Tag Archives: Italia

Triglav sau Dolomiti? sau ambele :D

Triglav sau Dolomiti? as zice ambele si la pachet ca sa ai ce sa compari :).

La inceputul lunii am vizitat 2 dintre cele mai faine parcuri naturale din Europa si anume Muntii Triglav din Slovenia si Dolomitii Italieni care fac parte si din patrimoniul Unesco si… ne-au placut maxim.

Toata distractia a durat 1 saptamana si doar 5 zile de plimbat efectiv caci resul au fost pe drum. Am facut cam 17 ore pana la lacul Bohinj unde am gasit si camping, nu cel de langa lac ci camping Danica undeva la 5-6 km inainte de lac. Exista unul chiar in coada lacului dar, fiind pozitionat in interiorul parcului nu poate acomoda decat un loc limitat de turisti, reguli normale nu ca la noi. Desi parea sa avem destule locuri unde sa ne punem cortul ni s-a zis din start ca este plin si ca nu avem voie. Cand am intrebat de ce a venit si raspunsul corect cum ca este un parc natural si deja sunt destui turisti si nu mai au voie sa acomodeze si altii… asa da, desi am umblat ceva sa gasim alt camping.

Oricum, camping Danica este foarte fain si ai unde manca si unde iti pune cortul si au si apa calda la dusuri iar portiile la restaurantul campingului sunt HUGE!!! le-am luat la pachet si am mancat si toata ziua urmatoare din ele :))).

Legat de parc si ce poti face aici… pai aproape orice dintre care amintim: Plimbari cu barca, zbor cu parapanta, plimbari cu canoe, rafting, catarari la stanca, bicicleta, hiking, explorare de pesteri si sigur sunt multe alte activitati ce nu le-am observat.

Noi am ales sa ne plimbam cu bicicleta, sa facem baie in Bohinj si sa stam la plaja, ceva lejer ca de concediu, desi tura de bicla nu a fost chiar asa.

Dupa un tur scurt prin satele de la baza lacului, am urcat pe cablu pana in creasta muntelui la 1800m si acolo am gasit Vogel bikepark care, desi are un singur traseu, este super fain cu un flow incredibil iar baietii de la park sunt super de treaba. Atat de de treaba a.i. cand i-am intrebat pe unde pot sa cobor si eu de pe munte cu bicla mi-au recomandat un traseu care in mod normal era de picior, cam 95% “ciclabil” mi-au zis, exact cum ne place si noua m-am gandit, dar care a scos zeama din mine pana jos. Cea mai cea coborare, ingusta, abrupta si foarte accidentata de am muncit pe coborarea aia cat n-am muncit la nici un deal pana acum. S-a lasat grav cu frane incinse si antebrate moarte de oboseala. Odata ajunsi jos am facut o binemeritata baie in lacul racoros :D. Urmatoarea zi am vizitat Bledul si am stat la plaja langa lac, a fost ziua de relaxare.

Ziua 4 ne-am trezit pe ploaie si cu cortul usor inundat. Cum a aparut o fereastra in vremea urata am si strans cortul si am parasit campingul cu directia Cortina d’Ampezzo, Italia. Ploaie torentiala pana in Italia si abia cand ne-am apropiat de Cortina vremea s-a mai indreptat. Aici am stat la camping Olympia, si acesta foarte fain desi servirea la restaurantul campingului, cel putin in una din zile a fost oribila… dar hai sa nu povestim aspecte neplacute.

Dolomitii sunt asa cum ni i-am imaginat, spectaculosi, mareti, greu de egalat. Unde te uiti vezi peisaje superbe. Ai instalatii peste tot si poti urca oriunde vrei fara sa depui prea mare efort si doar sa te bucuri de privelisti. Au o multime de trasee de hiking, potecile fiind numerotate si ajungand pe la numere de genul 411 :D. Traseele de bicicleta in zona Cortina sunt pana in 20, marcate pe culori, verzi, care sunt poteci de baza pe langa drum, plate, albastre, care sunt drumuri cu mutina urcare, rosii si negre.

Totusi, toate traseele de bicicleta sunt drumuri forestiere late cat o masina, nu prea gasesti singletrailuri. Singurele poteci inguste sunt cele de hiking pe care nu prea ai voie desi am incalcat regula asta de vreo 2-3 ori :D.

Gradul de dificultate al traseelor de bicicleta se pare ca este dat doar de inclinatia pantei si nimic altceva. Sectiunile negre ale traseelor sunt abrupte dar fara sa prezinte alt hop tehnic de vreo natura. Din punctul meu de vedere le-as da alta clasificare dar probabil ca sunt gandite pe o scara de valori generala. Daca vrei sa faci diferenta de nivel si km, ai pe unde. Noi in prima zi am facut un traseu care in mare parte statea pe traseu marcat 7 ce era rosu si negru si spre seara am luat cabina pana la refugiu Falonia si am coborat pe traseu 6 si apoi 5.

