Category Archives: 8. Diverse

La cabana Cuca cu bicicleta. Tura cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung

Cred ca una din cele mai faine ture, desi destul de grea la acel moment si la care am plecat usor nepregatit a fost tura pana la Cabana Cuca din mutii Iezer, cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung.

De plecat am plecat cu un tren Regiotrans din Gara de nord, vechi dar care avea un vagon doar pentru biciclete unde ne-am facut si veacul. In tren, ce sa vezi, camera bicicletei lui Gabriel bubuie neanuntata lasand un snake bite greu daca nu imposibil de reparat. Belea, pana pe loc nu am mai patit si nici petice care sa acopere problema nu aveam. De asemenea, fiind singurul care avea o bicicleta de trekking cu roti de 28 foarte subtiri, nici camere pentru asa ceva nu am avut. Facem o carpeala ieftina din ce petice am avuta dar era clar ca nu o sa tina. In Pitesti cautam un magazin de biciclete deschis. Pana la urma gasim unul inchis si deranjam proprietarul care si-a lasat numarul de telefon pe usa magazinului. Intre timp bicicleta lui Gabi mai capata o problema cu frana care pierdea ulei. Intr-un tarziu vine si domnul la magazin si se apuca de bicicleta lui Gabi. Dupa ceva timp roata este reparata dar verdictul pentru frana nu este bun, aceasta avand nevoie de mai multe reparatii. Plecam cu ea asa pentru ca deja se facuse ceasul 12 si noi parcursesem doar 2 km si aia in sens invers.

Tura te pacaleste de la inceput prin falsul plat de care incepi sa te prinzi dupa primii km de pedalat atunci atunci cand incepi sa resimti fiecare kilometru in picioare. Pe drum zici ca sunt doar cateva dealuri si ca in rest este plat dar daca verifici elevatia te prinzi ca este un nenorocit de fals plat care iti joaca feste.

Si ce nu ajuta deloc sunt canii ciobanestii de ii au toti localnicii din zonele astea, dar cum ii au… dezlegati, dupa ce ca nu au nici garduri zdravene la case. Practic orice caine care ne vedea hop in strada si hop dupa noi. Eu, cel care scriu aceste randuri, cum am ramas si ultimul, toti cainii ma asteptau deja in strada dupa ce alergasera dupa bunii mei prietenii care au luat-o ceva in fata fara sa se gandeasca la aspectul asta. Si uite asa cred ca am avut 10 intreceri cot la cot pe 2-300 de metrii cu diverse cotarle.

La un moment dat, cand ne-am regrupat, ne-am oprit in fata unei curti unde erau nici mai mult nici mai putin de 6 caini care latrau si abia asteptau sa ne suim pe biciclete. Printre ei, parca la deruta era si un porc, ceva mai inchis la culoare. Daca nu erai atent nici nu il observai. Se misca si el odata cu haita si pot sa jur ca daca ar fi stiu sa latre ar fi latrat si el.

Exceptand neintelegerea avuta cu falsul plat si cu cainii, tura este foarte frumoasa iar drumul din Mioveni spre Campulung prin Valea Stanii, Comuna Vulturesti si Suslanesti este cel putin superb. Satele sunt necirculate si ai destula liniste sa te bucuri de peisaj iar ca si tura de antrenament este perfecta pentru ca dupa primele ore incepi sa resimti fiecare kilomentru in picioare, asa cum cred ca am mai zis :P.

O alta gresala a fost ca, traind cu impresia ca ne ducem la munte unii dintre noi am fost echipati cu cauciucuri de mtb desi 90% din drum este pe asfalt :))). Pe acest traseu, din Pitesti pana in Campulung sunt 70 km cu aproximativ 500m elevatie iar din Campulung pana la cabana Cuca inca aproape 30 de km cu vreo 900 m elevatie.

Odata ajunsi in Campulung ne-am refacut energia, atat cat s-a putut cu prajiturile de la cofetaria Iepurasul, ieftine si bune, cine stie cunoaste :D. Totusi, oboseala era la cote ridicate si asa as fi incheiat tura aici, dar uite ca la indemnele grupului am continuat pana la Cuca unde am ajuns pe intuneric. Totusi, am mai stat ceva la un foc si la un pahar de vin.

Pe drumul pana la Cuca am mai patit o pana si ne-am bagat in vorba cu un copil care avea o bicicleta fara cauciucuri, doar jante, si care mergea mai repede ca noi :))).

Am dormit bine in podul cabanei unde nea Romica a amenajat un frumos dormitor cu muuuulte paturi. A 2-a zi dimineata ne-am trezit cu fortele refacute si hotarati sa ne intoarcepe pe biciclete pana in Pitesti, de data asta pe drumul european mult circulat E574 prin Lazaresti si Livezeni.

