Category Archives: 4. Dor de duca

Zborul cu paramotorul – Aerodrom Comana

Am dat acum, in timp ce faceam un backup la pozele din ultima vreme, peste un filmulet cu primul meu zbor de acum 2 ani de la Comana. Este un zbor cu paramotorul, practic o parapanta motorizata cu sasiu cu tot in care stau lejer 2 oameni, unul care stie sa piloteze dracia si unul care doar se bucura de cursa. Va las sa ghiciti care eram eu :))).

Oricum, mi-am adus aminte ce faine au fost cele 15-20 min de zbor. Tin sa mentionez ca zborul in genul asta de aparate de zbor (paramotor, parapanta, parasuta, wingsuit) este probabil ce-a mai tare senzatie pe care o poti trai.

Aerodromul Comana, asa cum puteti trage concluzia si singuri se afla in comuna Comana, judet Giurgiu, exact la intrarea (sau cel putin foarte aproape) in localitatea Comana. Totusi, din cete am vazut in ultimul timp, ar fi bine sa sunati sau sa anuntati ca doriti sa bateti drumul pana acolo deoarece nu mereu este cineva la aerodrom. Mai jos aveti si linkul catre pagina aerodromului sau a clubului sportiv de care apartine precum si linkul cu filmuletul meu :D. Enjoy!

http://www.motoflyro.ro/contact.php

Eu si zborul:

 

Bucegi Mountain Biking

Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.

Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.

Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.

Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.

Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.

La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.

O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.

Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.

Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.

Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.

In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.

Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.

Enjoy!

Si ultima parte…intrun final 😀

Poze…

14251789478_5f56443546_z 14251790039_91f1ec9fb4_z 14251982817_d8d4c55f6a_z 14251987327_69dc7c7c09_z 14415282116_d178ca218a_z 14435035221_336dd38bf9_z 14437085962_644a58c6a3_z 14437290804_a793921fd7_z 14437326464_9cafd68724_z 14437354404_a0c63bbaa1_z 14438399465_c3ddd42195_z 14458574753_bd2e9a67c9_z 14458611513_bd5aa3d9f4_z

 

Traseu Bicicleta Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – sau un altfel de Surmont :D

Am reusit weekendul asta sa facem 2 ture frumoase pe bicla, una de warm up si alta foarte lunga si foarte tare.

Acum, postul acesta face referire doar la prima tura si anume Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – Brasov (Gara Darste).

Este o tura faina cu o panta usoara si o coborare lunga de la jumatatea traseului pana in Sacele. Apoi, din Sacele, fuga la gara Darste sa prindem trenul de 17:10.

Traseul este simplu si nu aveti cum sa il ratati, din Azuga o luati spre partie si tineti asfaltul pana se termina. La bifurcatie o luati la dreapta pe drumul pavat, pietruit, si apoi pe majoritatea traseului tineti Drumul principal. Este o singura intersectie unde drumul se bifurca si atunci tineti stanga, in rest drumul se intalneste numai cu alte poteci sau drumuri forestiere mai mici.

Traseul asta mi-a dat si alte ideei de trasee. Am vazut ca din acest drum principal sunt 2 poteci care urca odata la cabana Susai si odata in Piatra Mare. Le-am notat si pe viitor urmeaza sa le facem.

Acum, revenind la traseul de fata, cum am spus, este foarte fain si usor. Daca esti incepator, daca vrei doar o tura de agrement sau daca esti cu alte persoane pe care doresti sa le initiezi in ale MTB-ului, recomandam acest traseu deoarece il faci de placere fara prea mare efort.

De asemenea si peisajul este foarte fain, mai ales pe partea cu coborarea, singurul impediment de a tine traseul fara oprire fiind stana intalnita in cale. In rest poti cobori fara oprire.

Traseul se face relativ repede si nu este nici o problema daca incepeti tura tarziu, dupa ora 12-13.

O harta a traseului gasiti pe Bikemap la likul acesta: Traseu bikemap!

Ca si dificultate ar fi undeva scazuta daca traseul este facut pe ruta Azuga – Sacele si medie daca este facuta din sens invers deoarece diferenta de nivel este mai mare. Asta daca nu cumva il transformati in circuit unde traseul ar fi clar de dificultate medie. Pe bikemap. traseul Brasov – Sacele – Azuga prin valea Azugii are 46km cu 810 m diferenta pozitiva de nivel.

Din Sacele mai pleaca un alt traseu spre Valea Doftanei dar pe care il vom povesti intr-un post ulterior.  Pana atunci va puteti delecta cu pozele si video-ul de mai jos. Enjoy!

Youtube:

Poze:

GOPR0242 GOPR0243 GOPR0262 GOPR0266 GOPR0268

Cheile Nerei Bike Trip

Weekendul trecut am reusit sa facem o tura foarte frumoasa prin Parcul National Cheile Nerei.

Toata excursia nu s-a rezumat doar la Cheile Nerei pe care le poti face in 1-2 zile ci si la drumul pana acolo.

