Tag Archives: mountain bike

METAL ENDURO 2019 RAW LINES

Sorry for the late post, but only now I found the time to do this πŸ˜…

I have some videos from this season that I am going to process, probably during the winter, most of them from Enduro stages that happened this year.

Now is the time for Metal Enduro RAW lines. It is fun to see how some of the top 10 riders in RO treated the technical parts of the tracks, a real joy to watch.

Until next video, enjoy and ride safe because the season is not over yet πŸ€™. Check the youtube channel for videos of metal enduro special stages, all 8 of them 😁

Yeah, and with my thanks to the friends from Bike Attack ReΘ™iΘ›aΒ for this wonderful enduro season! πŸš΅β€β™‚πŸ₯‡πŸ†πŸ‘Š

Veliko Tarnovo enduro MTB trails, Bulgaria

Last weekend we’ve been to Veliko Tarnovo, Bulgaria to ride again the trails there, but this time was different. Why?! because we get to ride with the locals :D. And you know is best to ride with the locals, we can confirm this saying :))).

Veliko TarnovoΒ (Bulgarian:Β Π’Π΅Π»ΠΈΠΊΠΎ Π’ΡŠΡ€Π½ΠΎΠ²ΠΎ, “Great Tarnovo”)Β is a city in north centralΒ BulgariaΒ and the administrative centre ofΒ Veliko Tarnovo Province.

Often referred to as the “City of theΒ Tsars“, Veliko Tarnovo is located on theΒ Yantra RiverΒ and is famously known as the historical capital of theΒ Second Bulgarian Empire, attracting many tourists with its unique architecture. The old part of the city is situated on the three hillsΒ Tsarevets, Trapezitsa, and Sveta Gora, rising amidst the meanders of theΒ YantraΒ (Source: Wikipedia).

Ok, so we’re gonna stop here because we have the important part and that is “situated on the three hillsΒ Tsarevets, Trapezitsa, and Sveta Gora”… 3 hills…downhills :)))

So we meet at Veliko Turnovo with the crew from Turnduro and Old Mountain MTB Holiday an did some laps on the trails there and it was sick. The guys really did put some work into some of the trails and you could see it right away and also they have some natural trails or sections that are just beautiful.

So, at this time we can name 4 of the trails, Rodopa, Garga,Β Ksilifor and Off camber trail. You can find some tracks with our rides here: Track from day 1, Track form day 2.

All of them have from 1.2 km to 2 km and lets say around 200m elevation. Ok, they are not to long and not to steep but its not downhill we’re talking abut and its not Enduro either, its FUNDURO :))). Yes the term is borrowed but we like it and its perfect to describe the trails there, and the guys we’ve been riding with there, Nedko, Petar, Constantine, Ivan and Portokal, cheers mates!

Besides the above 4 named trails there are others, we know 2 more but after discussing with Nedko and the guys we realize that you can stay there for a few days and have a great time and discover new trails, but the key is to ride with the locals :)).

We liked it so much that we think tomorrow we’re gonna go back there and shred those trails.

For more information about the trails you can also check out freerider.ro article at this link, or our article from the first visit there witch includes more videos with the trails.

Until next time, ride safe @ Veliko Tarnovo! Enjoy!

Enduro bikepacking in Iezer-Papusa

Nu am putut sta departe de Papusa noastra asa ca si weekendul ce tocmai a trecut am revenit aici pentru o tura de 2 zile de bikepacking de cea mai buna calitate. Am zis sa ne pregatim putin pentru planurile viitoare πŸ˜€ asa ca am facut brigada de 3, eu Petre si Bogdan Andora si am dat o fuga in Iezer sa facem potcoava intreaga cu dormit la refugiu.

Am plecat pe la ora 10 si ceva de la cabana Voina unde am lasat masina si am urmat drumul clasic pe Portareasa, deja celebrul forestier de te urca la curcea Ateneului la aproape 2300m altitudine. Nimic spectaculos, poate numarul mare de masini 4×4 care ne-au umplut de praf si rudarii multi cu masini ARO sau Dacii papuc care tot coborau de pe munte si cum ne vedeau incepeau sa urle in toate felurile sa ne zica ca vine ursu sau sa ne intrebe daca ne-am oparit la oo :))))). Oricum, parca a fost fain ca am dat de ei, am mai ras putin.

A si era sa uit, ciobanii cu oile si magarii lor de ii tot vezi pe drum. Fara de ei peisajele nu ar fi asa de … mioritice :P.

Tragem agale la deal, mai impingem de bicle pe scurtaturi si uite ca deja la ora 5:30 suntem la refugiu.

Coborarea de la crucea Ateneului la refugiu este grea. Speram sa o putem da pe toata pe bicla dar, no way! sunt sigur ca merge dar tre sa stai sa o analizezi mai mult si iti trebuie ceva mai mult skill, mai ales la swithback-uri ;).

