Moartea mitomaniei sau a culturii. Noi decidem. Hai la vot!
Moartea mitomaniei sau a culturii. Noi decidem. Hai la vot!
Leave a reply
Ture de bicicleta in Piatra Craiului
Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4 ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.
Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fost cabana Curmatura. Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care merge de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, este incredibila cand esti pe bicicleta.
A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.
A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.
Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spre Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.
De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prin Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana in Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.
Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre satele Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti sa surprindeti niste cadre superbe.
Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.
Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prin Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate. Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.
Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!
Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:
https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo
Tura bicicleta Braesti, Ivanetu, Bratilesti – judetul Buzau … la temperaturi scazute
Desi weekendul nu se arata deloc promitator, sambata venind si cu 5 cm de zapada, am zis sa respectam planurile facute si sa mergem totusi la tura stabilita inca din cursul saptamanii. Tura era una pe langa Buzau, un traseu fain de bicicleta propus de tovarasul Andrei Adrian. Pana la urma s-a dovedit a fi nu fain ci superb cu tot cu temperaturile scazute peste care am dat acolo :).
Astfel, fiind un traseu de o zi stabilim sa mergem duminica asa ca reusesc sa ma trezesc la 5:30 cu o alarma si un apel de la Adrian, pregatesc repede bagajul, imi uit dulcurile si ce mi-am mai luat cu o zi inainte si ies pe usa. Cred ca asta mi se intampla de fiecare data, imi iau cate ceva doar ca sa le uit acasa :(.
Cum ies pe usa blocului si vad sratul de zapada si faptul ca inca ningea, primul lucru care imi trece prin minte este: “unde naiba te duci ma pe vremea asta” :))). Imi ia 20 min sa dezapezesc masina si sa urc bicla sus, imi fac fleasca manusile de bicla si plec inghetat sa ii culeg pe ceilalti 2 participanti, Alex Timohi si Adrian Andrei.
Acelasi feedback mi-l da si Alex, “asta nu e vreme de bicla” dar totusi am zis ca daca ninge si acolo macar sa mancam un covrig de Buzau de la mama lui.
Iesim din Bucuresti intr-un final si ne indreptam cu viteza melcului spre Buzau ca batea un vant de promitea sa ne smulga biclele de pe masina. Ajungem pana la urma pe la 9:30-10 in localitatea Berca de langa Buzau unde lasam masina si ne urcam pe bicle.
Traseul este circuit si pleaca din Berca. Noi am luat-o spre Unguriu unde am facut dreapta spre Parscov si am tot mers in sus spre Cozieni, Buzioru etc. Sunt putine intersectii dar tot e bine sa intrebati daca nu stiti exact drumul. Tinta finala a fost localitatile Braesti, Ivanetu si Bratilesti unde drumul incepe sa urce si panta este super faina animata de localitatile respective. Drumul prin aceste zone este neasfaltat dar bun iar zona subcarpatica este foarte frumoasa mai ales toamna. Din Brailesti drumul incepe sa coboare si deja prin Luncile, Lopatari incepe iara sa se intrevada asfaltul.
Planul nostru era ca intr-o localitate careia nu ii stiam numele (Niculesti), sa facem dreapta pe drumul spre vulcanii noroiosi. Totusi, localnicii nestiind intentiile noastre, la intrebare “cum ajungem in Berca”, ne-au directionat pe varianta ocolita pe asfalt ratand astfel vulcanii noroiosi si marind traseul cu inca 15 km. Nu am regretat deoarece din cauza frigului ne-am miscat cu o viteza foarte buna si la 5:30 eram iara la masina si ne gandeam ce sa mancam cand ajungem in Buzau.
Tura este super frumoasa si o recomand impatimitiolor de MTB. Este o urcare lunga si faina pana in Brailesti dar si coborarea este pe masura.