Partea proasta a fost ploaia care ne-a insotit cea mai mare parte a drumului ajungand la gara din Pitesti uzi si plini de noroi, dar si cu o multumire intiparite pe chipuri. Per total tura a fost faina si merita incercata dar va sfatuim sa o faceti pe biciclete de sosea si aventual sa ramaneti la cabana Voina unde se termina asfaltul.

Ca si dificultate ar fi medie spre ridicata deoarece am avut aproximativ 100km in prima zi cu 1400 m elevatie. La intoarcere este predominant coborare. Doar vremea sa tina cu voi.

Traseul il gasiti la acest link (google maps) sau la aceste 2 linkuri care prezinta drumul dus si intors impartit in 3 bucati pe bikemap Link 1 (asta e marcat invers de aici si doar 150m elevatie), Link 2 si Link 3.

Lasam aici si cateva poze din tura ca sa aveti cu ce sa asociati cuvintele de mai sus. Enjoy!

Povestim de ce ne aducem aminte :P. Tura bicla de prin Brasov pana in Valea Doftanei si apoi Bucuresti via Campina

Daca ture nu am dat de peste o saptamana uite ca povestim si noi despre ce ne aducem aminte iar la rand a venit o tura faina facuta anul trecut cu plecare din Brasov si finish in Bucuresti via Sacale, Traisteni, Valea Doftanei si Campina. Tura a fost de 2 zile iar peste noapte am ramas in Traisteni cred, la o pensiune faina si primitoare unde am stat la povesti si la un pahar de vorba pana in toi de noapte.

Drumul este fain iar partea de MTB compenseaza oarecum tot asfaltul parcurs, desi nu l-am mai face inca odata :P. De asemenea nu trebuie sa va simtiti obligati sa mergeti pe bicle pana in Bucuresti :P, putand lafel de usor sa luati un tren fain, frumos din Campina pana in Bucuresti. Nu am mai repeta experienta nicicum. 120km de asfalt cu cauciucuri de mtb nu este cea mai placuta senzatie, garantat!

Acum, legat de traseu, cum povesteam, el pleaca din Brasov, de la gara. Pana aici va descurcati cum puteti. Acum trenuri avem de unde alege si cred ca stau si mai bine la capitolul “loc pentru bicicleta mea”. Noi nu am nimerit asa ceva, asa ca am stat ca sardinele pe culoar cu bicicletele lipite de noi dupa cum se observa si din imagini. Nici nasul nu a fost prea ingaduitor si dupa ce ca nu aveam loc pentru biciclete ne-a si taxat ca si cand am fi avut.

_DSC6934-2Odata ajunsi in Brasov, dupa cafeluta de rigoare si o mica plangere din partea unuia dintre noi la CFR, imi scapa acum motivul exact, ne pornim la drum in directia Sacele. Trecem usor de Sacele si de o gloata de cetateni de etnie roma care numai prietenosi nu au fost (nu o sa ii inteleg niciodata, desi nu toti sunt asa) si ne apropiem in urcare de lacul Sacele pe care il avem in partea stanga pe directia noastra de mers. Cand lacul se termina, exact la coada lui de unde se lasa raul Doftana, in dreptul pensiunii Gentiana se va lasa un drum neasfaltat la dreapta (mai mult inainte defapt pentru ca drumul principal face o curba la stanga). Drumul este exact inaintea a 2 serpentine ce se lasa la vale si esti indemnat sa le cobori. Noi asa am facut dar ne-am trezit la timp ca am apucat-o gresit si am facut cale intoarsa. Am urcat laloc cele 2 serpentine si am facut acum stanga pe sensul invenrs si am intrat pe drumul nepavat care se va strica usor, usor in decursul a cativa km. Drumul o tine pe la Complexul turistic Fortul Doftanei si pe la manastirea Bradet, manastire marcata dealungul drumului si la care puteti face un mic popas pentru apa si altele.

De aici continuati drumul care urca usor si care mai si serpuieste putin. El urca in padure la putin peste 1000m altitudine. La un moment dat se trece pe sub niste stalpi de inalta tensiune iar de acolo ar trebui sa inceapa si coborarea. Locul e fain pentru popas atat pentru priveliste cat si pentru poiana faina. Daca nu ar fi fost acei stalpi de tensiune probabil ca ar fi fost perfect.

De aici drumul se lasa la vale si trece prin dreptul unor zone de exloatare forestiera. Noroiul devine din ce in ce mai mare si trebuie sa aveti putina grija la cainii ce s-ar putea sa va iasa in cale. Nu stim exact daca mai sunt acolo acei taietori de lemne dar acum peste 1 an erau. Cum povesteam o sa dati de noroi mai ales daca a plouat in ultimele zile asa ca sa fiti pregatiti :D.