Ajunsi asa devreme la refugiu nici nu stim ce sa facem asa ca ne punem la masa apoi ne deschidem berile de le-am carat pana aici, dupa ce le-am lasat putin la rece si apoi bagam un pui de somn pana pe la ora 19 cad ne trezim fresh, gata sa fugim sa tragem o sedinta foto pe poteca :D. Super poze ce au iesit asa la amurg, stati sa vedeti.

Apoi mai stam la un foc si la un pahar de vorba cu colegii de refugiu si ne bagam la somn. A 2-a zi suntem matinali, la ora 7 in fata refugiului gata de pecare. Ne luam larevedere de la co-locatarii refugiului si de la catelul nelipsit si ii dam la deal direct prin caldare (nu mai urcam la cruce) ca este mai rapid si destul de ok pt. impins bicla. Dupa 30 min suntem in creasta si impingem mai departe pe langa vf Iezer si apoi pe vf Rosu de unde incepe oarecum si parte din coborarea noastra.

Pana acolo am avut ceva experiente, Petre a avut chiar una la limita πŸ˜› din seria bails & fails sau mai bine zis demna de #failarmy :D.

De la Rosu pana la papusa tot cobori si urci si iara cobori fie pe singletrack fie pe pasune fie pe teren accidentat unde nu mai poti sta pe bicla. Cand ajungem la Papusa ne asteapta iara un ultim pushbike pana aproape de varf si apoi se intrevede coborarea noastra pe poteca pe langa stana pana pe Gradisteanu, Gainatu Mare si apoi dreapta pe marcaj prin padure pana inapoi la Voina.

Toata coborarea de pe Papusa pana la voina prin Gradisteanu si Gainatu Mare este super tare si destul de tehnica.

Daca sus iti permite sa ii dai viteza dar te iau mainile destul de rapid de la toate denivelarile, in padure terenul devine foarte tehnic bolovanii fiind foarte mari si trebuie sa ai grija. Are 2 portiuni de flow maxim, 2 portiuni abrupte si in rest teren tehnic si accidentat. Am facut-o integral pe bicla, ne-am mai si oprit sa ne odihnim mainile, dar, coborarea chiar e tare, merita si simti ca muncesti cu tot corpul ca sa o faci :D.

Mie unul mi-a placut maxim si am trecut-o in lista de coborari de dat in fiecare an… da, am o lista :)))).

Altceva nu ar mai fi de spus despre aceasta tura, merita facuta si daca sunteti mai pe zvac o puteti face chiar intr-o singura zi caci per total nu are mai mult de 60km cu 2500m elevatie. Se pierde destul timp cu pushbikeul dar daca nu mai coborati la refugiu, castigati ceva. Totusi, este mai fun asa la 2 zile si esti mai fresh pentru coborarea care chiar este faina. Aveti aici track1 din prima zi si track 2 din a 2-a zi iar mai jos materialul foto/video.

Pana data viitoare, ride safe and have fun while doing it! πŸ˜€

Iezer-Papusa Enduro Singletrack

De ziua Mariei am plecat in Iezer-Papusa la vanatoarea de singletrack-uri. Ne-am dus la sigur, dupa coborarea de la 4 munti. Fiind din ce in ce mai lenesi am ales o urcare alternativa ce implica vreo 2 ore de pushbike dar care te scoate mai repede aproape de coborare si cu ceva mai putina diferenta de nivel adica vreo 1600m in loc de 2000. La finalul articolului o sa lasam trackul si aca cumva il aveti si pe cel original, le puteti compara voi :D. Oricum, coborarea este…. incerc sa imi gasesc cuvintele dar ii greu, prea multe vorbe de lauda imi vin in minte :P. Oki, hai ca exagerez ca de obicei, dar serios, este tare rau.

As imparti-o in 3 segmente. Segmentul alpin, ce pleaca de la 2000 metri altitudine pe un singletrack super fain cu super priveliste asupra Craiului si Bucegilor, apoi un segment de trecere care nu este asa fun, intre poteca mai sus mentionata si poteca din padure, cu putina balaureala la limita padurii si apoi segmentul final prin padure pana in Rucar.

Partea de sus, cum am spus, este super faina si se vede ca cineva a muncit ceva la ea. Parca si pietrele erau asezate asa cum trebuie :D, vedeti primul filmulete de mai jos πŸ˜‰

Apoi vine trecerea intre aceasta poteca si padure, unde mergi pe smocuri de iarba pana ajungi la o stana. Asta nu e chiar asa de fun. Odata ajunsi in padure, a trebuit sa balaurim putin caci si aici au aparut exploatari forestiere si automat inceputul potecii s-a cam dus…. dar, dupa ce am gasit continuarea, i-am dat salbatic pana in Rucar, sau cel putin pana la forestierul de ne-a scos in Rucar. Este super faina si coborarea prin padure, are super flow si poti lua diferite linii, ce sa mai a meritat din plin si recomand cu incredere acest traseu. Am aflat apoi ca am ratat parte din coborare, deoarece cand am dat de o bucata de forestier am coborat pe ea pana la raul din vale. Trackul ar fi continuat pe muchie si ne-ar fi scos mult mai aproape de Rucar. Asta e, acum ne simtim obligati sa o mai facem odata :)).

