Tag Archives: munte

Ski touring on Lespezi peak, Fagaras mountains, Romania

Ok, judging from the first pic of this post, this is a proper winter shredding… but take a look at the other pictures… and this happens in January 12, 2020… this is critical…

Not even in Spring we didn’t catch this conditions here. Don’t look to far, we, ourselves are the cause. But how radical can we become in order to change this… I’m really curious if technology or something else will save this one…ok, lets leave this beside, for now.

This weekend we did the Lespezi descent, a bit too early because of the poor snow and spring conditions.

Lespezi peak is one of the most easy to access 2500m peak in Fagaras mountains, and one that you can ski from the very top.

It’s a nice tour, the pictures from the last part of the climb, and from the peak are just awesome, the descent to. This one calmed my appetite for ski, but not for long. I really hope it’s one of those late winters that shows their strength in march :D, how awesome wold it be!

Until then ride safe!

Bucegi mountains, Strunga descent singletrack

2 weekend back we did an awesome ride in Bucegi mountains. It’s a ride that we tried for the first time last year and we like it so much that we included in the must do rides of each year :))).

As you already know by now, or if not you will, Bucegi mountains are a small group of mountains in our Carpathian range of mountains. They are ideal for ski touring and bike trail riding but also for hiking, climbing or trail running. We prefer ski and bike, but, whatever you chose you will have the same beautiful landscape that surrounds you so check out the photos bellow.

We are trail hunters, as we like to call ourself :)), so we wanted to make 3 beautiful descent this day. We started in Sinaia, taking the cabin to 2000m altitude near Furnica peak. From there we descended to Padina on a beautiful technical trail. From Padina we have like 1h pushbike to Strunga cole from were we have a long, beautiful and fun descent to Simon village. It’s one of the most beautiful single tracks in Bucegi, a must do in each year. We will go back there in autumn, hopefully with a drone to catch more of its awesomeness :D.

From Simon we took the road to Bran and then straight to the mountains to reach Long Ridge, a trail that will take us to Busteni city, on the other part of the mountain. It’s an nice retreat with an beautiful raw single track that few know of its existence :D.

Check out the clip ant the pictures bellow to see why we use so much the words beautiful and awesome :D. For track just ask us in email, we have many tracks and we want to give you all the details. Also for more detailed videos and track check out this article from last year: STRUNGA AND MUCHIA LUNGA DESCENT 2017. Enjoy and ride safe!

 

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D. Un alt titlu pentru postarea asta ar fi putut fi “in cautare cararilor ascunse de langa Leresti” caci parca de fiecare data cand mergem pe aici, nu dam peste singletrackurile mult visate :D.

Si de data asta am plecat cu gandul ca nu ne trebuie un track clar, nu avem cum sa nu gasim o carare faina, asa ne-am spus si acum si data trecuta, prin decembrie cand am balaurit pe un track dubios facut probabil din canapea.

Nu a fost rau, a fost interesant, dar dupa ce urci 2 ore parca vrei sa cobori putin mai mult de 10-15 minute :))). Desi, acum ca reflect asupra coborarii, cu putin efort se poate transforma intr-un frumos traseu de DH, dar in lipsta unei instalatii sau a unui drum care sa te scoata deasupra punctuluid e plecare, degeaba.

Am plecat din Bucuresti cu gandul de a face fie traseul pana la Stana Stramtu cu o coborare adecvata, fie traseele de pe langa manastirea Ciocanu fie ambele. Nu prea a iesit nici una nici alta si nu am atinsi decat partial obiectivele propuse :)).

Astfel, iesim pe la ora 8 din Bucuresti eu cu Bogdan si cu Andrei, putin cam lenti ca de obicei. In 2 ore suntem la Campulung si ne vedem intr-o benzinarie cu Tibi si Gabi care au venit de la Pucioasa. Facem un mic plan si ne mutam cu masinile din benzinarie la intrarea in Voinesti (langa mai mult cunoscutul Leresti  :D) unde si lasam masinile. Dupa ce ne mai organizam putin bagajele, o luam la drum intorcandu-ne facand prima la stanga pe straduta cu biserica. Urcam putin fata de soseaua principala si intram in drumul spre stana Stramtu la prima trecere pe sub calea ferata, nu departe de biserica. Urcarea incepe bine pe un drum plin de bolovani si iesim rapid intr-un punct de unde se vede frumos orasul Campulung in luminile diminetii. Drumul continua in urcare pana la stana Stramtu, undeva la 1400m. Se intersecteaza si cu alte trasee asa ca cine se duce prima data pe aici e bine sa aibe un track cu el. Tot traseul are vreo 2 pante mai serioase si cu aderenta mai putina unde ne-am chinuit sa stam in sa si cred ca doar Tibi a reusit sa le faca fata. In rest este ciclabil complet si chiar umbrit deoarece merge destul de mult prin padure, mai putin la inceput pana intri in ea si la sfarsit, ultima portiune pana la stana.