A 2-a zi a fost dedicata in intregime bicicletei si am ales traseul Superpanorama Freeride. Partea de Freeride ne-a cam lasat reci ca iara si acesta merge doar pe drumuri forestiere dar panoramele chiar erau superbe. Dimineata si seara prinzi super peisaje iar daca lumina este favorabila ies super poze.

In ultima zi in Dolomiti am mers in bikeparkul din Cortina, care are 4 trasee, 1 negru si 3 rosii dar toate super solicitante si super calumea facute. Nu avem cu ce compara ca nu prea ne dam in bikeparcuri dar asta chiar ne-a surprins si, ca forma de antrenament este super fain. Nu am reusit sa facem decat 2 ture caci trebuia sa ne intoarcem sa eliberam locul in camping, dar a fost fun. Ne-am intors in camping pe o carare de hiking super faina care, din punctul meu de vedere a fost cea mai tare coborare din Dolomiti din cete am incercat exceptand bikeparkul :D. Deci pana la urma cararile turistice raman si cele mai faine trasee de bicicleta, sorry but is true :D.

Dupa ce am eliberat campingul am mers cu masina pana in apropiere de 5 Torri am urcat pe cablu pana la refugiul Scoiattoli si am facut un mic traseu de hiking pana la refugiul Averau si apoi am coborat pe marcaj pana la masina admirand peisajul absolut superb.

Ca si preturi chiar nu cred ca a fost un concediu costisitor. Am facut cam 5 plinuri la masina, mare parte din consum fiind dat de faptul ca aveam 3 biciclete pe masina si am mers destul de mult pe autostrada.

In camping Danica se da 12 eur de persoana pe seara si doar atat, asta la cort normal si masina mica iar in camping Olympia 9 eur de persoana pe seara si 10 eur pentru cort si masina.

Preturile unei mese de persoana atat in Slovenia cat si in Italia ar fi undeva pana in 20 EUR cu bere cu tot :D, iar preturile la supermarket sunt apropiate de ale noastre.

Pretul urcarii pe cablu in Vogel bikepark cu posibilitatea de a te da toata ziua in bikepark ar fi 22 EUR iar in Cortina pretul cartelei valabile 1 zi in bikepark este de 30 EUR.

Urcarile izolate pe cablurile din Cortina costa intre 9 si 15 EUR dar exista o cartela de 40-50 EUR valabila pentru toate instalatiile o zi intreaga.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. Enjoy!

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 2

Where the road takes us!

Ziua 7

Am plecat spre Montpelier cu gandul de a-l vizita si apoi de a ne indrepta spre munti dar nu inainte de a scurta putin din distanta luand un tren pana in Perpignan. Vremea se anunta superba cer partial inorat si un soare arzator ce se ascundea rar printre nori.

Montpelier este un oras frumos, nu chiar mare, cu o facultate de medicina foarte buna din cate am inteles si cu un centru istoric foarte frumos. Nu am apucat sa vizitam decat arcul de triumf care este pozitionat intr-un parc superb si apoi ne-am dus  direct la gara. Dupa ce am stat 45 de minute la cozi pentru bilete si informatii, ni s-a scurs si timpul de vizitat si a trebuit sa plecam :(.

….

La 14 eram in Perpignan si ne pregateam de plecarea spre Le Tech. Ne mai oprim la o ultima cafea si apoi ii dam inainte. Pe masura ce ne indreptam spre Ceret, un orasel intermediar, norii se tot strangeau deasupra noastra si cand ajungem in apropiere de acesta incepe iara sa toarne. Dupa experienta de ieri parca nu mai vrem sa pedalam prin ploaie, mai ales ca ne asteapta 2 zile prin munti, asa ca ne adapostim iara la o patiserie si asteptam sa vedem daca se schimba ceva. Dupa vreo 2 ore de stat la ceaiuri si cafele, nimic… atunci luam decizia sa schimbam directia si sa ne indreptam spre zone mai prietenoase din punct de vedere meteorologic, spre Figueres… in Spania. Trecem Pirineii mai pe la baza, pe la un pas situat la 500m altitudine si mai facem o oprire in Le Perthus ca sa vzitam fortul Bellegrade pus si acesta in varful dealului. Dupa o catarare de 1km si ceva elevatie ajungem la el, numai ca era inchis :(.

Ne resemnam si ii dam mai departe. La 9 seara suntem la gazd gasita rapid pe airbnb si ne facem planul pentru ziua urmatoare. Vrem totusi sa urcam spre Travertet, destinatia initiala pentru ziua urmatoare, conform planificarii si sa luam totusi mai mult contact cu Pirineii. Sa vedem ce are de zis vremea…

Detaliile zilei, 80km si 700m elevatie.