Nu mult dupa acest punct o sa ajungeti la limita dintre judetele Brasov si Prahova si imediat la locatia numita Podurile Vaii Negre unde o sa dati de Pastravaria Doftana. De aici nu mai aveti mult pana in Traisteni respectiv Valea Doftanei. Nu va relaxati totusi si fiti atenti la cainii ciobanesti ce s-ar putea sa iasa din curtile oamenilor, noi era sa o patim la un moment de relaxare :))). Noi in Traisteni ne-am oprit la o bere de recuperare apoi ne-am cautat cazare si am fost sa mancam o Scorbura Veveritei, serios, asa se numeste, la Cabana Veverita (mancare buna, recomandam!). Distractia a mai continuat la cazare si la somn ne-am bagat dupa miezul noptii.

_DSC7045-2

A 2-a zi lafel de senin ca in prima si deja in minte se isca gandul sa ii dam pe bicle pana in Bucuresti. Am zis ca vedem cum ne simtim cand ajungem in Campina si ne hotaram atunci. Cu gandul asta ne suim pe bicle si ii dam la vale. Pana in Campina este predominant vale exceptand ultimul deal dinainte de oras care te face sa transpiri putin. Atentie, din traisteni se lasa 2 drumuri la dreapta care te scot in Muntii Baiului si care trebuie sa le faceti neaparat pe bicla, unul dintre ele, dar in sens invers, il gasiti relatat aici. Apoi, din Valea Doftanei se lasa tot la dreapta drumul catre Secaria care te scoate fie in Comarnic fie tot in Muntii Baiului, depinde ce urmaresti sa faci :D.

Odata ajunsi in Campina, ne hotaram totusi sa mergem pe bicle pana in Bucuresti. NU va recomandam decat daca sunteti echipati de sosea. Noi nu am urmat DN1 ci DJ101P şi DN1A care din Campina te duce Novacesti, Filipesti si apoi te scote la intrarea in Bucuresti prin localitatea Mogosoaia. Este mai putin circulat decat DN1 si mai ok de facut pe bicla. Dupa o mica oprire de noapte la palatul Mogosoaia am ajuns cu bine in Bucuresti unde am spalat bicicletele si ne-am grabit sa ajungem la casile noastre. Faina tura, cel putin partea dintre Brasov si Campina pe care o recomandam cu placere, iar restul daca ai bicla de sosea cu tine :). Va lasam cu cateva poze de pe traseu si cu o mica harta din care nu se intelege mare lucru a traseului dintre brasov si Traisteni. O harta mai detaliata veti gasi la acest link de pe bikemap: link harta. Enjoy!

Untitled

 

Venim cu dovezi clare ca avem o tara frumoasa in care nu ne vom plictisi niciodata :). Trebuie doar sa ne facem timp sa o descoperim pe toata si sa o promovam asa cum putem. Enjoy!

Hai la vot cu muzica cu tot

Ce mai putem asculta in aceasta dimineata. Nu uitati sa mergeti la vot, eventual cu aceasta melodie in casti!

Moartea mitomaniei sau a culturii. Noi decidem. Hai la vot!

Moartea mitomaniei sau a culturii. Noi decidem. Hai la vot!

_DSC9766-2

Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina

Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.

Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.

Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!

Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.

Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.

Harta:

Untitled

Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.

Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.

Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.

Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.

A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.

Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.

Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).

Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.

Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.

Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.

Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.

O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.

Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).

Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).

Descriere traseu ziua 3:

(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)

Poze:

14007552986_ea9e6f1dbc_z 14007785996_5918f67a17_z 14008172346_cb475638aa_z 14027540192_b0b6ec1160_z 14027553381_41350d52a1_z 14027710932_f341744f16_z 14028029092_c9ae6937ed_z 14030740195_b0d88437a3_z 14031218205_1a01cb5e5f_z 14031436874_325189ba28_z 14031443114_76cc34df4d_z 14050713933_cc2a16e6cd_z 14050742273_040edd00ab_z 14050900793_ce3b181b23_z 14051085803_0347254702_z