Dupa ce iesi in Rucar daca ai lasat masina in Campulung sau Leresti, o sa ai putin de mers pe asfalt asa ca recomandam sa va incarcati cu rabdare, eventual sa beti o bere in Rucar si apoi sa ii dati usor. Noi am avut getaway driver :D, thanks Ion!

Acum, linkul cu traseul il gasiti aici, iar mai jos aveti materialul foto/video de rigoare. Enjoy and ride safe!

Macin XC to Enduro ride

Weekendul acesta am fost in Muntii Macin, pentru prima data si chiar ne-a placut. Am vrut sa incercam un loc nou iar Macinul a iesit repede la iveala. Stiam de la prieteni de traseele de bicicleta din Macin si stiu ca se tine si un concurs de XC aici, dar sincer am dat si peste niste coborari ce nu semanau deloc a XC :D.

Noi am ales sa stam in localitatea Greci, exact la poalele macinului, pe partea mai arida si mai putin impadurita a acestuia. Am stat la pensiunea agroturistica Matetovici pe care o recomand cu incredere. Este modesta dar isi serveste scopul, ieftina dar cu mancare super buna, legume din gradina si vin din productia propie si este chiar la inceputul a 2 trasee super faine, triunghiul rosu si cel albastru, pe care le recomand pentru coborare, asta pentru impatimitii de enduor ;).

Totusi, o mentiune importanta de avut inainte sa uit, sa va luati neaparat multe camere de rezerva sau kit de pana sau mai bine, sa va faceti rotile tubeless, caci fara 2-3 pene de aici nu scapati, garantat, si asta de caciula ;).

Noi nu am facut cine stie ce traseu ca si lungime oricum era o caldura infernala, iar in prima zi am plecat pe la 13:30 de la pensiune, adica exact cand cuptorul ardea cel mai tare. Am plecat pe traseul de la Macin XC si dupa scurt timp cei 2 litri de apa ni s-au terminat. Tragedie maxima caci aici nu prea gasesti apa. Sunt vreo 2 izvoare in tot muntele si nu sunt tocmai in drum. Traseul este fain, rural, mi-a adus aminte de zilele din copilarie de la bunici cand mergeam pe camp fara un scop anume. Asta pe partea insorita, partea cu localitatea Greci. De partea cealalta, o padure faina si racoroasa, pacat ca nu mai aveam apa.

Desi vroiam sa facem tot traseul de la Macin XC, am ales sa il scurtam ca sa ajungem mai repede la o sursa de apa. Astfel, cand ne-am intersectat cu marcajul triunghi rosu, am facut stanga spre culmea muntelui si am inceput coborarea spe Greci. Si ce coborare a urmat si mai ales ce priveliste, vezi campia cat cuprinde, cred ca vezi si Ucraina daca este senin, cel putin telefonul nostru in Ucraina se vedea la un moment dat. Ca tot venii vorba de telefon, sa aveti o harta downloadata cu voi caci semnalul nu este la el acasa pe aici.

Revenind la coborare, aceasta este cel putin provocanta la inceput, are cateva treceri foarte grele, la una chiar mi-a dat cu virgula grav. Iar terenul este foarte putin aderent, cum ciupesti frana cum pietricelele de sub roti incep sa se creada bile si se rostogolesc odata cu tine de parca luam viteza cand punem frana :))). Daca doamne fereste dai o tranta aici, sa sti ca pietricelele astea nu vor fi prea blande cu pielea ta :D, se si vedea pe cauciucuri cat au avut de suferit, ma mir ca nobby nic-ul performance de pe spate nu si-a dat obstescul sfarsit, ma asteptam sa sacrific si ultima camera pentru el :D.

Am ajuns relativ repede in sat, cu una din bicle pe pana… Ne-am oprit fix la cofetarie unde am servit o super savarina si o cola rece la 0.25 :D.

La pensiune seara am mancat bine, saramura, salata de rosii cu branza, pepene si am baut un vin alba binemeritat.

A 2-a zi am ales sa facem cealalta bucla a traseului, sa urcam pe varful Tutuiatu (recomand, super priveliste) si sa coboram pe triunghi albastru.

Zis si facut. Parca a mers mai bine jumatatea asta a traseului mai ales cand stiam ca aveam 4 litri de apa la noi :D. I-am dat cu calm si cu veselie pana pe varf. Aici am bagat o dobrogeana, si asta bine meritata si apoi am inceput coborarea pe triunghi albastru. Primele 2-3 minute sunt cel putinΒ challenging, iar apoi drumul se lateste si merge serpuit pana in localitate. Pe margina din stanga a drumului se va contura spre final un singletrack bestial, pacat ca a inceput sa ma lase nobby nic-ul exact pe ultimele cateva minute de am ajuns in sat aproape pe janta.

