Tag Archives: Pestera

3 awsome enduro singletracks in Bucegi Mountains

Tura faina de enduro ce am dat weekendul trecut, unde credeti, tot in Bucegi :D. Muntele asta are atatea de oferit. Daca am sta 1 an sus pe platou si tot nu ne-am plictisi, fie vara fie iarna ;).

Cum am mai zis si in postarile anterioare, este un fel de Dolomiti de Romania, doar ca fara atatea reguli :D… I like it more here ;).

Sa revenim la povestea noastra din weekend. Aveam nevoie de un traseu “lejer” care sa ne asigure o retragere la o ora convenabila caci seara trebuia sa fim fresh pentru un eveniment.

Traseul trebuia sa indeplineasca 3 conditii, sa ajungem repede la traseu, sa avem o gondola sau o cabina prin preajma si sa fie aproape de evenimentul de seara. Bucegii au reusit sa le indeplineasca pe toate.

Astfel, de dimineata la 8:30 il culeg pe Andrei din Sinaia sii ii dam la cota 1400 unde luam gondola pana la 2000 pe varful Furnica de unde incepe cu adevarat traseul nostru.

Din start va zic ca acest traseu implica 3 coborari si ceva tranzitie intre acestea, seamana destul de mult cu o zi de concurs Enduro avand cam 40 de km si 1000m elevatie si din cele 3 coborari, 2 sunt chiar hardcore.

De la gondola dam cateva pedale pana pe varf si incepem sa coboram spre Piatra Arsa. Coborarea de pe vf. Furnica spre Piatra Arsa, este in prima parte foarte…. abrupta, si cand zic abrupta chiar este abrupta. Poteca este ca si cum nu ar fi si seamana in mare parte cu un mal de rau, surpat. Ai dropuri peste dropuri si trebuie sa mergi cu mare grija. Daca cineva gaseste o linie mai cu flow pe acolo, acel cineva este rugat sa ne zica si noua care este aia :D.

Dupa coborarea in cap, de zici ca am facut rapel, mai dam cateva pedale si ajungem la ultima portiune de coborare pana la Piatra Arsa care, desi nu este abrupta, este destul de bolovanoasa si tehnica. Dupa Piatra Arsa eu ma aleg cu o foaie stramba de nici lantul nu mai statea pe ea. Gata, am adaugat si un Bash Guard pe wishlist :D. O indreptam cat de cat cu niste bolovani si purcedem la a 2-a speciala, PS2 :))). A 2-a desi este mai fara flow la inceput, se transforma treptat intr-un super singletrack ce duce la Pestera. Chiar tare, vedeti video-ul 2 de mai jos.

De aici incepe urcarea inapoi la Piatra Arsa care este o “placere”. Urci pe asfalt prin caldura o bucata destul de lunga, pe langa lacul Bolboci (sa o luati prin dreapta lacului pe forestier), si apoi pe la cabana Dichiu si saua cu acelasi nume pana inapoi la Piatra Arsa.

De aici incepe PS3 care este cea mai lunga si cea mai grea coborare. Eu i-as zice brevetul pentru Valea Cerbului caci are o dificultate similara… si niste curbe… uite asa, numai la 180 de grade :P.

Sincer vorbind este grea si provocatoare. Are cateva pasaje ce nu pot fi date pe bicla, sau cel putin nu mi se par “humanly ridable” :)))). Poate din video 3 nu iti dai seama cat de abrupt sau accidentat este traseul in unele sectiuni dar cine stie coborare isi va da seama ce e pe acolo.

Oricum, si asta merita facuta odata pe an :D.

Va lasam mai jos materialul foto/video de rigoare si sper sa va placa “micul” traseu enduro. Linkul cu traseul il aveti aici. Enjoy!

