vara sigur vom repeta traseul sa vedem exact daca am ratat noi cararea sau chiar calea aleasa era si singura varianta de a nuĀ face cale intoarsa.

Ca si specificatii traseul a avut 33 km si 1200 m elevatie, zapada ingreunand destu de mult deplasarea. Regrete nu exista, orice vitregeala de genul asta, care te scoate zdravan din zona de confort este binevenita oricand :D. Trakul de pe bikemap il gasiti la acest link, iar trakul inregistrat de noi la acesta, movescount.Ā Va lasam mai jos cu cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!


Prin Iezer si prin noapte cu bicicleta

Iezerul si Fagarasul vor deveni traditii din cate se pare. In fiecare an trebuie neaparat sa ne programam cel putin o tura de bicla in acesti munti. De ce? Pai au ceva aparte si cele mai faine aventuri prin muntii astia le-am avut. Daca anul trecut am facut peste jumatate din creasta cu dormit la refugiu si cu cuceritul celor mai inalte varfuri, anul asta am vrut sa facem o tura de o zi cu urcare pe Portareasa (cel mai inalt drum forestier de la noi din tara, ce te duce pana la 2350m altitudine) si cu coborare pe culmea Vacarea. Zis si facut numai ca, dupa cum zice un vechi si intelept proverb, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Dupa ce ca ne-am urnit destul de greu, am mai avut si o frumoasa intarziere pe drum, o pana la una din masini. Si cum pana nu vine niciodata singura, nici cricul nu era bun asa ca stai prin Campulung si cauta cric si apoi fa pana… dar mai bine stie Vlad caci el a patit-o. Noi eram deja la cabana Voina, asteptand cuminti si fara semnal. Pe la ora 11:30Ā ajunge si a 2-a masina cu Vlad, Ionut si Cristi.

Dupa detaliile de rigoare si pregatirile rapide, la 12 ne suim pe bicle si ii dam inapoi spre barajul Rausor unde ajungem rapid pe singura bucatica de asfalt a traseului. Traversam barajul si o luam pe drumul forestier ce merge frumos pe langa lacul Rausor si apoi pe langa rau. La inceput drumul este lejer, cu o panta frumoasa si destul de racoros din cauza padurii. Exceptand noroiul de la inceput care se datoreaza utilajelor si camioanelor sosite in zona pentru defrisari, drumul se indreapta pe masura ce urca si la iesirea din padure se transforma intr-un drum pietruit si pe masura ce te apropii de creasta, intr-un drum plin de bolovani. Treptat panta se mai accentueaza si pe la 1600m altitudine iese si din padure. Prin padure am facut 2 mici pauze pentru apa si pentru regrupare si apoi incaĀ una la iesirea din padure unde ne-am mai intalnit cu un alt biciclist ce venise la o tura de antrenament.

Dupa regrupare si dupa ce am infulecat cate ceva, i-am dat inainte pe drumul plin de pietre. Pe aici drumul urca usor in 4-5Ā serpentine si apoi continua drept cu tinta finala in fata. Parca de aici nu pare asa aproape cum ne aminteam, asta si pentru ca anul trecut am avut parte de o ceata de abia vedeam la 5 metri in fata. Pe la 1900m am mai facut o regrupare si aici ne-am splituit in 2 grupuri, cei care au hotarat sa se intoarca caci era clar ca o sa ne prinda seara prin padure si cei care au tinut mortis sa faca tot traseul. Astfel, eu am continuat cu Cosmin si cu Vlad, iar Lucian, Cristi si Ionut, care din pacate avea si o glezna luxata, s-au intors la masini.

