Ca tot se apropie vremea unei noi ture prin Europa, revenim cu relatarea turei facute anul trecut in Italia, mai precis in regiunea Toscana, tura ce s-a intins dealungul unei saptamani si ne-a permis sa vedem cu lux de amanunte frumusetea acestei regiuni.

Anul acesta vom face o tura in Coratia si Slovenia, cu plecarea din Dubrovnik (Croatia) si sosirea in Bled (Slovenia), tura ce se va intinde pe parcursul a 2 saptamani si va avea intre 1200 si 1400 km. Vom parcurge tot drumul de coasta al Croatiei, vom ajunge in Slovenia unde vom urca pe continent pana in Lublijana si apoi in Bled. Totusi, aceasta tura o vom detalia intr-un post viitor asa ca hai sa nu mai irosim caracterele si sa povestim tura de anul trecut prin Toscana.

Participantii la tura am fost 5, Iulian, Ionut, Vlad, Gabi si Bogdan, eu , cam maximum pentru o astfel de tura sau mai lunga. Deja de la 5 se pot forma grupuri care sa mearga in ritmuri diferite si automat nu mai vorbim de ceva compact. Ideal ar fi mereu un grup de 2-3 persoane, sau cel putin asta ar fi una din concluziile trase de noi.

Tura din Toscana, asa cum am mentionat a avut 1 saptamana si aproximativ 700-800 km, cu plecare din Milano si sosire tot aici dar dupa ce am fentat o parte din traseu cu trenul, altfel ne era imposibil de terminat totul in timpul avut la dispozitie.

Mai intai hai sa incepem cu costurile:

– Am dat aproximativ 850 RON pe biletul de avion dus intors, bicicleta inclusa la bagaj de cala;

– Am cheltuit aproximativ 250 EUR acolo in mare parte pe mancare, 1 noapte dormita la camping si cateva suveniruri;

– 50 EUR pe bilete de tren, odata din Milano pana in Florenta si apoi din Riomaggiore pana in Milano;

– Inca 500 Ron pe pregatiri si necesar aici incluzand, cauciucuri de asfalt pentru bicicleta, portbagaj, coburi (de proasta calitate) si cateva echipamente conexe (lant de rezerva, vesta reflectorizanta, chei multifunctionale etc). In total, undeva la 500 EUR.

Cam acesta ne-a fost bugetul pe scurt. Intradevar, lista de necesar facuta la vremea respectiva cuprindea foarte multe lucruri, ce le vom detalia intr-un post viitor dar nu are rost sa insiram acum tot bagajul. O sa facem un post dedicat cu necesar bagaj pe tipuri de ture.

Revenind la tura, asa cum v-am spus, noi ne-am propus sa parcurgem toata Toscana intr-o singura saptamana trecand prin toate orasele cheie ale acesteia.

Astfel, am ajuns in Milano in dimineata zilei de …..  mai, undeva spre finalul lunii, aterizand la aeroportul situat la 50 km de oras. In prima zi am mers pe bicicleta de la aeroport pana in Milano si de aici am luat trenul pana in Florenta. Am ajuns seara in Florenta si am cautat un loc de cort undeva la marginea orasului, pe care l-am si gasit intr-un parc. Nu credem ca aveam voie sa campam acolo dar avand in vedere ora tarzie si faptul ca nu stiam exact unde putem campa am zis sa ne oprim acolo si daca ceva este in neregula ne mutam.

Am dormit foarte bine fiind epuizati ora matinala la care ne-am trezit, dupa zborul cu avionul, montatul bicicletelor, mersul pe biciclete cu coburi si bagaje multe, etc. Prima zi nu a fost prea lunga, undeva la 70 km. Neplacerea a fost modul in care ne-au fost transportate bicicletele, faptul ca a trebuit sa le montam si sa le pregatim pentru drum, in fata aeroportului.