Legat de coborare, sincer, poti parasii oricand marcajul si sa ii dai drept spre sat, ceva mai freeride. Totusi, daca nu ai rotile tubeless, mai bine stai lejer, coltii babei nu te vor ierta ;).

Am ajuns in sat destul de devreme si ne-am oprit iara la cofetarie. Prea multe nu mai avem de zis despre tura, dar va recomandam cu incredere un weekend de bicla sau de hike in Muntii Macin, chiar sunt frumosi, diferiti sau mai bine zis deosebiti. Se simte varsta in pietrele ce le poarta si privelistea este cel putin uimitoare.

Trackurile celor 2 trasee le gasiti aici: link traseu ziua 1, link traseu ziua 2. Β si materialul foto/video mai jos. Ride safe!

 

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

BUCEGI ENDURO SINGLETRACKS IN CARPATHIAN MOUNTAINS

This one is from last weekend. We went to Omu peak made the ridge of Bucegi mountains, then decent to Simon from Strunga saddle. As I said before, this is one of the most beautiful singletrack in Bucegi and Ro. From there we made another climb to Diham mountain hut and then a descend to Busteni on so called Long Ridge. We made this track before in this bike season, without the ridge, you can see that trip in this article here. We just can’t get enough of Bucegi singletracks :P.

You can find the track in garmin connect, here: https://connect.garmin.com/modern/activity/1906008336

or look up the site for more beautiful mtb trips in RO.

Ride safe!

Fagaras enduro and freeride singletracks

Weekendul trecut am plecat in Muntii Fagaras la vantoarea de singletrack-uri si am fost socati de ce am descoperit… :))) suna ca unul din titlurile acelea de te fac sa dai repede unlike la o pagina…

Totusi, fara nici o exagerare, am avut parte de toate tipurile de poteci si ne-a placut mult, desi va zic sincer ca nu as mai face acest traseu, trase pe care l-as incadra usor la seria “ambitii prostesti”. Daca credeam ca pushbike-ul de anul trecut de pe creasta estica a Fagarasului a fost greu, uite ca weekendul asta am resit sa facem de 5 ori mai mult pushbike/carrybike, adica gen 10 ore de asa ceva :)).

Pe scurt traseul nostru a implicat urcarea din Avrig la Cabana Barcaciu, apoi urcarea in creasta spre varful Scara, coborarea inapoi la Barcaciu si a 2-a zi urcarea in creasta, coborarea la lacul Avrig, urcarea unapoi in creasta, si coborarea pe la Cabana Suru in Sebesul de Sus.

Am facut traseul in 2 zile, cu dormit la cabana Barcaciu, unde ne-am odihnit si am mancat bine, ca de obicei caci altfel nu se poate la #barcaciu. In prima zi ne-a insotit si Mihai, Alex si gasca lor de biciclisti fanatici si ne-am bucurat cu totii de frumosul singletrail ce cobora dinspre vf. Scara. A 2-a zi ne astepta agonia si extazul :D.

Acum, hai sa intram mai in detaliu :). Daca ar fi sa impartim traseul, vorbim de o super coborare din platou de sub varful Scara pana in poteca de uneste cabana Barcaciu cu Negoiu. Sunt peste 10 min de super coborare (2h pushbike de la cabana) pe un singletrail ca in povesti dupa cum se poate observa si in primul filmulet de mai jos.

Apoi, ar fi drumul de creasta, coborarea la lacul Avrig, si urcarea inapoi in creasta care este segmentul ce incadreaza tura la “ambitii prostesti”. Sectiunea este foarte putin ciclabila, putin pe langa vf. Scara si dupa, vreo 20m pe coborarea la lacul Avrig si dupa urcarea inapoi in creasta devine ciclabil.

Apoi ar fi coborarea dupa vf Budislavul care este una grea dar faina pe niste pietre maricele si care tot continuau sa o ia la vale odata cu rotile bicicletei :D.

La final incepe coborarea din creasta din dreptul vf Suru spre cabana cu acelasi nume si apoi spre Sebesul de Sus. Aici vb de doua segmente distincte si total diferite. Coborarea din creasta pana la cabana Suru este daca nu grea, foarte grea, cel putin asa mi s-a parut mie. Iti trebuie skilluri serioase de trial ca sa stai toata coborarea pe bicla. Sunt bolovani mari si odata ce te apropii de padure sunt pietre desprinse care o iau cu tine la vale si daca mai iei in calcul si panta abrupta, coborarea noastra enduro/freeride se transforma in proba de supravietuire :).

La final, precum cireasa dupa tort, vine coborarea de la cabana Suru pana in Sebesul de sus. Aici vorbim despre cel mai fain singletrack pe care m-am dat pana acum. Chiar mi-a placut si nu cred ca exagerez. este plin de contrapante naturale si toate radacinile si pietrele sunt fain asezate parca plasate sa iti faca coborarea mai faina. Poti sa pompezi peste tot, mai ai 2-3 gaturi de pedalat dar in rest este vorba de singletrack de cea mai buna calitate!

