Tag Archives: vertical riding

Ski de tura in muntii Iezer Papusa

Weekendul ce tocmai a trecut am reusit sa facem o tura mult dorita in muntii Iezer, pe schiuri.

Ca si conformatie, muntii Iezer sunt geniali pentru asa ceva fiind intinsi aproape ca un platou si cu multe vai largi pe care poti cobora. Totusi, fiind niste muntii saraci in ceea ce priveste cararile montane, nu este recomandat sa cobori in padure pe toate vaile ce se intrevad deoarece risti sa balauresti foarte mult prin padure si sa sfarsesti sunand la salvamont dupa ajutor. Asa am fost si noi tentati si facem numai ca ne-am calmat cand a trebuit si am ramas la planul initial de a cobora pe o carare marcata.

Ca tot veni vorba planul a fost urmatorul:

Ziua 1: ajuns la cabana Voina, urcat pe dunga rosie in creasta pe culmea Vacarea, parcurs traseul pana la crucea Ateneului si coborat la refugiul Iezer;

Ziua 2: Urcat iara in creasta, urcat pe varful Iezer, apoi varful Rosu si parcurs creasta pana la varful Batrana si coborat prin Plaiul lui Patru inapoi la cabana Voina.

Cam ce ne-am propus am si facut cu mici deviatii.

Avand in vedere iarna generoasa ce tocmai si-a dat ultima rasuflare, de la cabana Voina am carat schiurile si claparii cam 1.5 ore pana am reusit sa ne echipam cu ele. De acolo am mers pe ele pana la Crucea Ateneului si inca putin, in dreptul seii de langa varful Iezer de unde am tras o coborare pana la refugiu. Refugiul nu era aglomerat si am prins ultimele 2 saltele pe care am putut dormii deoarece noi ne-am lasat izoprenele la masina. O mare gresala si va recomandam sa va carati izoprenele. Chiar daca sunt voluminoase au doar cateva grame si nu sti niciodata cand esti nevoit sa dormi pe jos 🙂.

la refugiu puteti sa faceti focul daca gasiti lemne sau daca va carati lemne din padure. Mare atentie la soba deoarece este destul de gaurita si scapa destul de mult fum in refugiu. Fiind paturi suprapuse, recomandam dormitul jos deoarece tot fumul se duce sus 🙂.

Seara am incheiat-o cu savurarea celor 2 beri de caciula si a tiucii de prune carate de la cabana Voina. Am sfintit si locul asta cu o aghiazma faina ce nu ne-a dat nici o durere de cap 😀.

A 2-a zi la 7 eram in picioare gata de drum. Am mancat, ne-am strans lucrurile si la 8:30 eram deja pe schiuri luptandu-ne cu panta lunga ce ne-a scos in creasta.

Spre deosebire de prima zi, a 2-a zi a inceput cu un cer senin fara nici un nor care ne-a taiat putin elanul.

Odata ajunsi in creasta am urmat traseul pana pe varful Iezer. De aici am ales sa coboram prin dreapta crestei inc aldarea din dreptul varfului Rosu. Coborarea este abrupta si recomandat ar fi sa tai caldarea pe curba de nivel a.i. sa scurtezi cat mai mult din distanta catre uratoarea culme. Cam asa am procedat si la urmatoarea caldare de unde am fost nevoiti sa ne punem iara pieile de foca pentru a urca iara in creasta. Desi intitial noi estimam ca o sa putem parcurge toata creasta si sa coboram pe la varful Papusa, curand ne-am dat seama ca daca dorim totusi sa ajungem la o ora rezonabila acasa ar fi ok sa ne tinem de planul initial si de coborarea prin Plaiul lui Patru. Astfel, pe la ora 15 eram in dreptul varfului Batrana gata sa coboram. Aici am intalnit al 2-lea grup de drumeti din masiv, deja ne intrebam daca suntem singuri in tot masivul. Erau 2 muntomani din Campulung, Claudiu Calcai si Viorel Micu, care au urcat prin Plaiul lui Patru pana pe Batrana si am coborat imreuna cu acestia pe acelasi traseu, Claudiu carandu-si schiurile si coborand pe ele impreuna cu noi pana la stana din plai.

De pe Batrana am tras un pseudo-ski pana la stana ba pe zapada ba pe iarba dar a fost fain si distractiv.

La stana ne-am pus schiurile si claparii pe rucsaci si am coborat la Voina pe drum forestier, timpul de parcurs fiind de aproximativ 1h din cauza rucsacilor grei si a pantei abrupte.