Intre Bucegi si Piatra Craiului… nu ne putem decide

Tura de sambata a fost incoronata cu peisaje superbe si asta din 2 motive: Bucegi si Piatra Craiului. Tura a reprezentat un tur pe la poalele acestor 2 muntii prin sate superbe ce ne-au aratat inca odata de ce Romania este cea mai frumoasa tara… si credem cu adevarat ceea ce zicem :D.

Plecarea s-a facut din Moeciu de Jos pe drumul spre Cheile Gradistei. Prima parte a traseului a fost si cea mai putin placuta deoarece a fost foarte insorita si plina de masini ce urcau la Cheile Gradistei… si a fost numai asfalt.

Odata ajunsi sus, ne uitam pe harta sa vedem cum dam de drumul ce duce spre Fundatica si Valea Cheii. Drumul ducea spre un gard cu o poarta pe care scria proprietate privata. Nici nu ajungem bine la poarta ca hop ne sare o tanti de la un butic din apropiere sa ne spuna ca nu putem trece. Ii explicam ca drumul nostru este dincolo de acea curte care nu avea nici o amenajare ci era pur si simplu un camp ingradit si ne zice ca nu putem, ca au animale acolo, vaci, boi… Ii spunem ca si noi suntem boi si ca cel mai probabil o sa ne integram foarte bine dar tot nu ne lasa. Ne resemnam si incercam sa gasim alt drum dar… usor de zis, greu de facut caci drumul parea blocat din cauza unui concurs de biatlon ce era in desfasurare in zona. Mai multe detalii despre concurs gasiti aici. Ne invartim putin si dupa cateva indicatii eronate ale unor oameni neavizati reusim pana la urma sa gasim o cale ocolitoare ce ne duce pe langa zona concursului pana la un drum ce se unea cumva cu track-ul nostru. Odata reveniti in traseu ii dam la vale ca de urcat am tot urcat pana aici.

Drumul are mai multe intersectii si va sugeram sa aveti harta la voi pentru a o nu lua gresit spre Leaota sau spre Fundata.

Nu dupa mult timp o sa intrati pe Valea Cheii ce ocoleste Fundatica si duce direct spre Podul Dambovitei unde veti da iara de asfalt. Inainte de asfalt dam de ospitalitatea romaneasca in fata unei curti unde noi ne-am intins dupa merele unui copac iar un domn ne-a si adus binevoitor niste mere din curte :).

De unde iese drumul trebuie sa o luati pe DN pana la indicatorul de Dambovicioara unde o sa faceti dreapta. Desi este alta zona cu asfalt, drumul este placut, umbrit dar si circulat si nu mare ne-a fost surprinderea cand am primit 2 claxoane de la soferi nerabdatori sa ajunga …. unde or fi vrut sa ajunga. Nu inteleg, de parca nu ne-am fi dat deoparte cand am fi simtit masina in spatele nostru. Si sa claxonezi in cheile astea unde oricum se formeaza un ecou destul de puternic mi se pare deplasat, mai ales ca claxonul se foloseste in cu totul alte conditii. Acestor oameni le dedicam cu drag acest ARTICOL!

Odata ajunsi la Dambovicioara urmam  indicatorul de Ciocanu si ne luptam eroic cu panta de 4.5 km. Panta asta e faina, numa’ buna de antrenament dar cand soarele lucreaza la capacitate maxima parca iti taie din suflu.

Odata ajunsi sus ne mai oprim la niste poze si la un suc la una din pensiuni si ii dam inainte spre Sirnea si Pestera dar nu inainte de a imparti merele dobandite cu niste caluti draguti din curtea unui localnic.

Urmam apoi drumul arhi umblat de noi, spre Magura, cu coborarea faina pe bolovani unde Claudiu a si dat o tranta neadaptand viteza si franarea corecta la conditiile de teren :D. A scapat ieftin cu cateva julituri dar nu s-a descurajat deloc.

