Tag Archives: carpathians

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos 😉

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

3 awsome enduro singletracks in Bucegi Mountains

Tura faina de enduro ce am dat weekendul trecut, unde credeti, tot in Bucegi :D. Muntele asta are atatea de oferit. Daca am sta 1 an sus pe platou si tot nu ne-am plictisi, fie vara fie iarna ;).

Cum am mai zis si in postarile anterioare, este un fel de Dolomiti de Romania, doar ca fara atatea reguli :D… I like it more here ;).

Sa revenim la povestea noastra din weekend. Aveam nevoie de un traseu “lejer” care sa ne asigure o retragere la o ora convenabila caci seara trebuia sa fim fresh pentru un eveniment.

Traseul trebuia sa indeplineasca 3 conditii, sa ajungem repede la traseu, sa avem o gondola sau o cabina prin preajma si sa fie aproape de evenimentul de seara. Bucegii au reusit sa le indeplineasca pe toate.

Astfel, de dimineata la 8:30 il culeg pe Andrei din Sinaia sii ii dam la cota 1400 unde luam gondola pana la 2000 pe varful Furnica de unde incepe cu adevarat traseul nostru.

Din start va zic ca acest traseu implica 3 coborari si ceva tranzitie intre acestea, seamana destul de mult cu o zi de concurs Enduro avand cam 40 de km si 1000m elevatie si din cele 3 coborari, 2 sunt chiar hardcore.

De la gondola dam cateva pedale pana pe varf si incepem sa coboram spre Piatra Arsa. Coborarea de pe vf. Furnica spre Piatra Arsa, este in prima parte foarte…. abrupta, si cand zic abrupta chiar este abrupta. Poteca este ca si cum nu ar fi si seamana in mare parte cu un mal de rau, surpat. Ai dropuri peste dropuri si trebuie sa mergi cu mare grija. Daca cineva gaseste o linie mai cu flow pe acolo, acel cineva este rugat sa ne zica si noua care este aia :D.

Dupa coborarea in cap, de zici ca am facut rapel, mai dam cateva pedale si ajungem la ultima portiune de coborare pana la Piatra Arsa care, desi nu este abrupta, este destul de bolovanoasa si tehnica. Dupa Piatra Arsa eu ma aleg cu o foaie stramba de nici lantul nu mai statea pe ea. Gata, am adaugat si un Bash Guard pe wishlist :D. O indreptam cat de cat cu niste bolovani si purcedem la a 2-a speciala, PS2 :))). A 2-a desi este mai fara flow la inceput, se transforma treptat intr-un super singletrack ce duce la Pestera. Chiar tare, vedeti video-ul 2 de mai jos.

De aici incepe urcarea inapoi la Piatra Arsa care este o “placere”. Urci pe asfalt prin caldura o bucata destul de lunga, pe langa lacul Bolboci (sa o luati prin dreapta lacului pe forestier), si apoi pe la cabana Dichiu si saua cu acelasi nume pana inapoi la Piatra Arsa.

De aici incepe PS3 care este cea mai lunga si cea mai grea coborare. Eu i-as zice brevetul pentru Valea Cerbului caci are o dificultate similara… si niste curbe… uite asa, numai la 180 de grade :P.

Sincer vorbind este grea si provocatoare. Are cateva pasaje ce nu pot fi date pe bicla, sau cel putin nu mi se par “humanly ridable” :)))). Poate din video 3 nu iti dai seama cat de abrupt sau accidentat este traseul in unele sectiuni dar cine stie coborare isi va da seama ce e pe acolo.

Oricum, si asta merita facuta odata pe an :D.

Va lasam mai jos materialul foto/video de rigoare si sper sa va placa “micul” traseu enduro. Linkul cu traseul il aveti aici. Enjoy!