Astfel, la dus ne-am oprit in Orsova la manastirea Sf. Ana, la Cazanele Dunari si la cascada Bigar (votata cea mai frumoasa cascada de catre NG)  iar la intoarcere luand alta ruta ne-am oprit in Resita la muzeul locomotivei de aur, in Sarmisegetuza si in Hunedoara la castelul Hunianzilor :D.

Legat de manastirea sf Ana care cik ar fi una din cele mai fromoase din tara, nucontest, am de zis doar 2 lucruri.

Manastirea este pusa pe un deal. Urci pana acolo in speranta ca o sa ai o super priveliste asupra defileului Dunarii. Totusi, odata ajuns in spatele manastirii, constat ca jumatate din priveliste este octurata de chlia sau mai bine zis “pensiunea” maicutelor de acolo care nu au gasit alt loc unde sa o puna a.i. sa nu acapareze jumatate din priveliste :(.

Apoi, cu dorinta de a aprinde cateva lumanari constat ca acestea erau din ceara curata?! si erau 3 ron lumanarea. Dupa ce pun 12 ron in cutie langa lumanari, vine o maicuta sa imi spuna ca cele de 3 ron se aprind in biserica si daca vreau sa le aprind afara, ar costa doar 0.5 ron ?! wtf. Apoi ma uit mai bine pe cutia de lumanari unde scrie clar ca daca doresti sa cumperi o lumanare si sa ti sa faca si acatiste sau cum le zice timp de 1 an, poti plati lejer 150 ron. Cred ca cea mai profitabila afacere in zilele noastra a devenit biserica :(.

Asa, sa ne mutam mai departe. Dupa Orsova am trecut pe la cazanele Dunari si cascada Bigar care este foarte faina dar noi am prins-o si foarte aglomerata.

Pentru a ajunge in punctul de intrare in parcul national Cheile Nerei, adica localitatile Sasca Montana si Potoc, trebuie sa te intorci de la cazane in Orsova si apoi sa o iei in sus si sa ocolesti tot parcul pentru a cobor in localitatile respective. Nu este un drum direct de la cazane in localitatile respective desi pe harta sunt destul de apropiate.

Drumul este obositor si cu multe serpentine asa ca va propun sa plecati odihniti din Bucuresti sau alte localitati indepartate.

Scopul era sa ajungem in parcul national prin localitatea Potoc sau Sasca Montana si apoi pana la campingul Valea Beiului, pozitionat foarte aproape de ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Am ajuns seara pe la ora 20:00 ceea ce a fost foarte ok deoarece drumul pana la camping care este un drum forestier cu o singura banda , NU O BANDA PE SENS, EFECTIV O SINGURA BANDA si este bine sa il prinzi cand nu este aglomerat pentru a nu-ti zgaria masina de toate cracile incercand sa treci de ceilalti participanti la trafic ce vin din sens opus.

Campingul este foarte ok, iarba, lemne, vatra si voie buna. Plata se face la padurar si noi am platit 5 lei de masina si 12 de cort parca.

De asemenea este si o rulota cu mancare (mici, carnati, pastrav si clatite) si bere, adik tot ce iti trebuie.

Izvorul este langa camping.

A 2-a zis, ziua de tura ne trezim de dimineata pentru a ajunge si la cascada si pe chei.

Plecam pe la 08:30 spre ochiul beiului si cascada Beusnita. Drumul e scurt si ajungem foarte repede, 1 h, el putand fi parcurs integral pe bicicleta. Atat ochiul cat si cascadele sunt superbe, chiar ca in poze. Nu stiu daca era din cauza luminii din acea dimineata dar totul parea superb. Dupa ce admiram frumusetile naturii o luam inapoi pentru a face si cheile.

Pentru asta trebuie sa ne intoarcem la locul de unde incepe drumul forestier pentru a o lua in alta directie pe alt drum forestrier spre cantonul Damian.

La canton ajungem in 1 H de la indicator(acesta este in paragina asa ca nu va asteptati sa gasiti ceva) si de aici se si termina drumul forestier si incepe cararea. Cararea merge facuta si pe bicla si pe langa ea. Prima portiune mai mult pe bicla iar spre finalul cheilor mai mult pe langa ea. De unde incepe drumul forestier pana la Lacul Dracului, adica spre finalul cheilor scrie ca ar fi 8 h de mers pe jos. Noi am facut cam 4 din cele 8 h trecand de primul perete si primele lanturi. Deja cand am ajuns acolo am lasat bicicletele caci nu aveam chef sa le caram in spate pe lanturi. Oricum, si pana acolo a fost fain. Am luat decizia sa ne intoarcem pentru ca era clar ca nu am fi reusit sa terminam traseul si sa ne intoarcem si pe lumina. A fost o decizie inteleapta caci, la intoarcere ploaia a inceput exact cu 5 minute ca noi sa ajungem in camping si a tinut mai bine de 1 h :D. Fain este sa termini cheile si sa iesi in localitati si apoi sa te intorci la camping prin satele din jur. O astfel de tura iti cam ocupa toata ziua dar am de gand sa ma intorc sa o fac.

Oricum am prins o zi plina de biciclit prin niste locuri super faine.