In total au fost cam 110 km cu o urcare si o coborare de +-1400 m diferenta de nivel. La linkul de mai jos gasiti mai multe informatii dar si o gresala pentru ca am oprit inregistrarea traseului pentru vreo 5 km urcare, din gresala :).
http://www.movescount.com/moves/move43961946
Mai sunt si pozele care sa va ajute sa va faceti o idee despre cum arata zona. Enjoy!
Tura bicicleta muntii Iezer Papusa
La inceput de septembrie am reusit sa facem o tura super faina, eu aici de fata si cei 2 coechipieri, Tibi Stancicu si Andrei Bradoschi. Este vorba de o tura pe cel mai inalt drum forestier din Romania ce te duce direct in creasta muntilor Iezer. Este una din turele mult dorite care cu siguranta va fi reeditata si la anul.
Treseul este unul supre fain cu o urcare lunga si sustinuta, cu o bucatica de creasta si de carat bicla in spate si cu o coborare pe masura. In stilul caracteristic am plecat nu foarte documentati, sambata de dimineata pe 13.09 cu dorinta de a ajunge foarte devreme acolo si eventual sa facem traseul intr-o singura zi. Totusi, desi planul era sa plecam pe bicle pe la ora 8:30 de la cabana Voina, din cauza lucrarilor pe diverse tronsoane intre Pitesti si Campulung, drumul de mai putin de 45 min ne-a luat peste 2 h sa il parcurgem si astfel ne vedem plecand de la cabana Voina in jurul orei 10:30.
Ne intoarcem repede pe drumul pe care am venit pana la barajul Rausor parcurgand cei 7 km in viteza in mai putin de 30 min. Ne facem pozele de rigoare pe baraj si intram pe drumul forestier, plin de bolovani si noroaie. Drumul la inceput urca domol si te tot intrebi dupa primi 5 km cand o sa ajungi pe drumul asta pana in creasca cu o astfel de urcare usoara. Ne mai oprim pe traseu la ceva poze si la o buturuga cu ghebe, la o stana etc si uite ca incepem usor usor sa intram in ceata si apoi sa vedem un gol alpin si intinsul drum forestier al Iezerului. Dupa ce luam pranzul in frumosul peisaj continuam cu incredere drumul desi mergeam printr-o ceata usor dezolanta si nu aveam cu noi decat o harta prost marcata pe telefon. Cam pe acum realizam ca drumul este ceva mai lung si mai abrupt si cu ceata ce ne inconjoara ne prinde o mica demoralizare din urma dar continuam drumul in speranta ca nu mai avem mult pana in creasta. Totusi, eram aproape siguri ca odata ajunsi in creasta o sa se insenineze si asa a si fost. Reusim sa ajungem in creasta si deja norii incep sa se imrastie si sa vedem si noi calumea drumul, atat cel pe care am venit cat si cel de urmat. Ajunsi la crucea Ateneului ne dam seama ca sunt putin sanse sa facem traseul dintr-o singura bucata deoarece ceasul se apropia deja de ora 17 asa ca ne propunem sa dormim la refugiul Iezer si sa continuam traseul a 2-a zi. Ne-am ambitionat sa coboram cat de cat pe biciclete portiunea de la cruce pana la refigiu si ne-am bucuract cand am vazut ca avem si loc in refugiu sa dormim ba chiar pe niste saltele ponosite pentru ca noi nici izoprene nu ne luaseram. Dupa ce bagam la ghiozdan si stam la cateva tigari si schimb de vorbe ne bagam neobisnuit de devreme la somn.
