Tag Archives: padina

Bucegi enduro ride on Saua Strunga and Muchia Lunga

Daca ar fi sa prezint cuiva Romania prin ochii unui iubitor de munte si nu numai, cu siguranta i-as arata partea asta a Bucegilor. Mie personal mi se pare unul dintre cele mai frumoase locuri din tara.

Cand ajungi aici iti vine sa zici, “wow, parca as fi in Elvetia….” e uite ca nu esti, esti in Romania, care ii mai frumoasa decat Elvetia!!! pacat ca e locuita :))

Ori si cat, avem mai nene niste locuri superbe ce trebuiesc vizitate si apreciate, dar haide sa ne intoarcem la tura noastra care a implicat 3 coborari super faine :D.

Planul era sa dam o coborare pana in Padina, una pana in Simon si una pana in Busteni. Ca sa facem asta am procedat in felul urmator.

Am urcat cu cabina pana la cota 2000 de unde am dat o coborare rapida direct pe partie in Valea Soarelui. De aici am urmat marcajul dunga rosie ce o ia in dreapta de la capatul partiei si dupa ceva vreme coteste la stanga si se intersecteaza cu drumul asfaltat ce duce la Piatra Arsa.

De aici incepe cu adevarat prima coborare pana in Padina. Nu este lunga dar este destul de accidentata si tehnica. Nu are nici un fel de flow dar are farmecul ei :).

Odata ajunsi in Padina, nu zabovim mult si o luam spre Saua Strunga, iconic place pentru muntii Bucegi. Marcajul pentru hiking este de 2 ore. Pe bicla se fac ceva mai repede dar implica si ceva pushbike.

Din saua Strunga si de la refugiul cu acelasi nume, incepe cea mai cea coborare, luuuuunnnga si faina cum numai in povesti auzi. Daca la inceput este mai tehnica si bolovanoasa, pe masura ce te apropii de padure incepe sa devina mai cursiva si rapida. Pacat ca sunt cativa copaci cazuti la care trebuie sa te opresti dar in rest este chiar de nota 10! Nu ratati filmuletul de mai jos cu coborarea din sa.

Coborarea se termina in Simon unde dai si de asfalt. Noi de aici am continuat pana in Bran unde am facut o mica/mare pauza si apoi i-am dat spre Rasnov de unde am urmat un drum asfaltat care dupa cativa kilometrii se transforma in drum neasfaltat si apoi drum forestier si care ne-a purtat aproape de Dihamul Militar de unde am urmat triunghiul Galben ce duce la asa zisa Muchie Lunga. Am aflat ulterior ca este un drum forestier ce pleaca din Bran si te duce spre dihamul militar…:(. Acum ca veni vorba si avand in vedere cat am urcat pana la ea, sa stiti ca nu este chiar atat de lunga si sincer sa fiu parca nu a meritat toata urcarea din Rasnov :P. Asta e, trebuia facuta si asta si daca tot ne aflam “in zona”… Nu e lunga dar e faina, putin cam wild si neumblata, am reusit sa speriem chiar si un porc mistret care umbla undeva pe langa poteca :).

Oricum, fain mod de a incheia un traseu, si felicitari lui nenea rider mecanic chef Urzik Vlad care a luat un traseu “lejer” si la transformat intr-unul cel putin Epic. El a fost singurul care a facut tot circuitul pe bicla, fara cabluri, like real men :D. Lui i-au iesit cam 85 km cu vreo 2300m diferenta de nivel iar nou, cei care ne-am tras pe cablu pana la 2000 si care ne-am oprit in Busteni deoarece am avut getaway driver ­čśÇ ne-au iesit cam 66km cu vreo 1500m elevatie.

Va lasam mai jos materialul foto video de rigoare, gratie lui Cosmin si Petre si sper ca v-am convins sa va faceti un drum si prin Saua Strunga sau sa va mai faceti unul :P. Linkul cu traseul il aveti aici. Pana data viitoare, enjoy and ride safe!