Dupa ce ne-am umflat de bere mici si clatite la rulota campingului, ne-am bagat usor in cort caci iarba era prea uda sa stai pe ea.

A 2-a zi dimineata inafara faptului ca cortul era plin de apa totul a decrus rapid a.i. la 7.30 eram deja pe drum.

Drumul de intoarcere prin Resita, Sarmisegetuza si Hunedoara vi-l recomand. Sunt mai putine serpentine decat pe alternativa si aveti ce vedea. Din Hunedoara am continuat spre Sibiu si apoi Bucuresti a.i. la ora 21 eram deja acasa.

Cum am spus, o tura faina ce merita facuta si nu doar pentru 1 zi. Noi am facut-o in graba dar, din cate m-am documentat poti lejer sa petreci 3 zile in acel camping fara se te plictisesti deoarece trasee de bicla sunt destule inclusiv prin satele de langa parcul national care sunt foarte faine. De asemenea in muntii Locvei se pot face trasee de mtb si poti ajunge imediat din cheile Nerei in Locvei deoarece sunt vis a vis.

Cum am spus merita tura si eu cred ca o sa mai trec pe acolo in anii ce urmeaza.

Mai jos aveti atat un film ce l-am postat pe YouTube cat si cateva poze :D. Enjoy!

Mica harta neconcludenta. Studiati hartile sau luatile cu voi ;).

Untitled

Youtube movie:

Poze:

DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO

 

Tura Bicicleta Mihai Bravu, Dunare si inapoi

Pe 26.04.2014 am facut o tura usoara pe care o recomand in lipsa de altceva si daca va doriti sa va pastrati jumatate de zi si pentru alte activitati.

Tura se desfasoara intre localitatea Mihai Bravu unde se ajunge foarte usor si Dunare, sub forma unui circuit. Recomandarea personala ar fi sa lasati daca se poate masina in localitatea Uzunu adica in drumul principal deoarece drumul pana in Mihai Bravu pare a fi bombardat recent de un raid aerian.

Odata lasata masina traseul incepe lejer spre centrul localitatii si coboara spre Dunare si spre localitatea Baneasa (alta Baneasa decat cea cunoscuta). Puteti intreba localnicii pentru directii dar va sugerez sa aveti un spartphone cu harti preinstalate sau aplicatia bikemap.

Mai jos regasiti si o harta. Traseul este foarte frumos deoarece va duce prin campuri de grau, rapita si alte plantatii si intr-un final va scoate la dunare unde va puteti odihni. Apoi, inapoi trebuie sa o luati pe alt traseu a.i. sa fie un circuit iar la final trebuie sa serviti o bere la una din bodegile din Mihai Bravu sau Vlad Tepes.

Tot mai jos ar fi cateva poze de pe traseu.

Inca o idee personala, traseul ar fi foarte ok pentru un concurs. Distanta optima, plat, accesibil si daca ploua nu vor fi multe portiuni cu noroi. Ba chiar se pot structura 2-3 nivele/lungimi de traseu. Poate pe viitor o sa vedem “Maratonul Dunarii” :).

Distanta: aproximativ 60 km

Diferenta de nivel: 90 hm

Suprafata: asfalt, piatra, pamant

Bike map:

http://www.bikemap.net/en/route/2546143-vlad-tepes-dunare/#/z11/44.05897,26.13716/terrain

bikemap

Poze:

_DSC0187_DSC0195 _DSC0197 _DSC0206 _DSC0212 _DSC0217 _DSC0221 _DSC0229 _DSC0242 _DSC0245 _DSC0251 _DSC0262 DSC_0185

Drumetie in Piatra Mare

Weekendul trecum am fost la o tura in muntii Piatra Mare, asa ca vin sa va relatez cele de mai jos.

Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura.
Limita nordica a masivului este formata de sesul intramontan al Barsei.
In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice.
Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus.
Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.

Mai pe romaneste Piatra Mare se afla pe partea dreapta a DN1 in sensul de mers spre Brasov in zona localitatilor Timusul de Sus respectiv Timisul de jos.

Intrarea pe majoritatea traseelor se face din Timisul de jos.

Eu unul am facut un traseu usor, dunga rosie numit si drumul familiar. Este un traseu de 2-3 ore pana la cabana si inca 1 ora pana pe varful Piatra Mare (1844 M).

Totusi, nu va lasati inselati de altitudinea acestor munti. Sunt destule trasee mai grele decat cel urmat de mine si care sunt interzise pe timpul iernii. De asemenea sunt destule trasee de alpinism acestea facand cunoscuta aceasta grupa de munti precum si cascada 7 scari care este o atractie pentu cunoscatori si necunoscatori.

Descriere traseu:

Cabana Dîmbu Morii (Timisul de jos)— Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie. Durata: 3½—4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări” şi Şirul Stîncilor.