Ziua 8

Si despartirea de Vlad, pe care il tot supara o raceala de cateva zile si acum l-a si rapus. Avand in vedere ca astazi vom merge spre Vic, traseu ce implica ceva mai multa diferenta de nivel, Vlad a decis sa ia trenul pana in Barcelona si sa ne regrupam acolo. Astfel, plec la drum cu Ion dar nu dupa ce servim regulamentar o cafea in Figueres, considerabil mai ieftina decat cele servite in Franta. Dupa, ne asternem la drum si in curand ne gasim pe un offroad mai degraba destinat unui mtb decat unei bicle de sosea. Drumul este foarte frumos numai ca avansarea este mai greoaie. Se pare ca sunt o miltime de astfel de drumuri prin zona, care leaga terenurile agricole si fermele, chiar faine si foarte practicabile. Dupa vreo 30 de km reusim sa le parasim si sa intram iara pe asfalt, apoi, in apropiere de Banyoles ne bagam intr-un local sa mancam ceva si nici nu intram bine ca afara se pune o torentiala de toata frumusetea… si ii tot da asa ca stam sa manacm si apoi stam la cafele, poate, poate se opreste. Dupa ceva mai mult timp hotaram sa ii dam inainte pe o ploaie usoara. Ies afara sa constat ca mi am lasat bicla in ploaie 😦 si cea mai afectata geanta a fost cea cu manusile uscate si incalzitoarele de picioare… damn it!

Inaintam printre stropi si cand ajungem pe langa Sant Miguel de Campmajor ploaia ne paraseste si putem sa inaintam mai linistiti. Planul este sa trecem prin zona vulcanica de la Garottxa :), stati linistit, nu este activa… un fel de Calimanii nostri. Pana la intrarea in parc, si dupa, zona este foarte frumoasa, verde cu un drum foarte fain, putin circulat gi-524. Ajungem intrun final in Olot, unde ne mai aprovizionam cu ceva dulciuri si apoi mergem mai departe spre Vic. Nu ne indepartam foarte mult caci, la intrarea in primul tunel pe c-37 sumtem opriti din drum de un echipaj care ne spune ca nu avem voie si ca vom primi amenda daca trecem prin tunel, si ca mai urmeaza alte 5 dupa acesta, dintre care unul lung de 6 km… oups… si alternativa e sa o luam pe giv-5273 si prin Coll de Bracons undeva la 1132m altitudine. ok, ne facem curaj, sunam gazda sa i zicem sa ne astepte ca ajungem ceva mai tarziu, si ii dam. Ajungem intrun final, pe la 10 seara si in punctul culminant, ne facem o poza cu indicatorul si ii dam mai departe. Coboram pe parta calalta si vedem ca drumul tot serpuieste si pare sa urce iara asa ca facem o ilegalitatea si coboam in c37 si trecem prin ultimele 3 tunele.. mult mai rapid. Ajungem intrun final la gazda, undeva inaīnte de 12 noapte si destul de obositi, doar sa ii gasim asteptandu-ne sa le povestim cate ceva despre calatoria noastra caci si ei erau destul de plimbareti, ba chiar au facut o tura de biciclea prin Romania si mai departe si le a placut foarte mult. Stam la povesti si ne tratam cu pizza gatita de gazdele noastre Marti si Maria si astfel ne bagam la somn pe la ora 2 noapte… faina zi! Ca si detalii am avut parte de 120 km si peste 1900m elevatie, speciala Cataloniei :D.

Ziua 9

Ne trezim mai greu ca de obicei, aproape de 9 si pe masura ce fac planul turei, Ion imi da vestea ca nu va participa la speciala de astazi din cauza febrei musculare agravata dupa ziua de ieri, asa ca raman singur sa termin turul :D. Dupa ce discut cu Marti si Maria, hotarasc sa iau o ruta ocolitoare pana in Barcelona, dar care ma duce prin parcul natural Montseny si apoi prin alt parc natural, Montnegre i el Corredor, ambele superbe si cu catarari dar si coborari super faine. Ziua incepe iara cu ceva offroad. Cand ii dai pe google ca te deplasezi cu bicicleta, nu te astepta sa stie si cu ce bicicleta esti, sau cu ce bagaje, caci te baga prin toate hartoapele si pe toate cararile….

Si traseul ales pentru astazi este super frumos si cele 2 parcuri nu mi au inselat asteptarile. Ma misc rapid si pe la 4 sunt deja la malul marii cu o pofta uriasa de mancare…. pacat ca mai am 40 km pana in Barcelona. Ma incarc de curaj si ii dau tare. Ajung intrun final si exact cand ma postez in fata la Sagrada Familia, care in realitate este mai mica si mai chicioasa decat pare in poze, incepe si ploaia. Mai vizitez putin si cartierul Gotic care era chiar si pe ploaie super aglomerat si dupa ii dau spre locul in care ma asteptau Vlad si Ion. Se pare ca astazi a luat si Barcelona cupa si toti microbistii sunt in extaz, urla si claxoneaza pe strazi ca….microbistii :))). Ajung sa ma vad pe la 8 cu Vlad si Ion si stam la o bere si le relatez traseul de astazi. Bilantul zilei, 130km si 1300m elevatie.