Se interesecteaza la un moment data cu un forestier proaspat sapat dar pe care il pierde la scurt timp. Chiar a meritat tot efortul coborarea asta, dar, sincer, data viitoare daca mai vrem sa dam aceasta coborare urcam fie direct din Sebesul de Sus fie pe marcaj triunghi albastru ce vine dinspre Avig pe forestier. Nicicum pe creasta :).

Traseul din prima si a 2-a zi le gasit la acest link respectiv acest link. Mai jos va lasam cate un filmulet cu segmentele interesante ale turei si pozele ce s-au adunat. Pana data viitoare, ride safe!

Cozia enduro ride

Cozia enduro ride, sau poate freeride πŸ˜€ caci s-ar incadra si la categoria asta, sau mai degraba freeride ciobanesc :P.

Gata, am pus permanent in calendar tura in Cozia. In fiecare an, cel putin o tura. E prea tare ca sa nu fie facuta, are de toate, si urcare si coborare iar coborarea o poti impartii pe categorii, de la singletrail fain bing-bang printre copacei :)), la rockgardenuri de toata frumusetea sau la singletrail alpin cu pietre ascutite si obstacole pana la forestierul de toata frumusetea de la finalul coborarii, tura asta le are pe toate, you name it! Inclusiv boschetarelile de rigoare fara de care nu am numi-o freeride ciobanesc.

Anul asta brigada a fost de 3, eu Tibi si Petre si tura am facut-o in ziua cu mult titratul cod portocaliu cand peste tot arata furtuna si ploi si descarcari si grindina, noi am avut parte de cea mai faina tura de pe sezonul asta, pana acum :D.

Intradevar, se vedea ca toarna cam peste tot in jurul nostru, dar nu pe noi. Oare om fi noi mai speciali, desi nu cred, caci ne-a plouat cam 5 minute la un moment dat, cand eram prin padure :)).

Traseul sper ca il stiti, se pleaca din Calimanesti spre Stoenesti inainte de care se face stanga si apoi inca o stanga in Dangesti de unde incepe forestierul de 18 km pana la Cabana Cozia care se afla chiar langa varful cu acelasi nume. Forestierul este perfect, lejer si relaxant chiar fara nimc iesit din comun. De la cabana incepe distractia. Sa nu va lasati descumpaniti de modul in care incepe traseul, cu niste megaradacini si apoi o zona bolovanoasa unde trebuie sa luati bicla in carca, dupa primele 5 minute mai hardcore, treaba se mai domoleste dar nu indeajuns cat sa iti lasi simturile relaxate :D. Totusi, incepe distractia aia faina.Traseul de urmat este marcat cu dunga rosie si merge pe muchia Turneanu pana la un moment dat cand face stanga in padure pe o panta destul de abrupta, probabil cea mai abrupta de coborat pe bicla, din aceasta tura.

Mai departe distractia continua pana in apropiere de manastirea Stanisoara si apoi manastirea Turnu. Mai este o zona de pushbike/carrybike dar si asta vine ca sarea si piperul in bucate, cat sa mai dea putina aroma turei. De la manastirea Turnu, pe asfalt pana inapoi in Calimanesti.

Si cum codul portocaliu si-a cam luat liber la ora la care noi am ajuns inapoi la masina, am mai facut o oprire in Valcea si am dat o poteca faina prin parcul de la capela. Si cand zic faina, chiar ma refer la o poteca dinaia faina de iti lasa un zambet tamp pe fata muuult timp dupa ce te-ai dat jos de pe bicla. O aveti mai jos in ultimul filmulet.

Va lasam aici linkul cu traseul, si mai jos cateva imagini si 3 videouri de data asta :D, pe principiul “unde-s multi, puterea creste”. Photo and video credit also to Petre Paraschiv and Tiberiu Tebeica. Enjoy and keep on riding!

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta

Creasta estica a Fagarasului pe bicicleta, un nume ambitios dar si o tura pe masura :).

Profitam din plin de vremea stabila si ne avanturam pana in creasta Fagarasilor. Tura asta este posibil sa fie cea mai faina de anul asta, trebuie doar sa asteptam sa vedem daca o mai detronam cu o altaΒ :D.

Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura faina prin Fagaras. Ideea i-a venit lui Tiberiu care a propus sa combina doua ture facute de Radu Diaconescu a.i. sa ne bucuram atat de creasta Fagarasilor cat si de o coborare pe masura pana in Plaiul Foii. Initial vroiam sa mergem iara pe Moldoveanu dar vremea putin instabila ce aparea in prognoze ne-a facut sa revizuim putin planul. Astfel, schimbam tura pe ultima 100m si ne hotaram sa fentam varful si sa urcam in creasta prin Valea Rea si apoi prin Valea Bandei.

De plecat am plecat de joi seara si am dormit la o pensiune in Nucsoara. Noroc cu Ionut, fratele lui Tiberiu care si-a sacrificat seara oferindu-seΒ sa ne duca pana acolo, astfel dandu-ne libertatea de a ne face traseul dupa cum vrem.