De vizitat in Florenta:

– Santa Cruoce – Cea mai fascinanta bazilica a Forentei nu este numai un altar artistic – decorat cu fresce de Giotto si altii -, dar si locul de ingropaciune a 270 dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo, Michelangelo si Machiavelli;

– Piazza del Duomo este centrul religios al Florentei;

– Santa Maria Novella – Este una dintre cele mai importante bazilici ale Florentei;

– Palazzo Pitti – Putine palate au o structura atat de impozanta precum Palazzo Pitti, a carui constructie a fost inceputa de familia Pitti, o dinastie de bancheri, in 1460;

– Piazza della Signoria, a fost considerata centrul civic, fiind a 2-a ca marime din florenta;

– Muzeul San Marco, Baptisteriul, Basilica San Lorenzo etc.

A 2-a zi trebuia sa plecam din Florenta si sa ajungem in Arezzo. Spunem ca trebuia deoarece ne-am inecat ca tiganii la mal ajungand pana in apropiere de Arezzo. Portiunea asta, ca si restul turei a fost plina de dealuri si am facut gresala sa facem un popas la o crama de pe drum unde am dat de o romanca. Dupa ce am stat de vorba 2 ore si am “degustat” 3-4 pahare de vin, numai buni de tura nu eram. A trebuit sa tragem tare ca sa ne apropiem de Arezzo. Aici am mai facut o boacana si ne-am abatut de la drum crezand ca o sa scurtam ceva dar pana la urma am reusit sa o lungim zdravan deoarece drumul ales ne cobora foarte mult pana la firul unei ape doar ca sa ne urce la loc. Pe urcare lui Iulian i s-a rupt lantul si aia a fost, am sistat traseul pe ziua aia si ne-am pus corturile. Deja, pe mine, cel care scriu randurile simteam ca ma ia o mica raceala, am simtit-o inca de cand am plecat de acasa dar am zis ca trece repede. Se pare ca nu deoarece dimineata in ziua 3 m-am trezit putin cu gatul imflamat si cu vocea ragusita, urma calvarul :D. Ziua 2 a avut putin peste 80 km nu 100 cat trebuia si o diferenta de nivel maricica tot drumul dintre Florenta si Arezzo fiind plin de dealuri.

De vizitat in Arezzo:

– Fraternita dei Laici, un palat gotic renumit pentru sculpturile de pe usi si luneta (1434), cea de-a doua fiind opera lui Bernardo Rossellino;

– Piazza Grande – Majoritatea celorlalte atractii turistice din Arezzo se afla in sau aproape de Piazza Grande, ciudata piata inclinata a orasului. in capul pantei se inalta Palazzo delle Logge (1573), cu a sa atractiva logie renascentista;

– In nordul pietei Grande se desfasoara Passeggio del Prato, un parc incantator flancat de catedrala si ruinele Castelului Fortezza Medicea, construit in secoiul al XVI-lea de catre familia Medici (Florenta a cucerit Arezzo in 1384);

– Bazilica San Francesco, Scoala din Montrechi.

A 3-a zi am plecat din apropiere de Arezzo si am reusit sa ajungem relativ repede in oras. Orasul este foarte frumos, ca mai toate din aceasta zona, o piata imensa in centru inconjurata de cladiri monumete instorice, multe statui dar un pic cam aglomerat pentru a te plimba cu bicicleta. Italienii sunt foarte relaxati, intre 12 si 14 majoritatea sunt la terase, la cafele sau prin parcuri facand putina miscare. Desi sunt parca mai lenesi ca noi, daca vorbim de conditie fizica par mai fit si nu prea vezi oamenii de varsata a 2-a supraponderali cum se intampla pe la noi. Totusi, sunt lenesi avand in vedere ce pauze isi iau, si faptul ca pe la ora 18 nu prea mai gasesti mare lucru deschis inafara de terase si baruri, mai ales prin orasele acestea turistice.