 

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat…

In urma noastra ramane o poveste, uneori nici macar atat… mesaj citit pe luneta unei masni, o masina speciala… Putin cam dramatic totusi ca si titlu de postare, dar m-a miscat putin…

Weekendul trecut, sau mai bine zis weekendurile trecute, am reusit sa facem o tura/ture prin Bucegi. Oarecum mult asteptata caci de la cursul cu Adventureguide, nu am reusit sa ne mai punem schiurile in picioare la marsaluit prin munti. Am tot schiat pe partie si pe langa dar nicicum nu am mai ajuns la un ski de tura.

Desi zapada este cam putina prin creste,  ne-am propus totusi o tura in Bucegi, cu plecare si intoarcere la Padina unde am si lasat masina. Obiectivul era sa urcam pe valea Sugarilor, sa ajungem pe Omu si apoi sa coboram pe valea Obarsiei. Vemea chiar a tinut cu noi caci am avut parte de soare si nici un pic de vant, doar cateva adieri.

Traseul prin cele 2 vai este frumos, daca nu chiar superb. Peisajele sunt spectaculoase si variantele de schiat sunt chiar multe. Zapada este indeajuns pe ambele vai si nu prea ai de ce sa iti dai schiurile jos. Daca esti dibaci, faci integal pe schiuri traseul. Te ajuta totusi niste crampoane de schiuri daca ai caci din cauza soarelui care a tot batut si a vantului si temperaturilor scazute, s-a format pe alocuri fie crusta fie gheata si sunt cateva portiuni destul de dificil de abordat alfel pe schiuri si crampoanele ar rezolva situatia. Eu unul am dat o tranta incercand sa urc pe schiuri Cerdacul. Pana la urma l-am urcat dar cu un ocol mai mare, in timp ce Bubulu cu care ne-am intalnit pe Cerdac, urca ca tancul rusesc ca de, a venit pregatit cu ce trebuie. Cine stie, cunoaste ;).

Acum ca stau sa ma gandesc, degeaba ne plangem de zapada. Chiar e, si daca ii mai da o ninsoare sigur avem pana in Aprilie-Mai. Si vremea insorita dar cu temperaturi scazute chiar ne-a oferit destul ragaz ca sa ne bucuram cum trebuie si sa ne rasfatam cu ture faine. Sa nu uitam totusi ca suntem in toi de iarna si avem vreme care sa ne permita sa ne bucuram de zapada.

Fata de anul trecut se schiaza mai bine pe partii, exceptie facand Sinaia. Prin padure este destula zapada si sigur o sa tina pana tarziu in primavara. Cum am spus, daca mai da o ninsoare, ne asigura si firnul de primavara :D.

Legat de zona asta a Bucegilor, odata cu tura asta, o gasesc din ce in ce mai atractiva, caci are de toate. Are si caldari largi ce iti ofera multe variante, are si vaiugi inguste si lungi, are si peisaje superbe si are si km destui cat sa iti ocupe toata ziua si este si mult mai sigura ca alte zone. Sigur o sa tot revenim pentru ca din cate am inteles, sunt variante si variante de abordat. De asemenea te scoate relativ rapid in zona Omu si te poti intoarce linistit la Padina unde ai lasat masina, fara sa depinzi de vreo cabina sau de lumina. Te poti intoarce pe oricare din vai si la lumina frontalei ;).

Va lasam mai jos cateva poze si secvente de pe traseu iar locurile prin care ne-am dat le gasiti la aceste linkuri: Link 1, Link 2. Enjoy and ride safe!

Preludiul unui traseu… ratat?!

Cam asta ne era gandul cand am selectat o poza de ieri sa o postam pe net…

Cum mai sa vrei sa cobori din saua Strunga in Simon si sa ajungi de fapt in Moeciu… si sa mori de oftica ca ai ratat ce mai faina coborare si sa vezi privirile colegilor de tura, mai ales ale fetelor care dupa ce ca au carat de bicle de la Padina la Strunga, nici de coborare nu s-au putut bucura. Sinceri, si mie imi pare rau caci asteptatm sa se bucure toata lumea de o coborare faina si am reusit sa incurc traseele :(. Ca bolovanul am facut la un moment dat stanga desi dupa cateva minute imi era aproape clar ca nu pe acolo era traseul. Laurentiu parea singurul neafectat de situatie caci nu el a ales traseul, omu a scapat bazma curata si s-a bucurat si de coborare.