Odata ajunsi la stana admiram panorama superba. Oriunde te-ai uita ai ce vede, Iezer, Bucegi, Leaota, Crai, Fagaras si orasul Campulung, toate se vad de la stana Stramtu si daca ai noroc de vereme senina, totul este chiar superb! Aici am stat putin sa ne pozam si sa mancam cate ceva si apoi am inceput sa facem planul de coborare. Tot am vazut filmulete cu o coborare bestiala prin zona si tot incercam sa o identificam dar nici de data asta nu am avut noroc. De la stana am tinut-o tot inainte spre padure pana cand drumul a devenit din ce in ce mai abrupt si mai neingrijit… era clar ca nu a mai trecut de mult vreun biciclist pe aici. Atunci era deja prea tarziu ca nici unul dintre noi nu vroia sa se intoarca, asa ca ii dam inainte cu tupeu si reusim sa coboram destul de rapid toata diferenta de nivel de ne-am chinuit sa o facem pana la stana :(… sa dus si singletrackul mult visat. Data viitoare ne luam ghid :)).
Ajungem in Leresti si ne oprim la o carcium pentru o bere regulamentara si pentru a 2-a masa a zilei, sau chiar a 3-a. Ne reorganizam rapid si ne propunem s a o luam spre manastirea Ciocanu. Urcam iara pe deal si mergem pe forestier in urcare usoara si apoi caborare, pana in Bughea de Sus. De aici ne indreptam spre Bughea de Jos dar abandonam planul la iesirea din oras cand vedem ca traseul pe care vroiam sa il urcam era si scurt si marcat ca si coborare. Am zis sa incheiem mai devreme ziua si sa lasam Ciocanu pentru alta tura caci parca nu aveam chef de o alta dezamagire. Nu-i bai, revenim si atunci incercam ceva la sigur, care sa merite.
Oricum, cu zona asta ne vom tot revedea caci are mult de oferit. Si asa planul este sa refacem tura din Iezer si sa o facem si mai epica, cu trecerea in Fagaras dar asta este alta poveste in stadiul “draft” :D.

Pana atunci lasam cateva poze si edit-ul de mai jos si un track alterat caci am pornit gpsul prea tarziu si l-am oprit tot asa… link traseu. Enjoy!

Saniuta fuge, nimeni n-o ajunge…

N-avem cine stie ce zapada, asa ca sezonul de ski se va termina inevitabil mai devreme decat ne asteptam. Totusi, eu zic sa fim recunoscatori, zapada se duce, dar muntii raman acolo. Poate padurile ne mai parasesc 😦 dar muntele nu, pe ala ii mai greu sa il furi…

Totusi, cu zapada de o avem, ne mai dam pana la finalul lui martie, ba pe partie, ba pe langa ea asa ca hai sa ne bucuram si sa fim recunoscatori pentru ce am primit, ca daca nu e zapada, tot din vina noastra nu e. Nu a mea si a ta, a noastra ca … specie ;).

Parca ar merge din 2 in 2, o iarna da, una ba, dar parca aia care e ba e din ce in ce mai jalnica.

Si daca tot se termina sezonul, de ce sa ne para rau, caci sculam mai devreme bestiile pe 2 roti din hibernare.

Dar totusi, sa nu uitam iarna asta scurta, sa ne aducem aminte ca nu i chiar bine ce se intampla, sa devenim constienti de schimbarile din jurul nostru si eventual anul asta sa ne implicam mai mult, atat ca atitudine cat si ca activitate.

Lasam niste dovezi mai jos, in amintirea iernii ce-a fost… si nu prea mai e :(. Enjoy?!

 

Drumetie in Piatra Craiului

Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.

Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.

Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)

traseu piatra mica

Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).

Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.

Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.

De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.

In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.

Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!

