Tag Archives: Carpathian

Ciucas amazing landscapes and awesome enduro singletracks

Ciucas mountains have some amazing landscapes and awesome enduro single tracks if you haven’t heard about it yet. It’s also on our must do list of each year, and I think this year we will come again here when an event will be held to replace Ciucas Endro contest that was canceled because of the lack of implication of some parties…:(. But for sure we will come to the event because that means good people, nice bikes, beers and trails so you have it all in one place with this beautiful landscape on the background :D.

Ciucas mountains, as we also said in the previous post about Bucegi, they are also very friendly with ski touring and hiking and trail running activities. We did lots of trips here and cross this mountains in every direction but for sure there are more trails just waiting to be discovered here.

Until we come back with a different story abut Ciucas, we live you the pictures and videos bellow to better understand the beauty of these mountains!

Also check out this 2 articles for other riding ideas in Ciucas mountains:D: Grohotis and Ciucas XC to enduro and road tripCIUCAS ENDURO 2017 TRACK PREVIEW.

Enjoy and ride safe!

Bucegi mountains, Strunga descent singletrack

2 weekend back we did an awesome ride in Bucegi mountains. It’s a ride that we tried for the first time last year and we like it so much that we included in the must do rides of each year :))).

As you already know by now, or if not you will, Bucegi mountains are a small group of mountains in our Carpathian range of mountains. They are ideal for ski touring and bike trail riding but also for hiking, climbing or trail running. We prefer ski and bike, but, whatever you chose you will have the same beautiful landscape that surrounds you so check out the photos bellow.

We are trail hunters, as we like to call ourself :)), so we wanted to make 3 beautiful descent this day. We started in Sinaia, taking the cabin to 2000m altitude near Furnica peak. From there we descended to Padina on a beautiful technical trail. From Padina we have like 1h pushbike to Strunga cole from were we have a long, beautiful and fun descent to Simon village. It’s one of the most beautiful single tracks in Bucegi, a must do in each year. We will go back there in autumn, hopefully with a drone to catch more of its awesomeness :D.

From Simon we took the road to Bran and then straight to the mountains to reach Long Ridge, a trail that will take us to Busteni city, on the other part of the mountain. It’s an nice retreat with an beautiful raw single track that few know of its existence :D.

Check out the clip ant the pictures bellow to see why we use so much the words beautiful and awesome :D. For track just ask us in email, we have many tracks and we want to give you all the details. Also for more detailed videos and track check out this article from last year: STRUNGA AND MUCHIA LUNGA DESCENT 2017. Enjoy and ride safe!


Balea lac freetouring powder days

This is not a recent one, but we just haven’t had  time to write something about it.

It happen last mouth in one of the perfect weather weekends that we had. It was an weekend with all inclusive, powder, joy, happiness, problems, panic, doctors and again… powder :))). But all turned out alright as you will see. And we have the pictures to back it all up :P.

The plan was to claim a room that we paid over 2 months ago at Paltinu mountain hut (nice place by the way, VRR approved :D). We hunted this good weather weekend and now it’s here.

I haven’t been to Balea on more then one occasion, doing an avalanche course last year so I was pretty eager to go and better discover the place. Once up by the cabin we went directly to Paltinu to live Bubble (Cosmin’s dog) and go touring.

We climbed to Capra Lake and on the ridge of the mountain to Vaiuga peak. It was the most beautiful ridge walk I have taken so far, man that feeling. After this we made a first descent from under Vaiuga peak to Balea valley and on to the start of the cabin.

After this we took the cabin back up and go again to Paltiu to check how Bubble was doing. It seemed he driven the guys from the hut mad, so we had to take him with us. Bad idea! It was pow day and the dog is like 15 cm tall :))). This being told, Cosmin ended up carrying the dog almost all descent. Then, after following Cosmin on an narrow couloir and straight underneath Balea Cascada, disaster stroke. Cosmin took a silly fall and had his operated shoulder injured. We then had to go to Sibiu and go to hospital to check his shoulder out. We had some luck because Nicu stayed at Paltinu for this last descent and he could send to us some stuff and my car keys in order to go with Cosmin to hospital…. after the hospital experiences, Cosmin’s arm was immobilized and he took the next day off from riding. That night we go out to grab a pizza and then straight to a colleague of mine that helped us with accommodation for that night, thanks!

Next day was a bit cloudy. Cosmin stayed at Balea Cascada, at the start of the cabin, and I have gone up for one last ride with Nicu that ramaind at Paltinu to claim the room :)). We did a nice run to Doamnei Valley and back to the cabin. It was also powder day and the clouds ware low and over 2000m we had such a beautiful day.

After some further consulting, it turned out that Cosmin shoulder was ok and only needed some rest. One important advice, don’t take small dogs on powder days! :)))

Here are the pics and an edit. Enjoy!


Last weekend we have been to Ciocanu mountain bike trails, near Campulung, Bughea de Jos, Arges county.

There, you can find some nice trails done by the local riders community. There are a sum of 4 tracks there, that average from 2 to 3 km long and with an elevation between 300m and 400m meters.

Are dirt trails, with some nice features done to them, like small drops, switchbacks and some natural roots section. Because of the altitude (starts at 800m), and that all tracks run thru forest, they are a good alternative to a bad weather day.

There is no shuttle there or cable for that matter but there is a forest road that takes you right to the starting point of the tracks.