Dupa ce am vizitat Arezzo ne-am indreptat spre Siena. Mai tot drumul nostru a trebuit sa pacalim autostrazile si sa mergem pe drumuri nationale, judetene, etc. Am reusit sa facem si o bucatica din Eroica, un drum de biciclit foarte cunoscut al acestei zone, ce te plimba printre campuri de culturi, foarte frumos. Tot incercand sa gasim drumurile ciclabile am reusit sa dam de 1 bucata autostrada cand mai aveam cam 40 km pana in Siena. Am tras o fuga de 10 km la trena pe autostrada numai cu 30 km/h timp in care am fost claxonati de cel putin 10 ori sa parasim autostrada. Bine ca nu ne-a oprit politia. Deja la iesirea de pe autostrada era ceasul in jur de 21 si se intuneca rapid. Am mai mers cam 20 km doar ca sa vedem orasul Siena in departare si sa nu ne prindem cum sa ajungem la el. Pe la ora 10:30 am pus cortul pe unul din dealurile din apropierea orasului. Eu unul am sarit de pe bicicleta si am pus sacul de dormit pe mine. Facusem febra si tremuram de frig. Cred ca am bagat 5 ceaiuri in seara aia si n pastile. Urmatoarea zi abia mai vorbeam dar parca ma lasase capul si febra. Ziua 3 a avut putin peste 100 km din cauza ca a trebuit sa recuperam si ce am pierdut cu o zi inainte si diferenta de nivel acceptabila.

De vizitat in Siena:

– Piazza del Duomo – Este dominata de Dom, o cladire pe care doar catedralele din Milano si Orvieto o pot egala in maretie;

– Palazzo Pubblico – se afla in jurul pietei Campo si astazi este sediul primariei;

– Turnul Mangia se afla alaturi de Palazzo Pubblico. A fost construit in perioada 1338 – 1348 si a fost numit astfel in onoarea primului sau clopotar;

– Campo, o piata in forma de scoica folosit secole de-a randul drept centrul civic si social al orasului;

– Muzeul Domului, Biserica din Sant Agostino, Gradina botanica etc.

 A 4-a zi strangem corturile si plecam spre Siena. Ne invartim putin pana ne dam seama cum sa fentam intrarea in oras pe autostrada. Ne ratacim chiar incercand sa o luam pe un camp, ne intoarcem, Gabi da o tranta pe o portiune nepavata, Iulian in “doftoreste” cum stie fiind cel mai in masura sa faca asta, continuam si cand ne prindem care e drumul ne oprim la o cafea si 3 ceaiuri cu lamaie… pentru gat.

Intram in Siena si vizitam ce e de vizitat. Daca piata din Arezzo n-i s-a parut mare, uite ca cea din Siena n-i s-a parut imensa si chiar plina de oameni. Foarte impresionanta , cladirile foarte bine renovate si conservate si o atmosfera chiar relaxata desi iti lasa impresia de forfota de la numarul mare de turisti. Aici mancam o felie, doua de pizza si ne continuam drumul. Asta va fi cea mai lunga zi, o urcare continua si sustinuta pana in Volterra si apoi o coborare zdravana cu tunete, fulgere si ploaie pana in Cecina. La iesirea din Siena dam de un magazin Decathlon si ne aprovizionam cu niste energizante. Eu unul aveam nevoie si chiar m-au ajutat in ziua asta plina de dealuri si multi kilometri. Din Siena pana in Volterra drumul este foarte frumos, verde, plin de dealuri si peisaje frumoase… dar numai urcare. Ajungem pe la ora 5-6 in Volterra, ultima portiune fiind un deal foarte nesimtit plin de serpentine unde abia se strecurau masinile pe langa tine. In Volterra ne prinde un pic de ploaie, exact la timp cant sa ne lasam bicicletele si sa ne adapostim care pe unde am putut, unii printr-un bar altii la o benzinarie. Dupa 30 min ploaia se opreste si noi ne regrupam. Vizitam centrul orasului, foarte frumos si acesta, cu multe stradute inguse cu cladiri bine conservate si cu un amfiteatru roman de toata splendoarea. Din Volterra pana in Cecina ai parte de o coborare zdravana si vreo 10  – 15 km de plat la sfarsit. Peisajul a fost genial prinzand un asfintit exact peste linia orizontului. Pe final, exact pe portiunea de plat ne-a prins si ploaia, sau cel putin pe mine caci am ramas mai in urma la facut poze. Ajungem pe la 10 in Cecina si ne apucam sa cautam camping. Pana la urma, cu ajutorul unui localnic gasim si campingul mult dorit, care arata foarte bine si avea niste dusuri generoase cu apa fierbinte de care am profitat la maxim in acea seara. Am dormit foarte bine si ne-am trezit plini de energie. Mie intre timp a inceput sa imi treaca putin inflamatia din gat si nu mai vorbeam ca Vader :D. Ionut si Iulian nu au rezistat si s-au dus in acea seara sa vada marea. Noi restul am lasat treaba asta pe ziua urmatoare. Bilantul zilei, 120 km jumatate numai urcare.