Scurt istoric al cabanei Piatra Mare:

1884 – Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. A fost distrusa de un incendiu în 1908.
1910 – Se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei). Si aceasta va impartasi aceeasi trista soarta disparand intr-un incendiu in 1916.
Cabana va fi refacuta patru ani mai tarziu de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept tel sustinerea turismului in masivul Piatra Mare).
1991 – Cabana va arde intr-un foc necrucator.
1995-1996 – Resturile fostei anexe se vor distruge peste aceasta iarna (in primavara lui 1996 vom gasi numai ruinele arse si daramate).
2003 – Se va construi noua cabana Piatra Mare, de catre E.K.E. Sacele. Noua cabana are doar 18 locuri de cazare, si este amplasata aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat si aductiune de apa, intr-un izvor subteran.
La cabana este in permanenta o persoana. Pentru inoptare in cabana este recomandat sa aveti propriul sac de dormit.

Preturile la cabana erau:

Cazare – 35 RON (iti dadeau si papuci);
Ceai – 2 RON;
Cafea – 3 RON;
Vin fiert – 5 RON;
Bere – 6 RON;
Doza cola, pepsi, fanta – 6 RON;
Ciorba de legume – 6 RON;
Fasole cu carnati – 10 RON;
Ompleta – 6 RON.

La cabana este cald dar va sfatuiesc sa va luati pentru orice eventualitate un sac de dormit.

Si acum niste imagini de pe traseu:

This slideshow requires JavaScript.

Drumetie, masivul Cozia

Acum 2 weekenduri am facut un traseu in masivul Cozia.
Prima impresie: Traseu destul de greu pentru altitudiena muntelui, dar foarte frumos.

Traseul in sine este urmatorul:

Bucuresti [h 06:00]—>masina —> Manastirea Turnu [h 09:00]

Urcarea:
Manastirea Turnu (310 m) – “La Troita” (700 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 1 ½
“La Troita” (700 m) – Manastirea Stanisoara (720 m) – Muchia Vladesei – Cabana Cozia (1.573 m)
Marcaj: Banda Albastra
Durata: 3 ½

Coborare:
Cabana Cozia (1.573 m) – Muchia Turneanu – Muchia Scortaru – “La Troita” (700 m) – Manastirea Turnu (310 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 3 ½

Preturi cabana:
– camera: 25 lei / persoana

Meniu seara:
– piure: 2,5 lei
– 1 mic: 2,5 lei
– ciorba (foarte buna): 8 lei
– friptura: 15 lei

Meniu dimineata:
– ompleta cu sunca (foarte buna): 6 lei
– conserve de pate si de carne: 6 lei

Bauturi:
– cafea: 3 lei
– ceai (foarte bun): 2 lei
– vin fiert: 3 lei
– apa plata 2L: 3 lei
– apa min 2L: 4 lei
– Coca-Cola, Fanta, Sprite 2L: 7 lei
– Tuborg – sticla: 4 lei
– Bergenbier – sticla: 3,5 lei
– Heineken, Bergenbier, Holsten, Timisoreana – doza: 6 lei

Sfaturi:
Daca alegeti sa faceti traseul iarna, mare atentie pe traseul dunga albastra deoarece axista 2 portiuni cu cabluri iar urcarea/coborarea pe acestea este foarte dificila daca a nins deoarece se formeaza gheata. V-as sfatui ca iarna sa mergeti pana sus la cabana pe dunga rosie fiind mai scurt si mai sigur deoarece se afla pe partea sudica, mai ferita de viscol. Totusi urcarea este ceva mai sustinuta decat pe dunga albastra.

Partea sudica, dunga rosie, ca si priveliste este mult mai frumoasa decat traseul dunga albastra.

Daca ajungeti la manastirea Stanisoara vedeti ca au de vanzare branza, vin, tuica…nu ezitati si cumparati.

Si acum cateva imagini de pe traseu. Pozele sunt facute de pe traseul dunga rosie. Vizionare placuta.

This slideshow requires JavaScript.

Nordic FilmFest

Asociaţia Culturală Macondo împreună cu Clorofilm, organizează la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în perioada 24-27 februarie 2011, Nordic FilmFest – o selecţie de producţii recente remarcabile.
Din experianta va spun ca proiectile ce au loc la Noul cinematograf al regizorului roman merita vazute.

Programul este urmatoarul:

Nordic Film Fest 24 – 27 februarie

Joi 24 februarie
18:30
Film de deschidere: Nimic personal / Nothing personal
de Urszula Antoniak. Dramă. 1h 20 min. Irlanda-Olanda, 2009. Premieră
20:30
Involuntar / Involuntary / De Ofrivilliga
de Ruben Östlund. 1h 40 min. Suedia, 2008 Drama
Vineri 25 februarie
Portret Mika Kaurismäki:
17:00
În ritm brazilian / Brasileirinho
Grandes Encontros do Choro. Documentar. 1h 30 min. Brazilia-Finlanda-Elveţia, 2005
19:00
Muzica magică / Sonic Mirror
Documentar, 1h 20 min. Finlanda 2008
21:00
Iubiri încrucişate / The House Of Branching Love / Haarautuvan rakkauden talo
Comedie/Dramă, 1h 40 min. Finlanda, 2009 Premieră