We did a day and a night descent there. It is nice to descent a track at night. It’s like the track is totally new, like you discover it then, way more fun than the day descent. So, when you get tired of doing a trail, try to do it by night, rediscover that trail :D.

Bellow you will find movies and pics from there, and at this link, an older article that includes track and other footage. Enjoy!

Grohotis and Ciucas XC to enduro and road trip

Grohotis XC to enduro and road trip! Acesta ar fi cel mai adecvat titlu pentru tura din weekend. A fost prima tura in care am folosit toate pinioanele bicicletei mele enduro, chiar toate. Nici nu credeam ca pot sa ii dau cu 30km pe plat pe sosea :))) cui ii trebe cursiera :P.

Dupa Resita (Metal Enduro) parca vroiam o tura usoara, eventual ceva nou. Accidental am dat pe calculator peste un track din muntii Grohotis. Nici nu stiu de unde il aveam, probabil ca l-am salvat cine stie cand. Urcand trackul pe bikemap si cautand putin pe net, mi-am dat seama ca este ce trebuie, aproximativ :P. Trackul era clar de XC, o urcare din Valea Doftanei pana in apropierea varfului si apoi coborare inapoi pe un drum putin mai accidentat dar nu carare. Dupa mai multe negocieri cu colegii de tura, in speta Cosmin, am venit cu o derivatie, ceva mai hardcore a acelui track. Uite asa am ajuns sa facem 2 munti la pachet, in aceasi tura, si undeva la 90 de km cu ceva mai multa diferenta de nivel.

Planul final era sa plecam din Homoraciu, sa urcam in muntii Grohotis, sa ii traversam coborand in Bratocea de unde sa urcam in Ciucas si sa ii traversam si pe acestia pana in pasul Boncuta si apoi la final sa bagam si 20km de asfalt pana la masina. Practic incepeam cu ceva XC prin Grohotis, o dam in Enduro prin Ciucas si bagam si ceva asfalt in pluton pana la masina. Zis si facut si asa plecam noi de la masina dimineata pe la 8 in Homoraciu.

De aici se merge mult pe forestier pana aproape de creasta muntelui. Drumul este frumos si foarte putin umblat, ca doar deaia a vazut Alex 2 ursi de am rupt-o la fuga instant cand l-am vazut ca se intoarce in viteza spre noi. Am tras o spaima dar ne-am facut curaj si am continuat urland si facand ca toate cele doar doar sa se sperie ei mai tare decat eram noi deja. Dupa ce am urlat vreo 30 de minute de nu dureau gaturile, ajungem la capatul forestierului si incepe o usoara balaureala pana in creasta. Marcaj este dar se pierde rapid cum iesi din padure. In creasta dam de forestierul ce vine din Valea Doftanei si il urmam pana in Bratocea. Coborarea pe el nu este chiar plictisitoare, ai unde sa ii dai viteza si ai o multime de dropuri micute cu care te poti distra. La un moment dat devenise chiar scary din cauza vitezei :P.

Pe finalul coborarii, Cosmin reuseste sa taie cauciucul spate, exact inainte sa dam in DN1A. Stam sa il reparam si apoi ne indreptam spre celebrul pushbike din Bratocea. Daca exista ceva care ma face sa urasc pushbike-ul, pai atunci asta e. Te chinui sa impingi bicla printre niste braduleti care parca incearca sa te traga inapoi la fiecare pas….

Ajungem morti de sete si fara apa sus in culme. Stiti vorba aia, cere si ti se va da… merge, asa am facut si noi si am cerut apa la drumetii de coborau, altfel cred ca muream de sete pana la cabana :D.

Ii dam constant pe creasta pana la cabana unde ajungem la ora 5, insetati si morti de foame. Bem fiecare cate o cafea, o cola si o apa minerala si mancam ce mai avem prin ghiozdane si off we go spre pasul Boncuta. Distractia continua pe potecuta faina pana acolo, probabil cel mai fain segment al turei, dar deja cand dam in forestier se lasa intunericul si este chiar dificil sa il coboram mai ales ca este presarat cu muuulte crengi si pietre.

Intrun final ajungem la asfalt unde ne asteapta 20km de sosea pana in Homoraciu, de unde am plecat de dimineata. Se pare ca porcii astia enduro (la bicle ma refer :)))) sunt destul de polivalenti, am tras un pluton pe sosea si i-am dat o viteza prin bezna noptii … :D.

Linkul cu traseul, mai putin partea de asfalt de la final, il gasiti aici. In total, conform trackului lui Alex, ne-au iesit cam 93 km cu vreo 2700m elevatie, o gresala pe care nu o vom repeta prea curand :)))).

Va lasam mai jos filmuletul si pozele de rigoare si pana data viitoare, ride safe!


Foto credit: Mihai Lupsan

Metal Enduro Resita is the final stage of romanian National Enduro Chanpionship #CNE, and probably the coolest one, but don’t take my opinion for a fact because is the second and the same enduro contest that I took part :D.

As I see it, the stages from our #CNE (national enduro championship) are starting to look more like the stages from enduro contests in western Europe with 8 specials and 2 days of competing and awsome trails. Who wold not want more, more trails, more fun, more riding!

Metal Enduro is held in Resita city in SW part of Romania. It is an old  and industrial city that has his charm because of it. At one time it was consider to be one of the biggest industrial centers of Romania with big factories in steel industry and metal processing (Combinatul Siderurgic Reșița) and in motor and train factory (Uzina Constructoare de Mașini Reșița).