De vizitat in Volterra:

– Teatrul Roman, Piazza del Priori, Palazzo Incontri, Palazzo Pretorio, Arcada Etrusca – Porta all Arco, Fortezza Medicea etc.

A 5-a zi ne-am trezit, ne-am luat micul dejun in camping si apoi am plecat sa vedem marea, cu bagaje cu tot.

Am parcurs o portiune faina prin padurea din apropierea plajei pana sa intram iara in oras si apoi am mers pe drumul de coasta pana in Livorno de unde am inceput sa urcam spre Pisa. Pe aici nu prea ai ce vizita fiind mai mult orase port si mai putin orase istorice. In Pisa am mers si noi sa vedem celebrul turn de care se “sprijina” toata lumea. Foarte amuzante pozle de au iesit :))).

Desi ne planificam sa dormim pe langa Pisa, forfota si traficul orasului ne-a determinat sa ne continuam drumul spre Lucca, un oras foarte frumos la poalele Alpilor Apuani, unde am dormit foarte bine pe o pajiste care s-a dovedit a 2-a zi ca era curtea unui om. In noaptea aceea am vazut foarte multi licurici, cum nu am mai vazut din copilarie, si ne-a placut foarte mult :). La final de zi am vazut ca am parcurs cam 100 km predominant plat si cu urcare din Pisa spre Lucca.

De vizitat in Cecina, Livorno, Pisa, Lucca: Turnul inclinat din Pisa, Campo dei Miracoli – Pisa, Biserica San Jacolo d’Acquaviva – Livorno, Piazza del Mercato – Lucca etc.

 A 6-a zi am plecat din Lucca spre Barga, pe malul raului Serchio. La Barga am dat de cea mai abrupta panta a traseului si ne-am ambitionat sa o urcam integral pe bicicleta. Avea un unghi destul de mare si coburile pline nu ne ajutau deloc. A meritat totusi deoarece orasul ofera o priveliste superba asupra Alpilor Apuani si a intregii vai. Din Barga am continuat drumul spre La Spezia si am campat in cel mai inalt punct al turei, undeva la peste 1000m altitudine in apropierea localitatii Varliano unde aveam de asemenea o priveliste de neuitat asupra muntilor. Bilantul zilei a fost de aproximativ 70 km dar in mare parte numai urcare.

De vizitat ar fi orasul Barga si Ponte del Diavolo din Borgo a Mozzano. Despre acesta din urma,  Legenda “infernală” spune că a fost odată, tare demult, un meşter priceput care primi poruncă să construiască un pod,  dar ce meşterul lucra ziua, noaptea dispărea. Lunile treceau, iar construcţia nu avansa. Într-o noapte meşterului îi apăru Diavolul, care îi propuse să-i dea o mână de ajutor, pretinzând în schimb dreptul de lua primul suflet care va păşi apoi pe pod. Meşterul acceptă târgul şi ca prin miracol podul fu ridicat chiar în acea noapte. Meşterul reuşi însă să-l înşele pe diavol făcând în aşa fel încât primul care păşi pe pod să fie un porc. Diavolul, furios că a fost tras pe sfoară, luă porcul şi se aruncă în apele raului dar înainte de a dispărea făcu că podul să ia forma ciudata pe care o poarta si astazi. (sursa: http://lumeamare.ro/)

A 7-a zi am pelcat spre La Spezia si ne-am bucurat de o coborare de toata frumusetea care a compensat pe deplin urcarea din ziua precedenta. La spezia este un oras mare, port, in care inafara de ambarcatiunile spectaculoase nu prea ai ce sa vezi asa ca si noi am plecat repede spre Cinque Terre, destinatia finala a calatoriei. Din La Spezia pana in Cinque Terre e ceva de urcat si la sfarsit te asteapta un luuuung tunel unde risti sa te traga zdravan curentul venind transpirat de pe urcare :P.