A 2-a zi ne trezim pe la 6:30 si pe la 7 reusim sa iesim din pensiune si sa ne suim pe bicle. Luam cu entuziasm valea Rea si cu doar 2 mici pauze, pe la 10:30 reusim sa intram pe valea Bandei, prima necunoscuta a turei. Dupa ce servim al 2-lea mic dejun continuam cu un pushbike pe un drum de exploatare urmand trackul lui Radu. La scurt timp incepem sa balaurim prin boscheti si abia, abia razbatem. Drumul de exploatare este surpat in mai multe locuri din cauza alunecarilor de teren asa ca nu recomandam sa o luati dupa urmele noastre. Banuiala mea este ca cararea pe valea Bandei incepe de fapt pe albia raului undeva in spatele stanei ce se vede jos la inceputul vaii si la inceputul drumurilor de exploatare. De acolo sigur este o poteca ce duce sus pe vale si nu trebuie sa urcati pe drumurile de exploatare. Noi am balaurit ceva si am pierdut cam 1h incercand sa ne dam seama cum mama naibi sa o luam Β si sa fentam alunecarile de teren. Intr-un final dam in poteca nemarcata ce ne poarta sus in vale. Se bicicleste foarte putin pe aici, toata valea fiind foarte salbatica. Iarba mare si poteca aproape inexistenta. Se trece pe langa o stana, si de 2 ori peste rau, odata din stanga raului in drepata si apoi invers. Se ajunge intr-o caldare mare unde este alta stana mica si de aici drumul urca in serpentine pe o poteca ciobaneasca,Β pana in traseul de creasta. Pushbikeul este de cea mai buna calitate si este acompaniat din cand in cand de carrybike :))). Intr-un final si dupa vreo 3 ore de balaurit ajungem si noi in creasta, undeva dupa fereastra mare a Sambetei si inainte de varful Urlea. Dupa ce ne odihnim putin incepem curajosi traseul de creasta. Se cicleaza destul de greu dar merge. Ne bucuram de cateva portiuni faine si mai impingem la bicle pe unele mai accidentate. Intr-un final, in jurul orei 5 ajungem in curmatura Zarnei si la regugiul cu acelasi nume. Alegem sa ne oprim aici si sa continuam traseul maine. Urmatorul refugiu ar fi Bratila dar este intr-o stare mai proasta decat acesta. Dupa vreo 2 ore apare si un grup de 5 drumeti din sens opus si ne asezam cu acestia la vorba. Facem si schimb de tuica si ne frigem putin cu kerosenul de il carau :))) a noastra era ceva de hidratare pe langa a lor :))).

Dimineata ne prinde intorcandu-ne de pe o parte pe alta pe palul dur din care erau facute paturile din refugiu. Din motive de ergonomie ne-am lasat izoprenele acasa :D.

Ne echipam greoi si mancam ce mai avem prin bagaj. Ne luam la revedere de la drumeti si continuam traseul in lumina puternica a diminetii. Cararea urca si coboara de mai multe ori pana trece de refugiul Bratila si ajunge intr-un final in dreptul refugiului Berevoiescu. De aici numai coborare de cea mai buna calitate pana in Plaiul foii. Cararea este super faina si gata sa multumeasca dorintele oricarui mountainbiker. Daca pana sa intre in padure o poti aborda cu viteza si iti ofera destula adrenalina, cand intra in padure capata cateva accente enduro si tehnicitatea creste o bucata. De asemenea poteca este destul de salbatica trecandu-ne calea atat o vulpe cat si o vipera neagra. Asta din urma ne-a cam facut inima sa stea in loc :))). Dupa incidentul cu vipera continuam pe cea mai faina si abrupta coborare ce ne scoate in forestierul de duce in Plaiul foii. Mare atentie sa nu va pacaliti, incercati sa tineti marcajul si sa nu o apucati pe reteaua de drumuri de exploatare nou aparute si care nu au nici un farmec. Noi era sa ne pacalim dar dorinta de a gasi carari noi si faine a invins asa ca am mai balaurit putin ca sa revenim in poteca, asta dupa ce am apucat-o din gresala pe unul din forestiere. Si nu am regretat caci, dupa cum povesteam, a urmat cea mai faina, abrupta si tehnica parte a traseului de am reusit sa incingem franele la maxim :D.

Odata ajunsi in forestier ii dam cu spor pana inΒ plaiΒ unde servimΒ o bere, o cola un bulz si o portie de papanasi de zici ca n-am mai mancat nimci de 2 zile :))).