That is why, this stage is called Metal Enduro, and the name suits it well.

As I said, this is the first year that metal Enduro has 8 stages and 2 days. There are lots of trails here that are build and maintained by the rider community in Resita, that we are grateful to.

All trails are hand maintained and well build, they are narrow, dirt singletracks that have cool elements like switchbacks, drops, ramps and the best rockgardens ever :D.

All singletracks run from the top of the hills that surround the city thru a beautiful mapel forest and get down near city center where you can stop and have a beer after a nice flowy descent.

There are no chairlifts here, but the scenery is so beautiful and all singletracks have forest roads access that takes you to the top all the way on your bike from where you can brrraaaapppp your way down to beer :D.

The contest in the last 2 years was held in the middle of October, with stable weather and good riding conditions. When it hasn’t rained for over 2 weeks, the tracks are lose, and you can skid your way down easily but be careful.

If it has rained recently the tracks seem to become more grippy and you can ride faster.

All trails are shared between riders, trail runners or hikers. Here in Romania we do not have any grudges sharing the trail, just look up ahead on the trail, slow down if you see hikers, salute them and move on. The trails are not crowded, and there are lots of trails so you will have an nice continues descent.

This time I took one day off from work and reach Resita on Frayday. I managed to ride 5 of the specials then and I was as fit as I could be for the contest, to bad I had a cold that was fed by these 3 days of riding :). The thing is that, when you’re having fun and ride such nice singletracks you kind off forget about the cold and keep on riding. It’s not the smartest thing to do but who wants to miss 3 days of riding :))).

For me was 13th place in hobby category. This contest comes also as a confirmation of my riding skills and level and I get to ride some of the best trails along some of the best riders in RO so it’s an win, win situation for me :D. For contest I teamed up with the guys form BikePoint team, best team ever. They are the guys that organised BAISOARA ENDURO, another stage, and they ware the most fun team to ride along. I had a blast riding with them and lots of fun while transferring from one PS to another! Cheers guys and hope to team up again next year!

For now I can say that for sure I will be attending Metal Enduro next year to, and hopefully at least 2 other stages form #CNE.

Here are the track for the 2 days of contest: DAY 1 METAL ENDURO 2017 (25km with 1200m elev) , DAY 2 METAL ENDURO 2017 (35km with 1400m elev). You also have 2 pics bellow where you can see the tracks and the transfers on the map.

You can find more informations on event page here www.metal-enduro.ro.

Also you have pics from contest and 8 clips with all stages so enjoy and until next time, ride safe!


Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB

Tour du Mont Blanc Enduro Bikepacking Trip #TMB, an spectacular track that goes around Mont Blanc (4810m).
We biked around the tallest peaks in Europe that rises between green valleys and white glaciers.
We sow marmots all over we looked, big bearded vulture and ibexs.
We biked around 200km (80% rideable and 20% pushbike) in 3 countries and climbed over 8500m elevation in 5 days, 20% paved, 30% forest road and 50% singletrack !!!
If this not determined you to go on an adventure like this, then maybe the video and pics below will: D.
This is the intro that we had in mind from the start, and what we found there did not let us down :D. It was a trip to remember that just opened our appetite more for this kind of enduro bikepacking trips :D.

As we said, we biked little over 200km, between 32km and 57km per day and with elevations between 1400m and 2100m per day. We started in Courmayeur and did the trip clockwise as we advice you to do.

Trip Journal:

First day we passed thru Col de la Seigne and we slept in Les Chappieux near an abandoned house, after 37km with 1800m elevation and an awesome singletrack on descent. First day track here!

Seccond day we passed near peak Tete Sud des Fours thru Col de la Croix du Bonhomme, it was the highest altitude reached in this trip, 2537m. If the first day descent was flowy and very fun, this one was the most technical and challenging one. We could not do it all on our bikes. We biked around 32km with 1400m elevation and finish the day near Le Champel a little higher on the track. We slept in an abandoned treehouse. Seccond day track here!

Third day we passed thru Chamonix where we washed our bikes and bought some tubes. After, we passed thru Col de Balme and into Switzerland. We took a different descent here than the #TMB route, more technical and with lots of switchbacks, it was nice. We biked around 53km with 2050m elevation and stopped in Trient. Third day track here!

Fourth day we passed thru Col de Forclaz and Champex Lac. We slept in an abandoned animal stable  near La Fouly, after 43km with 1700m elevation. The singletracks this day ware nice, flowy but with rocky parts.  Four day tarck here!

Fifth day we reached again 2500m elevation in Grand Col Ferret and we passed back into Italy. Beautiful view here over Aosta valley and probably the nicest descent in the hole track, technical at start with beautiful alpine landscapes and then with lots of flow and fun. This day we biked 43km with 1800m elevation. Last day track here!

The hole track as we had it at the start of the route you will find in here, #TMB FULL TRACK, but we slightly modified it along the way.