A 2-a zi totul senin si ne uitam frumos la panta ce am coborat-o aseara si cat de fain o sa fie sa o urcam cu biclele in carca. Ne ambitionam si ii dam bice ajungand chiar repede in creasta. Continuam pe traseul de creasta spre varful Iezer si apoi varful Rosu, segmente cu putin biciclit si mult carat de bicla. Totusi, de la varful Rosu in jos incepem sa ne dam pe ele din ce in ce mai mult pe ele pe niste coborari ceva mai tehnice decat eram obisnuiti. Coboram fara evenimente si ne indreptam spre Batrana fara a urca pe varf. De la vf. Batrana coboram spre padure nu inainte de a face o oprire in dreptul turmei de oii ce ne astepta si a cainilor ce ne latrau. Dupa ce schimbam o vorba cu ciobanul continuam coborarea. Practic de la Batrana pana la Voina nu prea mai ai de ce sa te dai jos de pe bicicleta. Drumul este abrupt dar practicabil daca ai o abordare mai grijulie si esti atent folosind cum trebuie si cand trebuie franele. Mai ales coborarea de cand incepe padurea este bestiala abrupta si cu drumul destul de lat. Totusi, fiind un drum forestier des circulat de tractoare, pamantul este destul de instabil asa ca trebuie mers cu grija si cu viteza corespunzatoare in curbe.
Ne-am miscat destul de bine pentru ca desi am plecat pe la 8:30 – 9 de la refugiu, la 14 si ceva eram la masina.
Traseul cumulat daca ar fi sa adunam cele 2 zile ne-a luat cam 13 ore dar am facut destule opriri si nu am fost hotarati 100% sa il facem dintr-o bucata mai ales ca l-am inceput sambata dimineata destul de tarziu.
Ca si distanta au fost in jur de 50 km dar cu o diferenta pozitiva cumulata zicem noi de peste 2500 m.
O tura care cum am spus va fi reeditata, poate in sens invers si care trebuie neaparat facuta fiind si recomandarea noastra pentru una din cele mai faine tura MTB, Enduro, Vertical Riding.
Mai jos gasiti o imaginea cu traseul, cateva poze de pe traseu si un scurt video montat in graba. Enjoy!
P.S. De asemenea verificati si noua pagina de FB Vertical Riding Romania
Movie:
Harta:
Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!
Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.
Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.
Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).
Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.
Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.
Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.
Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.
Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.
Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.
Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).
Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).
Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.
Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).
Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.
Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.
Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.
Enjoy!
Harta Traseu:
Poze:
Slice of wildlife in Cozia Natural Park
In continuarea postului trecut, revin cu o mica bucatica din dimineata zilei de 31/08/2014.
Trezit de dimineata de la ora 6 pentru a prinde rasaritul, la ora 7 ma mut pe partea inca umbrita a muntelui pentru a vedea si valea Oltului imbracata in ceata si nori. Si cum stateam eu contempland … nimic, aud o piatra rostogolindu-se undeva in dreapta mea. Nu foarte departe doua capre negre ma urmareau putin speriate. Mare pacat ca nu am avut cu mine un teleobiectiv sau ceva mai ok pentru a le filma. Totusi, rezultatul il aveti in clipul de mai jos.
Enjoy!
Tura bicicleta cabana Cozia. Dimineata poarta haur in gura.
Neata. Era in momentul in care am scris postul :D.
Sfarsit de august si propunere tura bicla pana la cabana cozia.
Tura este mai mult decat faina, in jur de 30 km urcare de la 200 la 1570 m 70% pe drum forestier.
Traseul facut incepe din Calimanesti si continua prin Jiblea Veche – Salatrucel – Bradisor apoi stanga spre Dangesti si in Dangesti stanga pe drum forestier inca 18km pana la cabana. Drumul este foarte fain la inceput cu niste bolovani pe care se inainteaza cam greu. Este bine marcat, la fiecare intersectie unde se schinba directia fiind un indicator indicand directia spre cabana. Nu este nici foarte lung nici foarte scurt, doar perfect. Cabana neschimbata: 25 ron cazarea de pers, 9 ciorba, 16 friptura cu piure si muraturi, 4 berea si 4 cafeaua 😀 aproape ca pe Dorobanti :))).