GOPR3344 GOPR3349 GOPR3386

IMAG0029

IMAG0030

IMAG0031_1 GOPR3427 GOPR3434
GOPR3451 GOPR3461
GOPR3481 GOPR3486 GOPR3488 GOPR3489 GOPR3498 GOPR3513
GOPR3524

GOPR3522 GOPR3530

Ture de bicicleta in Piatra Craiului

Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4 ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.

Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fost cabana Curmatura. Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care merge de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, este incredibila cand esti pe bicicleta.

A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.

A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.

Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spre Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.

De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prin Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana in Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.

Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre satele Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti sa surprindeti niste cadre superbe.

Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.

Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prin Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate. Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.

Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!

Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:

https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo

_DSC2741-2 _DSC2758-2 _DSC2791-2 _DSC2801-2 _DSC2815-2 _DSC2821-2 _DSC2823-2 _DSC2831-2 G0112140-2 G0162189-2 G0182210-2 G0192220-2 G0202230-2 Untitled

Tura bicicleta cabana Cozia. Dimineata poarta haur in gura.

Neata. Era in momentul in care am scris postul :D.
Sfarsit de august si propunere tura bicla pana la cabana cozia.
Tura este mai mult decat faina, in jur de 30 km urcare de la 200 la 1570 m 70% pe drum forestier.
Traseul facut incepe din Calimanesti si continua prin Jiblea Veche – Salatrucel – Bradisor apoi stanga spre Dangesti si in Dangesti stanga pe drum forestier  inca 18km pana la cabana. Drumul este foarte fain la inceput cu niste bolovani pe care se inainteaza cam greu. Este bine marcat, la fiecare intersectie unde se schinba directia fiind un indicator indicand directia spre cabana. Nu este nici foarte lung nici foarte scurt, doar perfect. Cabana neschimbata: 25 ron cazarea de pers, 9 ciorba, 16 friptura cu piure si muraturi, 4 berea si 4 cafeaua 😀 aproape ca pe Dorobanti :))).
Nu povestesc despre traseele de la cabana le gasiti/descoperiti singuri. Ce este fain aici, si nu trebuiesc ratate, rasaritul si apusul. Faine rau. Ca o traditie, si acum m-am trezit la 6 sa prind rasaritul si a meritat si de data asta. In plus m-am dus putin si pe banda albastra si am vazut valea Oltului pana la Sibiu, acoperita de nori, pur si simplu superb. M am sincronizat si cu niste capre negre lafel de matinale ca mine. Apoi am urcat pe varf si am coborat la cabana pt mic dejun si cafea. Recomand un astfel de program matinal :D.

Mai jos regasiti poze, un filmulet si o mica harta cu traseul. Sper sa va fi convins.
P.s. traseul este fain si pe bicla dar cred ca si pe motor 😀 cu dormit la cort in bataia rasaritului cu haur in gura 😉

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Drumetie in Piatra Mare

Weekendul trecum am fost la o tura in muntii Piatra Mare, asa ca vin sa va relatez cele de mai jos.

Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura.
Limita nordica a masivului este formata de sesul intramontan al Barsei.
In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice.
Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus.
Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.

Mai pe romaneste Piatra Mare se afla pe partea dreapta a DN1 in sensul de mers spre Brasov in zona localitatilor Timusul de Sus respectiv Timisul de jos.

Intrarea pe majoritatea traseelor se face din Timisul de jos.

Eu unul am facut un traseu usor, dunga rosie numit si drumul familiar. Este un traseu de 2-3 ore pana la cabana si inca 1 ora pana pe varful Piatra Mare (1844 M).

Totusi, nu va lasati inselati de altitudinea acestor munti. Sunt destule trasee mai grele decat cel urmat de mine si care sunt interzise pe timpul iernii. De asemenea sunt destule trasee de alpinism acestea facand cunoscuta aceasta grupa de munti precum si cascada 7 scari care este o atractie pentu cunoscatori si necunoscatori.

Descriere traseu:

Cabana Dîmbu Morii (Timisul de jos)— Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie. Durata: 3½—4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări” şi Şirul Stîncilor.