  • 200km  (20% paved road, 30% forest road, 50% singletrack)
  • 80% rideable and 20% pushbike
  • 8500m gained elevation and descent
  • 2537 highest point 900m lowest point
  • 100% trailfun

Costs (starting Romania):

  • 900 EUR total expenses of the trip for 3 persons;
  • 580 EUR for gas and road taxes from Bucharest to Courmayeur and back (4000km)
  • 50 EUR for camping and car parking
  • 270 EUR for food, beer and other small stuff 😀

Equipment and stuff:

  • 1 enduro/trail bike – recommended 150m travel for more trail fun 😀
  • 1 backpack evoc fr trail 20L
  • 1 mattress foreclaz 550 gr
  • 1 sleeping bag milet baikal 750 gr
  • 1 bivouac bag 110 gr
  • 1 knife
  • 1 multi tool cranckrbrothers 19
  • 1 gas cylinder and burner
  • 1 fork and spoon
  • 1 knee protectors
  • 1 gloves
  • 2 spare tube
  • 1 sun cream!
  • 1 first aid kit!


  • 2 powerbanks in total 15000mah
  • 1 headlight
  • 2 GoPro cameras session 4
  • 1 garmin fenix 3
  • 1 phone with good camera (lg g6) and viewranger app having track uploaded
  • 1 mp3 player


  • 1 pair of bike shorts
  • 2 fast dry short sleeve T-shirts
  • 2 fast dry long sleeve T-shirts one wool for sleep
  • 1 wind stopper
  • 1 rain jacket
  • 1 light feather worm jacket
  • 1 pair of long trousers for sleep
  • 2 neck tubes (Buff)
  • 3 pairs of socks and underwear

Food from day to day:

  • sandwiches
  • 4 energy gels for entire trip
  • chocolate and energy bars
  • 1L of water in 2 bottles
  • coffee and tea for mornings and evenings 😀

*Not all fitted in the backpack so I had a bike bag on my top tube and the mattress was tied up beneath it.

Good to know:

  • Try to do this track off season, around the end of September. In season is very crowded by hikers and you may as well get a ticket for riding the hiking trails… do it in September and watch for good weather!
  • Wild camping is not generally encouraged, but is tolerated so be discreet.
  • Do not worry about food and water. There are many rivers along the way where you can refill your water tanks so don’t carry more then 1L of water. Regarding food, there are many locations (towns and villages) where you can buy food so carry food to last you the hole day and next morning.
  • We recommend to do the trip clockwise. It seems more fun and flowy but you can do it the other way around to :D.
  • Check your break pads before you leave. Long descents and heavy bikes will eat them alive 😀

Riders and content creators:


Cabana Suru si Chica Pietrelor enduro singletracks

Cum ar fi sa te trezesti de dimineata, sa iti bei cafeaua si sa mananci o ompleta buna, sa te sui pe bicla si sa ii dai la vale… suna cunoscut?! doar ca de data asta nu am dat la vale, ci la deal, pushbike vreo 2 ore :))). Hai nu 2 dar 1.5 ore tot am impins la ele, dar ce a urmat dupa, doar noi stim si voi o sa va faceti o idee din filmuletele si imaginile de mai jos :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am facut o vizita la Cabana Suru si de data asta am si dormit acolo, fain loc, atat cabana cat si cabnierul nea Popa care ne-a cinstit si ne-a cantat la chitara pana tarziu in noapte :D.

Pana seara ne-am dat pe cararea de coboara de la Cabana pana in Sebesul de Sus, marcata cu triunghi rosu. Este una dintre cele mai faine coborari, portiunea de final, ultimele 5 minute is deliciul, un canion cu multe contrapante numai bun sa iti creasca adrenalina. Toata coborarea iti ia cam 20min cu tot cu opriri dar merita tot efortul. De urcat inapoi la cabana am urcat pe bulina rosie ce merge pe un forestier pana undeva sub cabana si apoi vine mama tuturor pushbikeurilor sau mai bine zis carrybike caci poteca devine dintr-o data foarte abrupta.

Ajunsi la cabana am inceput in a ne cinsti la un paharel de vorba cu nea Popa si apoi ne-am pus pe basculat ciorba si tocana proaspat date jos de pe foc. Am stat pana tarziu ascultand acorduri de chitara.

De dormit am dormit intr-o camera noua ce arata cel putin bestial :D. Dimineata ne-am bucurat de ompleta Suru care este de asemenea bestiala, am baut ceai cat am putut si o cafea buna si am fugit spre creasta.

Pana in creasta dar si acolo, vant puteric dar si soare cu putini nori. Odata ajunsi in creasta Fagarasilor am urmat traseul de creasta, dunga rosie, pana am dat de cruce rosie, chica pietrelor. Toata coborarea mi s-a parut bestiala, atat cararea care alterneaza intre tehnica si singletrack cu flow cat si privelistea ce ti-o ofera. Fiind capatul crestei, ai o priveliste bestiala pe un unghi de 180 grade cel putin! Poteca are si portiuni foarte grele, una chiar imposibila de abordat pentru noi, poate o fi cineva dispus sa o incerce dar nu noi, nu acum :))).

Este si lunga si te scoate intr-un forestier ce duce la manastirea Turnu Rosu. De aici inca 6-7km pana inapoi in Sebesul de Sus. Bestial traseu, recomand, mult mai ciclabil decat ultima bucata de creasta pe care am facut-o in Fagaras desi si aceea a fost cel putin spectaculoasa. Regasiti acel articol aici.

Mai jos va lasam materialul foto video iar linkurile cu traseele celor 2 zile le gasiti aici: traseu ziua 1, traseu ziua 2. Pentru gpx, just ask!