Ziua 10

Dedicata Barcelonei in mare parte si impachetatului de biciclete pentru zborul cu avionul, in rest. Barcelona este un oras foarte frumos, toate cladirile sunt intr-o oraduaiala placuta, strazile toate is cu sens unic, si toata lumea respecta regulle de circulatie, sau cel putin asa lasa impresia. Am fost destul de claxonat ca circulam pe banda de autobuz, pana mi-am dat seama de ce este goala si de ce ma claxoneaza lumea. Nimeni nu se atingea de ea asa ca mie mi s-a parut perfect normal sa circul pe acolo :))).

Noi, in scurta vizita nu am apucat sa vedem decat Sagrada Familia, care asa cum am mentionat pare mai impresionanta in poze, centrul gotic care este hiperaglomerat si plin de mgazine, plaja si palatul regal care gazduieste si muzeul de arta, dar fara sa intram caci ne cam plictisim in astfel de incinte :)).

De biciclit am mai biciclit si astazi cam 30 de km prin Barca si pana la aeroport. Inainte de Aeroport ne-am plimbat si prin “delta” raului Lobergat, o minidelta amenajata foarte frumos cu o banda pietonala si una pentru biciclete. In apropierea aeroportului, cine a gandit proiectul a facut si un loc de stat si de admirat avioanele cum aterizeaza, care cred ca a fost cea mai interesanta experienta a zilei, mai impresionanta chiar sid ecat Barcelona in sine, caci avioanele treceau la cativa metri pe deasupra noastra :D. Foarte tare!

La aeroport am ajuns mai devreme si ne-a luat cam1h sa ne impachetam bicicletele cu bubblerap, scoci si folie si cine a avut, a bagat bicla si in geanta :D. Zborul era la 21:30 si ateriza la 1:55 cu decalajul orar. Numai bine avand in vedere ca la 9 incepe o noua zi de munca, sa vezi atunci depresie postaventura :D. Bine macar ca am avut la ce sa visam :D, caci a fost super!

O super calatorie, si speram ca traditia acestor ture o vom pastra si la anu. Calatoria a avut 10 zile din care doar 8 biciclite efectiv, apoximativ 900km si peste 700m elevatie. Un bilant ok pentru o tura cicloturistica de 1 sptamana in care am apucat sa vizitam niste locuri foarte frumoase din care mai mentionam odata: Coasta de Aur, Pirineii, Barcelona si alte orasele adiacente si in care am facut cunostinta cu oamenti super de treaba, gazdele de pe Airbnb, chiar si domnul din Marsilia :D.

Pana la urmatoarea postare, speram ca v-a placut calatoria si relatarea. La urmatorul link gasiti un document cu planificarea initiala a turei facuta de Ion. De suferit au avut doar ultimele 2 zile dinainte de Barca, trecerea din Franta in Spania nemaifacand-o prin inima Pirineilor din cauza vremii foarte instabile si a furtunilor care ne-au pandit la fiecare … pedala. Am inteles de la Marti si Maria ca in Pirinei a nins bine, ei chiar plecau la ski in ziua in care i-am parasit… poate mai prindem si noi o zi dupa ce revenim in tara :D.

Pana data viitoare, lant intins. Enjoy!

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 1

A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.

De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.

Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…

Ziua 1

Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.

Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.

Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.

Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.

Ziua 2

A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.

Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.

Ziua 3

Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..

Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).

Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.

Ziua 4

Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…

Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…

Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))

detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀

Ziua 5

Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.

Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.

Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.

Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.

Ziua 6

A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…

Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.

Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.

Cam asta ar fi prima partea a calatoriei, dar urmeaza partea cel putin lafel de interesanta, les Pyrenees :D. Stay tuned and enjoy!

Tura bicicleta Toscana – Italia

Ca tot se apropie vremea unei noi ture prin Europa, revenim cu relatarea turei facute anul trecut in Italia, mai precis in regiunea Toscana, tura ce s-a intins dealungul unei saptamani si ne-a permis sa vedem cu lux de amanunte frumusetea acestei regiuni.

Anul acesta vom face o tura in Coratia si Slovenia, cu plecarea din Dubrovnik (Croatia) si sosirea in Bled (Slovenia), tura ce se va intinde pe parcursul a 2 saptamani si va avea intre 1200 si 1400 km. Vom parcurge tot drumul de coasta al Croatiei, vom ajunge in Slovenia unde vom urca pe continent pana in Lublijana si apoi in Bled. Totusi, aceasta tura o vom detalia intr-un post viitor asa ca hai sa nu mai irosim caracterele si sa povestim tura de anul trecut prin Toscana.

Participantii la tura am fost 5, Iulian, Ionut, Vlad, Gabi si Bogdan, eu , cam maximum pentru o astfel de tura sau mai lunga. Deja de la 5 se pot forma grupuri care sa mearga in ritmuri diferite si automat nu mai vorbim de ceva compact. Ideal ar fi mereu un grup de 2-3 persoane, sau cel putin asta ar fi una din concluziile trase de noi.

