Tag Archives: mountain

Ciocanu MTB Trails end of season ride

Last ride in many more frames, #ciocanumtbtrails at its best 🤘. Riding, crashing, laughing and having fun, This is what it’s all about, except the second word. Until next time, ride safe! 🚵‍♂. Foto credit: Cristina Ion 👍

P.S. next articles and movies will include snow 🏔😎

#trailriding #verticalriding #singletrack #enduromtb #mtb #funride

Ciocanu mountain bike trails late autumn ride

Ciocanu mountain bike trails late autumn ride with beautiful colors, friends, fun trails and a bit of rain. It’s all you need to have fun. We made 4 runs and on the forth one we took some pictures on the main trail. In first video you can see a second best trail :D, a nice one, wit a flow line that ends up between Bughea de Jos houses.

After the 4 runs we stayed in the village for a beer and some trail stories.

The season ain’t over yet! Ride safe!


Last weekend we have been to Ciocanu mountain bike trails, near Campulung, Bughea de Jos, Arges county.

There, you can find some nice trails done by the local riders community. There are a sum of 4 tracks there, that average from 2 to 3 km long and with an elevation between 300m and 400m meters.

Are dirt trails, with some nice features done to them, like small drops, switchbacks and some natural roots section. Because of the altitude (starts at 800m), and that all tracks run thru forest, they are a good alternative to a bad weather day.

There is no shuttle there or cable for that matter but there is a forest road that takes you right to the starting point of the tracks.

We did a day and a night descent there. It is nice to descent a track at night. It’s like the track is totally new, like you discover it then, way more fun than the day descent. So, when you get tired of doing a trail, try to do it by night, rediscover that trail :D.

Bellow you will find movies and pics from there, and at this link, an older article that includes track and other footage. Enjoy!

Grohotis and Ciucas XC to enduro and road trip

Grohotis XC to enduro and road trip! Acesta ar fi cel mai adecvat titlu pentru tura din weekend. A fost prima tura in care am folosit toate pinioanele bicicletei mele enduro, chiar toate. Nici nu credeam ca pot sa ii dau cu 30km pe plat pe sosea :))) cui ii trebe cursiera :P.

Dupa Resita (Metal Enduro) parca vroiam o tura usoara, eventual ceva nou. Accidental am dat pe calculator peste un track din muntii Grohotis. Nici nu stiu de unde il aveam, probabil ca l-am salvat cine stie cand. Urcand trackul pe bikemap si cautand putin pe net, mi-am dat seama ca este ce trebuie, aproximativ :P. Trackul era clar de XC, o urcare din Valea Doftanei pana in apropierea varfului si apoi coborare inapoi pe un drum putin mai accidentat dar nu carare. Dupa mai multe negocieri cu colegii de tura, in speta Cosmin, am venit cu o derivatie, ceva mai hardcore a acelui track. Uite asa am ajuns sa facem 2 munti la pachet, in aceasi tura, si undeva la 90 de km cu ceva mai multa diferenta de nivel.

Planul final era sa plecam din Homoraciu, sa urcam in muntii Grohotis, sa ii traversam coborand in Bratocea de unde sa urcam in Ciucas si sa ii traversam si pe acestia pana in pasul Boncuta si apoi la final sa bagam si 20km de asfalt pana la masina. Practic incepeam cu ceva XC prin Grohotis, o dam in Enduro prin Ciucas si bagam si ceva asfalt in pluton pana la masina. Zis si facut si asa plecam noi de la masina dimineata pe la 8 in Homoraciu.

De aici se merge mult pe forestier pana aproape de creasta muntelui. Drumul este frumos si foarte putin umblat, ca doar deaia a vazut Alex 2 ursi de am rupt-o la fuga instant cand l-am vazut ca se intoarce in viteza spre noi. Am tras o spaima dar ne-am facut curaj si am continuat urland si facand ca toate cele doar doar sa se sperie ei mai tare decat eram noi deja. Dupa ce am urlat vreo 30 de minute de nu dureau gaturile, ajungem la capatul forestierului si incepe o usoara balaureala pana in creasta. Marcaj este dar se pierde rapid cum iesi din padure. In creasta dam de forestierul ce vine din Valea Doftanei si il urmam pana in Bratocea. Coborarea pe el nu este chiar plictisitoare, ai unde sa ii dai viteza si ai o multime de dropuri micute cu care te poti distra. La un moment dat devenise chiar scary din cauza vitezei :P.