De aici nu mai mergem mult ca incepe si o ploaie pe care o tot urmaream ca vine ba dinspre Bucegi ba dinspre Crai. Desi parea o ploaie de vara sa tot fi durat vreo 45 de minute. Mai departe coboram pe camp prin curtile oamenilor numai ca sa urcam iara spre Magura. Din Magura ii dam la vale spre Moeciu ca sa recuperam vertmobilul si sa fugim cu regret acasa. Tura a fost foarte faina plina de peisaje suprebe cum se poate observa si din imaginile de mai jos. Ca si dificultate ar fi un traseu mediu cu vreo 60 de km si 1400 m diferenta de nivel. Multe urcusuri si coborasuri ce fac traseul si o varianta buna de antrenament.

Trakul turei pe bikemap il gasiti aici iar tracul nostru pe movescount aici :).

Va lasam mai jos cu pozele despre care povesteam. Enjoy!

Iara prin Crai. Tura bicicleta prapastii, Pestere, Magura si inapoi la Gura Raului

Uite o zona de care nu poti sta departe pentru prea mult timp. Daca ultima data am fost prin Holbav, zona invecinata cu Piatra Craiului, Zarnesti, nici weekendul asta nu am putut sta departe asa ca am dat o fuga pana in Crai ca sa refacem unul din cele mai faine trasee de biciclit si nu numai, zicem noi, din zona si cred ca din tara.

Traseul stabilit, pe care il stiam deja si a mai fost relatat odata aici cred, dar am zis sa il facem cu o mica modificare, pleca de la Gura Raului din Zarnesti, urca pe la Fantana lui Botorog prin prapastiile zarnestilor, apoi face stanga si o ia prin Cheile Pisicii pana aproape de Saua Joaca, trecea pe la Table si apoi in poiana Grind. Apoi cobora spre Dambovicioara dar nu dupa mult timp drumul se bifurca si urca spre Pestera. Noi am luat-o la stanga am trecut un podulet mic si am tot urcat. Daca ar fi fost sa o tinem tot inainte pe coborarea spre Dambovicioara traseul s-ar fi lungit cu vreo 20km si ne-am fi pricopsit cu frumoasa urcare pana in Ciocanu si Sirnea pe care zicem sa o lasam pentru zile mai racoroase :D.

Cum povesteam, traseul este foarte frumos, si toata urcarea iti este rasplatita atunci cand termini prapastiile si cheile si ajungi in zona Sirnea – Pestera unde ai o frumoasa priveliste asupra Bucegilor dar si asupa Pietrei Craiului. Cel mai bine, Piatra Craiului cred ca se observa din Magura, este acolo un loc de unde se vede superb, o sa il notam in pozele de mai jos sa va dati seama :D.

Desi traseul ar parea usurel deoarece cred ca, per total vorbim de maxim 27-28 km, sa stiti ca nu este chiar asa pentru ca are cam 1000m diferenta de nivel pozitiva. Daca cumva nu ti-ai exersat urcarile pe bicicleta in ultimul timp, o sa resimti diferenta de nivel destul de bine si chiar vei impinge la bicicleta pe unele dealuri. Este unul destul de zdravan chiar inainte de Magura, dupa ce coborati prin curtea unor oameni, il veti recunoaste. Daca il faceti pe bicla sa stiti ca sunteti campioni :D.

Noi am pornit GPSul putin mai tarziu cand deja eram de 30 de min prin prapastii asa ca am inregistrat doar 24km  cu 1000m diferenta de nivel.

Revenim cu comentariul ca zona este superba atat pentru drumetie cat si pentru biciclit, fie ca va plimbati prin parcul natural, fie ca va plimbati prin sate si apoi coborati in Bran sau Moeciu, fie ca mergeti spre Vulcan, Holbav, Paltin,  locurile astea sunt pur si simplu superbe si merita vazute macar odata!

Va lasam mai jos cu ceva poze zicem noi relevante de pe traseu si cu aceste 2 linkuri, bikemap si movescount, cu hartile traseului, cel initial ales si cel facut de noi. Enjoy!