Sâmbătă 26 februarie
11:30
Poveste cu doi ţânţari / Tale of Two Mozzies / Cykelmyggen og Dansemyggen
de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, Animaţie, 1h 15 min. Danemarca, 2007
13:30
Mărul şi viermele / The Apple and the Worm / Æblet & ormen
de Anders Morgenthaler, Mads Juul, Animaţie. 1h 15 min. Danemarca, 2009
15:30
Fiul vânătorului cu acvile / The Eagle Hunter’s Son
de René Bo Hansen. Dramă/Comedie, 1h 40 min. Suedia-Danemarca-Germania, 2009
18:00
Magazinul viselor împlinite / Shop of Dreams / Stiilipidu
de Peeter Urbla. Comedie/Dramă. 1h 50 min. Finlanda-Estonia, 2005
20:30
Involuntar / Involuntary / De Ofrivilliga
de Ruben Östlund. Dramă, 1h 40 min. Suedia, 2008
Duminică 27 februarie
11:30
Mărul şi viermele / The Apple and the Worm / Æblet & ormen
de Anders Morgenthaler, Mads Juul, Animaţie. 1h 15 min. Danemarca, 2009
13:30
Poveste cu doi ţânţari / Tale of Two Mozzies / Cykelmyggen og Dansemyggen
de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, Animaţie, 1h 15 min. Danemarca, 2007
15:30
Fiul vânătorului cu acvile / The Eagle Hunter’s Son
de René Bo Hansen. Dramă/Comedie, 1h 40 min. Suedia-Danemarca-Germania, 2009
18:00
Magazinul viselor împlinite / Shop of Dreams / Stiilipidu
de Peeter Urbla. Comedie/Dramă. 1h 50 min. Finlanda-Estonia, 2005
20:30
Film de închidere: Legături de sânge / Let the Right One In / Lât den rätte komma in
de Tomas Alfredson. Horror/Mister/Dramă. 1h 55 min. Suedia, 2008 Premieră

 

Sursa: nccr.ro

Vizionare placuta!

Best Film Fest – Cinema STUDIO Bucuresti

Best Film Fest aduce cele mai bune filme realizate anul trecut la Cinema Studio din Bucuresti si mai apoi va pleca prin tara. Pe 28 ianuarie in cadrul unei gale organizate in aacest cinematograf vor fi acordate trofee pentru filmul romanesc cu cele mai mari incasari in Romania in 2010 si filmul cu cele mai mari incasari in Romania in 2010.

Dupa proiectiile din Bucuresti din perioada 28 ianuarie – 3 februarie, festivalul Best Film va calatori in Vaslui (4 – 10 februarie) si Ramnicu Valcea (11 – 17 februarie).

Sursa: dordeduca.ro

Gaudeamus 2010

A 17-a editie a Targului International de Carte Gaudeamus incepe pe 18 noiembrie. In cadrul acestei editii invitatul special va fi Belgia ceea ce inseamna ca veti gasi carti belgiene in limba franceza sau in traducere la standul acestei tari, nu ca am sti cu totii limba franceza. Eu unul imi aduc si acum aminte cum la serbarea dintr-a patra imi sufla profesoara o brad frumos pt ca nu am fost instare intro luna sa il invat.
In alta ordine de idei, in cadrul targului sigur veti gasi si carti in limba romana si chiar cu poze, unele dintre ele :)))))).

Targul este deschis pana pe 22 noiembrie.

site: gaudeamus.ro

Zilele filmului irlandez, 24-25 noiembrie

În zilele de 24 şi 25 noiembrie 2010, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va avea loc cea de-a doua ediţie a Zilelor Filmului Irlandez. În cadrul evenimentului, organizat de Ambasada Irlandei la Bucureşti în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Institutul de Film Irlandez, vor fi proiectate scurtmetrajele:

The Man Inside, regia Rory Bresnihan; Jericho, regia Liam Gavin;
The Ballad of Kid Kanturk, regia John Butler; documentarele
Water Bodies, regia Jennifer Keegan şi
The Bass Player, regia Niall McKay; lungmetrajul
Five Minutes of Heaven, regia Oliver Hirschbiegel şi scurtmetrajele de animaţie Ding Dong Denny’s History of Ireland, regia Cathal Gaffney şi The Trembling Veil of Bones, regia Matthew Talbot Kelly.
În deschidere, vor lua cuvântul E.S. dl. John Morahan, ambasadorul Irlandei la Bucureşti, criticul de film Irina Margareta Nistor şi Roxana Călinescu (Institutul Cultural Român).

Detaliile programulului le gasiti aici.

Kinofest , Bucuresti

Kinofest, primul festival de film digital organizat pe la noi va dura cinci zile spre deosebire de editiile trecute cand era intins doar pe un weekend. In meniul de anul acesta sunt incluse filme , concerte. Vor fi trei sectiuni: animatie, fictiune si microfilme care vor fi jurizate separat.

