Tag Archives: traseu

Traseu bicicleta Bisoca – Buzau

Revenim cu un traseu de bicicleta super fain ce trece prin comuna Bisoca, judetul Buzau. Ramanem la concluzia ca in judetul Buzau sunt cele mai faine trasee de mtb. Multe, intortocheate, cu multe dealuri si multe locuri pitoresti, cu sate izolate si peisaje aproape neatinse, desi am tot auzit drujbele si prin aceste locuri :(.

De data asta traseul l-am cules de pe bikemap si il gasiti la acest link. El ar fi avut cam 57 km si 1500m diferenta pozitiva de nivel dar dupa cum o sa vedeti am reusit sa il facem de 67 km si +1900m diferenta de nivel :D. La cum este el definit pe bikemap, incepe din localitatea Valea Larga dar noi am ales sa plecam din Sarulesti deoarece este mai aprope de Buzau.

Din Sarulesti tineti drumul principal spre Smeesti si apoi spre Bisoca. Singura intersectie mai cu semn de intrebare este undeva la 2-3 km inainte de Bisoca dar traseul urmeaza drumul principal (tineti dreapta). Bisoca ar fi punctul cel mai inalt al turei, undeva la 900m altitudine. Plecand din Sarulesti, pana in Bisoca va fi predominant urcare, cam 13-14 km dar o urcare placute cu peisaje si panorame superbe. Din Bisoca, de la indicatorul de intrare in comuna se coboara in sat. Aici ne-am luat prima pacaleala unde, o localinica care probabil nu stia care este stanga si care dreapta ne-a spus ca pentru Jitia coboram pe drum si tinem stanga. Ce credeti, era invers :(. Noi cum aveam indicatiile in minte si cum in fata aveam numai coborare, am zis sa ne bucuram de teren dar dupa o coborare foarte abrupta de vreo -300m alt am inceput sa ne intrebam daca este ok si ne-am oprit sa ne uitam pe harta. Mare ne-a fost surprinderea cand am descoperit ca trebuie sa urcam la loc cei aproape +300m diferenta de nivel… si dai la deal sa iasa apele din noi.

Odata reajunsi in Bisoca intrebam alt localinic care ne confirma drumul corect si ii dam inainte spre Sindrila si apoi Jitia. In jitia am facut o pauza si apoi am continuat pe asfalt spre Jitia de jos si Luncile. Aici am avut parte de o alta belea, sau cel putin Vlad a avut, unde, intr-o curba, din cauza unei roti laste care pana la urma s-a dovedit a avea pana si din cauza nisipului de pe carosabil a dat o tranta si a reusit sa isi zdreleasca zdravan genunchiul si cotul drept. A iesit destul de sifonat dupa cum o sa vedeti in imaginile de mai jos, dar bine ca nu s-a lasta si cu alte chesti…

Pana aici drumul a fost predominant macadam cu un asfalt foarte prost si ultima portiune numai offroad. Din Jitia pana in Luncile este asfalt. Traseul marcat pe Bikemap te duce din Jitia de Jos pe o carare printre niste case de romi si pe un teren destul de accidentat care nu este practicabil pe bicicleta. Noi am trecut de aceasta portiune, ne-am dat seama ca am ratat traseul, ne-am intors, am nimerit locul, am trecut printre casele romilor, destul de binevoitori si prietenosi dealtfel, si am continuat prin padure. Aceasta protiune cum am spus nu este practicabila pe bicicleta din cauza terenului accidentat si a pantei foarte abrupte. Ea intra in padure pe o carare de picior si din cate am inteles dupa cam 1, 1.5 km ajunge in punctul cel mai inalt de unde ai putea sa cobori pe bicicleta printre niste livezi catre satul Sarile. Noi am ales, dupa jumatate de panta cei drept sa ne intoarce si sa alegem o alta cale mai ciclabila asa ca am continuat pe asfalt pana in localitatea Podurile unde am facut dreapta din drumul principal si dupa pod stanga si am urmat drumul care urca pana in localitatile Catauti si Seciu. Din podurile incepe iara offroadul pe teren accidentat. Aici am mai cerut indicatii unui grup de localnici trosniti bine, asa ca de sambata seara. Din Seciu cobori foarte putin si apoi urci iara un deal doar ca sa cobori pana in localitatea Valea Salciei. Din Valea Salciei am avut parte de ultima panta de urcat si apoi o ultima coborare pana in Sarulesti unde am lasat masina de dimineata.

