Tag Archives: mountain bike

Enduro bikepacking in Iezer-Papusa

Nu am putut sta departe de Papusa noastra asa ca si weekendul ce tocmai a trecut am revenit aici pentru o tura de 2 zile de bikepacking de cea mai buna calitate. Am zis sa ne pregatim putin pentru planurile viitoare πŸ˜€ asa ca am facut brigada de 3, eu Petre si Bogdan Andora si am dat o fuga in Iezer sa facem potcoava intreaga cu dormit la refugiu.

Am plecat pe la ora 10 si ceva de la cabana Voina unde am lasat masina si am urmat drumul clasic pe Portareasa, deja celebrul forestier de te urca la curcea Ateneului la aproape 2300m altitudine. Nimic spectaculos, poate numarul mare de masini 4×4 care ne-au umplut de praf si rudarii multi cu masini ARO sau Dacii papuc care tot coborau de pe munte si cum ne vedeau incepeau sa urle in toate felurile sa ne zica ca vine ursu sau sa ne intrebe daca ne-am oparit la oo :))))). Oricum, parca a fost fain ca am dat de ei, am mai ras putin.

A si era sa uit, ciobanii cu oile si magarii lor de ii tot vezi pe drum. Fara de ei peisajele nu ar fi asa de … mioritice :P.

Tragem agale la deal, mai impingem de bicle pe scurtaturi si uite ca deja la ora 5:30 suntem la refugiu.

Coborarea de la crucea Ateneului la refugiu este grea. Speram sa o putem da pe toata pe bicla dar, no way! sunt sigur ca merge dar tre sa stai sa o analizezi mai mult si iti trebuie ceva mai mult skill, mai ales la swithback-uri ;).

Ajunsi asa devreme la refugiu nici nu stim ce sa facem asa ca ne punem la masa apoi ne deschidem berile de le-am carat pana aici, dupa ce le-am lasat putin la rece si apoi bagam un pui de somn pana pe la ora 19 cad ne trezim fresh, gata sa fugim sa tragem o sedinta foto pe poteca :D. Super poze ce au iesit asa la amurg, stati sa vedeti.

Apoi mai stam la un foc si la un pahar de vorba cu colegii de refugiu si ne bagam la somn. A 2-a zi suntem matinali, la ora 7 in fata refugiului gata de pecare. Ne luam larevedere de la co-locatarii refugiului si de la catelul nelipsit si ii dam la deal direct prin caldare (nu mai urcam la cruce) ca este mai rapid si destul de ok pt. impins bicla. Dupa 30 min suntem in creasta si impingem mai departe pe langa vf Iezer si apoi pe vf Rosu de unde incepe oarecum si parte din coborarea noastra.

Pana acolo am avut ceva experiente, Petre a avut chiar una la limita πŸ˜› din seria bails & fails sau mai bine zis demna de #failarmy :D.

De la Rosu pana la papusa tot cobori si urci si iara cobori fie pe singletrack fie pe pasune fie pe teren accidentat unde nu mai poti sta pe bicla. Cand ajungem la Papusa ne asteapta iara un ultim pushbike pana aproape de varf si apoi se intrevede coborarea noastra pe poteca pe langa stana pana pe Gradisteanu, Gainatu Mare si apoi dreapta pe marcaj prin padure pana inapoi la Voina.

Toata coborarea de pe Papusa pana la voina prin Gradisteanu si Gainatu Mare este super tare si destul de tehnica.

Daca sus iti permite sa ii dai viteza dar te iau mainile destul de rapid de la toate denivelarile, in padure terenul devine foarte tehnic bolovanii fiind foarte mari si trebuie sa ai grija. Are 2 portiuni de flow maxim, 2 portiuni abrupte si in rest teren tehnic si accidentat. Am facut-o integral pe bicla, ne-am mai si oprit sa ne odihnim mainile, dar, coborarea chiar e tare, merita si simti ca muncesti cu tot corpul ca sa o faci :D.

Mie unul mi-a placut maxim si am trecut-o in lista de coborari de dat in fiecare an… da, am o lista :)))).

Altceva nu ar mai fi de spus despre aceasta tura, merita facuta si daca sunteti mai pe zvac o puteti face chiar intr-o singura zi caci per total nu are mai mult de 60km cu 2500m elevatie. Se pierde destul timp cu pushbikeul dar daca nu mai coborati la refugiu, castigati ceva. Totusi, este mai fun asa la 2 zile si esti mai fresh pentru coborarea care chiar este faina. Aveti aici track1 din prima zi si track 2 din a 2-a zi iar mai jos materialul foto/video.

Pana data viitoare, ride safe and have fun while doing it! πŸ˜€

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos πŸ˜‰

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

Macin XC to Enduro ride

Weekendul acesta am fost in Muntii Macin, pentru prima data si chiar ne-a placut. Am vrut sa incercam un loc nou iar Macinul a iesit repede la iveala. Stiam de la prieteni de traseele de bicicleta din Macin si stiu ca se tine si un concurs de XC aici, dar sincer am dat si peste niste coborari ce nu semanau deloc a XC :D.