Apoi a urmat plictisitorul drum pana in Zarnesti unde am prins trenul de la ora 5. Va lasam in continuare un mic filmulet demostrativ si imaginile de rigoare precum si 2 linkuri cuΒ traseele din cele 2 zile: link 1, link 2. Tura este superba siΒ chiar merita sa faci tot pushbikeul din prima zi. Alternativa ar fi o tura de 3 zile cu urcare pe Malita apoi varful Moldoveanu si o bucata ceva mai mare din creasta. Scutesti astfel 3 ore de pushbike dar te pricopsesti cu trecerea Moldoveanu – Viste cu bicla in spate, nu ca nu am fi obisnuiti cu ea si cred ca la anu’ asta ne va fi traseul :D. Pana atunci, enjoy and ride safe!

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte…

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte, dar o sa incercam :).

Ideea turei i-a venit lui Mountain BikeDude, cel mai cel mtb-ist din Timisoara πŸ˜€ si dupa cateva discutii pe FB am zis sa ii dam curs actiunii asa ca vinerea trecuta, imediat dupa munca am fugit sa imi iau bagajul deja facut si bicla si sa o intind spre Sibiu. In mod traditional, la ora aia am reusit sa fac peste o ora pana la iesirea din Bucuresti astfel abia dupa 18:30 ma gaseam pe autostrada visand in continuare la tura de maine.

Ajung in jur de ora 22 la Talmaciu si ma duc spre pensiunea unde am facut rezervarea ca sa iau cheia caci altfel ajungeam prea tarziu si nu vroiam sa deranjez, apoi fug la gara. Ne intalnim, ne salutam, punem bicla pe masina si dam sa ne suim cand apare si Mary din Germania venita cu couchsurfing in RO si care incerca sa gaseasca o adresa anume. Ne oferim sa o ajutam si dupa inca 30 de min reusim sa gasim persoana la care urma sa doarma. Ii urma multa distractie si bafta si ii zicem sa ne contacteze daca trece prin Bucuresti, apoi o taiem spre Talmaciu. Ajungem intr-un final, dam biclele jos si le legam in curtea pensiunii ne ducem in camera unde mai stam la o tigara si sa aruncam o privire peste harta si peste traseul de maine.

Dimineata suna ceasul putin cam cu noaptea in cap, pe la un 5:45. Ne urnim cu greu, ne echipam si ne deplasam la bicle. Le mai dam cu putin ulei, mai aruncam o privire prin bagaj si o intindem la birtul din sat care este cam lafel de matinal ca si noi. Abia deschis toata lumea se oprea la cafea aici, faina atmosfera de birt.

Cred ca se facuse 7 cand o intindem si noi din loc. Nu mergem nici 15 min ca ne vine un miros de tuica de la una din case unde si oprim. Doamna ne invita la o cafea dar noi nu vrem decat oΒ sticluta de tuica pe care o si adjudecam. In timpul asta cazanul de tuica isi facea treaba nestingherit si operat cu dibacie de unu nene cam animat pentru ora asta a diminetii.

Continuam drumul spre muntii Lotrului si varful Prejba, primul obstacol al zilei. Trebuie sa zicem ca tura a implicat destule portiuni de pushbike si de asemenea drumurile is cam neumblate pe aici. Gasesti marcaje dar tarziu, cand dai in creasta Lotrului dar cararile sunt umblate mai multΒ de animale. Am vazut in poteca de toate, serpi, cocosi de munte, bufnite etc, doar pe regele beriiΒ nu l-am vazut :))).

Dupa Preja coboram la o stana sa luam niste apa. Ciobanul de treaba ne si invita la un unt pe paine, probabil cel mai bun unt pe care l-am mancat. Stam la ceva povesti si apoi o intindem din loc. Creasta incepe cu varful Voinasita dar pana acolo mai avem ceva varfuriΒ de trecut. Desi ne bucuram de un timp bun, probabil ca pauzele adunate incep sa ne decaleze orarul. Ajungem pe la ora 14 pe varful Voinasita si realizam ca ne este usor imposibil sa facem creasta si apoi sa luam la mana si Cindrelul ca sa ajungem a 2-a zi la 15 in Sibiu ca sa prindem trenul deΒ Timisoara. Atunci luam decizia sa ne indreptam spre varful Negovanu dar sa nu il mai urcam ci sa coboram la lacul NegoveanuΒ pe un forestier care pe harta este marcat ca drum judeteanΒ :))). Coborarea lunga devine in curand plictisitoare. Ajungem dupa ceva timp jos la drumul de vine din Raul Sadului si apoi o luam in urcare usoara spre lac si baraj. Cand ajungem la lac se facuse ceasul aproape 18 si acumulasem cam 2600m elevatie. Mai avem inca 2-3 km de urcare usoara pana la marcajul spre refugiul Canaia prin muchia Canaia. Ajungem rapid si incercam sa depistam triunghiul albastru de pe indicator care de fapt era rosu. Dupa 15 minute ne convingem ca alt marcaj nu are cum sa fie dar ne si demoralizam cand vedem pushbike-ul ce urmeaza. Practic mai avem 3-4 km de push/carry bike de cea mai buna calitate. Urcam prima parte si apoi stam sa ne odihnim. Cu ocazia asta incep si roata de cascaval de o car dupa mine inca de dimineata si care e cam singura mancare de o am la mine caci in rest am doar cateva batoane de cereale si 2 geluri. Mananc infometat din cascaval si simt cum puterile imi revin… sau nu :)))). Doar cu gandul la lasarea intunericului si la frigul ce va veni inevitabil ne ridicam si dam iara la impins de bicle. In alte conditii as fi vazut poteca asta cu alti ochii. Este abrupta dar ar face o coborare cel putin bestiala, mai ales daca ar fi putin curatata. Totusi, nu stiu daca merita sa urci atata doar ca sa cobori 4-5 minute… in fine, desi pe marcaj scria 1.5h pana la refugiu, cred ca am facut vreo 2. Oricum am stat de vorba a 2-a zi cu cabanierul dar si cu un salvamontisit care ne-au confirmat ca antrenat si fara bagaj prea mare faci 1.5h… LOL :))).