CIUCAS ENDURO 2017 TRACK PREVIEW

Anul acesta Ciucas Enduro are 4 speciale, spre deosebire de anii trecuti, si sunt sigur ca pe viitor acestea vor mai suferi si alte modificari :D. Este ciudat ca scriu un articol despre traseele de la un concurs la care nu am participat niciodata, si, nici anul asta nu am sa particip :)), lol.

Singurul concurs de Enduro la care am participat a fost cel de anul trecut de la Resita, metal Enduro, si as putea spune ca este singurul cu care il pot compara, dar, ne-am dat pe atatea trasee si coborari de tip enduro si cred ca ne putem da putin cu presupusul chiar daca nu vom participa :).

Traseele dupa parerea mea is faine rau, sunt exact genul de trasee care mie imi pac cel mai mult, in care pleci din zona alpina si sfarsesti in padure.

Ca si caracteristici pentru Ciucas Enduro cred ca ar fi diferenta de nivel acoperita, traseele fiind destul de abrupte si dificultatea catorva sectiuni mai ales cele care pleaca din zona alpina.

Cele mai grele mi se par PS2 si PS3, nu in totalitate dar sectiuni din acestea.

Astfel, avem un PS1 destul de scurt, probabil cea mai scurta proba dintre toate dar cu un final fain. Este singura proba unde partea finala este mai dificila decat partea de inceput. La finalul acesteia dai de o contrapanta, o rampa si cateva curbe stranse cat sa te surprinda si sa iti faca o incalzire ca la carte pentru ceea ce urmeaza.

Odata ajunsi la PS2, dupa un pushbike serios :D, treburile se complica putin. PS2 de cum intra in padure are o serie de curbe stranse, cam toate offcamber. Mie mi-a placut mult chiar daca am dat o tranta pe acolo. Si acesta este scrut, dar nu lafel ca PS1.

Dupa PS2 urmeaza iara un pushbike inapoi in creasta si nu dupa mult timp ajungi la PS3 care pleaca din zona numita La Tigai unde traseul de creasta se bifurca sau mai bine zis se furcheaza :))) pentru a se duce fie pe varf fie la cabana Ciucas fie spre Babarunca.

Traseul coboara spre cabana Babarunca. Partea de inceput de la PS3, pana cand se intra calumea in padure, dupa parerea mea este cea mai dificila. Sunt vreo 2 stanci ce au potential sa iti puna probleme, la inceputul traseului. Eu era sa mi-o fur la prima deoarece am intrat cam tare fara sa stiu ce linie sa iau si am iesit cu rotile putin cam la limita aderentei :). Apoi va urma o sectiune abrupta pe niste bolovani destul de seriosi iar intre bolovani vei avea pietre razlete care nu prezinta vreun fel de aderenta. Daca supravietuiesti acestei portiuni deja ai trecut greul probei si zic eu greul concursului, dar asta nu inseamna ca trebuies a te relaxezi.

PS4 vine in continuarea lui PS3. Ultima proba este cea mai de viteza, doar la final are ceva curbe si o portiune unde tre sa ai putina grija la cioturile copacilor taiati. Totusi, e si cea mai fun proba.

Cam asta ar fi scurta descriere a traseelor asa ca va lasam mai jos un filmulet artistic, facut in singurul moment de plictiseala de pe traseu :))) pe care va rog sa il vizionati si sa ne spuneti daca avem vreun pic de talent :D, apoi cate un filmulet cu fiecare proba speciala (PS), si cateva poze. Linkul cu traseul il gasiti aici. Enjoy and ride safe in weekend! Bafta!

P.S. inca un mic detaliu, sper sa nu ploua caci atunci e groasa treaba :))

 

Bucegi enduro ride on Saua Strunga and Muchia Lunga

Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.

Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))

Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.

Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.

Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.

De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).

Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.

Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.

Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).

Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver 😀 ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.

Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!

 

Cozia enduro ride

Cozia enduro ride, sau poate freeride 😀 caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!