Nu povestesc despre traseele de la cabana le gasiti/descoperiti singuri. Ce este fain aici, si nu trebuiesc ratate, rasaritul si apusul. Faine rau. Ca o traditie, si acum m-am trezit la 6 sa prind rasaritul si a meritat si de data asta. In plus m-am dus putin si pe banda albastra si am vazut valea Oltului pana la Sibiu, acoperita de nori, pur si simplu superb. M am sincronizat si cu niste capre negre lafel de matinale ca mine. Apoi am urcat pe varf si am coborat la cabana pt mic dejun si cafea. Recomand un astfel de program matinal :D.
Mai jos regasiti poze, un filmulet si o mica harta cu traseul. Sper sa va fi convins.
P.s. traseul este fain si pe bicla dar cred ca si pe motor 😀 cu dormit la cort in bataia rasaritului cu haur in gura 😉
Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina
Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.
Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.
Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!
Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.
Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.
Harta:
Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.
Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.
Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.
Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.
A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.
Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.
Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).
Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.
Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.
Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.
Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.
O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.
Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).
Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).
Descriere traseu ziua 3:
(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)
Poze:
Weekend cu ture ratate, duminica :D
Ca sa inchidem ciclul de ture ratate, hai sa relatam si ce am reusit sa facem duminica.
Ca sa reamintesc sambata am incercat sa ajungem pe Vf. Cindrel dar dupa ce am incurcat traseul de 2 ori ne-am dat batuti.
Cu gandul la tura de duminica iesim in oras seara sa bem o bere si sa vedem daca s-a schimbat ceva prin Sibiu. Din fericire chiar ne-am limitat la o bere la cat de obositi eram iar apoi ne-am indreptat catre Cisnadie unde stau colegii mei Cristi si Anca, Cristi fiind cel care a planificat in mare parte tura de duminica. Tura planificat era de 110km cu ceva urcari dar nu a fost tocmai asa.
Dupa ce am stat la povesti cu Cristi ne-am bagat la somn la putin dupa 12 doar ca sa ne trezim la 6AM pentru a prinde trenul de 7:30 catre Miercurea Sibiului.
Tura noastra pleca din Miercurea Sibiului si trecea prin Garbova, Drumbava, Sasciori, Sugag, Jina, Tilisca, Orlat, Poplaca, Sibiu, Cisnadie.
Dupa ce reusesc sa inchid putin ochii in tren, si ajungem la destinatie si incepe frumoasa tura.
Ca sa stiti, este genul de tura care te face sa treci de la MTB la semicursa. Totusi, la modul la care am facut noi, tura, pe unii s-ar putea sa ii faca sa nici nu se gandeasca la semicursa :))), cazul de fata.
Traseul incepe frumos pe plat si curand incep urcarile, si incep, si continua, si continua, cu cateva coborari frumoase dar care se termina scurt ca sa faca loc urcarilor, si urcarilor si….
Dupa ce ajungem in Sugag ma gandeam ca este ok si ca deja am facut jumatate din traseu aproape. Ma gandeam ca ajungem devreme in Sibiu doar ca sa ne odihim putin, eventual sa mai iesim la un suc si apoi sa plecam spre Bucuresti….dar nu a fost asa.
Pe la Sugag, ca si grup ne hotaram sa urmam traseul spre Barajul Oasa, 40 km numai urcare. Dorinta colegilor de tura era ca de la Oasa sa continuam traseul spre Cindrel, Valea Frumoasa, Valea Sadului etc. Dupa primi 10 km deja regret decizia, dupa urmatorii 10 ma tot gandeam cat mai avem iar dupa inca 10 ma hotarasc sa ma opresc ca sa trag un pui de somn, resemnat cu gandul ca nu mai ajung la Oasa. Deja vb cu colegii de tura si am stabilit ca de la Oasa ne intoarcem si o luam pe traseul prestabilit.