Pe finalul coborarii, Cosmin reuseste sa taie cauciucul spate, exact inainte sa dam in DN1A. Stam sa il reparam si apoi ne indreptam spre celebrul pushbike din Bratocea. Daca exista ceva care ma face sa urasc pushbike-ul, pai atunci asta e. Te chinui sa impingi bicla printre niste braduleti care parca incearca sa te traga inapoi la fiecare pas….

Ajungem morti de sete si fara apa sus in culme. Stiti vorba aia, cere si ti se va da… merge, asa am facut si noi si am cerut apa la drumetii de coborau, altfel cred ca muream de sete pana la cabana :D.

Ii dam constant pe creasta pana la cabana unde ajungem la ora 5, insetati si morti de foame. Bem fiecare cate o cafea, o cola si o apa minerala si mancam ce mai avem prin ghiozdane si off we go spre pasul Boncuta. Distractia continua pe potecuta faina pana acolo, probabil cel mai fain segment al turei, dar deja cand dam in forestier se lasa intunericul si este chiar dificil sa il coboram mai ales ca este presarat cu muuulte crengi si pietre.

Intrun final ajungem la asfalt unde ne asteapta 20km de sosea pana in Homoraciu, de unde am plecat de dimineata. Se pare ca porcii astia enduro (la bicle ma refer :)))) sunt destul de polivalenti, am tras un pluton pe sosea si i-am dat o viteza prin bezna noptii … :D.

Linkul cu traseul, mai putin partea de asfalt de la final, il gasiti aici. In total, conform trackului lui Alex, ne-au iesit cam 93 km cu vreo 2700m elevatie, o gresala pe care nu o vom repeta prea curand :)))).

Va lasam mai jos filmuletul si pozele de rigoare si pana data viitoare, ride safe!


Foto credit: Mihai Lupsan

Metal Enduro Resita is the final stage of romanian National Enduro Chanpionship #CNE, and probably the coolest one, but don’t take my opinion for a fact because is the second and the same enduro contest that I took part :D.

As I see it, the stages from our #CNE (national enduro championship) are starting to look more like the stages from enduro contests in western Europe with 8 specials and 2 days of competing and awsome trails. Who wold not want more, more trails, more fun, more riding!

Metal Enduro is held in Resita city in SW part of Romania. It is an old  and industrial city that has his charm because of it. At one time it was consider to be one of the biggest industrial centers of Romania with big factories in steel industry and metal processing (Combinatul Siderurgic Reșița) and in motor and train factory (Uzina Constructoare de Mașini Reșița).

That is why, this stage is called Metal Enduro, and the name suits it well.

As I said, this is the first year that metal Enduro has 8 stages and 2 days. There are lots of trails here that are build and maintained by the rider community in Resita, that we are grateful to.

All trails are hand maintained and well build, they are narrow, dirt singletracks that have cool elements like switchbacks, drops, ramps and the best rockgardens ever :D.

All singletracks run from the top of the hills that surround the city thru a beautiful mapel forest and get down near city center where you can stop and have a beer after a nice flowy descent.

There are no chairlifts here, but the scenery is so beautiful and all singletracks have forest roads access that takes you to the top all the way on your bike from where you can brrraaaapppp your way down to beer :D.

The contest in the last 2 years was held in the middle of October, with stable weather and good riding conditions. When it hasn’t rained for over 2 weeks, the tracks are lose, and you can skid your way down easily but be careful.

If it has rained recently the tracks seem to become more grippy and you can ride faster.

All trails are shared between riders, trail runners or hikers. Here in Romania we do not have any grudges sharing the trail, just look up ahead on the trail, slow down if you see hikers, salute them and move on. The trails are not crowded, and there are lots of trails so you will have an nice continues descent.

This time I took one day off from work and reach Resita on Frayday. I managed to ride 5 of the specials then and I was as fit as I could be for the contest, to bad I had a cold that was fed by these 3 days of riding :). The thing is that, when you’re having fun and ride such nice singletracks you kind off forget about the cold and keep on riding. It’s not the smartest thing to do but who wants to miss 3 days of riding :))).