Traseul este destul de greu deoarece are foarte putine portiuni plate si multe dealuri de urcat. Exceptand prima urcare din Sarulesti pana in Bisoca de la 300m la 900m alt, urmeaza dealungul traseului alte 5 urcari de cate 200m altitudine si foarte putin plat.

Per total asa cum am mentionat si la inceput vorbim de 67 km cu 1900m diferenta de nivel pozitiva. Ca si dificultate l-am califica la ridicata deoarece are o elevatie mare pe o distanta medie. Oricum si acest traseu merita facut ca si restul traseelor din aceasta zona superba!

O harta a traseului nostru o gasiti la acest link (suunto movescount).

Va lasam sa va delectati cu cateva poze. Enjoy!

Prima tura cu bicicleta la Urlati, pe 2015

Leave a reply

Bicicleala din 2015 a inceput cu o prima tura pe bine consacratul drum al vinului in zona satelor prahovene Bucov, Urlati, Cepturaet etc. Zona este geniala pentru biciclit, imbinand platul drumului de la Ploiesti pana la Bucov cu zona de deal ce incepe din Bucov si tine pana la Buzau.

In zona sunt si trasee de bicicleta marcate pe care le puteti incerca dar, daca aveti o harta pe telefon puteti observa foarte usor drumurile prin padure sau peste dealuri si va puteti creona un circuit fain de biciclit.

Noi am ales sa facem urmatorul traseu: Ploiesti – Bucov – Piepu – Nisipoasa – Varbila – Jercalai – Urlati – Valea Mieilor – Valea Calugareasca – Bucov – Ploiesti.

Zona mai “dificila” este intre Jercalai si Urmati unde o sa dati de o urcare sustinuta ce da cel mai probabil mare parte din diferenta de nivel a acestui traseu.

Traseul in sine masoara cam 65 km cu o diferenta de nivel pozitva de 580m.

Ca si dificultate i-am acorda cu indulgenta un mediu datorita lungimii si a urcarii sustinute din Jercalai.

Este o tura de mai putin de 1 zi ce va lasa destul timp seara pentru a face si alte activitati. Noi am plecat dimineata la 8:30 de la Gara de Nord si la 18:00 aproximativ eram inapoi cu tot cu o lunga pauza de masa la Urlati unde ne-am recuperat caloriile consumate.

O sa revenim si cu alte trasee din zona, dar, cum am spus, nu ezitati sa incercati oricare din drumurile neasfaltate peste care dati. Atata timp cat va scoate intr-una din localitatile din zona, va puteti intoarce cu usurinta in punctul de plecare.

Mai jos regasiti o imagine a traseului cuc ate va detalii tehnice si cateva poze de pe traseu. Enjoy!

DCIM100GOPRO

Tura bicicleta Piatra Craiului la inceput de Aprilie

Leave a reply

Acum 2 weekenduri am incercat a 2-a tura de bicicleta din acest an dar nu am facut cea mai buna alegere traseul devenind nepracticabil de la un moment dat. Cu tot cu incapatanarea noastra tot nu am reusit sa il dovedim.

Traseul ales a fost: Gura Raului – Fantana lui Botorog – Prapastiile Zarnestilor – Cheile Pisicii – Saua Joaca – Dambovicioara – Ciocanu – Sirnea – Pestera – Magura – Fantana lui Botorog – Gura Raului.