Weekend cu ture ratate, duminica :D

Ca sa inchidem ciclul de ture ratate, hai sa relatam si ce am reusit sa facem duminica.
Ca sa reamintesc sambata am incercat sa ajungem pe Vf. Cindrel dar dupa ce am incurcat traseul de 2 ori ne-am dat batuti.
Cu gandul la tura de duminica iesim in oras seara sa bem o bere si sa vedem daca s-a schimbat ceva prin Sibiu. Din fericire chiar ne-am limitat la o bere la cat de obositi eram iar apoi ne-am indreptat catre Cisnadie unde stau colegii mei Cristi si Anca, Cristi fiind cel care a planificat in mare parte tura de duminica. Tura planificat era de 110km cu ceva urcari dar nu a fost tocmai asa.
Dupa ce am stat la povesti cu Cristi ne-am bagat la somn la putin dupa 12 doar ca sa ne trezim la 6AM pentru a prinde trenul de 7:30 catre Miercurea Sibiului.
Tura noastra pleca din Miercurea Sibiului si trecea prin Garbova, Drumbava, Sasciori, Sugag, Jina, Tilisca, Orlat, Poplaca, Sibiu, Cisnadie.
Dupa ce reusesc sa inchid putin ochii in tren, si ajungem la destinatie si incepe frumoasa tura.
Ca sa stiti, este genul de tura care te face sa treci de la MTB la semicursa. Totusi, la modul la care am facut noi, tura, pe unii s-ar putea sa ii faca sa nici nu se gandeasca la semicursa :))), cazul de fata.
Traseul incepe frumos pe plat si curand incep urcarile, si incep, si continua, si continua, cu cateva coborari frumoase dar care se termina scurt ca sa faca loc urcarilor, si urcarilor si….
Dupa ce ajungem in Sugag ma gandeam ca este ok si ca deja am facut jumatate din traseu aproape. Ma gandeam ca ajungem devreme in Sibiu doar ca sa ne odihim putin, eventual sa mai iesim la un suc si apoi sa plecam spre Bucuresti….dar nu a fost asa.
Pe la Sugag, ca si grup ne hotaram sa urmam traseul spre Barajul Oasa, 40 km numai urcare. Dorinta colegilor de tura era ca de la Oasa sa continuam traseul spre Cindrel, Valea Frumoasa, Valea Sadului etc. Dupa primi 10 km deja regret decizia, dupa urmatorii 10 ma tot gandeam cat mai avem iar dupa inca 10 ma hotarasc sa ma opresc ca sa trag un pui de somn, resemnat cu gandul ca nu mai ajung la Oasa. Deja vb cu colegii de tura si am stabilit ca de la Oasa ne intoarcem si o luam pe traseul prestabilit.
Cu aceasta idee in minte pa pun sa dorm pe marginea drumului asteptand ca restul grupului sa coboare de la Oasa care era la 10 km distanta, urcare.
Dupa 1h ma gandeam ca au ajuns, se odihnesc putin si apoi coboara. Dupa inca 30 min deja ma gandeam daca sa ma ridic sa o iau in sus…sau in jos. Aleg sa mai dorm putin. Dupa inca 30 de minute opreste o masina langa mine si doamna din dreapta ma trezeste cu intrebarea:
-Sunteti Bogdan?! :))). Mi s-a parut nefireasca asa ca am zis:
-Poftim?
-Sunteti Bogdan?
-Da.
-Vedeti ca prietenii dumneavoastra va asteapta jos. Adica jos de tot! :)))

LOL, am dormit si grupul a trecut pe langa mine, cum naiba…
Alarmat ma imbrac, ca deja faceam plaja, ma incalt, sar pe bicla si dau la pedale, la vale. Dupa 10 minute deja obosesc. Dupa inca 20 min ajung jos si ma intalnesc cu Cristi care deja urca dealul sa ma caute. Se pare ca restul grupului nu s-a mai dus pana la Oasa si s-au intors la scurt timp dupa ce m-am oprit eu numai ca au trecut glont pe langa mine dormind pe marginea drumului.
Ei deja isi faceau griji de 90 min pe jos, sunau in stanga si in dreapta si daca nu apaream curand probabil ca anuntau si politia. Ba chiar au sunat la restaurantul de la barajul Tau -Bistra si au cerut cu orice biciclist din restaurant pe care il cheama Bogdan. Au vorbit cu 2 :)))). Dupa lamuririle de rigoare ne punem pe drum spre Jina. Ne oprim la scurt timp pentru a face loc ciclistilor din turul Sibiului. Dupa ce ii vedem, pozam, aclamam ne punem pe urcat. Ca si idee, urcarea din Dobra pana la Jina este cea mai crunta urcare de care am avut parte, facuta pana la urma mai mult pe langa bicla decat pe ea.
Odata ajuns sus la #GhitaCiobanul in sat ingurgitez rapid ceva dulce si ma pun pe bicla pentru a ma bucura mai repede de coborarea meritata.
Pb e ca inca de la inceperea urcarii ma tot uit la ceas. Sus deja era 19:30 si noi mai aveam 60 km pana in Sibiu si pe urma ma asteptau 4 ceasuri de condus pana in Bucuresti. Deja ma gandeam ce sa fac si regretam putin decizia de a urca la Oasa.
Dam tare la pedale bucurandu-ne de coborari si numarand urcarile ramase. Cei 60km au trecut destul de repede si la ora 22:00 eram deja in Cisnadie, acasa la Cristi. Ne schimbam repede, ne facem bagajul, stam sa onoram ospitalitatea lui Cristi si Anca, btw Anca, delicioasa a fost masa :D, si apoi ne punem la drum.
Intrun final ajung si eu acasa la 4:00AM doar ca sa fiu a 2-a zi dimineata la munk :(. Din fericire ziua a fost scurta si a trecut repede.