Cu aceasta idee in minte pa pun sa dorm pe marginea drumului asteptand ca restul grupului sa coboare de la Oasa care era la 10 km distanta, urcare.
Dupa 1h ma gandeam ca au ajuns, se odihnesc putin si apoi coboara. Dupa inca 30 min deja ma gandeam daca sa ma ridic sa o iau in sus…sau in jos. Aleg sa mai dorm putin. Dupa inca 30 de minute opreste o masina langa mine si doamna din dreapta ma trezeste cu intrebarea:
-Sunteti Bogdan?! :))). Mi s-a parut nefireasca asa ca am zis:
-Poftim?
-Sunteti Bogdan?
-Da.
-Vedeti ca prietenii dumneavoastra va asteapta jos. Adica jos de tot! :)))
LOL, am dormit si grupul a trecut pe langa mine, cum naiba…
Alarmat ma imbrac, ca deja faceam plaja, ma incalt, sar pe bicla si dau la pedale, la vale. Dupa 10 minute deja obosesc. Dupa inca 20 min ajung jos si ma intalnesc cu Cristi care deja urca dealul sa ma caute. Se pare ca restul grupului nu s-a mai dus pana la Oasa si s-au intors la scurt timp dupa ce m-am oprit eu numai ca au trecut glont pe langa mine dormind pe marginea drumului.
Ei deja isi faceau griji de 90 min pe jos, sunau in stanga si in dreapta si daca nu apaream curand probabil ca anuntau si politia. Ba chiar au sunat la restaurantul de la barajul Tau -Bistra si au cerut cu orice biciclist din restaurant pe care il cheama Bogdan. Au vorbit cu 2 :)))). Dupa lamuririle de rigoare ne punem pe drum spre Jina. Ne oprim la scurt timp pentru a face loc ciclistilor din turul Sibiului. Dupa ce ii vedem, pozam, aclamam ne punem pe urcat. Ca si idee, urcarea din Dobra pana la Jina este cea mai crunta urcare de care am avut parte, facuta pana la urma mai mult pe langa bicla decat pe ea.
Odata ajuns sus la #GhitaCiobanul in sat ingurgitez rapid ceva dulce si ma pun pe bicla pentru a ma bucura mai repede de coborarea meritata.
Pb e ca inca de la inceperea urcarii ma tot uit la ceas. Sus deja era 19:30 si noi mai aveam 60 km pana in Sibiu si pe urma ma asteptau 4 ceasuri de condus pana in Bucuresti. Deja ma gandeam ce sa fac si regretam putin decizia de a urca la Oasa.
Dam tare la pedale bucurandu-ne de coborari si numarand urcarile ramase. Cei 60km au trecut destul de repede si la ora 22:00 eram deja in Cisnadie, acasa la Cristi. Ne schimbam repede, ne facem bagajul, stam sa onoram ospitalitatea lui Cristi si Anca, btw Anca, delicioasa a fost masa :D, si apoi ne punem la drum.
Intrun final ajung si eu acasa la 4:00AM doar ca sa fiu a 2-a zi dimineata la munk :(. Din fericire ziua a fost scurta si a trecut repede.
Bilantul zilei, 170KM si o elevatie pozitiva pe care nu am avut inca cum sa o aflu dar urmeaza.
Uite si niste poze de pe traseu. Enjoy.
Weekend cu ture ratate, prima, sambata
Weekendul ce a trecut am reusit sa mobilizez 2 prieteni si sa mergem la Sibiu pentru a da 2 ture de bicla si pe acolo. Weekendul a coincis cu concursul “King of the mountain” de la Paltinis dar nici unul dintre noi nu a vrut sa mearga la concurs. Totusi, la anul si cu putin antrenament poate ma duc.
Cu planul facut in minte pentru cele 2 zile de biciclit, plecam vineri seara, sau mai bine zis noaptea din Bucuresti, pe la ora 10:00 si ajungem intr-un final la iesirea din Rsinari pe la 02:00 AM. Punem cortul si pe la 3 ne bagam si noi la somn.