Traseul pe care am reusit sa il facem a fost defapt: Gura raului – Fantana lui Botorog – Prapastiile Zarnestilor – aici am ratat cheile pisicii si am mers ceva mai sus – am balaurit putin si am reusit sa coboram pe triunghi galben pana in cheile pisicii – am mers spre table, saua Joaca dar cand traseul intra in padure pe triunghi rosu ne-a devenit clara treaba ca este nepracticabil zapada ajungandu-ne pana la genunchi in unele locuri – ne-am intors prin chei pana in prapastii – am coborat la fantana lui Botorog – am urcat de aici in Magura si apoi am coborat iara la Gura Raului.

Nu am regretat ratarea sau nerealizarea traseului deoarece ne-am atins oarecum scopul. Am ajuns in Magura, am admirat peisajul, am facut cateva poze si ne-am muncit destul de bine urcand prin prapastii si apoi urcand iara panta de la fantana lui Botorog pana in Magura.

Traseul planificat, care l-am realizat cu alta ocazie si pe care il gasiti postat aici, avea cam 50 km si 1600 m diferenta de nivel pozitiva iar ce am reusit noi sa facem de data asta au fost 25 km cu 870 m diferenta de nivel pozitiva.

Mai jos regasiti o imagine a traseului intortocheat facut de noi precum si cateva poze concludente 😀. Enjoy!

traseu

Drumetie in Piatra Craiului

Leave a reply

Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.

Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.

Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)

Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).

Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.

Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.

De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.

In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.

Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!

IMAG0029

IMAG0030

IMAG0031_1

GOPR3522

Ture de bicicleta in Piatra Craiului

6 Replies

Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4 ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.

Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fost cabana Curmatura. Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care merge de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, este incredibila cand esti pe bicicleta.

A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.

A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.

Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spre Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.

De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prin Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana in Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.

Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre satele Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti sa surprindeti niste cadre superbe.

Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.

Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prin Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate. Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.

Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!

Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:

https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo

Tura bicicleta muntii Iezer Papusa

3 Replies

La inceput de septembrie am reusit sa facem o tura super faina, eu aici de fata si cei 2 coechipieri, Tibi Stancicu si Andrei Bradoschi. Este vorba de o tura pe cel mai inalt drum forestier din Romania ce te duce direct in creasta muntilor Iezer. Este una din turele mult dorite care cu siguranta va fi reeditata si la anul.

Treseul este unul supre fain cu o urcare lunga si sustinuta, cu o bucatica de creasta si de carat bicla in spate si cu o coborare pe masura. In stilul caracteristic am plecat nu foarte documentati, sambata de dimineata pe 13.09 cu dorinta de a ajunge foarte devreme acolo si eventual sa facem traseul intr-o singura zi. Totusi, desi planul era sa plecam pe bicle pe la ora 8:30 de la cabana Voina, din cauza lucrarilor pe diverse tronsoane intre Pitesti si Campulung, drumul de mai putin de 45 min ne-a luat peste 2 h sa il parcurgem si astfel ne vedem plecand de la cabana Voina in jurul orei 10:30.

Ne intoarcem repede pe drumul pe care am venit pana la barajul Rausor parcurgand cei 7 km in viteza in mai putin de 30 min. Ne facem pozele de rigoare pe baraj si intram pe drumul forestier, plin de bolovani si noroaie. Drumul la inceput urca domol si te tot intrebi dupa primi 5 km cand o sa ajungi pe drumul asta pana in creasca cu o astfel de urcare usoara. Ne mai oprim pe traseu la ceva poze si la o buturuga cu ghebe, la o stana etc si uite ca incepem usor usor sa intram in ceata si apoi sa vedem un gol alpin si intinsul drum forestier al Iezerului. Dupa ce luam pranzul in frumosul peisaj continuam cu incredere drumul desi mergeam printr-o ceata usor dezolanta si nu aveam cu noi decat o harta prost marcata pe telefon. Cam pe acum realizam ca drumul este ceva mai lung si mai abrupt si cu ceata ce ne inconjoara ne prinde o mica demoralizare din urma dar continuam drumul in speranta ca nu mai avem mult pana in creasta. Totusi, eram aproape siguri ca odata ajunsi in creasta o sa se insenineze si asa a si fost. Reusim sa ajungem in creasta si deja norii incep sa se imrastie si sa vedem si noi calumea drumul, atat cel pe care am venit cat si cel de urmat. Ajunsi la crucea Ateneului ne dam seama ca sunt putin sanse sa facem traseul dintr-o singura bucata deoarece ceasul se apropia deja de ora 17 asa ca ne propunem sa dormim la refugiul Iezer si sa continuam traseul a 2-a zi. Ne-am ambitionat sa coboram cat de cat pe biciclete portiunea de la cruce pana la refigiu si ne-am bucuract cand am vazut ca avem si loc in refugiu sa dormim ba chiar pe niste saltele ponosite pentru ca noi nici izoprene nu ne luaseram. Dupa ce bagam la ghiozdan si stam la cateva tigari si schimb de vorbe ne bagam neobisnuit de devreme la somn.