Bilantul zilei, 170KM si o elevatie pozitiva pe care nu am avut inca cum sa o aflu dar urmeaza.

Uite si niste poze de pe traseu. Enjoy.

traseu

DCIM100GOPRO

IMG_20140720_192555

IMG_20140720_180119

IMG_20140720_180115

IMG_20140720_180104

IMG_20140720_180046

IMG_20140720_074218

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

Bike to work … goddamn job :D

Astazi, deoarece vremea a tinut cu mine si fiind una dintre din ce in ce mai putinele zile in care ajung pe la birou, in rest fiind pe la clienti, implementari etc, m-am gandit sa imi iau gopro-ul si sa filmez drumul pe bicla pana la munca. Ma numar printre putinii oameni care lucreaza foarte aproape de casa, exceptand zilele in care nu ajung pe la birou, si pentru asta sunt recunoscator.

De obicei ca sa ajung la munca trec prin 3 parcuri: Parcul Copiilor, Tineretului si Carol.  Practic fac 15 minute pana la munca sau 20 daca ma mai plimb prin parc. Va rog sa nu fiti invidiosi, trebuie sa visam la un viitor utopic in care  cu totii ne vom putea deplasa rapid cu bicla la munca :P. Daca ne schimbam biroul, undeva mult mai departe, o sa imi anunt colegii ca voi lucra de acasa, ma voi trezi dimineata, voi da cateva ture de bicicleta si ma voi intoarce, considerand asta drumul meu pana la munca :))).

Rezultatul zilei il aveti mai jos sub forma unui filmulet ce tocmai l-am urcat pe youtube.

Enjoy.

Zborul cu paramotorul – Aerodrom Comana

Am dat acum, in timp ce faceam un backup la pozele din ultima vreme, peste un filmulet cu primul meu zbor de acum 2 ani de la Comana. Este un zbor cu paramotorul, practic o parapanta motorizata cu sasiu cu tot in care stau lejer 2 oameni, unul care stie sa piloteze dracia si unul care doar se bucura de cursa. Va las sa ghiciti care eram eu :))).

Oricum, mi-am adus aminte ce faine au fost cele 15-20 min de zbor. Tin sa mentionez ca zborul in genul asta de aparate de zbor (paramotor, parapanta, parasuta, wingsuit) este probabil ce-a mai tare senzatie pe care o poti trai.

Aerodromul Comana, asa cum puteti trage concluzia si singuri se afla in comuna Comana, judet Giurgiu, exact la intrarea (sau cel putin foarte aproape) in localitatea Comana. Totusi, din cete am vazut in ultimul timp, ar fi bine sa sunati sau sa anuntati ca doriti sa bateti drumul pana acolo deoarece nu mereu este cineva la aerodrom. Mai jos aveti si linkul catre pagina aerodromului sau a clubului sportiv de care apartine precum si linkul cu filmuletul meu :D. Enjoy!

http://www.motoflyro.ro/contact.php

Eu si zborul:

 

Bucegi Mountain Biking

Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.

Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.

Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.

Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.

Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.

La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.

O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.

Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.

Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.

Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.

In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.

Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.

Enjoy!

Si ultima parte…intrun final 😀

Poze…

14251789478_5f56443546_z 14251790039_91f1ec9fb4_z 14251982817_d8d4c55f6a_z 14251987327_69dc7c7c09_z 14415282116_d178ca218a_z 14435035221_336dd38bf9_z 14437085962_644a58c6a3_z 14437290804_a793921fd7_z 14437326464_9cafd68724_z 14437354404_a0c63bbaa1_z 14438399465_c3ddd42195_z 14458574753_bd2e9a67c9_z 14458611513_bd5aa3d9f4_z

 

Ce faci cand te plictisesti in casa dar ai o pisica

Weekendul asta am ramas in Bucuresti….si am regretat amarnic. M-am obisnuit, nu stiu daca neaparat bine, sa tot plec weekend de weekend te miri pe unde.

Totusi, weekendul asta a fost altfel, si nici vremea nu m-a ajutat. Stand in casa mi-am adus aminte de GoPro dar si de pisica, saracuta pisica care sta in casa cu 2 workaholici (unul sigur) care nu stiu sa se joace si cu ea :))). In fine, uite ce a rezultat din combinarea celor 2. Enjoy 😉

 

Cheile Nerei Bike Trip

Weekendul trecut am reusit sa facem o tura foarte frumoasa prin Parcul National Cheile Nerei.