Totusi, destinatia merita tot efortul. Vorbim de cinci foste sate pescaresti care si-au pastrat autenticitate transformandu-se in sate turistice dar cu o pozitionare incredibila. Locatia beneficiaza de o faleza foarte inalta, la 4-500 m altitudine iar satele sunt pozitionate foarte aproape de mare pe un relief foarte stancos, doar vreo 2 dintre ele avand si acces la plaja. Ele sunt legate fie prin drumul de pe faleza inalta fie de calea ferata ce face legatura si cu Genova. In sate nu se ajunge cu masina si aceasta trebuie lasata aproape de faleza in parcari amenajate. Fiind acolo cu bicicletele, va marturisim, este un chin sa urci cu ele din sate inapoi in faleze, desi am facut acest lucru de 2 ori. In rest ne-am invatat minte si am mers cu trenul, desi ne-am pacalit de 2 ori deoarece trenurile nu opresc toate in fiecare sat :(.

De campat am campat in unul din sate, imi scapa numele acum, unde am dat de un grup de tineri foarte binevoitori dar si foarte trotilati care ne-au spus ca au ei un loc de cort si ne-au condus fain frumos printr-un tunel abandonat doar ca sa iesim pe un coclau unde ei isi amenajasera o gradina si un acoperis cu cateva paturi si unde o petrecere era in derulare. Ne-am retras rapid in gradina, noi si un cuplu din Israel si am mai stat ceva de vorba inainte sa ne ia somnul. Dimineata, ca prin farmec, locul era pustiu si tot grupul de petrecareti disparuse. Ne-am simtit putin ca in filmul Plaja, daca il stiti :D. Bilantul zilei anterioare ar fi de 70 km , jumatate coborare jumatate urcare.

De vizitat in Cinque Terre, cele cinci sate si anume: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore.

In ultima zi am mai vizitat un sat si am luat trenul catre Milano via Genova. In Milano nu s-au mai intamplat prea multe, am fost pana in centru si la Catedrala Santa Maria Nascente (Domul din Milano) unde forfota de turisti era la cote maxime. Am mancat un kebab la un fastfood turcesc unde am fost intampinati cu clasicul “Ooooo Romaniaaaaa, Hagiiiii!!!!!” si apoi ne-am cautat drumul spre aeroport ca sa mai scurtam din drumul de a 2-a zi. A fost fain si contrastul din Milano, capitala modei, unde noi am ajuns transpirati, murdari si obositi, iar eu chiar aveam pantalonii rupti intre picioare si toata lumea era imbracata foarte dichisit. Unde mai pui ca prin tot orasul erau niste machete mari sub forma unor masini de cusut :)))).

Am pedalat ceva si in seara aceea pana aproape de aeroport ca a 2-a zi dimineata sa ne incadram in termen. De campat am campat pe camp la 10-20 km de aeroport. A 2-a zi desi ne-am facut calculul si nu ar fi trebuit sa fim in intarziere, tot am tras ca sa fim gata la aeroport si cu bicicletele desfacute si impachetate. La pranz eram deja in avion in drum spre casa, sarbatorind tura cu un rand de beri, cheltuind maruntul ramas :D. Am mai avut o surpriza la sosire cand am constata ca una din biciclete avea axul si furca strambe de la transport. Se pare ce italienii, dupa ce ca sunt lenesi nici prea grijulii nu putem afirma ca sunt…. Ne-am asamblat/reparat biclele in aeroport si i-am dat tare spre casa. Bilantul total ar fi, sau cel putin ce imi arata mie ciclocomputerul, 780km. Din calcule nu ar reiesi atat dar cand am notat distantele nu am tinut cont si de faptul ca prin orase ne-am invartit tot cu bicicletele ci am calculat distante din punctul a in punctul b unde am pus iara cortul. O super tura ce ne-a permis sa vedem una din cele mai frumoase parti ale Italiei cu lux de amanunte. Acest aspect este cel mai fain la mersul pe bicicleta, faptul ca te poti concentra, ca ai timp sa gandesti sa privesti sa analizezi si sa te bucuri de ce te inconjoara.

Cum mentionam la inceputul articolului, in curand plecam iara intr-o tura, de data aceasta de 2 saptamani in alte 2 tari frumoase ale acestui continent. Reveneim cum muuuulte detalii la intoarcere! Va lasam cu o galerie foto a traseului. Enjoy!