A 2-a zi totul senin si ne uitam frumos la panta ce am coborat-o aseara si cat de fain o sa fie sa o urcam cu biclele in carca. Ne ambitionam si ii dam bice ajungand chiar repede in creasta. Continuam pe traseul de creasta spre varful Iezer si apoi varful Rosu, segmente cu putin biciclit si mult carat de bicla. Totusi, de la varful Rosu in jos incepem sa ne dam pe ele din ce in ce mai mult pe ele pe niste coborari ceva mai tehnice decat eram obisnuiti. Coboram fara evenimente si ne indreptam spre Batrana fara a urca pe varf. De la vf. Batrana coboram spre padure nu inainte de a face o oprire in dreptul turmei de oii ce ne astepta si a cainilor ce ne latrau. Dupa ce schimbam o vorba cu ciobanul continuam coborarea. Practic de la Batrana pana la Voina nu prea mai ai de ce sa te dai jos de pe bicicleta. Drumul este abrupt dar practicabil daca ai o abordare mai grijulie si esti atent folosind cum trebuie si cand trebuie franele. Mai ales coborarea de cand incepe padurea este bestiala abrupta si cu drumul destul de lat. Totusi, fiind un drum forestier des circulat de tractoare, pamantul este destul de instabil asa ca trebuie mers cu grija si cu viteza corespunzatoare in curbe.

Ne-am miscat destul de bine pentru ca desi am plecat pe la 8:30 – 9 de la refugiu, la 14 si ceva eram la masina.

Traseul cumulat daca ar fi sa adunam cele 2 zile ne-a luat cam 13 ore dar am facut destule opriri si nu am fost hotarati 100% sa il facem dintr-o bucata mai ales ca l-am inceput sambata dimineata destul de tarziu.

Ca si distanta au fost in jur de 50 km dar cu o diferenta pozitiva cumulata zicem noi de peste 2500 m.

O tura care cum am spus va fi reeditata, poate in sens invers si care trebuie neaparat facuta fiind si recomandarea noastra pentru una din cele mai faine tura MTB, Enduro, Vertical Riding.

Mai jos gasiti o imaginea cu traseul, cateva poze de pe traseu si un scurt video montat in graba. Enjoy!

P.S. De asemenea verificati si noua pagina de FB Vertical Riding Romania

Movie:

Harta:

Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!

4 Replies

Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.

Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.

Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).

Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.

Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.

Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.

Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.

Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.

Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.

Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).

Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).

Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.

Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).

Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.

Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.

Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.

Enjoy!

Harta Traseu:

Poze:

Tura bicicleta cabana Cozia. Dimineata poarta haur in gura.

