De la pilon in jos nu prea are baza asa ca take care, de schiuri ma refer. Totusi, ninge si saptamana asta si saptamana viitoare deci ar trebui sa fie ok de acum inainte. Spor la dat si ride safe!
Tag Archives: zapada
O NESPERATA ZI DE POWDER PRIN MUNTII GROHOTIS
Quick tip! atunci cand vantul bate pe sus si stim ca in Ciucas a nins proaspat, putem sa ne orientam spre muntii Grohotis, vis a vis de Ciucas. Sunt cateva spoturi acolo in padure, faine rau, ca cele 2 din acest video. Enjoy and ride safe!
Ski touring on Lespezi peak, Făgăraș mountains, Romania
Ok, judging from the first pic of this post, this is a proper winter for shredding… but take a look at the other pictures… and this happens in January 12, 2020… this is critical…
Not even in spring did we catch these conditions here. Don’t look too far, we ourselves are the cause. But how radical the situation must become in order for us to change this… I’m really curious if technology or something else will save this one…ok, let’s leave this aside, for now.
This weekend we did the Lespezi descent, a bit too early because of the poor snow and spring conditions.
Lespezi peak is one of the easiest to access 2500m peak in Făgăraș mountains, and one that you can ski from the very top.
It’s a nice tour, the pictures from the last part of the climb, and from the peak are just awesome, as well as the descent. This one calmed my appetite for ski, but not for long. I really hope it’s one of those late winters that shows their strength in March :D, how wonderful would it be!
Until then ride safe!
Ciucas skitouring reloaded
Last Sunday we made it back to Ciucas mountains for a second ascent to the peak. We did this almost same track in the second day of the new year, in similar conditions :D. Ciucas mountains are perfect for ski touring. You have a south face that is perfect when it hasn’t snowed much and it’s a sunny day, you will have the perfect snow (but avoid the south part when is clouded, cold and windy. P.S.: It’s always windy in Ciucas mountains), and you have a north face that is perfect when it snowed recently, you have every chance to find some perfect pow there. Personally, I haven’t skied the north part of the mountain, but I can’t wait for a fresh snow to head back to Ciucas mountains.
This track was similar with the one from the beginning of the year, second and last descent ware a bit different but not so much, you have the track here, and bellow some pics and a video so enjoy and ride safe!
Ciucas mountains ski touring
02 of January was the last day of my winter holiday so I tried to make it count :P. The snow on the mountains is not too present these days so I decide to go to Ciucas Mountains. It was a track that I made it 1 year ago (much more snow then). It follows the same climb as in Ciucas Enduro contest, Bratocea ridge, but in the place called “La Tigai”, you follow the peak track to Ciucas peak (1954m). The weather, at the start of the track was not that promising but in the last part, the sky open up and I had the most beautiful landscape view from the peak. We have a call here in Ro, the weather looks at a person soul and reflects it :D… just saying :P.
After the peak, I decide to make a descent on the first valley that you see when looking south from the peak. This takes you to the marked track that runs between La Tigai and Ciucas Hut, so it was perfect to do so. The snow was ok, a bit hard at the start, near the peak, but then spring goodness after :D. No risk involved.
After, I took the way back to La tigai and then follow the track back on Bratocea ridge to Bratocea pass where I left the car. Bratocea pass makes the passing between Ciucas and Grohotis mountains, we did a bike track on these to mountains that you can find it here :).
On my way back I did another short descent. There are many valleys on the south face, and on the north, not very steep, just perfect! The track of the run you can find it here and I leave you a short edit and some pictures to confirm my landscape affirmation :))). Enjoy and ride safe!
Freeride ciobanesc in muntii Ciucas sau mai bine zis boschetareala de cea mai buna calitate
Cam asa am botezat ce am facut noi duminica, 24.01 prin muntii Ciucas, freeride ciobanesc. De ce? pai a inceput ok si s-a terminat cu o boschetareala de toata frumusetea :)).
Tura, cel putin pentru mine era usor neplanificata. Stiam ca Tibi mergea la un schi de tura dar stateam inca in cumpana daca sa ma alatur sau nu, dupa ce sambata am dat o fuga la Sinaia si m-am bucurat jumatate de zi de partia care a fost cel putin perfecta de data asta.