Toata excursia nu s-a rezumat doar la Cheile Nerei pe care le poti face in 1-2 zile ci si la drumul pana acolo.

Astfel, la dus ne-am oprit in Orsova la manastirea Sf. Ana, la Cazanele Dunari si la cascada Bigar (votata cea mai frumoasa cascada de catre NG)  iar la intoarcere luand alta ruta ne-am oprit in Resita la muzeul locomotivei de aur, in Sarmisegetuza si in Hunedoara la castelul Hunianzilor :D.

Legat de manastirea sf Ana care cik ar fi una din cele mai fromoase din tara, nucontest, am de zis doar 2 lucruri.

Manastirea este pusa pe un deal. Urci pana acolo in speranta ca o sa ai o super priveliste asupra defileului Dunarii. Totusi, odata ajuns in spatele manastirii, constat ca jumatate din priveliste este octurata de chlia sau mai bine zis “pensiunea” maicutelor de acolo care nu au gasit alt loc unde sa o puna a.i. sa nu acapareze jumatate din priveliste :(.

Apoi, cu dorinta de a aprinde cateva lumanari constat ca acestea erau din ceara curata?! si erau 3 ron lumanarea. Dupa ce pun 12 ron in cutie langa lumanari, vine o maicuta sa imi spuna ca cele de 3 ron se aprind in biserica si daca vreau sa le aprind afara, ar costa doar 0.5 ron ?! wtf. Apoi ma uit mai bine pe cutia de lumanari unde scrie clar ca daca doresti sa cumperi o lumanare si sa ti sa faca si acatiste sau cum le zice timp de 1 an, poti plati lejer 150 ron. Cred ca cea mai profitabila afacere in zilele noastra a devenit biserica :(.

Asa, sa ne mutam mai departe. Dupa Orsova am trecut pe la cazanele Dunari si cascada Bigar care este foarte faina dar noi am prins-o si foarte aglomerata.

Pentru a ajunge in punctul de intrare in parcul national Cheile Nerei, adica localitatile Sasca Montana si Potoc, trebuie sa te intorci de la cazane in Orsova si apoi sa o iei in sus si sa ocolesti tot parcul pentru a cobor in localitatile respective. Nu este un drum direct de la cazane in localitatile respective desi pe harta sunt destul de apropiate.

Drumul este obositor si cu multe serpentine asa ca va propun sa plecati odihniti din Bucuresti sau alte localitati indepartate.

Scopul era sa ajungem in parcul national prin localitatea Potoc sau Sasca Montana si apoi pana la campingul Valea Beiului, pozitionat foarte aproape de ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Am ajuns seara pe la ora 20:00 ceea ce a fost foarte ok deoarece drumul pana la camping care este un drum forestier cu o singura banda , NU O BANDA PE SENS, EFECTIV O SINGURA BANDA si este bine sa il prinzi cand nu este aglomerat pentru a nu-ti zgaria masina de toate cracile incercand sa treci de ceilalti participanti la trafic ce vin din sens opus.

Campingul este foarte ok, iarba, lemne, vatra si voie buna. Plata se face la padurar si noi am platit 5 lei de masina si 12 de cort parca.

De asemenea este si o rulota cu mancare (mici, carnati, pastrav si clatite) si bere, adik tot ce iti trebuie.

Izvorul este langa camping.

A 2-a zis, ziua de tura ne trezim de dimineata pentru a ajunge si la cascada si pe chei.

Plecam pe la 08:30 spre ochiul beiului si cascada Beusnita. Drumul e scurt si ajungem foarte repede, 1 h, el putand fi parcurs integral pe bicicleta. Atat ochiul cat si cascadele sunt superbe, chiar ca in poze. Nu stiu daca era din cauza luminii din acea dimineata dar totul parea superb. Dupa ce admiram frumusetile naturii o luam inapoi pentru a face si cheile.

Pentru asta trebuie sa ne intoarcem la locul de unde incepe drumul forestier pentru a o lua in alta directie pe alt drum forestrier spre cantonul Damian.

La canton ajungem in 1 H de la indicator(acesta este in paragina asa ca nu va asteptati sa gasiti ceva) si de aici se si termina drumul forestier si incepe cararea. Cararea merge facuta si pe bicla si pe langa ea. Prima portiune mai mult pe bicla iar spre finalul cheilor mai mult pe langa ea. De unde incepe drumul forestier pana la Lacul Dracului, adica spre finalul cheilor scrie ca ar fi 8 h de mers pe jos. Noi am facut cam 4 din cele 8 h trecand de primul perete si primele lanturi. Deja cand am ajuns acolo am lasat bicicletele caci nu aveam chef sa le caram in spate pe lanturi. Oricum, si pana acolo a fost fain. Am luat decizia sa ne intoarcem pentru ca era clar ca nu am fi reusit sa terminam traseul si sa ne intoarcem si pe lumina. A fost o decizie inteleapta caci, la intoarcere ploaia a inceput exact cu 5 minute ca noi sa ajungem in camping si a tinut mai bine de 1 h :D. Fain este sa termini cheile si sa iesi in localitati si apoi sa te intorci la camping prin satele din jur. O astfel de tura iti cam ocupa toata ziua dar am de gand sa ma intorc sa o fac.