For me was 13th place in hobby category. This contest comes also as a confirmation of my riding skills and level and I get to ride some of the best trails along some of the best riders in RO so it’s an win, win situation for me :D. For contest I teamed up with the guys form BikePoint team, best team ever. They are the guys that organised BAISOARA ENDURO, another stage, and they ware the most fun team to ride along. I had a blast riding with them and lots of fun while transferring from one PS to another! Cheers guys and hope to team up again next year!

For now I can say that for sure I will be attending Metal Enduro next year to, and hopefully at least 2 other stages form #CNE.

Here are the track for the 2 days of contest: DAY 1 METAL ENDURO 2017 (25km with 1200m elev) , DAY 2 METAL ENDURO 2017 (35km with 1400m elev). You also have 2 pics bellow where you can see the tracks and the transfers on the map.

You can find more informations on event page here www.metal-enduro.ro.

Also you have pics from contest and 8 clips with all stages so enjoy and until next time, ride safe!


Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB

Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB, an spectacular track that goes around Mont Blanc (4810m).
We biked around the tallest peaks in Europe that rises between green valleys and white glaciers.
We sow marmots all over we looked, big bearded vulture and ibexs.
We biked around 200km (80% rideable and 20% pushbike) in 3 countries and climbed over 8500m elevation in 5 days, 20% paved, 30% forest road and 50% singletrack !!!
If this not determined you to go on an adventure like this, then maybe the video and pics below will: D.
This is the intro that we had in mind from the start, and what we found there did not let us down :D. It was a trip to remember that just opened our appetite more for this kind of enduro bikepacking trips :D.

As we said, we biked little over 200km, between 32km and 57km per day and with elevations between 1400m and 2100m per day. We started in Courmayeur and did the trip clockwise as we advice you to do.

Trip Journal:

First day we passed thru Col de la Seigne and we slept in Les Chappieux near an abandoned house, after 37km with 1800m elevation and an awesome singletrack on descent. First day track here!

Seccond day we passed near peak Tete Sud des Fours thru Col de la Croix du Bonhomme, it was the highest altitude reached in this trip, 2537m. If the first day descent was flowy and very fun, this one was the most technical and challenging one. We could not do it all on our bikes. We biked around 32km with 1400m elevation and finish the day near Le Champel a little higher on the track. We slept in an abandoned treehouse. Seccond day track here!

Third day we passed thru Chamonix where we washed our bikes and bought some tubes. After, we passed thru Col de Balme and into Switzerland. We took a different descent here than the #TMB route, more technical and with lots of switchbacks, it was nice. We biked around 53km with 2050m elevation and stopped in Trient. Third day track here!

Fourth day we passed thru Col de Forclaz and Champex Lac. We slept in an abandoned animal stable  near La Fouly, after 43km with 1700m elevation. The singletracks this day ware nice, flowy but with rocky parts.  Four day tarck here!

Fifth day we reached again 2500m elevation in Grand Col Ferret and we passed back into Italy. Beautiful view here over Aosta valley and probably the nicest descent in the hole track, technical at start with beautiful alpine landscapes and then with lots of flow and fun. This day we biked 43km with 1800m elevation. Last day track here!

The hole track as we had it at the start of the route you will find in here, #TMB FULL TRACK, but we slightly modified it along the way.


  • 200km  (20% paved road, 30% forest road, 50% singletrack)
  • 80% rideable and 20% pushbike
  • 8500m gained elevation and descent
  • 2537 highest point 900m lowest point
  • 100% trailfun

Costs (starting Romania):

  • 900 EUR total expenses of the trip for 3 persons;
  • 580 EUR for gas and road taxes from Bucharest to Courmayeur and back (4000km)
  • 50 EUR for camping and car parking
  • 270 EUR for food, beer and other small stuff 😀

Equipment and stuff:

  • 1 enduro/trail bike – recommended 150m travel for more trail fun 😀
  • 1 backpack evoc fr trail 20L
  • 1 mattress foreclaz 550 gr
  • 1 sleeping bag milet baikal 750 gr
  • 1 bivouac bag 110 gr
  • 1 knife
  • 1 multi tool cranckrbrothers 19
  • 1 gas cylinder and burner
  • 1 fork and spoon
  • 1 knee protectors
  • 1 gloves
  • 2 spare tube
  • 1 sun cream!
  • 1 first aid kit!