In stilul caracteristic la 7 sunt in picioare, fara sa mai pot inchide ochii. Cred ca sunt blestemat sa nu pot dormii si eu normal :(.
dupa ce atept sa se trezeasca si restul ne apucam sa strangem cortul si sa ne facem minibagajele si pe la 10:30 plecam spre Paltinis pe drumul forestier ce se rupa din drumul asfaltat in dreptul cabanei Curmatura.
Drumul urca usor pe macadam iar ca distanta vorbim de 19km si un urcus de pe la 650m la 1400m.
Dupa ce ne odihnim putin la paltinis si bem o cola meritata plecam spre telul final, Vf. Cindrel.
Nu mergem prea mult pentru ca reusim cu un talent fantastic sa ratam traseul. Era singurul traseu la dreapta care se rupea din drumul forestier dar care se afla pe o coborare pe care nu ne-am oprit deloc. Dupa 15 min de coborare ne-am oprit si noi sa ne uitam pe harta pentru ca era destul de dubios cum am coborat de la 1700m la 1300m. Concluzia, am luat-o gresit. Ne hotaram sa mergem inainte pentru a nu urca la loc. Drumul nostru ducea undeva sub varf mult mai la stanga de acesta si mai in spatele lui.
Dupa ce coboram sistematic pana la aproape 1000m altitudine deja ne dam seama cat avem de urcat la loc :(.
Ajungem la o intersectie unde spre stanga apucam drumul spre satul Sadu si valea sadului, predominant coborare iar spre dreapta drumul ducea spre Valea Frumoasa si undeva sub varf. Totusi, necunoscand bine zona, in loc sa o luam spre valea Frumoasa noi mergem spre refugiul Canaia unde reusim cu un talent fantastic sa ratam iara traseul si sa o luam pe un urcus unde facem un frumos pushbike. Dupa 20 min de impins la bicla ne dam seama ca nu ne indreptam unde trebuie asa ca ne hotaram sa facem cale intoarsa.
Ajungem la intersecti, vedem si pe unde o lua traseul, ne uitam la ceas, era ora 16:00 si ne hotaram sa ne intaoarcem pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem undeva.
Partea trista este ca ne-am intors fix pe acelasi traseu si a trebuit sa urcam toata panta lunga de o caruta de km.
Intr-un final, pe la ora 19:00 suntem iara la masina gata sa ne punem la masa.
Pe drumul de intoarcere am vazut si locul unui accident unde un ciclist tanar a iesit de pa drum pe coborarea de la paltinis cazand in rapa. Accidentul nu a fost fatal el alegandu-se doar cu ceva fracturi. Aveti grija pe coborari mai ales daca nu va stiti limitele voastra, ale bicicletei sau nu stiti drumul.
Seara am iesit si prin Sibiu cu gandul la tura de duminica care se va dovedi altfel decat imi imaginam , cel putin eu :).
Traseul ca si dificultate este peste medie daca ar fi sa ajungeti pe cindrel. la cum l-am facut noi nu. Eu unul il recomand, plus majoritate traseelor din zona sibiului.
Poate curand o sa fac si un mic clip cu acest traseu dar mai dureaza. Pana atunci bucurati-va de poze. Enjoy.
Bike to work … goddamn job :D
Astazi, deoarece vremea a tinut cu mine si fiind una dintre din ce in ce mai putinele zile in care ajung pe la birou, in rest fiind pe la clienti, implementari etc, m-am gandit sa imi iau gopro-ul si sa filmez drumul pe bicla pana la munca. Ma numar printre putinii oameni care lucreaza foarte aproape de casa, exceptand zilele in care nu ajung pe la birou, si pentru asta sunt recunoscator.
