valea doftanei | Vertical Riding Romania

Grohotis XC to enduro and road trip! Acesta ar fi cel mai adecvat titlu pentru tura din weekend. A fost prima tura in care am folosit toate pinioanele bicicletei mele enduro, chiar toate. Nici nu credeam ca pot sa ii dau cu 30km pe plat pe sosea :))) cui ii trebe cursiera :P.

Dupa Resita (Metal Enduro) parca vroiam o tura usoara, eventual ceva nou. Accidental am dat pe calculator peste un track din muntii Grohotis. Nici nu stiu de unde il aveam, probabil ca l-am salvat cine stie cand. Urcand trackul pe bikemap si cautand putin pe net, mi-am dat seama ca este ce trebuie, aproximativ :P. Trackul era clar de XC, o urcare din Valea Doftanei pana in apropierea varfului si apoi coborare inapoi pe un drum putin mai accidentat dar nu carare. Dupa mai multe negocieri cu colegii de tura, in speta Cosmin, am venit cu o derivatie, ceva mai hardcore a acelui track. Uite asa am ajuns sa facem 2 munti la pachet, in aceasi tura, si undeva la 90 de km cu ceva mai multa diferenta de nivel.

Planul final era sa plecam din Homoraciu, sa urcam in muntii Grohotis, sa ii traversam coborand in Bratocea de unde sa urcam in Ciucas si sa ii traversam si pe acestia pana in pasul Boncuta si apoi la final sa bagam si 20km de asfalt pana la masina. Practic incepeam cu ceva XC prin Grohotis, o dam in Enduro prin Ciucas si bagam si ceva asfalt in pluton pana la masina. Zis si facut si asa plecam noi de la masina dimineata pe la 8 in Homoraciu.

De aici se merge mult pe forestier pana aproape de creasta muntelui. Drumul este frumos si foarte putin umblat, ca doar deaia a vazut Alex 2 ursi de am rupt-o la fuga instant cand l-am vazut ca se intoarce in viteza spre noi. Am tras o spaima dar ne-am facut curaj si am continuat urland si facand ca toate cele doar doar sa se sperie ei mai tare decat eram noi deja. Dupa ce am urlat vreo 30 de minute de nu dureau gaturile, ajungem la capatul forestierului si incepe o usoara balaureala pana in creasta. Marcaj este dar se pierde rapid cum iesi din padure. In creasta dam de forestierul ce vine din Valea Doftanei si il urmam pana in Bratocea. Coborarea pe el nu este chiar plictisitoare, ai unde sa ii dai viteza si ai o multime de dropuri micute cu care te poti distra. La un moment dat devenise chiar scary din cauza vitezei :P.

Pe finalul coborarii, Cosmin reuseste sa taie cauciucul spate, exact inainte sa dam in DN1A. Stam sa il reparam si apoi ne indreptam spre celebrul pushbike din Bratocea. Daca exista ceva care ma face sa urasc pushbike-ul, pai atunci asta e. Te chinui sa impingi bicla printre niste braduleti care parca incearca sa te traga inapoi la fiecare pas….

Ajungem morti de sete si fara apa sus in culme. Stiti vorba aia, cere si ti se va da… merge, asa am facut si noi si am cerut apa la drumetii de coborau, altfel cred ca muream de sete pana la cabana :D.

Ii dam constant pe creasta pana la cabana unde ajungem la ora 5, insetati si morti de foame. Bem fiecare cate o cafea, o cola si o apa minerala si mancam ce mai avem prin ghiozdane si off we go spre pasul Boncuta. Distractia continua pe potecuta faina pana acolo, probabil cel mai fain segment al turei, dar deja cand dam in forestier se lasa intunericul si este chiar dificil sa il coboram mai ales ca este presarat cu muuulte crengi si pietre.

Intrun final ajungem la asfalt unde ne asteapta 20km de sosea pana in Homoraciu, de unde am plecat de dimineata. Se pare ca porcii astia enduro (la bicle ma refer :)))) sunt destul de polivalenti, am tras un pluton pe sosea si i-am dat o viteza prin bezna noptii … :D.

Linkul cu traseul, mai putin partea de asfalt de la final, il gasiti aici. In total, conform trackului lui Alex, ne-au iesit cam 93 km cu vreo 2700m elevatie, o gresala pe care nu o vom repeta prea curand :)))).

Va lasam mai jos filmuletul si pozele de rigoare si pana data viitoare, ride safe!

Daca ture nu am dat de peste o saptamana uite ca povestim si noi despre ce ne aducem aminte iar la rand a venit o tura faina facuta anul trecut cu plecare din Brasov si finish in Bucuresti via Sacale, Traisteni, Valea Doftanei si Campina. Tura a fost de 2 zile iar peste noapte am ramas in Traisteni cred, la o pensiune faina si primitoare unde am stat la povesti si la un pahar de vorba pana in toi de noapte.

Drumul este fain iar partea de MTB compenseaza oarecum tot asfaltul parcurs, desi nu l-am mai face inca odata :P. De asemenea nu trebuie sa va simtiti obligati sa mergeti pe bicle pana in Bucuresti :P, putand lafel de usor sa luati un tren fain, frumos din Campina pana in Bucuresti. Nu am mai repeta experienta nicicum. 120km de asfalt cu cauciucuri de mtb nu este cea mai placuta senzatie, garantat!