Stiti vorba aia, in spatele unei fete suparate sta mereu un baiat care nu stie ce a facut… e uite ca de data asta cam stie :))).

Oki, exceptand incurcarea traseelor, daca ar fi sa eliminam partea feminina a gastii din schema, traseul se pare ca este practicabil si spre Moeciu. Nu va veti bucura de aceasi viteza si aceasi senzatie dar daca vreti sa vedeti pe ce pante puteti sau nu sa stati pe bicla, va sfatuiesc sa o incercati. Traseul este “practicabil” dar depinde de calitatile fiecaruia si nu este recomandat biclelor de xc. Ori cu o bicla de trail ori nu prea are rost sa incerci. Este destul de abrupt, se merge in mare parte prin niste santuri destul de inalte sau pe niste pietre de o iau la vale cu tine si are multe curbe scurte. Da, a mers sa il coboram dar nici ca l-am mai incerca vreodata in detrimentul altui traseu :).

Urcarea din Padina in Strunga ne-a luat cam 1h si 30 min cu vreo 2-3 pauze. Prima parte pana la prima stana este ciclabila, apoi predominant pushbike. Se poate face si mai repede daca sacrifici pauzele, desi pe marcaj jos la Padina scria ca timpul de parcurgere ar fi de 2h.

De la saua Strunga incepe coborarea, pe bolovani mai intai si cum se intra in padure incepe partea cea mai faina. Recomandarea ar fi sa fiti atenti la traseu si sa o apucati spre Simon nu spre Moeciu caci altfel e pacat de traseu. Si nici biclele nu se vor supara ca le duceti pe acolo si nu spre Moeciu ;).

Noi, dupa ce ca am coborat spre Moeciu, ne asteptau cuminti inca 45 km de asfalt pana in Brasov, in loc de 25 cat ar fi fost din Simon, si am ratat si trenul de 6 cu compartiment de biciclete :).

De nervi pentru ca am reusit sa stric tura pentru partea feminina a grupului, m-am oprit la primul magazin si mi-am luat un pachet de tigari, nefumator fiind… sau cel putin ocazional.. profil de rider depresiv :))).

Per total traseul e frumos dar nu l-as recomanda, asa cum am zis, in detrimentul altor trasee :D. Trackul traseului il gasiti aici, inregistrat de Laurentiu. Participantii la tura, eu, Laurentiu, Ana, Cati si Elena alias Lulusu. Mai jos, poze si filmulete. Enjoy!

Drumul Granicerului pe bicicleta

In weekend am reglat un vechi cont cu Bucegii, o tura incercata acum ceva timp care s-a terminat brusc dupa cateva neintelegeri cu vremea. Vorbim de drumul Granicerului din Bucegi, pe care l-am facut acum 2 ani si am reusit sa il refacem acum cu o diferenta, coborarea la Padina. Atunci coborarea a fost in Simon. Nu exista comparatie intre cele 2, daca cea din Padina e faina si scurta, cea in Simon este super faina si super lunga, deci, daca vreti sa faceti aceasta tura si nu va deranjeaza sa pedalati din Simon pana in Brasov la gara, sau daca are cine sa va ridice din Simon, atunci va recomand acea coborare. Daca in schimb tineti neaparat sa faceti un circuit, atunci coborati in Padina si apoi recuperati-va masina care probabil o veti lasa in saua Dichiu sau la Piatra Arsa.

Asa am facut si noi, am dat plecarea de la Piatra arsa, cu un start intarziat, aproape de ora 12 cred iar participantii la tura am fost eu, Dan, Viorel si Razvan. Vremea, desi incerta la plecarea din Bucuresti, ne-a suras pe masura ce ne-am apropiat de valea Prahovei unde ne astepta un soare de toata frumusetea. Cand am urcat in platou cerul era sticla si nici vantul nu batea prea tare. Astfel, am scapat repede de cateva articole vestimentare ce le indesasem nu prea ok in rucsac.

Odata plecati incepem sa ne incalzim repede si la Babele luam o pauza de regrupare apoi dupa cateva poze cu batranele pietre o luam spre punctul culminant al traseului. Ajungem repede la cabana Omu unde asteptam sa ne regrupam. De aici grupul se desparte, eu cu Viorel continuam traseul si Dan cu Razvan se intorc spre masina cu mici abateri spre Costila si spre cruce.