Tura din Toscana, asa cum am mentionat a avut 1 saptamana si aproximativ 700-800 km, cu plecare din Milano si sosire tot aici dar dupa ce am fentat o parte din traseu cu trenul, altfel ne era imposibil de terminat totul in timpul avut la dispozitie.

Mai intai hai sa incepem cu costurile:

– Am dat aproximativ 850 RON pe biletul de avion dus intors, bicicleta inclusa la bagaj de cala;

– Am cheltuit aproximativ 250 EUR acolo in mare parte pe mancare, 1 noapte dormita la camping si cateva suveniruri;

– 50 EUR pe bilete de tren, odata din Milano pana in Florenta si apoi din Riomaggiore pana in Milano;

– Inca 500 Ron pe pregatiri si necesar aici incluzand, cauciucuri de asfalt pentru bicicleta, portbagaj, coburi (de proasta calitate) si cateva echipamente conexe (lant de rezerva, vesta reflectorizanta, chei multifunctionale etc). In total, undeva la 500 EUR.

Cam acesta ne-a fost bugetul pe scurt. Intradevar, lista de necesar facuta la vremea respectiva cuprindea foarte multe lucruri, ce le vom detalia intr-un post viitor dar nu are rost sa insiram acum tot bagajul. O sa facem un post dedicat cu necesar bagaj pe tipuri de ture.

Revenind la tura, asa cum v-am spus, noi ne-am propus sa parcurgem toata Toscana intr-o singura saptamana trecand prin toate orasele cheie ale acesteia.

Astfel, am ajuns in Milano in dimineata zilei de …..  mai, undeva spre finalul lunii, aterizand la aeroportul situat la 50 km de oras. In prima zi am mers pe bicicleta de la aeroport pana in Milano si de aici am luat trenul pana in Florenta. Am ajuns seara in Florenta si am cautat un loc de cort undeva la marginea orasului, pe care l-am si gasit intr-un parc. Nu credem ca aveam voie sa campam acolo dar avand in vedere ora tarzie si faptul ca nu stiam exact unde putem campa am zis sa ne oprim acolo si daca ceva este in neregula ne mutam.

Am dormit foarte bine fiind epuizati ora matinala la care ne-am trezit, dupa zborul cu avionul, montatul bicicletelor, mersul pe biciclete cu coburi si bagaje multe, etc. Prima zi nu a fost prea lunga, undeva la 70 km. Neplacerea a fost modul in care ne-au fost transportate bicicletele, faptul ca a trebuit sa le montam si sa le pregatim pentru drum, in fata aeroportului.

De vizitat in Florenta:

– Santa Cruoce – Cea mai fascinanta bazilica a Forentei nu este numai un altar artistic – decorat cu fresce de Giotto si altii -, dar si locul de ingropaciune a 270 dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo, Michelangelo si Machiavelli;

– Piazza del Duomo este centrul religios al Florentei;

– Santa Maria Novella – Este una dintre cele mai importante bazilici ale Florentei;

– Palazzo Pitti – Putine palate au o structura atat de impozanta precum Palazzo Pitti, a carui constructie a fost inceputa de familia Pitti, o dinastie de bancheri, in 1460;

– Piazza della Signoria, a fost considerata centrul civic, fiind a 2-a ca marime din florenta;

– Muzeul San Marco, Baptisteriul, Basilica San Lorenzo etc.

10259179_703041933092258_6665019791797457468_o

A 2-a zi trebuia sa plecam din Florenta si sa ajungem in Arezzo. Spunem ca trebuia deoarece ne-am inecat ca tiganii la mal ajungand pana in apropiere de Arezzo. Portiunea asta, ca si restul turei a fost plina de dealuri si am facut gresala sa facem un popas la o crama de pe drum unde am dat de o romanca. Dupa ce am stat de vorba 2 ore si am “degustat” 3-4 pahare de vin, numai buni de tura nu eram. A trebuit sa tragem tare ca sa ne apropiem de Arezzo. Aici am mai facut o boacana si ne-am abatut de la drum crezand ca o sa scurtam ceva dar pana la urma am reusit sa o lungim zdravan deoarece drumul ales ne cobora foarte mult pana la firul unei ape doar ca sa ne urce la loc. Pe urcare lui Iulian i s-a rupt lantul si aia a fost, am sistat traseul pe ziua aia si ne-am pus corturile. Deja, pe mine, cel care scriu randurile simteam ca ma ia o mica raceala, am simtit-o inca de cand am plecat de acasa dar am zis ca trece repede. Se pare ca nu deoarece dimineata in ziua 3 m-am trezit putin cu gatul imflamat si cu vocea ragusita, urma calvarul :D. Ziua 2 a avut putin peste 80 km nu 100 cat trebuia si o diferenta de nivel maricica tot drumul dintre Florenta si Arezzo fiind plin de dealuri.