De obicei ca sa ajung la munca trec prin 3 parcuri: Parcul Copiilor, Tineretului si Carol. Practic fac 15 minute pana la munca sau 20 daca ma mai plimb prin parc. Va rog sa nu fiti invidiosi, trebuie sa visam la un viitor utopic in care cu totii ne vom putea deplasa rapid cu bicla la munca :P. Daca ne schimbam biroul, undeva mult mai departe, o sa imi anunt colegii ca voi lucra de acasa, ma voi trezi dimineata, voi da cateva ture de bicicleta si ma voi intoarce, considerand asta drumul meu pana la munca :))).
Rezultatul zilei il aveti mai jos sub forma unui filmulet ce tocmai l-am urcat pe youtube.
Enjoy.
Tura bicicleta muntii baiului. Tura de dupa mahmureala
Tura asta o sa o numesc “tura de dupa mahmureala, remediu contra ficatului” :). Practic vineri seara am iesit in oras iar sambata dimineata am aj acasa usor inconstient. Asa se mai intampla cand prieteni apropiati isi serbeaza ziua. Pb era ca vb sa merg cu bicla in muntii Baiului, iar plecarea era la 10 din Busteni :))).
Ma trezesc cu greu la 10, foarte mahmur si cu o mega durere de cap. Imi dau seama de eroarea facuta, dar groaza de a mai petrece un weekend in Bucuresti invinge asa ca la 10 30 sunt in masina si in drum spre destinatie.
Practic se pleca pe bicle din Busteni in Azuga de unde se urca cu cabina pe platou si apoi se mergea pe bicle pana in Traisteni, offroad, si apoi pe sosea pana in Campina de unde luam trenul inapoi in Busteni. Ca sa scurtez m am dus cu masina direct in Azuga si am inceput tura cu un handicap de 1 ora si ceva in urma celorlalti. Totusi traseul a fost atat de fain incat dupa 30 de min mi am revenit total, sau cel putin asa am avut impresia.
Mare atentie daca vreti sa coborati in Traisteni de pe Baiului. Traseulul se lasa in stanga undeva pe langa vf Baiu mic. Eu l am ratat si dupa ce am trecut si de Baiu mare mi am dat seama ca in ritmul asta o sa aj in Secaria :D. Fac cale intoarsa, ma uit pe gps si aleg o rata nemarcata :))). Treaba e ca am scurtat ceva si m am intalnit cu restul in Traisteni, asta dupa ce au facut si ei o pauza binemeritata de bere. Bere, sa nu mai aud o perioada….
Partea faina a fost ca pe ruta aleasa de mine am iesit mai putin inoroit decat ceilalti.
Dupa regruparea din Traisteni mai mergem 30 km pana la gara din Campina, la fix sa bem o cola si sa prindem trenul Regio de 18 39 cu super compartiment de biciclete.
Concluzi:
Nimic nu este mai infricosator decat un weekend in Bucuresti.
Bicla bate mahmureala.
Ficatul nu are mereu dreptate.
Casca ochii la marcaje, mai ales cand esti mahmur :D.
Poze:
Zborul cu paramotorul – Aerodrom Comana
Am dat acum, in timp ce faceam un backup la pozele din ultima vreme, peste un filmulet cu primul meu zbor de acum 2 ani de la Comana. Este un zbor cu paramotorul, practic o parapanta motorizata cu sasiu cu tot in care stau lejer 2 oameni, unul care stie sa piloteze dracia si unul care doar se bucura de cursa. Va las sa ghiciti care eram eu :))).
Oricum, mi-am adus aminte ce faine au fost cele 15-20 min de zbor. Tin sa mentionez ca zborul in genul asta de aparate de zbor (paramotor, parapanta, parasuta, wingsuit) este probabil ce-a mai tare senzatie pe care o poti trai.