Acum, legat de traseu, cum povesteam, el pleaca din Brasov, de la gara. Pana aici va descurcati cum puteti. Acum trenuri avem de unde alege si cred ca stau si mai bine la capitolul “loc pentru bicicleta mea”. Noi nu am nimerit asa ceva, asa ca am stat ca sardinele pe culoar cu bicicletele lipite de noi dupa cum se observa si din imagini. Nici nasul nu a fost prea ingaduitor si dupa ce ca nu aveam loc pentru biciclete ne-a si taxat ca si cand am fi avut.

Odata ajunsi in Brasov, dupa cafeluta de rigoare si o mica plangere din partea unuia dintre noi la CFR, imi scapa acum motivul exact, ne pornim la drum in directia Sacele. Trecem usor de Sacele si de o gloata de cetateni de etnie roma care numai prietenosi nu au fost (nu o sa ii inteleg niciodata, desi nu toti sunt asa) si ne apropiem in urcare de lacul Sacele pe care il avem in partea stanga pe directia noastra de mers. Cand lacul se termina, exact la coada lui de unde se lasa raul Doftana, in dreptul pensiunii Gentiana se va lasa un drum neasfaltat la dreapta (mai mult inainte defapt pentru ca drumul principal face o curba la stanga). Drumul este exact inaintea a 2 serpentine ce se lasa la vale si esti indemnat sa le cobori. Noi asa am facut dar ne-am trezit la timp ca am apucat-o gresit si am facut cale intoarsa. Am urcat laloc cele 2 serpentine si am facut acum stanga pe sensul invenrs si am intrat pe drumul nepavat care se va strica usor, usor in decursul a cativa km. Drumul o tine pe la Complexul turistic Fortul Doftanei si pe la manastirea Bradet, manastire marcata dealungul drumului si la care puteti face un mic popas pentru apa si altele.

De aici continuati drumul care urca usor si care mai si serpuieste putin. El urca in padure la putin peste 1000m altitudine. La un moment dat se trece pe sub niste stalpi de inalta tensiune iar de acolo ar trebui sa inceapa si coborarea. Locul e fain pentru popas atat pentru priveliste cat si pentru poiana faina. Daca nu ar fi fost acei stalpi de tensiune probabil ca ar fi fost perfect.

De aici drumul se lasa la vale si trece prin dreptul unor zone de exloatare forestiera. Noroiul devine din ce in ce mai mare si trebuie sa aveti putina grija la cainii ce s-ar putea sa va iasa in cale. Nu stim exact daca mai sunt acolo acei taietori de lemne dar acum peste 1 an erau. Cum povesteam o sa dati de noroi mai ales daca a plouat in ultimele zile asa ca sa fiti pregatiti :D.

Nu mult dupa acest punct o sa ajungeti la limita dintre judetele Brasov si Prahova si imediat la locatia numita Podurile Vaii Negre unde o sa dati de Pastravaria Doftana. De aici nu mai aveti mult pana in Traisteni respectiv Valea Doftanei. Nu va relaxati totusi si fiti atenti la cainii ciobanesti ce s-ar putea sa iasa din curtile oamenilor, noi era sa o patim la un moment de relaxare :))). Noi in Traisteni ne-am oprit la o bere de recuperare apoi ne-am cautat cazare si am fost sa mancam o Scorbura Veveritei, serios, asa se numeste, la Cabana Veverita (mancare buna, recomandam!). Distractia a mai continuat la cazare si la somn ne-am bagat dupa miezul noptii.

A 2-a zi lafel de senin ca in prima si deja in minte se isca gandul sa ii dam pe bicle pana in Bucuresti. Am zis ca vedem cum ne simtim cand ajungem in Campina si ne hotaram atunci. Cu gandul asta ne suim pe bicle si ii dam la vale. Pana in Campina este predominant vale exceptand ultimul deal dinainte de oras care te face sa transpiri putin. Atentie, din traisteni se lasa 2 drumuri la dreapta care te scot in Muntii Baiului si care trebuie sa le faceti neaparat pe bicla, unul dintre ele, dar in sens invers, il gasiti relatat aici. Apoi, din Valea Doftanei se lasa tot la dreapta drumul catre Secaria care te scoate fie in Comarnic fie tot in Muntii Baiului, depinde ce urmaresti sa faci :D.

Odata ajunsi in Campina, ne hotaram totusi sa mergem pe bicle pana in Bucuresti. NU va recomandam decat daca sunteti echipati de sosea. Noi nu am urmat DN1 ci DJ101P şi DN1A care din Campina te duce Novacesti, Filipesti si apoi te scote la intrarea in Bucuresti prin localitatea Mogosoaia. Este mai putin circulat decat DN1 si mai ok de facut pe bicla. Dupa o mica oprire de noapte la palatul Mogosoaia am ajuns cu bine in Bucuresti unde am spalat bicicletele si ne-am grabit sa ajungem la casile noastre. Faina tura, cel putin partea dintre Brasov si Campina pe care o recomandam cu placere, iar restul daca ai bicla de sosea cu tine :). Va lasam cu cateva poze de pe traseu si cu o mica harta din care nu se intelege mare lucru a traseului dintre brasov si Traisteni. O harta mai detaliata veti gasi la acest link de pe bikemap: link harta. Enjoy!