De vizitat in Arezzo:

– Fraternita dei Laici, un palat gotic renumit pentru sculpturile de pe usi si luneta (1434), cea de-a doua fiind opera lui Bernardo Rossellino;

– Piazza Grande – Majoritatea celorlalte atractii turistice din Arezzo se afla in sau aproape de Piazza Grande, ciudata piata inclinata a orasului. in capul pantei se inalta Palazzo delle Logge (1573), cu a sa atractiva logie renascentista;

– In nordul pietei Grande se desfasoara Passeggio del Prato, un parc incantator flancat de catedrala si ruinele Castelului Fortezza Medicea, construit in secoiul al XVI-lea de catre familia Medici (Florenta a cucerit Arezzo in 1384);

– Bazilica San Francesco, Scoala din Montrechi.

14150697800_e65d88eec3_k

A 3-a zi am plecat din apropiere de Arezzo si am reusit sa ajungem relativ repede in oras. Orasul este foarte frumos, ca mai toate din aceasta zona, o piata imensa in centru inconjurata de cladiri monumete instorice, multe statui dar un pic cam aglomerat pentru a te plimba cu bicicleta. Italienii sunt foarte relaxati, intre 12 si 14 majoritatea sunt la terase, la cafele sau prin parcuri facand putina miscare. Desi sunt parca mai lenesi ca noi, daca vorbim de conditie fizica par mai fit si nu prea vezi oamenii de varsata a 2-a supraponderali cum se intampla pe la noi. Totusi, sunt lenesi avand in vedere ce pauze isi iau, si faptul ca pe la ora 18 nu prea mai gasesti mare lucru deschis inafara de terase si baruri, mai ales prin orasele acestea turistice.

Dupa ce am vizitat Arezzo ne-am indreptat spre Siena. Mai tot drumul nostru a trebuit sa pacalim autostrazile si sa mergem pe drumuri nationale, judetene, etc. Am reusit sa facem si o bucatica din Eroica, un drum de biciclit foarte cunoscut al acestei zone, ce te plimba printre campuri de culturi, foarte frumos. Tot incercand sa gasim drumurile ciclabile am reusit sa dam de 1 bucata autostrada cand mai aveam cam 40 km pana in Siena. Am tras o fuga de 10 km la trena pe autostrada numai cu 30 km/h timp in care am fost claxonati de cel putin 10 ori sa parasim autostrada. Bine ca nu ne-a oprit politia. Deja la iesirea de pe autostrada era ceasul in jur de 21 si se intuneca rapid. Am mai mers cam 20 km doar ca sa vedem orasul Siena in departare si sa nu ne prindem cum sa ajungem la el. Pe la ora 10:30 am pus cortul pe unul din dealurile din apropierea orasului. Eu unul am sarit de pe bicicleta si am pus sacul de dormit pe mine. Facusem febra si tremuram de frig. Cred ca am bagat 5 ceaiuri in seara aia si n pastile. Urmatoarea zi abia mai vorbeam dar parca ma lasase capul si febra. Ziua 3 a avut putin peste 100 km din cauza ca a trebuit sa recuperam si ce am pierdut cu o zi inainte si diferenta de nivel acceptabila.

De vizitat in Siena:

– Piazza del Duomo – Este dominata de Dom, o cladire pe care doar catedralele din Milano si Orvieto o pot egala in maretie;

– Palazzo Pubblico – se afla in jurul pietei Campo si astazi este sediul primariei;

– Turnul Mangia se afla alaturi de Palazzo Pubblico. A fost construit in perioada 1338 – 1348 si a fost numit astfel in onoarea primului sau clopotar;

– Campo, o piata in forma de scoica folosit secole de-a randul drept centrul civic si social al orasului;

– Muzeul Domului, Biserica din Sant Agostino, Gradina botanica etc.

14314175186_f8394017bc_k

 A 4-a zi strangem corturile si plecam spre Siena. Ne invartim putin pana ne dam seama cum sa fentam intrarea in oras pe autostrada. Ne ratacim chiar incercand sa o luam pe un camp, ne intoarcem, Gabi da o tranta pe o portiune nepavata, Iulian in “doftoreste” cum stie fiind cel mai in masura sa faca asta, continuam si cand ne prindem care e drumul ne oprim la o cafea si 3 ceaiuri cu lamaie… pentru gat.