Oricum am prins o zi plina de biciclit prin niste locuri super faine.

Dupa ce ne-am umflat de bere mici si clatite la rulota campingului, ne-am bagat usor in cort caci iarba era prea uda sa stai pe ea.

A 2-a zi dimineata inafara faptului ca cortul era plin de apa totul a decrus rapid a.i. la 7.30 eram deja pe drum.

Drumul de intoarcere prin Resita, Sarmisegetuza si Hunedoara vi-l recomand. Sunt mai putine serpentine decat pe alternativa si aveti ce vedea. Din Hunedoara am continuat spre Sibiu si apoi Bucuresti a.i. la ora 21 eram deja acasa.

Cum am spus, o tura faina ce merita facuta si nu doar pentru 1 zi. Noi am facut-o in graba dar, din cate m-am documentat poti lejer sa petreci 3 zile in acel camping fara se te plictisesti deoarece trasee de bicla sunt destule inclusiv prin satele de langa parcul national care sunt foarte faine. De asemenea in muntii Locvei se pot face trasee de mtb si poti ajunge imediat din cheile Nerei in Locvei deoarece sunt vis a vis.

Cum am spus merita tura si eu cred ca o sa mai trec pe acolo in anii ce urmeaza.

Mai jos aveti atat un film ce l-am postat pe YouTube cat si cateva poze :D. Enjoy!

Mica harta neconcludenta. Studiati hartile sau luatile cu voi ;).

Untitled

Youtube movie:

Poze:

DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO

 

Invata de la clienti!

Invata de la clienti!

Asimilarea conceptului de “a invata de la clienti” presupune o schimbare esentiala in mentalitatea managerilor, in procesele de business si nu in ultimul rand in sistemele informatice.

Aceasta este o tendinta ce isi face simtita prezenta in procesele de evaluare a satisfactiei clientilor. Asa cum multi o cunosc, feedbackul prezinta reale beneficii cand vine vorba de modul in care sunt asigurate serviciile pentru clienti.

Multe firme sunt dispuse sa investeasca in studii de piata, statistici, interviuri si alte procese costisitoare pentru masurarea satisfactiei clientilor, multe dintre ele ignorand cele mai elementare informatii provenite direct de la clienti, prin diversele canala de interactiune.

In procesele de afaceri de zi cu zi trebuie acordata atentie oricaror informatii provenite de la clienti prin e-mail, apel telefonic sau solicitare online. Totusi, de foarte multe ori sunt ignorate tocmai mesajele de feedback provenite de la clienti, mesaje care reflecta tendintele unei piete aflate în continua dezvoltare.

Daca aceste informatii sunt percepute corect, prelucrate în mod inteligent şi structurate corespunzator la nivel managerial, organizatia poate beneficia de un aport extraordinar de cunoastere pentru dezvoltarea strategiilor viitoare.

Mentionam acest aspect pentru ca, majoritatea aplicatiilor GITS si-au atins maturitatea deoarece am fost 100% receptivi la mesajele, semnalele si necesitatile enuntate de clientii nostri!
 
Image

Unul dintre rolurile unui sistem ERP

Acest post are legatura cu domeniul in care activez pe plan profesional si anume dezvoltarea si implementarea de sisteme integrate de administrare a afecerilor, asa numitele ERP-uri.

Un sistem ERP reprezinta o imbinare a practicilor de management al afacerilor cu tehnologia informatiilor, prin care procesele de afaceri ale unei companii sunt integrate in cadrul sistemului informatic, in vederea atingerii obiectivelor.
De-a lungul timpului, tehnicile si practicile de management au evoluat intr-un set de reguli general acceptate specifice fiecarui segment de business. Desi rezultate in urma unui proces indelungat de imbunatatire a practicilor de business, aceste reguli sunt si ele supuse necesitatii continue de resincronizare cu modificarile structurale ale mediului in care compania isi desfasoara activitatea.
Rolul unui ERP este de a facilita si mai ales de a usura incorporarea acastor evolutii in cadrul proceselor de business ale companiei. Tehnologia informationala indispensibila in acest mileniu, reprezinta infrastructura hardware, software, retelistica si comunicatii necesara implementarii unui ERP.
Ca si o nota foarte importanta ce vine in completarea celor mentionate mai sus, o companie trebuie sa aibe in vedere in momentul alegerii unui sistem ERP ca iamplementarea acestuia sa se faca pe o infrastructura IT optima, astfel incat procesele de afaceri sa opereze la un randament care sa permita atingerea obiectivelor de business.