Scurt istoric al cabanei Piatra Mare:

1884 – Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. A fost distrusa de un incendiu în 1908.
1910 – Se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei). Si aceasta va impartasi aceeasi trista soarta disparand intr-un incendiu in 1916.
Cabana va fi refacuta patru ani mai tarziu de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept tel sustinerea turismului in masivul Piatra Mare).
1991 – Cabana va arde intr-un foc necrucator.
1995-1996 – Resturile fostei anexe se vor distruge peste aceasta iarna (in primavara lui 1996 vom gasi numai ruinele arse si daramate).
2003 – Se va construi noua cabana Piatra Mare, de catre E.K.E. Sacele. Noua cabana are doar 18 locuri de cazare, si este amplasata aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat si aductiune de apa, intr-un izvor subteran.
La cabana este in permanenta o persoana. Pentru inoptare in cabana este recomandat sa aveti propriul sac de dormit.

Preturile la cabana erau:

Cazare – 35 RON (iti dadeau si papuci);
Ceai – 2 RON;
Cafea – 3 RON;
Vin fiert – 5 RON;
Bere – 6 RON;
Doza cola, pepsi, fanta – 6 RON;
Ciorba de legume – 6 RON;
Fasole cu carnati – 10 RON;
Ompleta – 6 RON.

La cabana este cald dar va sfatuiesc sa va luati pentru orice eventualitate un sac de dormit.

Si acum niste imagini de pe traseu:

This slideshow requires JavaScript.

Drumetie, masivul Cozia

Acum 2 weekenduri am facut un traseu in masivul Cozia.
Prima impresie: Traseu destul de greu pentru altitudiena muntelui, dar foarte frumos.

Traseul in sine este urmatorul:

Bucuresti [h 06:00]—>masina —> Manastirea Turnu [h 09:00]

Urcarea:
Manastirea Turnu (310 m) – “La Troita” (700 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 1 ½
“La Troita” (700 m) – Manastirea Stanisoara (720 m) – Muchia Vladesei – Cabana Cozia (1.573 m)
Marcaj: Banda Albastra
Durata: 3 ½

Coborare:
Cabana Cozia (1.573 m) – Muchia Turneanu – Muchia Scortaru – “La Troita” (700 m) – Manastirea Turnu (310 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 3 ½

Preturi cabana:
– camera: 25 lei / persoana

Meniu seara:
– piure: 2,5 lei
– 1 mic: 2,5 lei
– ciorba (foarte buna): 8 lei
– friptura: 15 lei

Meniu dimineata:
– ompleta cu sunca (foarte buna): 6 lei
– conserve de pate si de carne: 6 lei

Bauturi:
– cafea: 3 lei
– ceai (foarte bun): 2 lei
– vin fiert: 3 lei
– apa plata 2L: 3 lei
– apa min 2L: 4 lei
– Coca-Cola, Fanta, Sprite 2L: 7 lei
– Tuborg – sticla: 4 lei
– Bergenbier – sticla: 3,5 lei
– Heineken, Bergenbier, Holsten, Timisoreana – doza: 6 lei

Sfaturi:
Daca alegeti sa faceti traseul iarna, mare atentie pe traseul dunga albastra deoarece axista 2 portiuni cu cabluri iar urcarea/coborarea pe acestea este foarte dificila daca a nins deoarece se formeaza gheata. V-as sfatui ca iarna sa mergeti pana sus la cabana pe dunga rosie fiind mai scurt si mai sigur deoarece se afla pe partea sudica, mai ferita de viscol. Totusi urcarea este ceva mai sustinuta decat pe dunga albastra.

Partea sudica, dunga rosie, ca si priveliste este mult mai frumoasa decat traseul dunga albastra.

Daca ajungeti la manastirea Stanisoara vedeti ca au de vanzare branza, vin, tuica…nu ezitati si cumparati.

Si acum cateva imagini de pe traseu. Pozele sunt facute de pe traseul dunga rosie. Vizionare placuta.

This slideshow requires JavaScript.

Drumetie in muntii Ciucas

Drumetie in muntii Ciucas.

De mers in acesti munti ne planuisem de ceva vreme dar abea acum am reusit sa ne gasim timpul (examene, munca,..) si sa ne mobilizam asa ca neam hotarat ca in primul weekend al lui iulie sa o luam la picior spre acestia. Mari pregatiri nu ne-am facut, putina mancare, minimul de echipament ce il avem si un traseu listat la imprimata datat 2007 :).

Plecam de dim, fara graba din Bucuresti si pe la orele 11 ajungem in localitatea Cheia (Bucuresti – Ploiesti DN1, Ploiesti – Cheia DN1A).

Ajunsi parcam la hotel Zaganu, dupa ce dam un tur al localitatii, luam micul dejun si suntem gata de drumetie, ora 12:00.