Totusi, parca nu era destul si uite ca duminica m-am prezentat regulamentar in parcare la IKEA unde m-am alaturat grupului format din Tibi, Catalin, Mircea, Adrian, Cosmin si Lucian. Ne distribuim care cum putem in masini, lasam vreo 2 in parcare, si plecam. Pe drum facem oprirea de rigoare la benzinarie pentru cafea si mic dejun, unde mai discutam dar prea putin detaliile turei. Eu mergeam caine surd la vanatoare caci n-am mai fost pe schie in Ciucas, sau mai bine zis nu prea am mai fost pe schie pe munte :))). Ma bazam pe coechipierii mai experimentati. Din ce ma documentasem eu, ma gandeam ca ar merge o tura pe culmea Bratocea pe care am facut-o asta vara pe bicla si am relatat-o in postul “Ciucas, nu doar berea favorita a naturii :D”. Am vazut ca lumea urca in culme si din culme isi alege o vale pe care o coboara si o urca de mai multe ori pana se plictiseste. Apoi, am auzit ca sunt trasee si de la muntele rosu. Totusi, ajunsi la fata locului si vazand zapada nu chiar destula, am ales un traseu pe culmea Bratocea, dar deja se spera la un traseu pana pe varf :|… haidam!
Ajungem in pas si ne pregatim echipamentul. Eu unul dupa ce ma chinui 5 minute sa imi pun pieile pe schie deja nu mai imi simteam degetele de frig :)). Ma grabesc sa le pun asa cum pot si sa imi bag manusa la loc, ba chiar le termin de pus cu manusile groase in mana ca deja nu mai simteam ce ating cu degetele. Dupa ce reusesc operatiunea, vine randul claparilor care si ei sunt manevrati cu “delicatetea” necesara si uite ca suntem gata de plecare.
Am uitat sa spun ca in pas erau cel putin alte 5 masini, si un numar considerabil de persoane care vroiau sa urce pe munte, unii tot cu schie altii la picior. Chiar ma gandeam “stai sa vezi autostrada acum”, dar ne-am imprastiat bine si nu ne-am calcat pe cozi.
Zapada prin padure arata bestial, si speram la o coborare in genul… odata ce iesi in creasta, se schimba treaba si dai de crusta, gheata si pe alocuri zapada viscolita. Este zapada dar cum am spus viscolita si nu atat cat ar fi putut sa fie. Creasta o parcurgem relativ repede, mai repede decat ma asteptatm, chiar se merge ok, si acum ca niciodata ma impac bine cu claparii care nu mi-au lasat nici o batatura considerabila pana la finalul zilei. Vorbim de un Movement Antidote cu un liner mai ciudat de tip melc si care ma cam jeneaza cand ii strang tare. Dar uite ca in tura asta au fost cel putin ok :D.
In tot traseul, singura portiune mai dubioasa a fost inainte de ascensiunea finala pe varf, unde, intro vaioaga, din cauza stratului consistet de zapada, poteca nu se mai observa si am ales sa traversam portiunea undeva pe langa stanca. Totusi, pe masura ce calcam, ne afundam destul de mult in zapada care o putea lua oricand la vale asa ca ne-a luat cel putin 30 min ca sa trecem toti o portiune de 10-20 m :), asta cu schiele in spate. Cred ca mergea si pe ele, aveai mai mult grip in acea portiune dar tot dubios ar fi fost.
Odata trecuti, mai urcam putin cu ele in spate pana iesim de acolo si apoi le aruncam in picioare si ii dam tare pana pe varf. Sus, aglomeratie ca de obicei pe Ciucas, si un vanticel care iti merge la inima, dar nu intr-un mod placut :))). Deja aici nu mai stiam pe unde coboram, cu schiele in spate, cu ele in picioare, deja eram confuz total. Unii si le puneau in spate, altii in picioare, ma uitam si ma intrebam daca ne spargem cumva in 2 grupuri :))). Dupa ce am facut poza de grup si am discutat putin am conchis sa coboram pe ele prin vaioaga pe care am urcat. Ne urcam pe ele, mai facem un mic brief la traseul de coborare si ii dam usor, usor. Nu coboram 20 m ca Lucian o ia in stanga pe prima vale si nu pe aia pe care credeam eu ca trebuie sa coboram. Vorbesc de exact prima vale care se lasa de pe varf in partea dreapta cum te uiti spre valea berii. Ma uit la restul care si ei erau putin nedumeriti, mai ales Adrian care spusese clar ca nu vrea sa coboare pe acolo si, in lipsa de alte variante, ma iau dupa Mircea care era urmatorul dupa Lucian. Cu ceva distanta intre noi, coboram cu totii safe si fara regrete pana unde valea se ingusta. Aici ne oprim si discutam variantele. Una ar fi sa urcam la cabana si sa coboram pe valea Berii. Alta ar fi sa balaurim prin valea asta care, dupa cunostintele lui Lucian, ne scoate tot in valea Berii dar nu stim cat de schiabila este. Alegem a 2-a varianta si uite ca incepe boschetareala aia faina care mentine spiritul de aventura pana spre finalul oricarei ture :D. Mergem printr-un culoar ingust si ne dam schiurile jos la 2 mici saritori de 2 metri pana cand ajungem intro zona unde trebuie sa le dam definitiv jos daca vrem sa ajungem cu ele cat de cat intregi. De aici nu mai facem chiar mult pana in vale de unde incepem drumul spre masini. Noroc ca tovarasul lui Lucian al carui nume imi scapa acum, si care nu a urcat pe varf ci a ramas sa se dea din culme pe vreo vale, a venit in intampinarea noastra si a cules restul de soferi pe care i-a dus sa isi recupereze machinutele. Asa ca nu am fost nevoiti sa mergem pana in pas ci pana la sosea unde deja Tibi si Adrian au reusit sa se intoarca cu masinile sa ne recupereze.