  • 2 powerbanks in total 15000mah
  • 1 headlight
  • 2 GoPro cameras session 4
  • 1 garmin fenix 3
  • 1 phone with good camera (lg g6) and viewranger app having track uploaded
  • 1 mp3 player


  • 1 pair of bike shorts
  • 2 fast dry short sleeve T-shirts
  • 2 fast dry long sleeve T-shirts one wool for sleep
  • 1 wind stopper
  • 1 rain jacket
  • 1 light feather worm jacket
  • 1 pair of long trousers for sleep
  • 2 neck tubes (Buff)
  • 3 pairs of socks and underwear

Food from day to day:

  • sandwiches
  • 4 energy gels for entire trip
  • chocolate and energy bars
  • 1L of water in 2 bottles
  • coffee and tea for mornings and evenings 😀

*Not all fitted in the backpack so I had a bike bag on my top tube and the mattress was tied up beneath it.

Good to know:

  • Try to do this track off season, around the end of September. In season is very crowded by hikers and you may as well get a ticket for riding the hiking trails… do it in September and watch for good weather!
  • Wild camping is not generally encouraged, but is tolerated so be discreet.
  • Do not worry about food and water. There are many rivers along the way where you can refill your water tanks so don’t carry more then 1L of water. Regarding food, there are many locations (towns and villages) where you can buy food so carry food to last you the hole day and next morning.
  • We recommend to do the trip clockwise. It seems more fun and flowy but you can do it the other way around to :D.
  • Check your break pads before you leave. Long descents and heavy bikes will eat them alive 😀

Riders and content creators:


Cabana Suru si Chica Pietrelor enduro singletracks

Cum ar fi sa te trezesti de dimineata, sa iti bei cafeaua si sa mananci o ompleta buna, sa te sui pe bicla si sa ii dai la vale… suna cunoscut?! doar ca de data asta nu am dat la vale, ci la deal, pushbike vreo 2 ore :))). Hai nu 2 dar 1.5 ore tot am impins la ele, dar ce a urmat dupa, doar noi stim si voi o sa va faceti o idee din filmuletele si imaginile de mai jos :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am facut o vizita la Cabana Suru si de data asta am si dormit acolo, fain loc, atat cabana cat si cabnierul nea Popa care ne-a cinstit si ne-a cantat la chitara pana tarziu in noapte :D.

Pana seara ne-am dat pe cararea de coboara de la Cabana pana in Sebesul de Sus, marcata cu triunghi rosu. Este una dintre cele mai faine coborari, portiunea de final, ultimele 5 minute is deliciul, un canion cu multe contrapante numai bun sa iti creasca adrenalina. Toata coborarea iti ia cam 20min cu tot cu opriri dar merita tot efortul. De urcat inapoi la cabana am urcat pe bulina rosie ce merge pe un forestier pana undeva sub cabana si apoi vine mama tuturor pushbikeurilor sau mai bine zis carrybike caci poteca devine dintr-o data foarte abrupta.

Ajunsi la cabana am inceput in a ne cinsti la un paharel de vorba cu nea Popa si apoi ne-am pus pe basculat ciorba si tocana proaspat date jos de pe foc. Am stat pana tarziu ascultand acorduri de chitara.

De dormit am dormit intr-o camera noua ce arata cel putin bestial :D. Dimineata ne-am bucurat de ompleta Suru care este de asemenea bestiala, am baut ceai cat am putut si o cafea buna si am fugit spre creasta.

Pana in creasta dar si acolo, vant puteric dar si soare cu putini nori. Odata ajunsi in creasta Fagarasilor am urmat traseul de creasta, dunga rosie, pana am dat de cruce rosie, chica pietrelor. Toata coborarea mi s-a parut bestiala, atat cararea care alterneaza intre tehnica si singletrack cu flow cat si privelistea ce ti-o ofera. Fiind capatul crestei, ai o priveliste bestiala pe un unghi de 180 grade cel putin! Poteca are si portiuni foarte grele, una chiar imposibila de abordat pentru noi, poate o fi cineva dispus sa o incerce dar nu noi, nu acum :))).