Cand am plecat de la cabana vantul se intetise putin si ne-am imbract cu windstopperele din dotare. Dupa ce trecem de pietrele Doamnei imi dau seama ca in stilul caracteristic mi-am uitat rucsacul la cabana. Cam ciudat sa nu iti dai seama ca ai plecat fara ceva in spate dar in ultimul timp nu ma mai surpinde nimic :(, uit orice, oriunde.

Norocul a fost ca Dan si cu Razvan nu au plecat inca de la cabana si am reusit sa luam legatura cu ei prin statie si sa le spunem sa imi ia si mie rucsacul. Gata, am scapat de 2-3 kg, pot sa ma dau in liniste :))).

Continuam traseul cu urcari si coborari faine in lumina soarelui. Traseul este cu mi-l amintesc parca mai fain cu soarele ce ne incalzeste. Ajungem repede la Batrana la refugiu asta dupa ce am injurat toti jepii prin care trebuie sa trecem pana acolo. Am ajuns sa ne ridicam bicicletele peste cap ca sa putem sa le trecem. De la Batrana nu stam pe ganduri si o luam spre Strunga. Dupa ce facem si ultimul push/carry bike pana in creasta incepem coborarea pana in Saua Strunga si la refugiul cu acelasi nume. Aici deja soarele era aproape apus, fiind aproape ora 17. Incepem coborarea faina si scurta si ajungem la Padina pe inserate si ne uitam suprinsi la privelistea din spate. Se vedea tot traseul nostru…

Plecam pe asfalt spre intampinarea lui Dan si Razvan care se pregateau si ei sa plece de la Piatra Arsa spre noi. Ne-am intalnit la baraj, la Bolboci cand deja se intunecase. Se pare ca in ultimul timp toate turele se termina pe inserate sau pe intunecate ­čÖé Ne trebuiesc lumini mai puternice. Oricum, daca stau sa ma gandesc, poti sa iti iei la tine si cea mai puternica frontala, daca ti-o lasi in rucsacul pe care il uiti undeva pe traseu, tot degeaba :)))).

Ca si date, tura a avut 32km si cam 1250m elevatie. Daca am fi inchis circuitul am fi ajuns la 1700m elevatie si am fi incadrat tura undeva la medie spre ridicata. Asa, este clar medie, dar o medie foarte frumoasa pe care o vom reface in fiecare an :). Trakul turei il gasiti la acest link.

Pana la postul viitor va lasam cu pozele si filmuletele de mai jos. Enjoy!

On top of the world… fara numar

Cand le dam, le dam grupate, asa ca daca saptamana trecuta am fost in Bucegi cu bicla pana la Padina, ne-am gandit ca si saptamana asta ar merge un traseu tot in Bucegi :D. Traseul ales ar fi acesta,  un traseu fain, epic si plin de peisaje superbe, asta daca si vremea tine cu tine.

Din pacate cu noi nu a tinut si ne-a burnitat si plouat destul de mult si o ceata pacatoasa ne-a insotit tot drumul de nu am putut sa vedem nimic, nici un peisaj nici o priveliste frumoasa, nimic. Vina o purtam caci inca de cand am plecat se intrevedea o vreme nu prea frumoasa iar cand am ajuns in Sinaia un nor pacatos trona deasupra Bucegilor. Ne-am fi putut schimba planurile si sa fugim rapid spre Crai sau spre alt traseu dar cu speranta in inima am zis sa facem traseul planificat. Brigada avea 4 membri de data aceasta, Bogdan, Cristi, Cosmin si Damian si ne-am zis ca nu prea are rost sa renuntam la ce ne-am propus.

Un lucru a fost fain totusi, racoarea placuta de care o sa ne amintim cu drag o perioada mai ales la ce temperaturi incendiare ne asteapta in Bucuresti….

