Category Archives: 1. Bicicleta

Ciucas, nu doar berea favorita a naturii :D

1 Reply

Ce inseamna sa fi “mafiot”… sa pleci in tura de 2 zile si sa te intorci intr-o zi. Pe seama acestei glume zise de Eugen, radeam cu lacrimi sambata seara asteptand dupa o bere rece si o mancare calda la o bodega din Cheia… si ce am mai ras.

Cam asa a fost, am plecat weekendul acesta cu gandul ca o sa biciclim 2 munti si ne-am intors doar cu unul. Asa a fost sa fie, dar ne luam revansa cat de curand. Planul initial era sa facem Ciucasul si Iezerul, sambata si duminica, dar numai ca tura de sambata ne a dat cu virgula ca si timp si am avut si un mic incident care ne-a determinat sa amanam tura de duminica, dar asta nu inseamna ca nu a meritat sau ca avem vreun regret. Nu-i nici o graba caci muntii nu pleaca nicaieri.

Am plecat sambata dimineata cu gandul la tura ce ne asteapta. Din Bucuresti am fost eu, Eugen si Bradu care ne-am gasit si ne-am asezat la drum, urmand sa ne intalnim cu Tiberiu undeva in Cheia, el venind de la Pucioasa de la parinti. Pornirea a fost grea, parca suntem din ce in ce mai putin matinali. Am reusit intr-un tarziu sa iesim din Bucuresti pe la 6:30 iar pe la 8 si ceva eram in Valenii de Munte si mai cumparam una, alta, necesare turei. Atunci am zarit si o masina cu o bicla deasupra si ne-am dat seama ca este Tiberiu. Ne-am suit repede in masina si l-am prins din urma la prima benzinarie si asa ne-am asezat toti in formatie, la drum. Masinile le-am lasat undeva in Cheia si dupa mici pregatiri ne-am us pe biciclit cu Ciucasul in fata. Se vede clar din Cheia care este traseul de urmat. Noi am ales sa urcam pe culmea Bratocea , sa facem varful Ciucas si apoi sa coboram prin pasul Boncuta. Aveti trackul mai jos iar ca si detalii tura a avut la final cam 49 km cu 1700m elevatie.

Din Cheia se merge pe asfalt spre Brasov, cu o mica scurtatura prin statiune si apoi pe drum forestier care va scoate tot in DNul. Apoi am urmat DNul pana la primele marcaje turistice ce arata traseul montan spre varful Ciucas pe culmea Bratocea. Multa lume urmeaza acest traseu nefiind nici lung si nici foarte solicitant, cel putin la pas. Drumul forestier serpuieste usor in bataia soarelui si dupa nici 30 de minute urca destul de abrupt in padure. Aici este o prima portiune in care biclele sunt luate in carca caci altfel te impotmolesti la toate crengile sau toti braduletii de pe carare. Acest mic pushbike/carrybike scoate putin zeama din noi si consumam multe lichide ca sa ii facem fata. Ce nu stiam este faptul ca ne astepta o distanta lunga pana la urmatoarea sursa de apa, dar, convinsi ca o sa dam de un izvor, ne-am adapat cu incredere din proviziile ce le aveam. Din punctul asta de vedere, pe partea asta, Ciucasul seamana mult cu Piatra Craiului… neam de apa nu am vazut pana pe varf si apoi pana la cabana :(.

Dupa ce am razbit in culme am inceput sa ne bucuram de singletrackul superb ce te indreapta spre varf. Culmea am parcurs-o repede si nu dupa mult timp aveam varful in departare si cele 2 trasee, unul care duce la cabana si altul pe varf. Se intrevedea un pushbike serios si proviziile noastre de apa constau in cateva guri de fiecare. I-am dat inainte increzatori fiind in fortele noastre si ne-am luptat cu panta prostului pana pe varf doar ca sa ajungem epuizati si cu o sete careia nu aveam ce sa ii facem ca sa o potolim. Pe varf, multa lume, aglomeratie ca la Unirii, unii ne felicitau, altii se uitau la noi si se intrebau ce o fi in capul nostru si ce avem de gand sa facem cu bicicletele pe aici… pai cum adica, sa coboram pe ele :D.

Stam sa ne odihnim si facem pozele de rigoare si impartim ultimele picaturi de apa. Apoi ne grabim sa ii dam la vale. Cu mici intreruperi, coborarea este ciclabila, binenteles cu un mic risc deoarece in partea stanga se lasa o vale lunga pe care cu greu te opreai daca Doamne fereste se intampla ceva.

Am ajuns cu bine la rascrucea de unde pornea traseul spre varf si ne-am dat seama ca mai avem vreo 3 pante de catarat pana la cabana. Ne facem curaj si ii dam inainte. Deja lipsa de apa se facea simtita si ne descurcam tot mai greu cu biclele la deal. La ultimul din ele stam sa ne tragem sufletul si ne intindem greoi pe iarba… am fi adormit acolo daca nu aveam setea asta care nu ne dadea pace.