Aerodromul Comana, asa cum puteti trage concluzia si singuri se afla in comuna Comana, judet Giurgiu, exact la intrarea (sau cel putin foarte aproape) in localitatea Comana. Totusi, din cete am vazut in ultimul timp, ar fi bine sa sunati sau sa anuntati ca doriti sa bateti drumul pana acolo deoarece nu mereu este cineva la aerodrom. Mai jos aveti si linkul catre pagina aerodromului sau a clubului sportiv de care apartine precum si linkul cu filmuletul meu :D. Enjoy!
http://www.motoflyro.ro/contact.php
Eu si zborul:
Bucegi Mountain Biking
Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.
Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.
Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.
Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.
Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.
La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.
O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.
Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.
Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.
Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.
In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.
Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.
Enjoy!
Si ultima parte…intrun final 😀
Poze…
Ce faci cand te plictisesti in casa dar ai o pisica
Weekendul asta am ramas in Bucuresti….si am regretat amarnic. M-am obisnuit, nu stiu daca neaparat bine, sa tot plec weekend de weekend te miri pe unde.
Totusi, weekendul asta a fost altfel, si nici vremea nu m-a ajutat. Stand in casa mi-am adus aminte de GoPro dar si de pisica, saracuta pisica care sta in casa cu 2 workaholici (unul sigur) care nu stiu sa se joace si cu ea :))). In fine, uite ce a rezultat din combinarea celor 2. Enjoy 😉
Traseu Bicicleta Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – sau un altfel de Surmont :D
Am reusit weekendul asta sa facem 2 ture frumoase pe bicla, una de warm up si alta foarte lunga si foarte tare.
Acum, postul acesta face referire doar la prima tura si anume Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – Brasov (Gara Darste).
Este o tura faina cu o panta usoara si o coborare lunga de la jumatatea traseului pana in Sacele. Apoi, din Sacele, fuga la gara Darste sa prindem trenul de 17:10.
Traseul este simplu si nu aveti cum sa il ratati, din Azuga o luati spre partie si tineti asfaltul pana se termina. La bifurcatie o luati la dreapta pe drumul pavat, pietruit, si apoi pe majoritatea traseului tineti Drumul principal. Este o singura intersectie unde drumul se bifurca si atunci tineti stanga, in rest drumul se intalneste numai cu alte poteci sau drumuri forestiere mai mici.
Traseul asta mi-a dat si alte ideei de trasee. Am vazut ca din acest drum principal sunt 2 poteci care urca odata la cabana Susai si odata in Piatra Mare. Le-am notat si pe viitor urmeaza sa le facem.
Acum, revenind la traseul de fata, cum am spus, este foarte fain si usor. Daca esti incepator, daca vrei doar o tura de agrement sau daca esti cu alte persoane pe care doresti sa le initiezi in ale MTB-ului, recomandam acest traseu deoarece il faci de placere fara prea mare efort.
De asemenea si peisajul este foarte fain, mai ales pe partea cu coborarea, singurul impediment de a tine traseul fara oprire fiind stana intalnita in cale. In rest poti cobori fara oprire.
Traseul se face relativ repede si nu este nici o problema daca incepeti tura tarziu, dupa ora 12-13.
O harta a traseului gasiti pe Bikemap la likul acesta: Traseu bikemap!
Ca si dificultate ar fi undeva scazuta daca traseul este facut pe ruta Azuga – Sacele si medie daca este facuta din sens invers deoarece diferenta de nivel este mai mare. Asta daca nu cumva il transformati in circuit unde traseul ar fi clar de dificultate medie. Pe bikemap. traseul Brasov – Sacele – Azuga prin valea Azugii are 46km cu 810 m diferenta pozitiva de nivel.
Din Sacele mai pleaca un alt traseu spre Valea Doftanei dar pe care il vom povesti intr-un post ulterior. Pana atunci va puteti delecta cu pozele si video-ul de mai jos. Enjoy!
Youtube:
Poze:
Vertical Riding Romania 