Plecarea s-a facut din saua Dichiu exact din parcarea cabanei cu acelasi nume. Cand am plecat norul se ridicase putin si nici de burnitat nu burnita, era aproape perfect. Ne-am echipat rapid si am luat-o pe bicle, pe asfalt, spre Piatra Arsa. Drumul asta asfaltat , trans-bucegi care nu tranziteaza nimic, exact in inima parcului natural, nu o sa il intelegem niciodata. O mizerie ce nu ar trebui sa existe… dar hai…

Asfaltul s-a dus repede si am ajuns pe┬ádrumul pietruit ce duce de la Piatra Arsa la Babele. Deja ceata s-a lasat, sau mai bine zis noi am intrat cu capul in nori si apa se lasa neplacut pe hainele noastre. Aici ne-am dat seama ca ne-am sincronizat tura cu concursul On top of the world care avea finishul la punctul Omu. Ne dam in laturi sa facem loc concurentilor si ne tinem usor in urma lor. La un moment dat, din cauza cetii o apucam gresit spre Costila. Dupa 15 minute ne dam seama ca am apucat-o gresit si ne intoarcem dar pe drum vedem cativa concurenti care ii dadeau tare spre Costila… nimic neobisnuit. Revenim in traseu pe o carare mai putin ciclabila si ii dam inainte cu tupeu. Dupa ce trecem de saua Sugarilor , unde drumul se bifurca, traseu de vara si de iarna , dam de unul din organizatori care ne incuraja si ne facea poze. Il dezamagim scurt zicandu-i ca nu suntem concurenti dar poze poate sa ne faca in continuare si il intrebam unde mai exact este finishul sau care este traseul. Dupa ce ne convingem ca traseul concursului nu avea nici o treaba cu releul de la Costila ii explicam ca are cativa rataciti. Nu e de mirare cu ceata nabadaioasa … dar si traseul era marcat razlatic cu panglici albe… v-ati prins, ceata densa si panglici albe :)))) … cum naiba sa nu te ratacesti…

Dupa o mica discutie si impotriva indicatiilor individului ii dam inainte pe drumul de vara unde avem parte de cel mai fain singletrack de pana acum care ne-a cam facut ziua. Pe aici ne intalnim si cu cativa concurenti care deja erau pe coborare asa ca le facem loc. Odata terminata si portiunea asta incepe lupta cu ultima panta pana la vf Omu care a fost facuta partial pe langa bicla partial pe bicla. Ultima bucata pana la cabana o facem in sa si in aplauzele spectatorilor :D… desi eram fara numar, fara numar, fara numar de concurs :))).

La cabana Omu aglomeratie mare din cauza concursului atat afara cat si inauntru asa ca stam putin sa ne uscam putin si ne dregem cu o ciorba de legume, un ceai si ceapa carata de Damian. Dupa o jumatate de ora de stat ne hotaram sa ii dam inainte. Daca pana la Omu am urmat dunga galbena de la Omu spre saua Batrana si mai departe trebuie urmata dunga rosie. Dupa ce facem cateva coborari pe pietre si incepem sa intram pe traseul ce merge pe muchia Bucegilor ne dam seama ca Damian a ramas putin mai in urma asa ca il asteptam. Cand soseste, ghinion, si-a luxat o glezna care avea si ceva pb anterioare. Fortata cam mult acum ii pune mari probleme si dupa ce discutam putin posibilitatile ne hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit. Desi facusem aproape jumatate din traseu, acum urma o portiune cu multe urcari/coborari si multe pietre + coborarea pana la Padina si sigur nu ar fi fost decizia cea mai inteleapta sa continuam, si bine am facut caci pe intoarcere burnita s-a transformat in ploaie si pana la Babele ne-a tot picurat. Fain a fost ca am reusit sa facem de 2 ori in aceasi zi acea portiune singletrack pe traseul de vara de langa saua Sugarilor :D… belea!

Ii dam inainte cu tupeu si ne bucuram de coborarea pana la Babele care este absolut geneiala avand o multime de variante pe unde sa ne dam. De la Babele drum pe pietre si apoi asfalt pana la masina, nimic de povestit, doar ceata :D.

Per total tura a fost super faina si va lasam mai jos cu poze si filmulete de pe traseu. La acest link gasiti tura initiala iar la acesta trackul nostru.

Enjoy!