Kninofest va gazdui si a doua editie a Avon movie for life Concursul va provoaca inca o data realizatorii romani de film (profesionisti, studenti sau amatori), la crearea unui scurtmetraj social cu o poveste puternica, emotionanta. Scurtmetrajul trebuie sa ilustreze intr-un mod memorabil mesajul campaniei de depistare precoce a cancerului la san initiate de Avon, concept ilustrat anul acesta de motto-ul: “A promite inseamna a face. Promite sa mergi la control!”. Scurtmetrajele trebuie sa fie originale, sa respecte tema concursului si sa nu depaseasca 7 minute. Inscrierile se pot face, pana miercuri, 27 octombrie, ora 24:00, prin intermediul platformei TheCreator.ro/Avon.

Programul festivalului il gasiti la urmatorul link.

Intrarea se face pe baza de bilet dupa cum urmeaza:

1. One-day ticket (for any of 3, 4, 6, 7 November, promo price): 15 RON
2. One-day ticket: (only for 5 November, promo price, includes access to the concerts – Toulouse Lautrec and Backstage Hero): 20 RON
3. Full-pass Kinofest 2010 (5-day pass, for all the events of Kinofest, promo price): 50 RON

Vizionare placuta!

Drumetie in muntii Ciucas

Drumetie in muntii Ciucas.

De mers in acesti munti ne planuisem de ceva vreme dar abea acum am reusit sa ne gasim timpul (examene, munca,..) si sa ne mobilizam asa ca neam hotarat ca in primul weekend al lui iulie sa o luam la picior spre acestia. Mari pregatiri nu ne-am facut, putina mancare, minimul de echipament ce il avem si un traseu listat la imprimata datat 2007 :).

Plecam de dim, fara graba din Bucuresti si pe la orele 11 ajungem in localitatea Cheia (Bucuresti – Ploiesti DN1, Ploiesti – Cheia DN1A).

Ajunsi parcam la hotel Zaganu, dupa ce dam un tur al localitatii, luam micul dejun si suntem gata de drumetie, ora 12:00.

O luam pe traseul marcat dunga galbena ce pleaca de langa hotel Zaganu si dupa 5 minute dam iara in DN1A si ne dam imediat seama ca puteam urca ceva mai sus cu masina si sa scutim chiar 1 ora de mers pe jos. Din supresstitie nu ne mai intoarcem urcand agale cand prin padure cand pe sosea.

Dupa aproximativ 1,5 h ajungem la cabana Muntele Rosu unde facem un mic popas. O luam iara la drum pe acelasi traseu marcat care urca acum din fata cabanei spre dreapta pe pajiste si apoi prin padure. Dupa inca 1,5 h traseul se intersecteaza cu alt traseu marcat cruce albastra care venea din Valea Berii ambele ducand catre Fosta cabana Ciucas, destinatia noastra finala. Inca de la plecare planuiam sa dormim la aceasta cabana care este (sau mai bine zis era) folosita pe post de refugiu de catre drumeti.

Durata parcursa 3 H, ramas 1 h.

Dupa intersectia celor 2 trasee in locul numit “La trei izvoare” (1350 m) urmeaza un drum forestier cu o inclinare destul de mare ce ne-a epuizat puterile.

In final, dupa acest drum greu si plicticos iesim din padure ajungand pe o vale unde ar trebui sa zarim cabana. Surprinsi am fost cand am vazul la aceasta ionaltime o ditamai basculanta si vre-o 2 escavatoare antrenate in constuctia unui ditamai cabanoiu. Surprinsi si ingandurati citim pe pancarda de langa constructie : “reconstructie fosta cabana Ciucas”. :))

Dupa ce dam cateva tarcoale la constructie ne ducem sa vedem un indicator din spatele cabanei. Nici nu ajungem bine la acesta ca incep a se auzi caini unei stane ce latrau de mama focului. O las pe Elena in urma si ma duc inainte spre a cerceta zona. Status: O stana cu oile intarcate si 2 caini legati.

O chem pe Elena la indicator si citim impreuna: 1 ,5 pana pe varful Ciucas.

Dupa o  mica discutie si din cauza ca am zarit un alt grup de oameni care pareau sa urmeze acelasi traseu, ne-am hotarat sa urcam pe varf si apoi sa coboram, pana se intuneca, inapoi la cabana Muntele Rosu.

Zis si facut, dupa ca infulecam ceva o luam la picior spre varf. Nu apucam sa prindem grupul zarit din urma ca deja vedem 2 stane in calea lor si automat si in a noastra si cainii acestora cum se apropie latrand de drumeti. Speriati facem un mic popas sa observam grupul respectiv daca reuseste sa treaca de stane. Dupa cateva minute de urmarit desfasurarea actiunilor pe langa noi trece un grup de 2 persoane. Ne hotaram sa ne lipit de acestia si sa trecem pe langa stane.

In 30 de min eram scapati, teferi si nevatamati cainii dovedindu-se chiar prietenosi. Apoi, in 1 ora am ajuns pe varf unde am prins o vreme minunata, soare cat cuprinde si o priveliste superba. Pe varf, defapt cu ceva vreme inainte, am prins grupul initial zarit din urma.