Ca si detalii exacte in prima zi am parcurs 11.17 km cu o diferenta de nivel pozitiva de 1500 m si 330 m coborare in 6.5 ore iar in a 2-a zi 17.82 km cu 450 m diferenta pozitiva si 1650 coborare in 8.5 ore. Mai jos regasiti 2 imagini cu traseul si datele tehnice precum si multe alte poze din tura.

Participantii la tura: Andrei Stefan, Vlad Bogdan si binenteles VRR 🙂.

Enjoy!

ziua 1 ziua 2

Traseu bicicleta Busteni – Brasov – Cristian – Rasnov – Paraul Rece- Busteni

Tura bicicleta Vulcanii Noroiosi

Ture de bicicleta in Piatra Craiului

6 Replies

Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4 ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.

Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fost cabana Curmatura. Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care merge de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, este incredibila cand esti pe bicicleta.

A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.

A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.

Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spre Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.

De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prin Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana in Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.

Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre satele Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti sa surprindeti niste cadre superbe.

Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.

Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prin Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate. Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.

Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!

Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:

https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo

Tura bicicleta Braesti, Ivanetu, Bratilesti – judetul Buzau … la temperaturi scazute

1 Reply

Desi weekendul nu se arata deloc promitator, sambata venind si cu 5 cm de zapada, am zis sa respectam planurile facute si sa mergem totusi la tura stabilita inca din cursul saptamanii. Tura era una pe langa Buzau, un traseu fain de bicicleta propus de tovarasul Andrei Adrian. Pana la urma s-a dovedit a fi nu fain ci superb cu tot cu temperaturile scazute peste care am dat acolo :).

Astfel, fiind un traseu de o zi stabilim sa mergem duminica asa ca reusesc sa ma trezesc la 5:30 cu o alarma si un apel de la Adrian, pregatesc repede bagajul, imi uit dulcurile si ce mi-am mai luat cu o zi inainte si ies pe usa. Cred ca asta mi se intampla de fiecare data, imi iau cate ceva doar ca sa le uit acasa :(.

Cum ies pe usa blocului si vad sratul de zapada si faptul ca inca ningea, primul lucru care imi trece prin minte este: “unde naiba te duci ma pe vremea asta” :))). Imi ia 20 min sa dezapezesc masina si sa urc bicla sus, imi fac fleasca manusile de bicla si plec inghetat sa ii culeg pe ceilalti 2 participanti, Alex Timohi si Adrian Andrei.

Acelasi feedback mi-l da si Alex, “asta nu e vreme de bicla” dar totusi am zis ca daca ninge si acolo macar sa mancam un covrig de Buzau de la mama lui.

Iesim din Bucuresti intr-un final si ne indreptam cu viteza melcului spre Buzau ca batea un vant de promitea sa ne smulga biclele de pe masina. Ajungem pana la urma pe la 9:30-10 in localitatea Berca de langa Buzau unde lasam masina si ne urcam pe bicle.

Traseul este circuit si pleaca din Berca. Noi am luat-o spre Unguriu unde am facut dreapta spre Parscov si am tot mers in sus spre Cozieni, Buzioru etc. Sunt putine intersectii dar tot e bine sa intrebati daca nu stiti exact drumul. Tinta finala a fost localitatile Braesti, Ivanetu si Bratilesti unde drumul incepe sa urce si panta este super faina animata de localitatile respective. Drumul prin aceste zone este neasfaltat dar bun iar zona subcarpatica este foarte frumoasa mai ales toamna. Din Brailesti drumul incepe sa coboare si deja prin Luncile, Lopatari incepe iara sa se intrevada asfaltul.

Planul nostru era ca intr-o localitate careia nu ii stiam numele (Niculesti), sa facem dreapta pe drumul spre vulcanii noroiosi. Totusi, localnicii nestiind intentiile noastre, la intrebare “cum ajungem in Berca”, ne-au directionat pe varianta ocolita pe asfalt ratand astfel vulcanii noroiosi si marind traseul cu inca 15 km. Nu am regretat deoarece din cauza frigului ne-am miscat cu o viteza foarte buna si la 5:30 eram iara la masina si ne gandeam ce sa mancam cand ajungem in Buzau.

Tura este super frumoasa si o recomand impatimitiolor de MTB. Este o urcare lunga si faina pana in Brailesti dar si coborarea este pe masura.

In total au fost cam 110 km cu o urcare si o coborare de +-1400 m diferenta de nivel. La linkul de mai jos gasiti mai multe informatii dar si o gresala pentru ca am oprit inregistrarea traseului pentru vreo 5 km urcare, din gresala :).

http://www.movescount.com/moves/move43961946

Mai sunt si pozele care sa va ajute sa va faceti o idee despre cum arata zona. Enjoy!

Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!

4 Replies

Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.

Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.

Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).

Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.

Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.

Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.

Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.

Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.

Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.

Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).

Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).

Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.

Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).

Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.

Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.

Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.

Enjoy!