Este si lunga si te scoate intr-un forestier ce duce la manastirea Turnu Rosu. De aici inca 6-7km pana inapoi in Sebesul de Sus. Bestial traseu, recomand, mult mai ciclabil decat ultima bucata de creasta pe care am facut-o in Fagaras desi si aceea a fost cel putin spectaculoasa. Regasiti acel articol aici.

Mai jos va lasam materialul foto video iar linkurile cu traseele celor 2 zile le gasiti aici: traseu ziua 1, traseu ziua 2. Pentru gpx, just ask!

Pana data viitoare, ride safe and have fun!

2 days enduro trip in Piatra Mare and Leaota

Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa admiri rasaritul de la altitudine, sa mananci o omleta si sa bei o cafea buna, sa te suii pe bicla si sa ii dai la vale pe o super carare?! in fine, si sa nu faci 2 pene in primele 5 minute :)))). Suna perfect nu-i asa? si este total posibil, noi asa am procedat si o sa repetam experienta asta prin mai multi munti de pe la noi, pentru ca se poate :D.

Weekendul asta ne-am dus in Piatra Mare ca sa verificam cat de faine sunt cararile de pe acolo. Indoieli nu existau dar pana nu incerci nu stii ce te asteapta. Cert este ca Piatra Mare este super faina de bicla si ofera 2 coborari super faine si distractive. Daca combini tura si cu dormitul la cabana care este de nota 10, iti iese un weekend super fain.

De urcat, am urcat pe Drumul Familiar. Daca sunteti puternici puteti sa ciclati destul de mult pe el… noi nu :P. Cu siguranta veti scoate un timp mai bun decat pe marcajele turistice. A fost fain ca am facut si un fel de trackwalk caci urma sa facem o coborare si pe familiar, si cu ocazia asta am si vazut pe unde se rupe poteca 2 din familiar a.i. sa dam in bulina rosie si in poteca tiganilor (familiarul este marcat cu dunga rosie).

Ambele poteci sunt super distractive si usor diferite. Poteca tiganilor este mai plina de radacini, putin mai scurta si cu portiuni mai abrupte.

Drumul familiar are de toate, de la rockgardenuri, la radacini la portiuni de viteza si multe contrapante pe care te poti suii in voie. Poate devenii foarte distractiv daca ai si putina imaginatie si stapanesti si bicla, la tot pasul gasesti chestii pe care sa le hop-uiesti :D, plus ca are tot felul de linii si variante pe unde o poti lua. Eu cred ca te poti da lejer pe oricare din carari de 2 ori in acelasi weekend si nu te vei plictisii… picioarele sa te tina. Noi am dat cate o coborare pe fiecare si ne-a placut maxim. Am si pus in caledar tura asta pentru to do-ul de anul viitor.

In rest, mancarea a fost super buna si cabana este asa cum imi aduceam aminte, foarte ingrijita, chiar una dintre cele mai dichisite cabane de pe la noi.

A 2-a zi, asa cum am inceput postarea, am mancat si ne-am dat, nu am stat prea mult pe ganduri :D.

Totusi, dupa 2 pene in primele 5 minute ne-am cam molesit. Am reusit intr-un final sa ajungem jos cu zambetele pe buze si fara nici o alta pana. De aici am fugit in Leaota sa mai cautam o mica carare care se zvonea a fi faina rau. Intradevar, este un segment interesant acolo, ce pleaca de la un schit, aveti trackul AICI, si care te scoate in forestiereul pe care ai urcat. Este cam cat o speciala de enduro si poti ajunge cu masina pana unde se termina coborarea, sau si mai sus daca vrei. Ca si recovery ride, eu zic ca a fost ok si daca o legi cumva cu o tura mai lunga pana pe varful Leaota, chiar merita!

Va lasam mai jos traseele (pentru .gpx just ask :D), materialul foto/video, cate un filmulet cu fiecare coborare si pana data viitoare, ride safe!

Link drumul familiar si poteca tiganilor Piatra Mare.

Link minisingletrail Leaota.

Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

S-ar putea sa facem o traditie anuala din acest traseu epic! Chiar daca am avut parte de cele mai zdravene pushbike-uri, au fost si coborari pe masura. A meritat tot efortul!