Din punctul asta drumul coboara cam 50m altitudine si apoi incepe iar sa urce sustinut si in serpentine. Urcarea este frumoasa si solicitanta iar drumul accidentat te pune des in dificultate dar ne luptam eroic cu panta si cu o intarziere de 30 de minute fata de ora propusa ajungem la 18:30 la Crucea Ateneului. Nici nu apuc sa ma linistesc si sa ma asez sa mananc ceva caĀ imi dau seama ca nu mai am telefonul in buzunar. Intradevar, nu este cea mai inteleapta decizie sa iti tii telefonul in buzunar pe terenul asta accidentat si sper sa ma fi invatat minte :(. Trist e ca de la 2350m drumul coboara destul de mult pana la Cruce si doar cand ma uit in spate ce panta am de urcat pentru a-mi gasi telefonul parca ma demoralizez. Stiu sigur ca l-am pierdut undeva pe panta asta pentru ca am coborat in viteza asa ca o iau repede inapoi in pas alergator. Si, cum legile luiĀ Murphy se aplica intodeauna, telefonul meu era aproape in varful dealului :))). Dar bine ca era caci deja ma gandeam la bugetul de care trebuia sa fac rost pentru unul nou :))). Unde mai pui ca a scapat ieftin cu 2-3 zgarieturi si fara ecran spart.

Ma intorc rapid la coechipieri si nici sa mananc nu mai imi vine caci deja soarele era aproape apus si noi aveam o hatamai coborarea de dat. Ne urcam repede pe bicle si ii dam rapid la vale pe culmea Vacarea pe marcaj dunga rosie. Marcajul la urcare a fost triunghi rosu.

Ii dam viteza cat mai avem lumina si la intrarea in padure deja suntem inconjurati de intuneric asa ca scoatem frontalele si ce lumini mai aveam pe la noi, care nu erau destul de multe si ii dam frumos un downhill prin bezna dar cu mare grija. Este o experienta faina, de povestit, dar pe care nu tinem neaparat sa o repetam prea curand.Ā DumulĀ a fost ciclabil si cred ca daca era ziua am fi avut o experienta mai faina si o coborare mai placuta dar cand nu vezi pe unde mergi parca nici nu te poti bucura de coborare :))) sau cel putin noi nu am putut, asa ca am coborat destul de precauti. La sfarsit am facut si un bike rafting deoarece drumul merge prin rau cativa metri buni :))). Daca ne suparam putin mai stateam sa ne spalam si biclele la lumina frontalei :D.

Per total tura a fost frumoasa, o adevarata aventura care va fi cu siguranta repetata si anul urmator. Ajunsi la Cabana Voina, i-am gasit pe restul cu burtile pline, dar am recuperat si noi rapid si am inchinat un paharel de tarie in cinstea turei facute :D.

Ca si detalii, tura a avut 47 de km cu 1700m elevatie iar ca si dificultate am zice medie din cauza drumului mai accidentat atat la urcare cat si la coborare. Se poate si mai rau totusi :D.

Trakul facut de noi il regasiti la acest link. O sa revenim si cu un filmulet, stim, am tot promis filmulete dar cu siguranta o sa ne tinem curand de promisiuni :D.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos. Enjoy!

La cabana Cuca cu bicicleta. Tura cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung

Cred ca una din cele mai faine ture, desi destul de grea la acel moment si la care am plecat usor nepregatit a fost tura pana la Cabana Cuca din mutii Iezer, cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung.

De plecat am plecat cu un tren Regiotrans din Gara de nord, vechi dar care avea un vagon doar pentru biciclete unde ne-am facut si veacul. In tren, ce sa vezi, camera bicicletei lui Gabriel bubuie neanuntata lasand un snake biteĀ greu daca nu imposibil de reparat. Belea, pana pe loc nu am mai patit si nici petice care sa acopere problema nu aveam. De asemenea, fiind singurul care avea o bicicleta de trekking cu roti de 28 foarte subtiri, nici camere pentru asa ceva nu am avut. Facem o carpeala ieftina din ce petice am avuta dar era clar ca nu o sa tina. In Pitesti cautam un magazin de biciclete deschis. Pana la urma gasim unul inchis si deranjam proprietarul care si-a lasat numarul de telefon pe usa magazinului. Intre timp bicicleta lui Gabi mai capata o problema cu frana care pierdea ulei. Intr-un tarziu vine si domnul la magazin si se apuca de bicicleta lui Gabi. Dupa ceva timp roata este reparata dar verdictul pentru frana nu este bun, aceasta avand nevoie de mai multe reparatii. Plecam cu ea asa pentru ca deja se facuse ceasul 12 si noi parcursesem doar 2 km si aia in sens invers.

