Tag Archives: trekking

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 1

A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.

De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.

Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…

Ziua 1

Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.

Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.

Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.

Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.

Ziua 2

A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.

Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.

Ziua 3

Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..

Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).

Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.

Ziua 4

Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…

Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…

Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))

detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀

Ziua 5

Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.

Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.

Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.

Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.

Ziua 6

A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…

Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.

Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.

Cam asta ar fi prima partea a calatoriei, dar urmeaza partea cel putin lafel de interesanta, les Pyrenees :D. Stay tuned and enjoy!

Cozia cea mereu surprinzatoare

 

“Cozia nu este un munte nici greu, nici ușor, este un munte care trebuie urcat de orice adolescent înainte de bacalaureat. Este deja o cutumă printre liceeni că fără a urca pe Cozia nu poți deveni major”, afirmă profesorul în biologie Gheorghe Ploaie.

Noi inseamna ca am devenit majori ceva mai tarziu :))) dar bine ca am devenit :D.

Cozia este un munte de care te indragostesti cu usurinta si la care revii mereu cu placere. Raman la parerea ca apus de soare mai frumos sau rasarit de soare mai superb nu am vazut inca la vreo alta cabana. Soarele apune de dupa muntii Buila-Vanturita si rasare de undeva hat departe de langa Bucegi luminand tot Oltul pana la Valcea si Pitesti daca ai noroc si de o zi senina si fara ceata.

Cabana (www.cabana-cozia.ro) are 50 de locuri in camere de 2 pana la 7 persoane, distribuite in cele 2 corpuri ale sale. Preturile sunt mult mai decente, 25 lei locul de persoana, 2 lei ceaiul, 5 lei o bere, 6 lei o ciorba si tot asa, ceva mai mici decat la alte cabane dar si accesul cu masina (4×4) este mai facil existand un forestier ce te scoate de jos pana in spatele cabanei. Este primitoare si cabanierul este cel putin de treaba. De data asta ne-a suportat eroic pana dupa 12 noaptea cu muzica si galagia facuta… dar hai ca rar am mai iesit la o cabana si parca e pacat sa nu te distrezi putin la un pahar de vorba dupa un traseu asa fain.

Traseele din masiv sunt si ele lafel de surprinzatoare. Putin se gandesc ca au atata de urcat cand afla ca altitudinea la care se afla cabana este de 1573m. Cand ajung in traseu si le zici ca au de urcat 5 ore ii cam bufneste rasul. Si eu cand ma gandesc ca urci constant 4-5 ore doar sa ajungi la 1570m mi se pare ciudat. Si urcarea nu-i chiar cea mai blanda :))).

Traseele cu acces la cabana ar fi urmatoarele – sursa www.cozia.ro:

  • Gara Turnu (310m)-Curmatura la Troita (673 m.)-Muntele Scortaru-Muchia Turneanu-Cabana Cozia (1573). Diferenţă de nivel 1263 m. Timp de mers 5-5 1\2 ore. Marcaj : bandă roşie. Traseu dificil iarna pe zapada.
  • Gara Turnu  (310m)-Pietrele Roşiei ( 750 m.)- Muchia Turneanu-Vf. Cozia(1668). Diferenţă de nivel : 1358 m. Timp de mers 5-5 ½ ore.Marcaj : triunghi roşu, apoi bandă roşie. Traseu dificil iarna pe zapada.
  • Gara Turnu  (310m)-Pietrele Roşiei ( 750 m.)- Muchia Turneanu-Vf. Cozia(1668). Diferenţă de nivel : 1358 m. Timp de mers 5-5 ½ ore.Marcaj : triunghi roşu, apoi bandă roşie. Traseu dificil iarna pe zapada.
  • Gara Lotru (317m)-Vărateca-Muchia Urzicii- Stâna din Rotunda-Vf. Cozia(1668m). Diferenţă de nivel 1351 m. Timp de mers  4-5 ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu dificil iarna pe zapada.

Mai jos aveti dovada frumusetii acestui parc natural ce trebuie vizitat macar odata. Cum povesteam mai sus, apusul si rasaritul sunt atractia principala a acestui traseu, pe langa privelistea constanta asupra oltului, in cazul unei zile senine. Va lasam cu pozele.

Enjoy!