Pana data viitoare, ride safe and have fun!

2 days enduro trip in Piatra Mare and Leaota

Cum ar fi sa te trezesti dimineata, sa admiri rasaritul de la altitudine, sa mananci o omleta si sa bei o cafea buna, sa te suii pe bicla si sa ii dai la vale pe o super carare?! in fine, si sa nu faci 2 pene in primele 5 minute :)))). Suna perfect nu-i asa? si este total posibil, noi asa am procedat si o sa repetam experienta asta prin mai multi munti de pe la noi, pentru ca se poate :D.

Weekendul asta ne-am dus in Piatra Mare ca sa verificam cat de faine sunt cararile de pe acolo. Indoieli nu existau dar pana nu incerci nu stii ce te asteapta. Cert este ca Piatra Mare este super faina de bicla si ofera 2 coborari super faine si distractive. Daca combini tura si cu dormitul la cabana care este de nota 10, iti iese un weekend super fain.

De urcat, am urcat pe Drumul Familiar. Daca sunteti puternici puteti sa ciclati destul de mult pe el… noi nu :P. Cu siguranta veti scoate un timp mai bun decat pe marcajele turistice. A fost fain ca am facut si un fel de trackwalk caci urma sa facem o coborare si pe familiar, si cu ocazia asta am si vazut pe unde se rupe poteca 2 din familiar a.i. sa dam in bulina rosie si in poteca tiganilor (familiarul este marcat cu dunga rosie).

Ambele poteci sunt super distractive si usor diferite. Poteca tiganilor este mai plina de radacini, putin mai scurta si cu portiuni mai abrupte.

Drumul familiar are de toate, de la rockgardenuri, la radacini la portiuni de viteza si multe contrapante pe care te poti suii in voie. Poate devenii foarte distractiv daca ai si putina imaginatie si stapanesti si bicla, la tot pasul gasesti chestii pe care sa le hop-uiesti :D, plus ca are tot felul de linii si variante pe unde o poti lua. Eu cred ca te poti da lejer pe oricare din carari de 2 ori in acelasi weekend si nu te vei plictisii… picioarele sa te tina. Noi am dat cate o coborare pe fiecare si ne-a placut maxim. Am si pus in caledar tura asta pentru to do-ul de anul viitor.

In rest, mancarea a fost super buna si cabana este asa cum imi aduceam aminte, foarte ingrijita, chiar una dintre cele mai dichisite cabane de pe la noi.

A 2-a zi, asa cum am inceput postarea, am mancat si ne-am dat, nu am stat prea mult pe ganduri :D.

Totusi, dupa 2 pene in primele 5 minute ne-am cam molesit. Am reusit intr-un final sa ajungem jos cu zambetele pe buze si fara nici o alta pana. De aici am fugit in Leaota sa mai cautam o mica carare care se zvonea a fi faina rau. Intradevar, este un segment interesant acolo, ce pleaca de la un schit, aveti trackul AICI, si care te scoate in forestiereul pe care ai urcat. Este cam cat o speciala de enduro si poti ajunge cu masina pana unde se termina coborarea, sau si mai sus daca vrei. Ca si recovery ride, eu zic ca a fost ok si daca o legi cumva cu o tura mai lunga pana pe varful Leaota, chiar merita!

Va lasam mai jos traseele (pentru .gpx just ask :D), materialul foto/video, cate un filmulet cu fiecare coborare si pana data viitoare, ride safe!

Link drumul familiar si poteca tiganilor Piatra Mare.

Link minisingletrail Leaota.

Colectionarii de momente. Drumetie in Fagaras

Colectionarii de momente, nu de obiecte. Acesta ar fi urmatorul pas al evolutiei, in viziunea noastra.

In weekendul ce a trecut, am mai adaugat unul la colectie, un alt moment, un alt traseu prin niste munti batrani si semeti, Fagarasii. Chiar daca vremea nu ne-a suras, orice plimbare pe munte este un moment frumos ce se adauga la colectia fara de sfarsit.

Fagarasii ii consideram fratele cel mare din familia Carpatilor, coloana vertebrala a acestor muntii,  si asta se vede din orice unghi te-ai uita la ei. Creasta ca a lor mai rar intalnesti, iar imaginile surprinse in orice tura pe care am facut-o in Fagaras sunt superbe.

Tinta noastra era si de data aceasta varful Moldoveanu. Plecarea am facut-o din Valea Rea, de la stana lui Burnei, pe dunga albastra ce indica 4-5 ore pana pe varf. Planul era sa mergem pe varf si apoi sa coboram la refugiu la Vistea pentru a inopta acolo. Am plecat pe la 11:30 din vale, pe un cer relativ senin, iar pe la 13 cred ca ieseam in Curmatura Pojarnei, 2045 m. Cam pe acum se pune si un vant naprasnic sa ne bata din fata. Uitandu-ne pe cer observam viteza cu care se misca norii nou aparuti si nu ne putem intreba decat cum va fi cand iesim in creasta si sa speram ca pana atunci se mai domoleste.

Dupa ce trecem Izvorul Rosu si incepem urcarea spre varful Galbena (2419m), se lasa si o ceata densa. Vedem ca din creasta coboara un alt grup de 6 persoane dar rapid il pierdem in ceata si nu ne mai intersectam cu el.