Dupa un mic repaus am facut cateva poze si am inceput coborarea. Cobararea nu a fost marcata de evenimente doar ce ne-am mai oprit inainte de stane sa asteptam celalt grup.

In jurul orei 8 am ajuns la cabana Muntele Rosu. Ne-am hotarat sa inoptam la cabana Silva, o cabana din apropiere si sa coboram in Cheia a 2-a zi. Nici nu ne-am cazat bine ca a si inceput furtuna, cu grindina, fulgere, tunete…..

A doua zi un cer senin si un soare placut. Am coborat in cheia si la hotel Zaganu, dupa ce am scos masina din curtea acestuia, pe furis pentru a nu plati parcarea, ne-am hotarat sa mai facem un mic traseu, de 3 h dus intors si anume Cheile Cheitei.

Traseul a fost frumos, dar complicat deoarece rauletul s-a umflat ceva din cauza ploilor si trecerea pe langa acesta a fost dificila. La intoarcere ne-a prins iar ploaia iar cand am dat sa plecam cu masina din Cheia, grindina a inceput iar. Am tras pe dreapta si am asteptat domolirea ei. Dupa 30 de minute am si plecat spre Bucuresti.

The end.

“La trei izvoare” (circa 1350m).

Vadu

Vadu este un sat din judetul Costanta in aporopierea satului Corbu si la cam 15 km de Navodari.

De ajuns la Vadau se ajunge simplu. Tineti drumul spre Constanta apoi Mamaia, apoi Navodari, apoi urmati indicatorul de Corbu, treceti prin Corbu si la iesirea din acesta o luati pe prima sosea la dreapta. Aceasta sosea va va duce in satul care de ceva vreme a devenit o oaza de liniste pentru multi ce vor sa scape de zarva oraselor aglomerate. Plaja este o limba de uscat intre Marea Neagra si lacul Sinoe. Aceasta portiune de uscat, incepand dela poligonul militar Capul Midia, se intinde pana la grindul Piriboina, de unde se poate ajunge cu barca la Portita apoi chiar in Delta Dunarii.
Este o zona a tarii noastre pe care multi au dorit sa o industrializeze ca si dovada fiind, imediat la iesirea din sat fabrica inchisa (Intreprinderea de Metale Rare – IMR), o ramasita a mastodontului industrial comunist roman, iar pe drum se vede si ce a ramas din lacurile ce foloseau fabricii. Acum a crescut acolo vegetatie, iar in balti sunt vietati care si-au gasit o noua casa.

La Vadu te poti bucura intr-adevar de mare, fiindca este un loc putin cunoscut, ai mici sanse ca acolo sa intalnesti pe cineva care sa te mai fi vazut vre-odata. Din sat, mai sunt cam 5 km de mers pana la plaja.

Ce trebuie sa luati cu voi daca mergeti la Vadu:

  • cortul (sa nu il uitati asa cum mai am eu obiceiul :)), izopren, sac de dormit;
  • saci de gunoi;
  • spray/lotiune de tantari;
  • crema de protectie solara;
  • apa multa!
  • medicamente;
  • mancare;
  • briceag;
  • lanterna.

Drum bun si distractie placuta!

Veliko Tarnovo

Pitorescul oras medieval Veliko Tarnovo, situat in nordul Bulgariei, la numai 160 km de Bucuresti, este destinatia perfecta pentru vacanta dumneavoastra.
Veti descoperi aici peste 7000 de ani de istorie, palate, cetatea, case cu un stil arhitectonic unic, muzee, manastiri, Arbanassi – satul cu case din piatra, si nu in ultimul rand, un loc foarte bun pentru cumparaturi.
Vestigiile bogatei sale istorii, moderna viata de noapte, peisajele deosebite din imprejurimi, ospitalitatea, fac astfel incat Veliko Tarnovo sa va ofere tot ce doriti pentru o vacanta deosebita.

Vrajiti de aceste randuri am plecat si noi intr-o dimineata de aprilie inspre acest orasel (asa cum credeam) atat de aproape de noi si totusi atat de necunoscut.

Cei care am plecat am fost Eu, Elena (puiul meu), Gili impreuna cu Viki si Olee.

Vorbiseram de ceva vrea ca am vrea sa dam o fuga pana in acest orasel dar nu ne-am mobilizat niciodata pentru a si pleca. Aflasem despre acest orasel de la un bun prieten si coleg de munca care fusese acolo si care mi-l recomandase cu mare drag spunand ca este un oras super primitor si placut unde ai ce vedea.

Asa ca am plecat dimineata din Bucuresti pe o vreme nu prea promitatoare.

Dupa ce ne-am strans toti am luat drumul spre Calugareni – Giurgiu – Ruse si, cat ai zice peste am si ajuns. La vama, dupa verificarea actelor, din partea romanilor, si platirea taxei de pod ne-am si vazut peste Dunare, gata gata sa calcam pe un nou taram strain. Cand colo surpriza, vigneta de bulgaria se platea doar in leva sau euro iar noi aveam doar leii carpatini cu noi. Noroc cu niste concetateni de-ai nostri care au binevoit sa ne vand 50 de euro si iacata-ne fericiti, trecuti de vama pe taram bulgaresc.