Acesta este un preview la postul urmator. Pana atunci, RIDE SAFE!

Punctul culminat al turei, Vf. Moldoveanu!

Tura bicicleta Braesti, Ivanetu, Bratilesti – judetul Buzau … la temperaturi scazute

Desi weekendul nu se arata deloc promitator, sambata venind si cu 5 cm de zapada, am zis sa respectam planurile facute si sa mergem totusi la tura stabilita inca din cursul saptamanii. Tura era una pe langa Buzau, un traseu fain de bicicleta propus de tovarasul Andrei Adrian. Pana la urma s-a dovedit a fi nu fain ci superb cu tot cu temperaturile scazute peste care am dat acolo :).

Astfel, fiind un traseu de o zi stabilim sa mergem duminica asa ca reusesc sa ma trezesc la 5:30 cu o alarma si un apel de la Adrian, pregatesc repede bagajul, imi uit dulcurile si ce mi-am mai luat cu o zi inainte si ies pe usa. Cred ca asta mi se intampla de fiecare data, imi iau cate ceva doar ca sa le uit acasa :(.

Cum ies pe usa blocului si vad sratul de zapada si faptul ca inca ningea, primul lucru care imi trece prin minte este: “unde naiba te duci ma pe vremea asta”  :))). Imi ia 20 min sa dezapezesc masina si sa urc bicla sus, imi fac fleasca manusile de bicla si plec inghetat sa ii culeg pe ceilalti 2 participanti, Alex Timohi si Adrian Andrei.

Acelasi feedback mi-l da si Alex, “asta nu e vreme de bicla” dar totusi am zis ca daca ninge si acolo macar sa mancam un covrig de Buzau de la mama lui.

Iesim din Bucuresti intr-un final si ne indreptam cu viteza melcului spre Buzau ca batea un vant de promitea sa ne smulga biclele de pe masina. Ajungem pana la urma pe la 9:30-10 in localitatea Berca de langa Buzau unde lasam masina si ne urcam pe bicle.

Traseul este circuit si pleaca din Berca. Noi am luat-o spre Unguriu unde am facut dreapta spre Parscov si am tot mers in sus spre Cozieni, Buzioru etc. Sunt putine intersectii dar tot e bine sa intrebati daca nu stiti exact drumul. Tinta finala a fost localitatile Braesti, Ivanetu si Bratilesti unde drumul incepe sa urce si panta este super faina animata de localitatile respective. Drumul prin aceste zone este neasfaltat dar bun iar zona subcarpatica este foarte frumoasa mai ales toamna. Din Brailesti drumul incepe sa coboare si deja prin Luncile, Lopatari incepe iara sa se intrevada asfaltul.

Planul nostru era ca intr-o localitate careia nu ii stiam numele (Niculesti), sa facem dreapta pe drumul spre vulcanii noroiosi. Totusi, localnicii nestiind intentiile noastre, la intrebare “cum ajungem in Berca”, ne-au directionat pe varianta ocolita pe asfalt ratand astfel vulcanii noroiosi si marind traseul cu inca 15 km. Nu am regretat deoarece din cauza frigului ne-am miscat cu o viteza foarte buna si la 5:30 eram iara la masina si ne gandeam ce sa mancam cand ajungem in Buzau.

Tura este super frumoasa si o recomand impatimitiolor de MTB. Este o urcare lunga si faina pana in Brailesti dar si coborarea este pe masura.

In total au fost cam 110 km cu o urcare si o coborare de +-1400 m diferenta de nivel. La linkul de mai jos gasiti mai multe informatii dar si o gresala pentru ca am oprit inregistrarea traseului pentru vreo 5 km urcare, din gresala :).


Mai sunt si pozele care sa va ajute sa va faceti o idee despre cum arata zona. Enjoy!

G0292319-2 G0352353-2 G0392390-2 G0402403-2 G0412410-2 GOPR2267-2 GOPR2294-2 GOPR2387-2IMAG0063IMAG0061harta buzau

Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!

Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.

Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.

Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).

Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.

Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.

Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.

Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.

Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.

Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.

Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).

Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).

Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.

Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).

Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.

Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.

Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.


Harta Traseu:

Harta Fagara


AGOPR1508 AGOPR1510 AGOPR1515 AGOPR1531 G0011547 G0041579 G0051601

GOPR1609 GOPR1614

Tura bicicleta cabana Cozia. Dimineata poarta haur in gura.