Ajungem la refugiul care pana la urma s-a dovedit a fi o cabana in toata regula, pe la 21:30 seara doar ca sa ocupam ultimul pat disponibil, si ce bine am dormit, aproape neintors pana cand a rasarit soarele. De dimineata am stat de vorba putin cu cabanierul, am mancat o omleta si i-am dat repede spre Paltinis. Drumul este ok, urcare si coborare de optotriva. Ultima parte pe marcajul turistic, stanga cand ajungeti in saua Batrana, este chiar faina de coborat, atat bolovanis cat si singletrail deopotriva. In Paltinis servim o bere si ii dam spre Rasinari dar nu pe clasicul drum forestier. O apucam pe un marcaj spre Cisnadie (cruce rosie) si apoi pe altul spre Rasinari (Cruce Albastr) pe ce s-ar putea sa fie cel mai accidentat drum forestier pe care am mers. Daca era o potecuta sau o carare nu ma plangeam dar era un drum forestier destul de lat dar plin plin de bolovani si luuuung de ne-am plictisit. Ajungem intr-un final in Rasinari si apoi in Sibiu. Stam la un suc si o tigara si apoi ne despartim, unul spre gara si altul sa recupereze masina din Talmaciu. Tin sa spun ca cei 20km de asfalt au fost crunti pe o caldura aproape insuportabila. Mai, mai ca imi venea sa o iau inapoi :P.

Per total tura a fost super faina si putem afirma ca a fost si reusita chiar daca nu am facut toata bucla propusa initial. A ramas sa ne regasim la anu in aceasi formula si cu ceva mai mult timp la dispozitie ca sa o dovedim. Sigur o sa ne iasa si ne vom intoarce cu povesti noi. Pana atunci va lasam mai jos materialul foto si o mica mostra video. Revenim si cu una mai detaliata curand, dar dupa ce mai facem o tura prin fagaras :P, stay tuned :D! Enjoy!

Info bagaj: 1 pereche pantaloni subtiri polar, 2 bluze de corp din care una de lana, o geaca subtireΒ cu puf, 1 tricou, 1 pereche de sosete mai groase, sac de dormit, buf, pelerina, frontala, 1l apa, multitool si alte chestii pt bicla 4 batoane cereale, 2 ciocolata, 2 geluri, 1 roata cascaval, 1 sac de dormit, 2 gopro-uri, o baterie externa si alte cateva accesorii si lucruri marunte + tuica de rigoare.Β Suplimentar, harta pe telefon, track pe ceas cu gps. Traseu: link 1 – Talmaciu – Voinasita – Canaia, link 2 – ref Canaia – Paltinis, link 3 – Paltinis – Sibiu – Talmaciu.

Ciucas, realm of singletracks (teaser)

Ciucasul pe bicicleta este cel putin bestial. Am reusit ieri sa facem o tura faina cu urcare pe culmea Bratocea si coborare prin pasul Boncuta si cu o mica abatere pana pe varf. Ce putem spune este ca pushbikeul/carrybikeul pana pe varf merita tot efortul. Coborarea este spectaculoasa si, in general Ciucas se pare ca este plin de singletrackuri bestiale ce iti lasa un zambet stupid pe fata dupa ce le faci. Cu siguranta ne vom intoarce pe aceste carari, dar momentan va lasam cu acest mic teaser ce surprinde coborarea de pe varf. Va urma si un post mai detaliat… Enjoy!

Ture de bicicleta in Piatra Craiului

Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4Β ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.

Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fostΒ cabana Curmatura.Β Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care mergeΒ de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, esteΒ incredibila cand esti pe bicicleta.

A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.

A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.

Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spreΒ Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.

De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prinΒ Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana inΒ Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.

Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre sateleΒ Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti saΒ surprindeti niste cadre superbe.

Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.

Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prinΒ Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate.Β Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.

Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!

Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:

https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo

_DSC2741-2 _DSC2758-2 _DSC2791-2 _DSC2801-2 _DSC2815-2 _DSC2821-2 _DSC2823-2 _DSC2831-2 G0112140-2 G0162189-2 G0182210-2 G0192220-2 G0202230-2 Untitled