Aventuri pe bicicleta prin Naratu, Capatanii si Buila

Desi pe munte este zapada, iar temperaturile tind spre 0 grade, uite ca a mai fost loc de o tura epica pe acest final de sezon. Ideea turei a venit din partea dl geograf Bogdan Andora, care, dupa ce a epuizat toate turele prin toti muntii, s-a gandit la una cel putin verticala ce includea atingerea mai mult sau mai putin tangetiala a celor 3 munti din titlu.

Traseul initial asa cum l-a gandit avea vreo 97 km si aproape 4000m elevatie dar dupa ce ne-a dat grav cu virgula de pushbike in prima zi, si Naratu ne-a cam venit de hac, am mai taiat din ele si l-am scos-o la vreo 90 km si 3200m elevatie.

Plecarea am facut-o dis de dimineata din Calimanesti. La bordul masinii aratau vreo -2 grade dar nu ne-am lasat descurajati. Dupa ce ne impachetam tot ce ne trebuie prin rucsaci plecam usor pe asfat pe valea Oltului. O placere sa biciclesti pe aici, cu toate TIR-urile si tot traficul din lume la cativa centimetrii de tine. Bine macar ca nu am mers decat cativa km pana am facut stanga pe valea Lotrisorului. In scurt timp ajungem la cascada Lotrisor si in si mai scurt timp ajungem la finalul drumului :). Acesta dispare in albia unui rausor. Ne uitam pe harta si alegem varianta mai grea si mai uscata, de-a dreptul pe culmea din fata, dar care a implicat cel mai zdravan pushbike prin cei mai inversunati boscheti. Si “poteca” a tot continuat asa pana am ajuns in culmea aia mai de sus si am vazut Naratu cum se ridica stancos uneva in dreapta noastra. Ne oprim sa mancam ceva caci de peste 1h caram bicicletele in spate.

Apoi, ne facem curaj si incepem coborarea. Cum povesteam, calea aleasa, de cand am parasit forestierul nu mai implica nici un traseu ci trecea de-a dreptul o portiune din Naratu. Astfel, la scurt timp dupa ce am inceput coborarea, ne-am trezit tragand de bicle si la vale, pe albia unui rau, fiind singura ruta mai acesibila identificata in acel moment. Deja frustrarea se acumulase pentru ca ne-a luat alte 2 ore sa coboram de acolo. Intr-un final dam intr-un alt forestier si incepem sa ne indreptam spre Muntii Capatanii, locul de odihna pentru noaptea ce incet incet isi face aparitia. Nu coboram mult pe acest drum, cateva minute, ca si incepem urcarea. In urcare trecem peste langa niste porci mistreti care au si luat-o la deal cum ne-au vazut si apoi ne confruntam cu prima pb tehnica a turei. Bogdan reuseste sa dea cu schimbatorul intr-un bustean, strambandu-l. Dupa ce ne chinuim vreo 30 de min sa il reparam, il montam la loc. Ghinion, acum Bogdan nu mai poate sa foloseasca ultimele 2 pinioane, ca nici nu avea nevoie de ele :)))).

II dam la deal si la scurt timp drumul devine iara abrupt si ne trezim impingand la bicle. Seara se lasa si lafel si aerul rece dar la cat de incinsi eram de la pushbike, nici ca am simtit ceva. Cu ceva eforturi iesim intr-o poiana pe la 1500m doar ca sa admiram muntii dinprejur, mai ales Fagarasii care se vad mareti si inzapeziti in departare. Se vede si lumina de la cabana Cozia. Ne uitam pe harta, aproximam distanta pana la urmatoarea stana din drumul nostru si ii dam inainte. Noaptea se instaleaza dea dreptul si prin intuneric incepem sa numaram urmele lasate de labele animalelor trecand pe zapada…. simtiti suspansul :)))).