Per total tura a fost muuuult mai faina decat ma asteptam, si boschetareala de la final a fost sarea si piperul. Titulatura de freeride ciobanesc data de Catalin se potriveste manusa :))) si o vom folosi mult si bine :D. Mai jos regasiti poze de pe traseu si un filmulet mai concludent u boschetareala. Poate o sa mai apara un edit mai tarziu cand o fi timp. Traseul il gasiti la urmatorul link.
Vorbim de 800m elevatie si 1100 coborare in aproximativ 14-15 km.
Enjoy!
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
- DCIM103GOPRO
Drumetie in Piatra Craiului
Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.
Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.
Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)
Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).
Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.
Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.
De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.
In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.
Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!
Tura bicicleta Braesti, Ivanetu, Bratilesti – judetul Buzau … la temperaturi scazute
Desi weekendul nu se arata deloc promitator, sambata venind si cu 5 cm de zapada, am zis sa respectam planurile facute si sa mergem totusi la tura stabilita inca din cursul saptamanii. Tura era una pe langa Buzau, un traseu fain de bicicleta propus de tovarasul Andrei Adrian. Pana la urma s-a dovedit a fi nu fain ci superb cu tot cu temperaturile scazute peste care am dat acolo :).
Astfel, fiind un traseu de o zi stabilim sa mergem duminica asa ca reusesc sa ma trezesc la 5:30 cu o alarma si un apel de la Adrian, pregatesc repede bagajul, imi uit dulcurile si ce mi-am mai luat cu o zi inainte si ies pe usa. Cred ca asta mi se intampla de fiecare data, imi iau cate ceva doar ca sa le uit acasa :(.
Cum ies pe usa blocului si vad sratul de zapada si faptul ca inca ningea, primul lucru care imi trece prin minte este: “unde naiba te duci ma pe vremea asta” :))). Imi ia 20 min sa dezapezesc masina si sa urc bicla sus, imi fac fleasca manusile de bicla si plec inghetat sa ii culeg pe ceilalti 2 participanti, Alex Timohi si Adrian Andrei.
Acelasi feedback mi-l da si Alex, “asta nu e vreme de bicla” dar totusi am zis ca daca ninge si acolo macar sa mancam un covrig de Buzau de la mama lui.
Iesim din Bucuresti intr-un final si ne indreptam cu viteza melcului spre Buzau ca batea un vant de promitea sa ne smulga biclele de pe masina. Ajungem pana la urma pe la 9:30-10 in localitatea Berca de langa Buzau unde lasam masina si ne urcam pe bicle.
Traseul este circuit si pleaca din Berca. Noi am luat-o spre Unguriu unde am facut dreapta spre Parscov si am tot mers in sus spre Cozieni, Buzioru etc. Sunt putine intersectii dar tot e bine sa intrebati daca nu stiti exact drumul. Tinta finala a fost localitatile Braesti, Ivanetu si Bratilesti unde drumul incepe sa urce si panta este super faina animata de localitatile respective. Drumul prin aceste zone este neasfaltat dar bun iar zona subcarpatica este foarte frumoasa mai ales toamna. Din Brailesti drumul incepe sa coboare si deja prin Luncile, Lopatari incepe iara sa se intrevada asfaltul.
Planul nostru era ca intr-o localitate careia nu ii stiam numele (Niculesti), sa facem dreapta pe drumul spre vulcanii noroiosi. Totusi, localnicii nestiind intentiile noastre, la intrebare “cum ajungem in Berca”, ne-au directionat pe varianta ocolita pe asfalt ratand astfel vulcanii noroiosi si marind traseul cu inca 15 km. Nu am regretat deoarece din cauza frigului ne-am miscat cu o viteza foarte buna si la 5:30 eram iara la masina si ne gandeam ce sa mancam cand ajungem in Buzau.
Tura este super frumoasa si o recomand impatimitiolor de MTB. Este o urcare lunga si faina pana in Brailesti dar si coborarea este pe masura.
In total au fost cam 110 km cu o urcare si o coborare de +-1400 m diferenta de nivel. La linkul de mai jos gasiti mai multe informatii dar si o gresala pentru ca am oprit inregistrarea traseului pentru vreo 5 km urcare, din gresala :).
http://www.movescount.com/moves/move43961946
Mai sunt si pozele care sa va ajute sa va faceti o idee despre cum arata zona. Enjoy!