Neata. Era in momentul in care am scris postul :D.
Sfarsit de august si propunere tura bicla pana la cabana cozia.
Tura este mai mult decat faina, in jur de 30 km urcare de la 200 la 1570 m 70% pe drum forestier.
Traseul facut incepe din Calimanesti si continua prin Jiblea Veche – Salatrucel – Bradisor apoi stanga spre Dangesti si in Dangesti stanga pe drum forestier  inca 18km pana la cabana. Drumul este foarte fain la inceput cu niste bolovani pe care se inainteaza cam greu. Este bine marcat, la fiecare intersectie unde se schinba directia fiind un indicator indicand directia spre cabana. Nu este nici foarte lung nici foarte scurt, doar perfect. Cabana neschimbata: 25 ron cazarea de pers, 9 ciorba, 16 friptura cu piure si muraturi, 4 berea si 4 cafeaua 😀 aproape ca pe Dorobanti :))).
Nu povestesc despre traseele de la cabana le gasiti/descoperiti singuri. Ce este fain aici, si nu trebuiesc ratate, rasaritul si apusul. Faine rau. Ca o traditie, si acum m-am trezit la 6 sa prind rasaritul si a meritat si de data asta. In plus m-am dus putin si pe banda albastra si am vazut valea Oltului pana la Sibiu, acoperita de nori, pur si simplu superb. M am sincronizat si cu niste capre negre lafel de matinale ca mine. Apoi am urcat pe varf si am coborat la cabana pt mic dejun si cafea. Recomand un astfel de program matinal :D.

Mai jos regasiti poze, un filmulet si o mica harta cu traseul. Sper sa va fi convins.
P.s. traseul este fain si pe bicla dar cred ca si pe motor 😀 cu dormit la cort in bataia rasaritului cu haur in gura 😉













Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina

Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.

Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.

Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!

Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.

Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.



Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.

Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.

Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.

Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.

A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.

Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.

Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).

Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.

Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.

Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.

Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.

O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.

Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).

Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).

Descriere traseu ziua 3:

(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)


14007552986_ea9e6f1dbc_z 14007785996_5918f67a17_z 14008172346_cb475638aa_z 14027540192_b0b6ec1160_z 14027553381_41350d52a1_z 14027710932_f341744f16_z 14028029092_c9ae6937ed_z 14030740195_b0d88437a3_z 14031218205_1a01cb5e5f_z 14031436874_325189ba28_z 14031443114_76cc34df4d_z 14050713933_cc2a16e6cd_z 14050742273_040edd00ab_z 14050900793_ce3b181b23_z 14051085803_0347254702_z