Prin caldarile Galbenei, orientarea este destul de ciudata. Oricum ai taia caldarile, daca sti aproximativ directia unde trebuie sa iesi, ai mari sanse sa nu te ratacesti. Noi, desi am urmat relativ traseul, celalalt grup era clar ca mergea paralel dar foarte distantat de el. Este marcat destul de prost si iarba din caldare ce mascheaza poteca nu ajuta deloc. Trebuie sa sti directia in care te indrepti ca sa nu te ratacesti. O harta pe telefon ajuta destul de mult :).

Odata iesiti in creasta incercam sa facem cativa pasi si vedem cu  aproape suntem culcati la pamant de vant. Deja ne intrebam daca are rost sa continuam. Mai avem 1-1.5 ore pana pe varf si vantul puternic ar face deplasarea foarte greoaie daca nu imposibila. Ne mai gandim si la portiunea intre Vistea si Moldoveanu care ar fi destul de dificila pe ceata si cu un vant ca asta. Ca sa va dati seama de cum batea vantul, verificati video-ul de mai jos :).

Stam 15 minute in creasta ca sa vedem daca este vreo schimbare meteo si speram la o minune. Totusi, stand asa in vantul ala, incepem sa simtim frigul si nu dupa mult timp ne gandim ca ar cam fi timpul sa o luam inapoi :(. Regretam deja decizia sa urcam pe aici. Urcarea prin valea rea ne-ar fi scos direct la refugiu si atunci am fi avut perspectiva de a urca a 2-a zi pe varf. Asa, va trebui sa ne intoarcem la masina si cel mai probabil inapoi acasa. Incepem sa coboram usor si parca la intoarcere nimerim si mai bine traseul, vazand parca mai des marcajele. Incepem sa folosim si dslr-ul pe care credeam ca l-am carat degeaba. Odata coborati sub plafonul de nori, peisajele sunt superbe si norii intunecati de deasupra capului ajuta la acest lucru. Surprindem cadrele de mai jos in care Fagarasul apare asa cum este el defapt, semet, impunator, grandios si lista poate continua.

Dupa ce ne sadisfacem poftele fotografice continuam coborarea fara oprire si aproape cand terminam coborarea prindem si grupul cu care ne-am intersectat la urcare. Acestia ne confirma conditiile vitrege din creasta si cum s-au chinuit si ei sa coboare mergand pe unele protiuni in 4 “labe”. Ne dam seama ca am facut alegerea buna si ne punem pe infulecat caci am cam stat nemancati toata ziua.

Ne uitam la stana din vale si parca ne atrage la o sedere peste noapte dar dupa ce evaluam putin situatia, si oboseala din picioare, parca am sta degeaba, doar ca sa o luam inapoi a 2-a zi de dimineata.

Cu burtile pline ne suim in masina si facem cale intoarsa. Pe drumul de intoarcere filmam putin din dezastrul ce are loc pe Valea Rea. Defrisari multe, busteni mari zac pe marginea drumului. Din creasta se vede mai bine dezastrul. Nu cred ca asa se fac defrisarile corecte si legale. Suprafete foarte mari, fete intregi ale muntelui par rase cu masina de tuns. Nu se obseva nimic plantat in loc si starea proasta a drumului forestier pe care am venit confirma faptul ca defrisarile au loc pe suprafete foarte intinse :(. Speram totusi la o schimbare caci nu este chiar in puterea noastra, unitara sa facem ceva. Momentan nu putem decat sa aratam ce se intampla acolo prin filmuletul de mai jos…

Trakul ture il gasiti aici. Nu luati in considerare ultima portiune ce coboara de la 1450 m prin vale deoarece am oprit inregistrarea mult mai tarziu. Tura a avut cam 9 km si 1600m elevatie iar timpul de parcurs pana in creasta (vf Galbena 2419m) a fost de 3 ore.

Mai jos aveti cateva imagini si 2 clipuri din tura, unul cu conditiile meteorologice din creasta si altul cu defrisarile de pe valea Rea, filmate noapte pe drumul de intoarcere :(.

Alte trasee in Fagaras: Fagaras by bike , Vf Moldoveanu pe bicicleta

Varful Moldoveanu “pe bicicleta”, un traseu enduro Fagaras

Cum povesteam si in postul anterior, traseul asta ar putea sa devina o traditie. Asa ne gandeam inainte de tura de weekendul trecut si asa ne gandim si acum, dar nu asta gandeam in timpul turei. In timpul turei, dupa cateva pushbike-uri mai serioase, prin minte ne trecea gandul: “Dracu’ mai vine pe aici!” :)))

Totusi, dupa ce termini tura parca iti vine sa o iei inapoi in creasta muntilor, asta a fost sigur sentimentul de a 2-a zi, si da, s-ar putea sa facem o traditie pentru ca au aparut intre timp si alti pretendenti la cucerirea acestui varf in acest fel, si trebuie sa mearga cineva sa ii indrume :P.

Tura era asteptata de ceva timp, si ar fi fost mai ok sa o facem undeva la sfarsitul lui august, inceputul lui spetembrie, nu atat de tarziu, deoarece vremea a fost destul de friguroasa, iar temperatura de 0 grade ne-a insotit mare parte din ziua de sambata.