Intram in Siena si vizitam ce e de vizitat. Daca piata din Arezzo n-i s-a parut mare, uite ca cea din Siena n-i s-a parut imensa si chiar plina de oameni. Foarte impresionanta , cladirile foarte bine renovate si conservate si o atmosfera chiar relaxata desi iti lasa impresia de forfota de la numarul mare de turisti. Aici mancam o felie, doua de pizza si ne continuam drumul. Asta va fi cea mai lunga zi, o urcare continua si sustinuta pana in Volterra si apoi o coborare zdravana cu tunete, fulgere si ploaie pana in Cecina. La iesirea din Siena dam de un magazin Decathlon si ne aprovizionam cu niste energizante. Eu unul aveam nevoie si chiar m-au ajutat in ziua asta plina de dealuri si multi kilometri. Din Siena pana in Volterra drumul este foarte frumos, verde, plin de dealuri si peisaje frumoase… dar numai urcare. Ajungem pe la ora 5-6 in Volterra, ultima portiune fiind un deal foarte nesimtit plin de serpentine unde abia se strecurau masinile pe langa tine. In Volterra ne prinde un pic de ploaie, exact la timp cant sa ne lasam bicicletele si sa ne adapostim care pe unde am putut, unii printr-un bar altii la o benzinarie. Dupa 30 min ploaia se opreste si noi ne regrupam. Vizitam centrul orasului, foarte frumos si acesta, cu multe stradute inguse cu cladiri bine conservate si cu un amfiteatru roman de toata splendoarea. Din Volterra pana in Cecina ai parte de o coborare zdravana si vreo 10  – 15 km de plat la sfarsit. Peisajul a fost genial prinzand un asfintit exact peste linia orizontului. Pe final, exact pe portiunea de plat ne-a prins si ploaia, sau cel putin pe mine caci am ramas mai in urma la facut poze. Ajungem pe la 10 in Cecina si ne apucam sa cautam camping. Pana la urma, cu ajutorul unui localnic gasim si campingul mult dorit, care arata foarte bine si avea niste dusuri generoase cu apa fierbinte de care am profitat la maxim in acea seara. Am dormit foarte bine si ne-am trezit plini de energie. Mie intre timp a inceput sa imi treaca putin inflamatia din gat si nu mai vorbeam ca Vader :D. Ionut si Iulian nu au rezistat si s-au dus in acea seara sa vada marea. Noi restul am lasat treaba asta pe ziua urmatoare. Bilantul zilei, 120 km jumatate numai urcare.

De vizitat in Volterra:

– Teatrul Roman, Piazza del Priori, Palazzo Incontri, Palazzo Pretorio, Arcada Etrusca – Porta all Arco, Fortezza Medicea etc.

14337308855_61c815d597_k

A 5-a zi ne-am trezit, ne-am luat micul dejun in camping si apoi am plecat sa vedem marea, cu bagaje cu tot.

Am parcurs o portiune faina prin padurea din apropierea plajei pana sa intram iara in oras si apoi am mers pe drumul de coasta pana in Livorno de unde am inceput sa urcam spre Pisa. Pe aici nu prea ai ce vizita fiind mai mult orase port si mai putin orase istorice. In Pisa am mers si noi sa vedem celebrul turn de care se “sprijina” toata lumea. Foarte amuzante pozle de au iesit :))).

Desi ne planificam sa dormim pe langa Pisa, forfota si traficul orasului ne-a determinat sa ne continuam drumul spre Lucca, un oras foarte frumos la poalele Alpilor Apuani, unde am dormit foarte bine pe o pajiste care s-a dovedit a 2-a zi ca era curtea unui om. In noaptea aceea am vazut foarte multi licurici, cum nu am mai vazut din copilarie, si ne-a placut foarte mult :). La final de zi am vazut ca am parcurs cam 100 km predominant plat si cu urcare din Pisa spre Lucca.

De vizitat in Cecina, Livorno, Pisa, Lucca: Turnul inclinat din Pisa, Campo dei Miracoli – Pisa, Biserica San Jacolo d’Acquaviva – Livorno, Piazza del Mercato – Lucca etc.

14357503413_7939e4b53d_k

 A 6-a zi am plecat din Lucca spre Barga, pe malul raului Serchio. La Barga am dat de cea mai abrupta panta a traseului si ne-am ambitionat sa o urcam integral pe bicicleta. Avea un unghi destul de mare si coburile pline nu ne ajutau deloc. A meritat totusi deoarece orasul ofera o priveliste superba asupra Alpilor Apuani si a intregii vai. Din Barga am continuat drumul spre La Spezia si am campat in cel mai inalt punct al turei, undeva la peste 1000m altitudine in apropierea localitatii Varliano unde aveam de asemenea o priveliste de neuitat asupra muntilor. Bilantul zilei a fost de aproximativ 70 km dar in mare parte numai urcare.

De vizitat ar fi orasul Barga si Ponte del Diavolo din Borgo a Mozzano. Despre acesta din urma,  Legenda “infernală” spune că a fost odată, tare demult, un meşter priceput care primi poruncă să construiască un pod,  dar ce meşterul lucra ziua, noaptea dispărea. Lunile treceau, iar construcţia nu avansa. Într-o noapte meşterului îi apăru Diavolul, care îi propuse să-i dea o mână de ajutor, pretinzând în schimb dreptul de lua primul suflet care va păşi apoi pe pod. Meşterul acceptă târgul şi ca prin miracol podul fu ridicat chiar în acea noapte. Meşterul reuşi însă să-l înşele pe diavol făcând în aşa fel încât primul care păşi pe pod să fie un porc. Diavolul, furios că a fost tras pe sfoară, luă porcul şi se aruncă în apele raului dar înainte de a dispărea făcu că podul să ia forma ciudata pe care o poarta si astazi. (sursa: http://lumeamare.ro/)

14336552884_9ad77e1caa_k

A 7-a zi am pelcat spre La Spezia si ne-am bucurat de o coborare de toata frumusetea care a compensat pe deplin urcarea din ziua precedenta. La spezia este un oras mare, port, in care inafara de ambarcatiunile spectaculoase nu prea ai ce sa vezi asa ca si noi am plecat repede spre Cinque Terre, destinatia finala a calatoriei. Din La Spezia pana in Cinque Terre e ceva de urcat si la sfarsit te asteapta un luuuung tunel unde risti sa te traga zdravan curentul venind transpirat de pe urcare :P.