 

Bike Padina Fest sau Padina Bike Fest

Daca data trecuta am facut bike-hike acum am dat un bike Padina fest de toata frumusete sau mai exact am fost cu bicla la Padina Fest :))). De ales aveam intre o  tura in Bucegi cu ocazia festivalului sau o tura in Ciucas. Am ales Bucegiul si am lasat Ciucasul pentru alta data. Nu pot spune ca ne-a parut bine. De ce, pentru ca dupa cateva experiente neplacute cu cabinele din Busteni si Sinaia am reusit foarte tarziu sa ajungem la o cota 1400 si sa incepem cu adevarat tura. De ce? pentru ca cabina din Busteni este blocata daca ajungi dupa ora 07:30-8 (la 8:40 era coada de 30m la cabina) iar in Sinaia totul era blocat din cauza unei etape de raliu sau ceva de genul. Dupa ce am gasit un loc de parcare la mama naibi aproape la iesirea din Sinaia incepem drumul pe bicle, o luam spre Peles si apoi incercam sa dam in drumul de conta 1400. Nu dupa mult timp suntem intorsi din drum din cauza raliului si ni se indica un drum prin padure care ar duce la gondola cumva. Dupa ce orbecaim putin, ne intoarcem din drum, gasim cararea, asa zisul drum al regelui ce duce atat la Poiana Tapului cat si in Poiana Stanii (stana regala) si de aici reusim sa ajungem la gondola. De aici urcam rapid la 1400 si recuperam din timpul pierdut. Intre timp ne hotaram sa ii dam pe bicle pana la cota 2000.

Panta este sustinuta si ne chinuim sa ramanem cat mai mult in sa. Totusi, a trebuit sa capitulam pe ultimele pante deoarece erau parca prea abrupte si prea putin aderente ca sa aibe vreun rost sa ne omoram cu ele. Impingem usor biclele pana la cota 2000 si ne hotaram sa urmam traseul dunga rosie ce pleaca din Valea Dorului pana la Padina trecand peste Dichiu.

Initial vroiam sa plecam din Busteni si sa facem Omu, saua Batrana, saua Strunga si apoi sa coboram la Padina dar am lasat ruta asta pentru alta data din cauza impedimentelor mentionate mai sus.

Coboram repede la cabana din valea Soarelui doar sa constatam ca nu au nimic de vanzare asa ca nu stam mult si mergem mai departe. Drumul pe aici pare plictisitor si parca regretam ca nu am reusit sa mergem pe drumul initial propus. Avem deaface cu un platou intins, multa pajiste alpina, o stana si nici un pic de umbra :(.

Cand trecem totusi de Dichiu incepe padurea si parca umbra si coborarea ne ridica moralul. Marcajul nu se schimba si ne duce pana la Padina. Pe aici coborarea este mai tehnica si plina de bolovani si radacini de aici si grija cu care am coborat prin unele portiuni. Sunt cateva portiuni totusi la care nu ne-am incumetat sa le trecem pe bicicleta…. bolovani prea mari si prea abrupti.

Totusi, per total coborarea ne-a placut si parca a meritat tot drumul plictisitor. Dupa nu mult timp ajungem la Padina si ne croim drum printre corturi ca sa ajungem sa ne procuram o bere, poate doua si niste cartofi prajiti :P.

Stam si ascultam muzica intrerupta ce se mai auzea┬ádin cand in cand si ne bem linistiti berea si parca reusim sa ne si odihnim putin pe iarba… un mod placut de a-ti petrece sambata :).

Dupa ce ne simtim destul de odihniti plecam spre Sinaia dar pe drumul pe langa lacul Bolboci. Odata ajunsi la prima bifurcatie o luam la dreapta, practic tinem drumul drept deoarece cel asfaltat si foarte circulat o ia in stanga asa ca preferam alternativa mai putin poluata si galagioasa prin Cheile Tatarului. Drumul pe langa lac este frumos si linistitor. Odata ajunsi in coada cealalta a lacului trecem de baraj si dupa inca 2-3 curbe ajungem la asfalt si incepe drumul plictisitor pana in Saua Dichiului. De aici numai coborare pana in Sinaia iar la sfarsit… pana pe asfalt in oras :))) asa ca ii dam pe langa bicle pana la masina.

Tura a fost frumoasa dar parca ar fi fost si mai si daca o faceam asa cum am gandit-o initial. Asta inseamna ca trebuie sa revenim prin locurile astea :D.

O harta a traseului o gasiti la acest link iar mai jos va lasam cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!