Pentru acest weekend am planificat 2 ture, varianta scurta care urca din Slatina (Arges) pe valea Cernatului pana in culmea Malita si coboara apoi in Slatina, si varianta lunga care din  culmea Malita urma directia Varfului Moldoveanu si undeva pe la 2200m drumul forestier dispare si se transforma intr-o carare, si de aici incepe o combinatie de pushbike/carrybike + dh pana la varf.

Traseu scurt: http://www.bikemap.net/en/route/2646273-fagaras-culmea-malita/

Traseul lung (Moldoveanu): http://www.bikemap.net/en/route/3175852-malita-moldoveanu-valea-rea/

O chestie interesanta constat la bikemap, calculeaza o diferenta de nivel mai mica decat dispozitivele care au inregistrat trackul. Pentru inregistrare am folosit un ceas Suunto Ambit 2 care avea setat refreshrate-ul la GPS la 2 secunde si din ce am constatat la ultimele trasee, diferenta intre elevatiile traseelor inainte si dupa ce sunt urcate in bikemap poate ajunge si la 200m. Dar asta este doar o constatare :D, traseele raman neschimbate.

Ca sa revenim la povestea noastra, cu o saptamana inainte, pretendenti la tura eram doar eu si Tiberiu, dar pe finalul saptamanii am strans o gasca zdravana pentru tura scurta.

Astfel, ne-am gasit la punctul de plecare din Slatina cu Lucian, Bogdan, Cristi, Cosmin si Victor. Plecarea din Bucuresti a fost destul de matinala, pe la un 6 ieseam pe autostrada, si pe la un 8:30 eram parcati in Slatina. Cu micile pregatiri de rigoare, pe la 9 si ceva eram pe bicle pedaland.

Traseul prin valea Cernatului este frumos, mai lejer la inceput si apoi spre final panta se accentueaza. La un moment dat, undeva aproape de jumatatea traseului este un punct de exploatare forestiera, unul din multele din aceasta zona, si aici trebuie sa fiti atenti caci traseul urmareste raul mai mare, inainte, si nu urca in stanga asa cum era sa facem noi daca nu ne indrumau lucratorii de acolo. In acel loc se vede si cata distrugere aduc aceste defrisari, locul fiind plin de noroi si aratand ca un front de razboi proaspat bombardat….

Ne-am continuat drumul cu temperatura scazuta insotindu-ne, si intr-un final, cu ceva intarziere fata de cum am calculat (ora 14:00), am ajuns si la punctul de despartire, sus in culmea Malita la 2050 m langa un refigiu usor devastat. Aici am servit masa si ne-am facut pozele de rigoare inainte de despartire.

Astfel, eu si Tiberiu ne-am suit pe bicle si i-am dat la deal pe ultima portiune de drum forestier pana la 2200 si restul au continuat bucla pana inapoi in Slatina. Atentie, traseul inapoi pe culmea Malita nu este doar coborare asa cum speri dupa ce ai urcat atata amar de vreme ci primesti cateva urcari mai serioase desi pe bikemap ar aparea doar 3.

Vremea a tinut cu noi pana acum si desi temperaturile au fost scazute nu au fost nori si soarele a stralucit toata ziua, cu dinti dar a stralucit.

De pe la 2200 incepem sa impingem la biciclete spre un mototoi ce se afisa inaintea noastra. Aici am avut o mica nedumerire pentru ca traseul turistic il ocolea, iar traseul de pe bikemap trecea fix peste el. Pana la urma am continuat traseul turisitic dupa ce am impins totusi jumatatea din panta spre varf. Dupa ce am mai mers ceva, nu am mai gasit nici marcajele, se pare ca stam prost cu orientarea in gol alpin :))) si am sfarsit prin a ne invarti putin in cerc pentru a deslusi misterul celor 2 trasee, cel turistic si cel de pe Bikemap. Astfel, dupa ce am lasat bicicletele deoparte si am plecat la picior in recunoastere, am reusit sa ne elucidam doar dupa ce am urcat in creasta si am vazut unde este Varful Moldoveanu, cat mai avem pana la el si pe unde ar fi  mai bine sa o luam… pe traseul turistic. Nu prea stiu cum a fost marcat traseul de pe Bikemap dar include o mica portiune nemarcata de creasta care chiar nu pare sa iti permita nici macar sa iti cari bicicleta.

Aici apare si a 2-a dilema, Avem timp? Planul nostru era sa ajungem pe varf si apoi sa ne intoarcem in aceeasi zi si sa dormim la un “refugiu” intalnit in drum sau sa facem trecerea spre Vistea si sa dormim la refugiul de acolo. Totusi, ceasul indica ora 17 si noi mai avem peste 2 ore pana pe varf. Asta insemna ca ne prinde clar noaptea si parca perspectiva nu ne surade mai ales ca odata cu lasarea serii temperatura incepe sa scada si se observa si o chiciura care se lasa pe iarba si pe pietre si pratic traseul va devenii ceva mai alunecos.

Aici luam decizia sa inoptam undeva in creasta si sa continuam traseul a 2-a zi. Numai bine ca am observat o stana parasita in drum care ne-ar fi oferit adapost peste noapte. Astfel, ne intoarcem din drum pana cand zarim iar stana. Lasam bicicletele in carare si coboram spre stana sa verificam daca se poate dormi in ea, fiind destul de micuta si daca are o usa pe care sa o inchidem. Lucrurile ne surand si mica stana arata promitator, usor gaurita fiind facuta din pietre de munte dar care isi va servi scopul pentru noaptea asta.