Intr-un final, inainte de a ajunge la stana propusa ca loc de dormit, dam de o troita foarte faina si foarte bine izolata in care incapem la fix. Oricum, stana de o cautam era 200m mai inainte de unde ne-am oprit asa ca troita ne-a iesit in cale la marele fix :D. Ne acomodam repede, ne schimbam de hainele ude si imediat ce atingem confortul termic dorit, ne punem pe halit si pe planificat ziua de maine :D.

Dormim chiar bine, fara prea multe zvarcoleli si dimineata ne prinde chiar odihniti si gata de drum. Stam sa ne dezmortim, facem ordine prin troita sa nu lasam deranj, mancam si la putin timp dupa ora 8 ne punem in misacre. Peste noapte s-a cam incalzit si majoritatea zapezii pe care ne-au tot scartaiti rotile noaptea trecuta, s-a cam topit. Afara este ceata si ne cam bate vantul. Ajungem repede pe verful Gerea unde ne facem 2 poze si ii dam repede la vale dupa ce consultam rapid harta. Urmam marcaj triunghi rosu care se vede doar pe harta caci pe munte el este cam inexistent. Ne ghidam dupa fadele urme ce par a fi drum sau carare si, dupa ce trecem de o stana si un canton si de o portiune mai dubioasa prin padure, ajungem la un forestier fain ce pare sa duca in jos spre cantonul Cheia din Buila. Deci am nimerit drumul si tot tinem forestierul fain ce merge pe curba de nivel si apoi incepe sa coboare prin niste serpentine faine pe care ne distram de minune. Fiecare curba era insotita de o contrapanta pe care ne tot suiam si daca nu avea contrapanta mergea sa faci un drift fain pe pietrele si frunzele ude de pe drum. Chiar distractiva coborare pe acest forestier si in scurt timp ne gasim la indicatorul din Buila ce ne semnalizeaza cantonul Cheia la 20 min distana. Alegem sa nu mai coboram la canton ci sa urmam forestierul pana jos in sat Cheia. Drumul e lung si devine plictisitor spre final. A mai ajutat peisajul tomnatic si raul absolut superb ce ne-a insotit pana in sat. In sat nu intram bine ca deja trebuie sa facem stanga ca sa fentam asfaltul. Ne oprim totusi putin sa curatam bicicletele in rau dupa care ii dam pe dealuri spre Baile Olanesti. Cum iesim din sat dam de o livara de mere care pare sa fie a nimanui si bagam bine la ghiozdan. Facem ceva pushbike si pe aici si dupa 40 de min ne gasim iara la vale. Coboram in Baile Olanesti si apoi urcam iara un deal ca sa facem trecerea spre Calimanesti. Scopul este sa fentam asfaltul cat se poate. Coboram iara printre pomi fructiferi si ajungem intr-un sat al carui nume imi scapa acuma. De aici ne asteapta ultimul pushbike pana in Calimanesti. Il dovedim cu greu si dupa ce cerem asistenta tehnica unui satean care ne ajuta cu ceva apa din put, ii dam la vale visand la o cola rece. Ajungem pe la 5 la masina, exact inainte sa se lase intunericul si incepem sa ne descotorosim de bagaje si de hainele ponosite… Daca bicicleta lui Bogdan a supravietuit traseului, cu mici probleme tehnice, era sa isi dea obstescul sfarsit in parcare, chiar langa manastirea Cozia unde, un ametit era sa dea cu masina peste ea. Eram doar noi, si el in toata parcarea si ce crezi, nu a vazut bicicletele. Noroc ca a miscat bicicleta din loc si nu a trecut peste ea caci altfel era panica totala!

Va lasam mai jos cateva imagini din frumosul traseu precum si un filmulet cu experientele nocturne de sambata. Pana data viitoare, ride safe and have fun! Enjoy!

Update: era sa uit sa pun linkurile cu traseul asa ca le aveti aici (ziua 1) si aici (ziua 2). De asemenea am bagat o poza in galerie cu traseul. Cu rosu is marcate zonele de push/carry bike. Enjoy again :D!