O luam pe traseul marcat dunga galbena ce pleaca de langa hotel Zaganu si dupa 5 minute dam iara in DN1A si ne dam imediat seama ca puteam urca ceva mai sus cu masina si sa scutim chiar 1 ora de mers pe jos. Din supresstitie nu ne mai intoarcem urcand agale cand prin padure cand pe sosea.

Dupa aproximativ 1,5 h ajungem la cabana Muntele Rosu unde facem un mic popas. O luam iara la drum pe acelasi traseu marcat care urca acum din fata cabanei spre dreapta pe pajiste si apoi prin padure. Dupa inca 1,5 h traseul se intersecteaza cu alt traseu marcat cruce albastra care venea din Valea Berii ambele ducand catre Fosta cabana Ciucas, destinatia noastra finala. Inca de la plecare planuiam sa dormim la aceasta cabana care este (sau mai bine zis era) folosita pe post de refugiu de catre drumeti.

Durata parcursa 3 H, ramas 1 h.

Dupa intersectia celor 2 trasee in locul numit “La trei izvoare” (1350 m) urmeaza un drum forestier cu o inclinare destul de mare ce ne-a epuizat puterile.

In final, dupa acest drum greu si plicticos iesim din padure ajungand pe o vale unde ar trebui sa zarim cabana. Surprinsi am fost cand am vazul la aceasta ionaltime o ditamai basculanta si vre-o 2 escavatoare antrenate in constuctia unui ditamai cabanoiu. Surprinsi si ingandurati citim pe pancarda de langa constructie : “reconstructie fosta cabana Ciucas”. :))

Dupa ce dam cateva tarcoale la constructie ne ducem sa vedem un indicator din spatele cabanei. Nici nu ajungem bine la acesta ca incep a se auzi caini unei stane ce latrau de mama focului. O las pe Elena in urma si ma duc inainte spre a cerceta zona. Status: O stana cu oile intarcate si 2 caini legati.

O chem pe Elena la indicator si citim impreuna: 1 ,5 pana pe varful Ciucas.

Dupa o  mica discutie si din cauza ca am zarit un alt grup de oameni care pareau sa urmeze acelasi traseu, ne-am hotarat sa urcam pe varf si apoi sa coboram, pana se intuneca, inapoi la cabana Muntele Rosu.

Zis si facut, dupa ca infulecam ceva o luam la picior spre varf. Nu apucam sa prindem grupul zarit din urma ca deja vedem 2 stane in calea lor si automat si in a noastra si cainii acestora cum se apropie latrand de drumeti. Speriati facem un mic popas sa observam grupul respectiv daca reuseste sa treaca de stane. Dupa cateva minute de urmarit desfasurarea actiunilor pe langa noi trece un grup de 2 persoane. Ne hotaram sa ne lipit de acestia si sa trecem pe langa stane.

In 30 de min eram scapati, teferi si nevatamati cainii dovedindu-se chiar prietenosi. Apoi, in 1 ora am ajuns pe varf unde am prins o vreme minunata, soare cat cuprinde si o priveliste superba. Pe varf, defapt cu ceva vreme inainte, am prins grupul initial zarit din urma.

Dupa un mic repaus am facut cateva poze si am inceput coborarea. Cobararea nu a fost marcata de evenimente doar ce ne-am mai oprit inainte de stane sa asteptam celalt grup.

In jurul orei 8 am ajuns la cabana Muntele Rosu. Ne-am hotarat sa inoptam la cabana Silva, o cabana din apropiere si sa coboram in Cheia a 2-a zi. Nici nu ne-am cazat bine ca a si inceput furtuna, cu grindina, fulgere, tunete…..

A doua zi un cer senin si un soare placut. Am coborat in cheia si la hotel Zaganu, dupa ce am scos masina din curtea acestuia, pe furis pentru a nu plati parcarea, ne-am hotarat sa mai facem un mic traseu, de 3 h dus intors si anume Cheile Cheitei.

Traseul a fost frumos, dar complicat deoarece rauletul s-a umflat ceva din cauza ploilor si trecerea pe langa acesta a fost dificila. La intoarcere ne-a prins iar ploaia iar cand am dat sa plecam cu masina din Cheia, grindina a inceput iar. Am tras pe dreapta si am asteptat domolirea ei. Dupa 30 de minute am si plecat spre Bucuresti.

The end.

“La trei izvoare” (circa 1350m).