Weekend cu ture ratate, prima, sambata

Weekendul ce a trecut am reusit sa mobilizez 2 prieteni si sa mergem la Sibiu pentru a da 2 ture de bicla si pe acolo. Weekendul a coincis cu concursul “King of the mountain” de la Paltinis dar nici unul dintre noi nu a vrut sa mearga la concurs. Totusi, la anul si cu putin antrenament poate ma duc.
Cu planul facut in minte pentru cele 2 zile de biciclit, plecam vineri seara, sau mai bine zis noaptea din Bucuresti, pe la ora 10:00 si ajungem intr-un final la iesirea din Rsinari pe la 02:00 AM. Punem cortul si pe la 3 ne bagam si noi la somn.
In stilul caracteristic la 7 sunt in picioare, fara sa mai pot inchide ochii. Cred ca sunt blestemat sa nu pot dormii si eu normal :(.
dupa ce atept sa se trezeasca si restul ne apucam sa strangem cortul si sa ne facem minibagajele si pe la 10:30 plecam spre Paltinis pe drumul forestier ce se rupa din drumul asfaltat in dreptul cabanei Curmatura.
Drumul urca usor pe macadam iar ca distanta vorbim de 19km si un urcus de pe la 650m la 1400m.
Dupa ce ne odihnim putin la paltinis si bem o cola meritata plecam spre telul final, Vf. Cindrel.
Nu mergem prea mult pentru ca reusim cu un talent fantastic sa ratam traseul. Era singurul traseu la dreapta care se rupea din drumul forestier dar care se afla pe o coborare pe care nu ne-am oprit deloc. Dupa 15 min de coborare ne-am oprit si noi sa ne uitam pe harta pentru ca era destul de dubios cum am coborat de la 1700m la 1300m. Concluzia, am luat-o gresit. Ne hotaram sa mergem inainte pentru a nu urca la loc. Drumul nostru ducea undeva sub varf mult mai la stanga de acesta si mai in spatele lui.
Dupa ce coboram sistematic pana la aproape 1000m altitudine deja ne dam seama cat avem de urcat la loc :(.
Ajungem la o intersectie unde spre stanga apucam drumul spre satul Sadu si valea sadului, predominant coborare iar spre dreapta drumul ducea spre Valea Frumoasa si undeva sub varf. Totusi, necunoscand bine zona, in loc sa o luam spre valea Frumoasa noi mergem spre refugiul Canaia unde reusim cu un talent fantastic sa ratam iara traseul si sa o luam pe un urcus unde facem un frumos pushbike. Dupa 20 min de impins la bicla ne dam seama ca nu ne indreptam unde trebuie asa ca ne hotaram sa facem cale intoarsa.
Ajungem la intersecti, vedem si pe unde o lua traseul, ne uitam la ceas, era ora 16:00 si ne hotaram sa ne intaoarcem pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem undeva.
Partea trista este ca ne-am intors fix pe acelasi traseu si a trebuit sa urcam toata panta lunga de o caruta de km.
Intr-un final, pe la ora 19:00 suntem iara la masina gata sa ne punem la masa.
Pe drumul de intoarcere am vazut si locul unui accident unde un ciclist tanar a iesit de pa drum pe coborarea de la paltinis cazand in rapa. Accidentul nu a fost fatal el alegandu-se doar cu ceva fracturi. Aveti grija pe coborari mai ales daca nu va stiti limitele voastra, ale bicicletei sau nu stiti drumul.
Seara am iesit si prin Sibiu cu gandul la tura de duminica care se va dovedi altfel decat imi imaginam , cel putin eu :).

Traseul ca si dificultate este peste medie daca ar fi sa ajungeti pe cindrel. la cum l-am facut noi nu. Eu unul il recomand, plus majoritate traseelor din zona sibiului.

Poate curand o sa fac si un mic clip cu acest traseu dar mai dureaza. Pana atunci bucurati-va de poze. Enjoy.













Bike to work … goddamn job :D

Astazi, deoarece vremea a tinut cu mine si fiind una dintre din ce in ce mai putinele zile in care ajung pe la birou, in rest fiind pe la clienti, implementari etc, m-am gandit sa imi iau gopro-ul si sa filmez drumul pe bicla pana la munca. Ma numar printre putinii oameni care lucreaza foarte aproape de casa, exceptand zilele in care nu ajung pe la birou, si pentru asta sunt recunoscator.

De obicei ca sa ajung la munca trec prin 3 parcuri: Parcul Copiilor, Tineretului si Carol.  Practic fac 15 minute pana la munca sau 20 daca ma mai plimb prin parc. Va rog sa nu fiti invidiosi, trebuie sa visam la un viitor utopic in care  cu totii ne vom putea deplasa rapid cu bicla la munca :P. Daca ne schimbam biroul, undeva mult mai departe, o sa imi anunt colegii ca voi lucra de acasa, ma voi trezi dimineata, voi da cateva ture de bicicleta si ma voi intoarce, considerand asta drumul meu pana la munca :))).

Rezultatul zilei il aveti mai jos sub forma unui filmulet ce tocmai l-am urcat pe youtube.


Bucegi Mountain Biking

Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.

Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.

Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.

Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.

Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.

La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.

O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.

Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.

Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.

Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.

In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.

Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.


Si ultima parte…intrun final 😀


14251789478_5f56443546_z 14251790039_91f1ec9fb4_z 14251982817_d8d4c55f6a_z 14251987327_69dc7c7c09_z 14415282116_d178ca218a_z 14435035221_336dd38bf9_z 14437085962_644a58c6a3_z 14437290804_a793921fd7_z 14437326464_9cafd68724_z 14437354404_a0c63bbaa1_z 14438399465_c3ddd42195_z 14458574753_bd2e9a67c9_z 14458611513_bd5aa3d9f4_z