Totusi, destinatia merita tot efortul. Vorbim de cinci foste sate pescaresti care si-au pastrat autenticitate transformandu-se in sate turistice dar cu o pozitionare incredibila. Locatia beneficiaza de o faleza foarte inalta, la 4-500 m altitudine iar satele sunt pozitionate foarte aproape de mare pe un relief foarte stancos, doar vreo 2 dintre ele avand si acces la plaja. Ele sunt legate fie prin drumul de pe faleza inalta fie de calea ferata ce face legatura si cu Genova. In sate nu se ajunge cu masina si aceasta trebuie lasata aproape de faleza in parcari amenajate. Fiind acolo cu bicicletele, va marturisim, este un chin sa urci cu ele din sate inapoi in faleze, desi am facut acest lucru de 2 ori. In rest ne-am invatat minte si am mers cu trenul, desi ne-am pacalit de 2 ori deoarece trenurile nu opresc toate in fiecare sat :(.

De campat am campat in unul din sate, imi scapa numele acum, unde am dat de un grup de tineri foarte binevoitori dar si foarte trotilati care ne-au spus ca au ei un loc de cort si ne-au condus fain frumos printr-un tunel abandonat doar ca sa iesim pe un coclau unde ei isi amenajasera o gradina si un acoperis cu cateva paturi si unde o petrecere era in derulare. Ne-am retras rapid in gradina, noi si un cuplu din Israel si am mai stat ceva de vorba inainte sa ne ia somnul. Dimineata, ca prin farmec, locul era pustiu si tot grupul de petrecareti disparuse. Ne-am simtit putin ca in filmul Plaja, daca il stiti :D. Bilantul zilei anterioare ar fi de 70 km , jumatate coborare jumatate urcare.

De vizitat in Cinque Terre, cele cinci sate si anume: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore.

14336554654_20a2267dcb_k

In ultima zi am mai vizitat un sat si am luat trenul catre Milano via Genova. In Milano nu s-au mai intamplat prea multe, am fost pana in centru si la Catedrala Santa Maria Nascente (Domul din Milano) unde forfota de turisti era la cote maxime. Am mancat un kebab la un fastfood turcesc unde am fost intampinati cu clasicul “Ooooo Romaniaaaaa, Hagiiiii!!!!!” si apoi ne-am cautat drumul spre aeroport ca sa mai scurtam din drumul de a 2-a zi. A fost fain si contrastul din Milano, capitala modei, unde noi am ajuns transpirati, murdari si obositi, iar eu chiar aveam pantalonii rupti intre picioare si toata lumea era imbracata foarte dichisit. Unde mai pui ca prin tot orasul erau niste machete mari sub forma unor masini de cusut :)))).

Am pedalat ceva si in seara aceea pana aproape de aeroport ca a 2-a zi dimineata sa ne incadram in termen. De campat am campat pe camp la 10-20 km de aeroport. A 2-a zi desi ne-am facut calculul si nu ar fi trebuit sa fim in intarziere, tot am tras ca sa fim gata la aeroport si cu bicicletele desfacute si impachetate. La pranz eram deja in avion in drum spre casa, sarbatorind tura cu un rand de beri, cheltuind maruntul ramas :D. Am mai avut o surpriza la sosire cand am constata ca una din biciclete avea axul si furca strambe de la transport. Se pare ce italienii, dupa ce ca sunt lenesi nici prea grijulii nu putem afirma ca sunt…. Ne-am asamblat/reparat biclele in aeroport si i-am dat tare spre casa. Bilantul total ar fi, sau cel putin ce imi arata mie ciclocomputerul, 780km. Din calcule nu ar reiesi atat dar cand am notat distantele nu am tinut cont si de faptul ca prin orase ne-am invartit tot cu bicicletele ci am calculat distante din punctul a in punctul b unde am pus iara cortul. O super tura ce ne-a permis sa vedem una din cele mai frumoase parti ale Italiei cu lux de amanunte. Acest aspect este cel mai fain la mersul pe bicicleta, faptul ca te poti concentra, ca ai timp sa gandesti sa privesti sa analizezi si sa te bucuri de ce te inconjoara.

Cum mentionam la inceputul articolului, in curand plecam iara intr-o tura, de data aceasta de 2 saptamani in alte 2 tari frumoase ale acestui continent. Reveneim cum muuuulte detalii la intoarcere! Va lasam cu o galerie foto a traseului. Enjoy!