Astfel, urcam sa recuperam bicicletele si pe la ora 19, odata cu lasarea intunericului reusim sa ne asezam in stana cu tot cu bicle si sa “baricadam” usa :D. Numai bine ca incepuse si un vant rece care sigur nu ne-ar fi fost prieten daca am fi continuat traseul. De dormit, am dormit…nu putem spune ca bine. A fost destul de frig si eu cel putin aveam un sac de dormit destul de subtire si am avut si un “pat” micut pe care am incercat sa ne inghesuim. Astfel, ne mai trezeam din cand in cand sa ne incalzim picioarele si alte membre usor inghetate. Per total, cu pauzele de rigoare, am reusit sa dormim destul de ok si pe la ora 7 eram in picioare si ne apucam sa ne strangem lucrurile si sa mancam cate ceva. Privelistea de dimineata a fost superba si mica stana arata intr-un mare fel, in razele soarelui de dimineata, parca rupta dintr-un frumos film de aventura.

Reusim pe la ora 8:30 sa ne urnim, cu “ghiozdanele” pline, si ne luptam eroic cu pushbikeul pana inapoi in carare caci pana la stana am avut de coborat cam 200m altitudine. Odata ajunsi in carare, mai mancam ceva ca sa recapatam energia consumata si continuam traseul. Mergem la sigur pe marcaj si pe masura ce inaintam vedem si varful Moldoveanu, punctul culminant al  calatoriei. Cum am spus, la deal se impinge sau se cara bicicleta si la vale drumul este in mare parte practicabil. Pana la Moldoveanu, mai dificile sunt o mica portiune stancoasa de creasta si ultima portiune de pushbike/carrybike, pe piciorul moldoveanului care este destul de lunga si ne stoarce destul de mult de energie.

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

Facem pozele de rigoare, si stam putin de vorba cu putinii muntomani de pe varf. Apoi, conform planului ne pregatim pentru trecerea catre Vistea si coborarea prin Valea Rea. Ne ancoram bine bicicletele pe rucsaci si o luam la pas. Trecerea, cu bicicleta in spate, intre Moldoveanu si Vistea trebuie incadrata in seria “ambitii prostesti”. Este o portiune cu lanturi iar bicicleta in spate nu face decat sa te incurce. Trebuie avut in vedere ca ai gabaritul depasit iar cand faci miscari trebuie sa fi atent sa nu lovesti bicla de vreo piatra caci te va dezechilibra. Cu grija reusim sa trecem si coboram spre refugiu.

Aici ne dam bicicletele jos si ne punem sa mai mancam ceva. Se pare ca ne-a luat destul de mult timp toata portiunea asta si ne gandim cam pe la ce ora vom fi jos la stana din vale caci de acolo stim ca avem 35 de km drum forestier, predominant coborare. De la refugiu mai mergem putin pe langa bicle si apoi reusim sa ne suim pe ele si sa parcurgem coboarea si cam toata caldarea Vaii Rele. Reusesc eu sa dau o tranta zdravana dupa ce m-am abatut putin de la carare si am nimerit in niste hartoape. Norocul a fost ca era o portiune cu iarba multa si nu m-am ales dacat cu cateva vanatai si un rucsac usor deteriorat. Dupa ce fac verificarile de rigoare la bicla continuam traseul si ajungem rapid la coborarea finala spre valea rea, coborare care din pacate nu este ciclabila. Ne luam furmos biclele de coarne si pe langa ele reusim in vreo 40 de minute sa coboram pana la stana. Aici nu mai stam pe ganduri, ne mai verificam odata rucsacii ne imbracam ca de coborare si ii dam la vale cu 100-200km :))).

Deja este a 5 -a oara cand mergem pe drumul asta, eu cel putin, si incepe sa mi se para cel mai plictisitor drum forestier iar lasarea serii nu ajuta deloc. Nu este o coborare zdravana si esti nevoit constant sa dai la pedale ca sa iti mentii viteza. Tot drumul sunt insotit de un ticait enervant dar nu mai aveam chef sa ma opresc sa verific. Constat a 2-a zi ca roata spate mergea usor infranata asta dupa ce am lovit discul de o piatra pe coborarea pana in vale :(.

Ajungem in Slatina pe intuneric, ora data in urma facand posibil acest lucru :)).  Cand vedem masina avem un sentimet de usurare si multumire in acelasi timp si abia asteptam sa ne schimbam rapid si sa ne asternem la drum, lucruri care se intampla rapid. Pe drum gandul acela cu “Dracu’ mai calca pe aici” dispare si treaba cu tranformarea traseului intr-o traditie vine iara la putere :D. Totusi, un lucru este clar, trecerea intre Vistea si Moldoveanu va fi scoasa din plan, parca este putin trasa de par mai ales ca pana ajungi in Valea Rea, tot ai de tras de bicicleta. La anul urcam si coboram pe aceasi ruta, eventual de la cota 2000 o luam pe culmea Malita ca sa fie totusi o coborarea diferita.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos si micul filmulet demo. Va urma si un filmulet mai detaliat dar cand ne facem timp sa il montam caci material avem destul si trebuie sa vedem la ce renuntam.

Traseul in prima zi il gasiti la acest link iar cel din ziua 2 la acesta. Ca si date generale vorbim de 2 zile, 90 km si aproximativ 3000m elevatie. Enjoy!