Noi am ales sa stam in localitatea Greci, exact la poalele macinului, pe partea mai arida si mai putin impadurita a acestuia. Am stat la pensiunea agroturistica Matetovici pe care o recomand cu incredere. Este modesta dar isi serveste scopul, ieftina dar cu mancare super buna, legume din gradina si vin din productia propie si este chiar la inceputul a 2 trasee super faine, triunghiul rosu si cel albastru, pe care le recomand pentru coborare, asta pentru impatimitii de enduor ;).

Totusi, o mentiune importanta de avut inainte sa uit, sa va luati neaparat multe camere de rezerva sau kit de pana sau mai bine, sa va faceti rotile tubeless, caci fara 2-3 pene de aici nu scapati, garantat, si asta de caciula ;).

Noi nu am facut cine stie ce traseu ca si lungime oricum era o caldura infernala, iar in prima zi am plecat pe la 13:30 de la pensiune, adica exact cand cuptorul ardea cel mai tare. Am plecat pe traseul de la Macin XC si dupa scurt timp cei 2 litri de apa ni s-au terminat. Tragedie maxima caci aici nu prea gasesti apa. Sunt vreo 2 izvoare in tot muntele si nu sunt tocmai in drum. Traseul este fain, rural, mi-a adus aminte de zilele din copilarie de la bunici cand mergeam pe camp fara un scop anume. Asta pe partea insorita, partea cu localitatea Greci. De partea cealalta, o padure faina si racoroasa, pacat ca nu mai aveam apa.

Desi vroiam sa facem tot traseul de la Macin XC, am ales sa il scurtam ca sa ajungem mai repede la o sursa de apa. Astfel, cand ne-am intersectat cu marcajul triunghi rosu, am facut stanga spre culmea muntelui si am inceput coborarea spe Greci. Si ce coborare a urmat si mai ales ce priveliste, vezi campia cat cuprinde, cred ca vezi si Ucraina daca este senin, cel putin telefonul nostru in Ucraina se vedea la un moment dat. Ca tot venii vorba de telefon, sa aveti o harta downloadata cu voi caci semnalul nu este la el acasa pe aici.

Revenind la coborare, aceasta este cel putin provocanta la inceput, are cateva treceri foarte grele, la una chiar mi-a dat cu virgula grav. Iar terenul este foarte putin aderent, cum ciupesti frana cum pietricelele de sub roti incep sa se creada bile si se rostogolesc odata cu tine de parca luam viteza cand punem frana :))). Daca doamne fereste dai o tranta aici, sa sti ca pietricelele astea nu vor fi prea blande cu pielea ta :D, se si vedea pe cauciucuri cat au avut de suferit, ma mir ca nobby nic-ul performance de pe spate nu si-a dat obstescul sfarsit, ma asteptam sa sacrific si ultima camera pentru el :D.

Am ajuns relativ repede in sat, cu una din bicle pe pana… Ne-am oprit fix la cofetarie unde am servit o super savarina si o cola rece la 0.25 :D.

La pensiune seara am mancat bine, saramura, salata de rosii cu branza, pepene si am baut un vin alba binemeritat.

A 2-a zi am ales sa facem cealalta bucla a traseului, sa urcam pe varful Tutuiatu (recomand, super priveliste) si sa coboram pe triunghi albastru.

Zis si facut. Parca a mers mai bine jumatatea asta a traseului mai ales cand stiam ca aveam 4 litri de apa la noi :D. I-am dat cu calm si cu veselie pana pe varf. Aici am bagat o dobrogeana, si asta bine meritata si apoi am inceput coborarea pe triunghi albastru. Primele 2-3 minute sunt cel putinΒ challenging, iar apoi drumul se lateste si merge serpuit pana in localitate. Pe margina din stanga a drumului se va contura spre final un singletrack bestial, pacat ca a inceput sa ma lase nobby nic-ul exact pe ultimele cateva minute de am ajuns in sat aproape pe janta.

Legat de coborare, sincer, poti parasii oricand marcajul si sa ii dai drept spre sat, ceva mai freeride. Totusi, daca nu ai rotile tubeless, mai bine stai lejer, coltii babei nu te vor ierta ;).

Am ajuns in sat destul de devreme si ne-am oprit iara la cofetarie. Prea multe nu mai avem de zis despre tura, dar va recomandam cu incredere un weekend de bicla sau de hike in Muntii Macin, chiar sunt frumosi, diferiti sau mai bine zis deosebiti. Se simte varsta in pietrele ce le poarta si privelistea este cel putin uimitoare.

Trackurile celor 2 trasee le gasiti aici: link traseu ziua 1, link traseu ziua 2. Β si materialul foto/video mai jos. Ride safe!

 

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

This one is from last weekend. We went to Omu peak made the ridge of Bucegi mountains, then decent to Simon from Strunga saddle. As I said before, this is one of the most beautiful singletrack in Bucegi and Ro. From there we made another climb to Diham mountain hut and then a descend to Busteni on so called Long Ridge. We made this track before in this bike season, without the ridge, you can see that trip in this article here. We just can’t get enough of Bucegi singletracks :P.

You can find the track in garmin connect, here: https://connect.garmin.com/modern/activity/1906008336

or look up the site for more beautiful mtb trips in RO.

Ride safe!

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Cozia enduro ride

Cozia enduro ride, sau poate freeride πŸ˜€ caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!