“Un bărbat necunoscut a făcut plinul la mașină”

Astazi am dat peste articolul de mai jos la linkul urmator.

Am ras cu lacrimi dupa citirea lui dar apoi am stat sa ma gandesc…chiar asa am ajuns.

Intradevar, eu am ajuns sa fac plinul doar cand ma duc in concediu dar credeam ca sunt un caz izolat :))).

Este bine totusi ca nu ne-am pierdut simtul umorului si inca stim sa facem haz de necaz.

Si acum articolul:

“În jurul orelor 23.10 angajații unei benzinării din centrul capitalei au asistat la o scenă desprinsă parcă din filmele cu miliardari. Un bărbat necunoscut a intrat în benzinărie cu mașina și a alimentat fără întrerupere până când a umplut rezervorul, după care a plătit cu numerar, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Casiera de serviciu l-a urmărit pe bărbat pe monitor cum alimentează fără discernământ și și-a alertat colegii. „A alimentat o veșnicie, credeam că i-a înghețat mâna pe pistolul pompei”, povestește casiera. „Eu am fugit repede afară ca să-l salvez, am încercat să-i smulg pistolul din mână, dar era prea târziu: deja își umpluse rezevorul. Am strigat la el: Ce-ai făcut nenorocitule, o să înfunzi pușcăria! Știi cât costă litrul de benzină?” Știți ce mi-a răspuns? A zis cu nonșalanță: Chiar așa, domnișoară, cât face?”

Băiatul care spală parbrize în benzinărie este încă în stare de șoc. „Credeam că vrea să pună și el un litru-doi, cât să ajungă acasă. Când am văzut că depășește patru litri și nu se oprește m-am panicat. Le-am zis colegilor că avem un investitor străin la pompa trei.””

Articol scris de Adi.

Drumetie in Piatra Mare

Weekendul trecum am fost la o tura in muntii Piatra Mare, asa ca vin sa va relatez cele de mai jos.

Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura.
Limita nordica a masivului este formata de sesul intramontan al Barsei.
In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice.
Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus.
Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.

Mai pe romaneste Piatra Mare se afla pe partea dreapta a DN1 in sensul de mers spre Brasov in zona localitatilor Timusul de Sus respectiv Timisul de jos.

Intrarea pe majoritatea traseelor se face din Timisul de jos.

Eu unul am facut un traseu usor, dunga rosie numit si drumul familiar. Este un traseu de 2-3 ore pana la cabana si inca 1 ora pana pe varful Piatra Mare (1844 M).

Totusi, nu va lasati inselati de altitudinea acestor munti. Sunt destule trasee mai grele decat cel urmat de mine si care sunt interzise pe timpul iernii. De asemenea sunt destule trasee de alpinism acestea facand cunoscuta aceasta grupa de munti precum si cascada 7 scari care este o atractie pentu cunoscatori si necunoscatori.

Descriere traseu:

Cabana Dîmbu Morii (Timisul de jos)— Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie. Durata: 3½—4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări” şi Şirul Stîncilor.

Scurt istoric al cabanei Piatra Mare:

1884 – Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. A fost distrusa de un incendiu în 1908.
1910 – Se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei). Si aceasta va impartasi aceeasi trista soarta disparand intr-un incendiu in 1916.
Cabana va fi refacuta patru ani mai tarziu de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept tel sustinerea turismului in masivul Piatra Mare).
1991 – Cabana va arde intr-un foc necrucator.
1995-1996 – Resturile fostei anexe se vor distruge peste aceasta iarna (in primavara lui 1996 vom gasi numai ruinele arse si daramate).
2003 – Se va construi noua cabana Piatra Mare, de catre E.K.E. Sacele. Noua cabana are doar 18 locuri de cazare, si este amplasata aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat si aductiune de apa, intr-un izvor subteran.
La cabana este in permanenta o persoana. Pentru inoptare in cabana este recomandat sa aveti propriul sac de dormit.

Preturile la cabana erau:

Cazare – 35 RON (iti dadeau si papuci);
Ceai – 2 RON;
Cafea – 3 RON;
Vin fiert – 5 RON;
Bere – 6 RON;
Doza cola, pepsi, fanta – 6 RON;
Ciorba de legume – 6 RON;
Fasole cu carnati – 10 RON;
Ompleta – 6 RON.

La cabana este cald dar va sfatuiesc sa va luati pentru orice eventualitate un sac de dormit.

Si acum niste imagini de pe traseu:

This slideshow requires JavaScript.