Leave a reply

Neata. Era in momentul in care am scris postul :D.
Sfarsit de august si propunere tura bicla pana la cabana cozia.
Tura este mai mult decat faina, in jur de 30 km urcare de la 200 la 1570 m 70% pe drum forestier.
Traseul facut incepe din Calimanesti si continua prin Jiblea Veche – Salatrucel – Bradisor apoi stanga spre Dangesti si in Dangesti stanga pe drum forestier inca 18km pana la cabana. Drumul este foarte fain la inceput cu niste bolovani pe care se inainteaza cam greu. Este bine marcat, la fiecare intersectie unde se schinba directia fiind un indicator indicand directia spre cabana. Nu este nici foarte lung nici foarte scurt, doar perfect. Cabana neschimbata: 25 ron cazarea de pers, 9 ciorba, 16 friptura cu piure si muraturi, 4 berea si 4 cafeaua 😀 aproape ca pe Dorobanti :))).
Nu povestesc despre traseele de la cabana le gasiti/descoperiti singuri. Ce este fain aici, si nu trebuiesc ratate, rasaritul si apusul. Faine rau. Ca o traditie, si acum m-am trezit la 6 sa prind rasaritul si a meritat si de data asta. In plus m-am dus putin si pe banda albastra si am vazut valea Oltului pana la Sibiu, acoperita de nori, pur si simplu superb. M am sincronizat si cu niste capre negre lafel de matinale ca mine. Apoi am urcat pe varf si am coborat la cabana pt mic dejun si cafea. Recomand un astfel de program matinal :D.

Mai jos regasiti poze, un filmulet si o mica harta cu traseul. Sper sa va fi convins.
P.s. traseul este fain si pe bicla dar cred ca si pe motor 😀 cu dormit la cort in bataia rasaritului cu haur in gura 😉

Drumetie in Piatra Mare

Leave a reply

Weekendul trecum am fost la o tura in muntii Piatra Mare, asa ca vin sa va relatez cele de mai jos.

Masivul Piatra Mare face parte din muntii Barsei, localizati in sudul depresiunii Brasov, in cadrul Carpatilor de Curbura.
Limita nordica a masivului este formata de sesul intramontan al Barsei.
In est, valea Garcinului, insotita de abruptul rasaritean al Pietrei Mari, constituie limita fata de culmile rotunjite ale muntilor Garbovei cu care exista numeroase legaturi turistice.
Limita sudica, spre muntii mai scunzi ai Predealului, urmareste cursurile superior si mijlociu ale Timisului Sec de Sus si pitoreasca depresiune a Timisului de Sus.
Spre vest, culoarul vaii Timisului desparte Piatra Mare de masivul Postavarul.

Mai pe romaneste Piatra Mare se afla pe partea dreapta a DN1 in sensul de mers spre Brasov in zona localitatilor Timusul de Sus respectiv Timisul de jos.

Intrarea pe majoritatea traseelor se face din Timisul de jos.

Eu unul am facut un traseu usor, dunga rosie numit si drumul familiar. Este un traseu de 2-3 ore pana la cabana si inca 1 ora pana pe varful Piatra Mare (1844 M).

Totusi, nu va lasati inselati de altitudinea acestor munti. Sunt destule trasee mai grele decat cel urmat de mine si care sunt interzise pe timpul iernii. De asemenea sunt destule trasee de alpinism acestea facand cunoscuta aceasta grupa de munti precum si cascada 7 scari care este o atractie pentu cunoscatori si necunoscatori.

Descriere traseu:

Cabana Dîmbu Morii (Timisul de jos)— Prăpastia Ursului — Cabana Piatra Mare — Vîrful Piatra Mare
Marcaj: bandă roşie. Durata: 3½—4 ore; Traseu accesibil tot timpul anului. Din traseul principal se ramifică poteci spre cascada „Şapte scări” şi Şirul Stîncilor.