Tura te pacaleste de la inceput prin falsul plat de care incepi sa te prinzi dupa primii kmĀ de pedalat atunci atunci cand incepi saĀ resimti fiecare kilometru in picioare. Pe drum zici ca sunt doar cateva dealuri si ca in rest este plat dar daca verifici elevatia te prinzi ca este un nenorocit de fals plat care iti joaca feste.

Si ce nu ajuta deloc sunt canii ciobanestii de ii au toti localnicii din zonele astea, dar cum ii au… dezlegati, dupa ce ca nu au nici garduri zdravene la case. Practic orice caine care ne vedea hop in strada si hop dupa noi. Eu, cel care scriu aceste randuri, cum am ramas si ultimul, toti cainii ma asteptau deja in strada dupa ce alergasera dupa bunii mei prietenii care au luat-o ceva in fata fara sa se gandeasca la aspectul asta. Si uite asa cred ca am avut 10 intreceri cot la cot pe 2-300 de metrii cu diverse cotarle.

La un moment dat, cand ne-am regrupat, ne-am oprit in fata unei curti unde erau nici mai mult nici mai putin de 6 caini care latrau si abia asteptau sa ne suim pe biciclete. Printre ei, parca la deruta era si un porc, ceva mai inchis la culoare. Daca nu erai atent nici nu il observai. Se misca si el odata cu haita si pot sa jur ca daca ar fi stiu sa latre ar fi latrat si el.

Exceptand neintelegerea avuta cu falsul plat si cu cainii, turaĀ este foarte frumoasa iar drumul din Mioveni spre Campulung prin Valea Stanii, Comuna Vulturesti si SuslanestiĀ este cel putin superb. Satele sunt necirculate si ai destula liniste sa te bucuri de peisaj iar ca si tura de antrenament este perfecta pentru ca dupa primele ore incepi sa resimti fiecare kilomentru in picioare, asa cum cred ca am mai zis :P.

O alta gresala a fost ca, traind cu impresia ca ne ducem laĀ munteĀ unii dintre noi am fost echipati cu cauciucuriĀ de mtb desi 90% din drum este pe asfalt :))). Pe acest traseu, din Pitesti pana in Campulung sunt 70 km cu aproximativ 500m elevatie iar din Campulung pana la cabana Cuca inca aproape 30 de km cu vreo 900 m elevatie.

Odata ajunsi in Campulung ne-am refacut energia, atat cat s-a putut cu prajiturile de la cofetaria Iepurasul, ieftine si bune, cine stie cunoaste :D. Totusi, oboseala era la cote ridicateĀ si asa as fi incheiat tura aici, dar uite ca la indemnele grupului am continuat pana la Cuca unde am ajuns pe intuneric. Totusi, am mai stat ceva la un foc si la un pahar de vin.

Pe drumul pana la Cuca am mai patit o pana si ne-am bagat in vorba cu un copil care avea o bicicleta fara cauciucuri, doar jante, si care mergea mai repede ca noi :))).

Am dormit bine in podul cabanei unde nea Romica a amenajat un frumos dormitor cu muuuulte paturi. A 2-a zi dimineata ne-am trezit cu fortele refacute si hotarati sa ne intoarcepe pe biciclete pana in Pitesti, de data asta pe drumul european mult circulat E574 prin Lazaresti si Livezeni.

Partea proasta a fost ploaia care ne-a insotit cea mai mare parte a drumului ajungand la gara din Pitesti uzi si plini de noroi, dar si cuĀ o multumire intiparite pe chipuri. Per total tura a fost faina si merita incercata dar va sfatuim sa o faceti pe biciclete de sosea si aventual sa ramaneti la cabana Voina unde se termina asfaltul.

Ca si dificultate ar fi medie spre ridicata deoarece am avut aproximativ 100km in prima zi cu 1400 m elevatie. La intoarcere este predominant coborare. Doar vremea sa tina cu voi.

Traseul il gasiti la acest link (google maps)Ā sau la aceste 2 linkuri care prezinta drumul dus si intors impartit in 3Ā bucati pe bikemap Link 1Ā (asta e marcat invers de aici si doar 150m elevatie), Link 2 si Link 3.

Lasam aici si cateva poze din tura ca saĀ aveti cu ce sa asociati cuvintele de mai sus. Enjoy!