Nu am apucat sa ne bucuram prea mult de inceputul escapadei noastra ca, exact cand mai aveam putin pana la iesirea din Ruse vedem un nene care sare dintr-o masina parcata pe marginea drumului fluturand in mana o baliza dinacea directionala. Ce sa vezi…era politia. Ce sa faci, daca mergi cu 81 de km pe ora in oras. Dam o spaga nici mare nici mika, 75 de leva adik 150 lei si mergem mai departe. De retinut ca politia bulgara prefera leii carpatini deoarece cand le-am zis ca avem doar lei si euro ne-au intrebat repede cati lei avem.

Mergem mai departe si, bulversati de aceasta experienta am si ratat drumul ca Basarabov, unde trebuia sa fie prima oprire dorind sa vizitam Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov

Nu-i problema, lasam obiectivul acesta pentru intoarcere si mergem mai departe catre pestera Orlova Ciuca. Aceasta se afla la 8 km de orasul Dve Moghili. Ajunsi acolo platim unui ghid o taxa de intrare in pestera si ne strecuram impreuna cu un grup de elevi bulgari.

Pestera in sine  este o rezervatie arheologica de importanta nationala. Aici au fost descoperite ramasite de oameni preistorici, de ursi de caverna si alte artefacte. In zilele noastre pestera e habitatul a peste zece specii de lilieci. Aici ierneaza zeci de mii de lilieci. Aceasta este si pestera cea mai lunga dintre pesterile din Bulgaria de Nord (peste 13 km.) si a doua ca lungime, din tara.

Terminam vizita si fara sa pierdm timpul ne indreptam spre fulgerator, dar in limita vitezei maxime admise, spre Veliko Tarnovo. Dupa ce ratam de vre-o 2 ori drumul o nimerim si noi bine.

Admiram ogoarele vecinilor nostri de la sud si relieful ceva mai diversificat ca al nostru si iata-ne ajunsi la Veliko in jurul orei 12. Dupa ce gasim un loc de parcare incepem sa batem strazile pitorescului orasel in cautarea unui loc de popas unde sa si mancam ceva traditional bulgaresc. Stiam din start ce avem de vizitat in Veliko (2 obiective la numar) asa ca ne-am permis un mic popas. Inainte de a intra intr-un restaurant am cumparat ceva leva sa avem de cheltuiala (paritatea euro/leva: 1 euro = 1.98 leva)

Am sfarsit prin a manca specialitatea localului care nu era nici decum o specialitate bulgareasca. Cel putin berea era autentica. Nota de plata am sfarsit prin a o plati jumatate in leva jumatate in euro.

Apoi am tulit-o catre dealul Tsarevets pe care troneaza o ditamai cetate, cam de 4-5 ori mai mare ca cea de la Rasnov.

In drum spre cetate am inhatat si un suvenir gen magnet de frigider pe care am dat 6 leva, constatand apoi ca il puteam lua cu 3 leva de langa cetate.

De altfel am aflat ca Veliko Tarnovo a fost la un moment dat capitala Bulgariei pe vremea celui de-al 2-lea Tarat. Orasul e pozitionat strategic, la inaltime, strada principala aflandu-se pe o culme de deal, fiind suficient sa te abati putin pentru a ajunge la o belvedere a padurilor si platourilor stancoase inconjuratoare.

Dupa vizitarea cetatii am fugit catre un mausoleum ridicat in cinstea fratilor boieri Assen şi Petar a caror rascoala a pus capăt celor două secole de dominaţie bizantină şi a marcat începutul celui de-al Doilea Regat Bulgar (1187-1393).

Dupa vizitarea mausoleumului am luat drumul invers spre Ruse cu intentia de a ne opri la mansastirea din piatra de la Basarabov.

Dupa ce reusim sa ratam drumul ne intoarcem iara spre a o lua corect de data asta. Reusim sa ajungem intr-un final si la acest ultim obiectiv. Dupa ce vizitam manastirea, in urma noastra se inchid si portile acesteia. Era deja ora 18.00. Despre manastire nu sunt multe de zis. Este o manastire ortodoxa infiintata in pestera in care s-a nevoit Sfantul Dimitrei cel Nou.

Pe la ora 18.30 o luam inapoi spre Romania. In 30 de minute suntem lavama, platim 12 leva taxa de pod si ne luam la revedere de la vecinii nostri de peste Dunare. Trecem si de vama din Romania, dupa legitimarea de rigoare si apoi ii dam blana pana in Bucuresti. Nici nu se face ceasul 20.00 si am si ajuns. Spargem gasca rand pe rand cu parere de rau ca a mai trecut inca un weekend si ne asteapte inca o saptamana de munca.

Concluzia este ca merita sa vizitati obiectivele mai sus mentionate. Nu va ia decat o zi si va alegeti cu o amintire frumoasa de pe meleagurile altei tari.

Toti cei mentionati mai sus va saluta si va ureaza drum bun.

P.S. Atentie, respectati limita de viteza!