Scurt istoric al cabanei Piatra Mare:

1884 – Prima constructie a fost ridicata de S.K.V. (Siebenburgischer Karpaten Verein – Clubul carpatin al Transilvaniei) în 1884, fiind inaugurata oficial în iulie 1885. A fost distrusa de un incendiu în 1908.
1910 – Se ridica a doua cabana de catre E.K.E. (Erdelyreszi Karpat Egyesulet – Clubul carpatin al Transilvaniei). Si aceasta va impartasi aceeasi trista soarta disparand intr-un incendiu in 1916.
Cabana va fi refacuta patru ani mai tarziu de catre Societatea turistica din Brasov (B.T.E. – Brasoi Turista Egyesulet, infiintata in 1927 si avand drept tel sustinerea turismului in masivul Piatra Mare).
1991 – Cabana va arde intr-un foc necrucator.
1995-1996 – Resturile fostei anexe se vor distruge peste aceasta iarna (in primavara lui 1996 vom gasi numai ruinele arse si daramate).
2003 – Se va construi noua cabana Piatra Mare, de catre E.K.E. Sacele. Noua cabana are doar 18 locuri de cazare, si este amplasata aproximativ pe locul fostei anexe. S-a realizat si aductiune de apa, intr-un izvor subteran.
La cabana este in permanenta o persoana. Pentru inoptare in cabana este recomandat sa aveti propriul sac de dormit.

Preturile la cabana erau:

Cazare – 35 RON (iti dadeau si papuci);
Ceai – 2 RON;
Cafea – 3 RON;
Vin fiert – 5 RON;
Bere – 6 RON;
Doza cola, pepsi, fanta – 6 RON;
Ciorba de legume – 6 RON;
Fasole cu carnati – 10 RON;
Ompleta – 6 RON.

La cabana este cald dar va sfatuiesc sa va luati pentru orice eventualitate un sac de dormit.

Si acum niste imagini de pe traseu:

This slideshow requires JavaScript.

Drumetie, masivul Cozia

Leave a reply

Acum 2 weekenduri am facut un traseu in masivul Cozia.
Prima impresie: Traseu destul de greu pentru altitudiena muntelui, dar foarte frumos.

Traseul in sine este urmatorul:

Bucuresti [h 06:00]—>masina —> Manastirea Turnu [h 09:00]

Urcarea:
Manastirea Turnu (310 m) – “La Troita” (700 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 1 ½
“La Troita” (700 m) – Manastirea Stanisoara (720 m) – Muchia Vladesei – Cabana Cozia (1.573 m)
Marcaj: Banda Albastra
Durata: 3 ½

Coborare:
Cabana Cozia (1.573 m) – Muchia Turneanu – Muchia Scortaru – “La Troita” (700 m) – Manastirea Turnu (310 m)
Marcaj: Banda rosie
Durata: 3 ½

Preturi cabana:
– camera: 25 lei / persoana

Meniu seara:
– piure: 2,5 lei
– 1 mic: 2,5 lei
– ciorba (foarte buna): 8 lei
– friptura: 15 lei

Meniu dimineata:
– ompleta cu sunca (foarte buna): 6 lei
– conserve de pate si de carne: 6 lei

Bauturi:
– cafea: 3 lei
– ceai (foarte bun): 2 lei
– vin fiert: 3 lei
– apa plata 2L: 3 lei
– apa min 2L: 4 lei
– Coca-Cola, Fanta, Sprite 2L: 7 lei
– Tuborg – sticla: 4 lei
– Bergenbier – sticla: 3,5 lei
– Heineken, Bergenbier, Holsten, Timisoreana – doza: 6 lei

Sfaturi:
Daca alegeti sa faceti traseul iarna, mare atentie pe traseul dunga albastra deoarece axista 2 portiuni cu cabluri iar urcarea/coborarea pe acestea este foarte dificila daca a nins deoarece se formeaza gheata. V-as sfatui ca iarna sa mergeti pana sus la cabana pe dunga rosie fiind mai scurt si mai sigur deoarece se afla pe partea sudica, mai ferita de viscol. Totusi urcarea este ceva mai sustinuta decat pe dunga albastra.

Partea sudica, dunga rosie, ca si priveliste este mult mai frumoasa decat traseul dunga albastra.

Daca ajungeti la manastirea Stanisoara vedeti ca au de vanzare branza, vin, tuica…nu ezitati si cumparati.

Si acum cateva imagini de pe traseu. Pozele sunt facute de pe traseul dunga rosie. Vizionare placuta.

This slideshow requires JavaScript.