Ne suim pe bicle si ii dam la vale pe coborarea frumoasa pana la cabana unde dam de si mai multi oameni. Ne luam rapid de la bar apa, cola si bere si stam pe treptele cabanei sa le savuram. Mancam si din ce ne-am luat la noi si mai asteptam putin sa ne refacem fortele inainte sa continuam traseul.

In punctul acesta nu am facut decat 40% din traseu restul fiind predominant coborare dar si 2 mici pante de urcat. Am fost preveniti ca drumul nu este chiar ciclabil si eram curiosi daca intradevar asa este. Oare cine ne a prevenit nu a vazut pe unde am coborat pana acum :))).

Mare ne a fost surprinderea sa dam de cele mai faine carari, aproape 100% ciclabile. Un lung singletrack de peste 20 de km pe care ne-am ratacit usor de vreo 2 ori si ne-am oprit odata inconjurati fiind de cainii unei satnii din drum. Aceasta coborare nu se compara decat cu coborarea din Bucegi de la Saua Strunga pana in Simon desi parca aceasta din urma nu are tot atatia kilometri.

Peisajul era perfect, lumina soarelui la asfintit era perfecta si sentimentul nostru cum ca am reusit sa facem o tura superba era pe masura. Cararile prin padure au fost geneiale si doar putin spre final drumul sa stricat usor fiind probabil mai umblat de tractoare si alte utilaje dar pana la aceasta ultima portiune totul a fost perfect. Ajungem la ultimii km de drum forestier pana in DNu unde ne asteapta o ultima urcare de vreo 5 km pe care o facem destul de lejer.

De mentionat ca pe ultima parte a coborarii, Eugen a reusit sa dea o cazatura in stilul caracteristic si si-a stricat putin schimbatorul spate si s-a lovit usor la genunchi…. parca unii nu se invata niciodata minte :))).

Concluziile le puteti trage singuri din pozele si micul filmulet de mai jos, noi cu siguranta vom reveni in Ciucas pentru a reface frumosul traseu.

Ca si dificultate, ar fi medie cu 49k  si 1700m elevatie. Trakul turei de pe bike-map, dar fara abaterea pana pe varf il gasiti aici, iar trackul nostru aici.

Enjoy!

 

Ciucas, realm of singletracks (teaser)

Ciucasul pe bicicleta este cel putin bestial. Am reusit ieri sa facem o tura faina cu urcare pe culmea Bratocea si coborare prin pasul Boncuta si cu o mica abatere pana pe varf. Ce putem spune este ca pushbikeul/carrybikeul pana pe varf merita tot efortul. Coborarea este spectaculoasa si, in general Ciucas se pare ca este plin de singletrackuri bestiale ce iti lasa un zambet stupid pe fata dupa ce le faci. Cu siguranta ne vom intoarce pe aceste carari, dar momentan va lasam cu acest mic teaser ce surprinde coborarea de pe varf. Va urma si un post mai detaliat… Enjoy!

Intre Bucegi si Piatra Craiului… nu ne putem decide

Leave a reply

Tura de sambata a fost incoronata cu peisaje superbe si asta din 2 motive: Bucegi si Piatra Craiului. Tura a reprezentat un tur pe la poalele acestor 2 muntii prin sate superbe ce ne-au aratat inca odata de ce Romania este cea mai frumoasa tara… si credem cu adevarat ceea ce zicem :D.

Plecarea s-a facut din Moeciu de Jos pe drumul spre Cheile Gradistei. Prima parte a traseului a fost si cea mai putin placuta deoarece a fost foarte insorita si plina de masini ce urcau la Cheile Gradistei… si a fost numai asfalt.

Odata ajunsi sus, ne uitam pe harta sa vedem cum dam de drumul ce duce spre Fundatica si Valea Cheii. Drumul ducea spre un gard cu o poarta pe care scria proprietate privata. Nici nu ajungem bine la poarta ca hop ne sare o tanti de la un butic din apropiere sa ne spuna ca nu putem trece. Ii explicam ca drumul nostru este dincolo de acea curte care nu avea nici o amenajare ci era pur si simplu un camp ingradit si ne zice ca nu putem, ca au animale acolo, vaci, boi… Ii spunem ca si noi suntem boi si ca cel mai probabil o sa ne integram foarte bine dar tot nu ne lasa. Ne resemnam si incercam sa gasim alt drum dar… usor de zis, greu de facut caci drumul parea blocat din cauza unui concurs de biatlon ce era in desfasurare in zona. Mai multe detalii despre concurs gasiti aici. Ne invartim putin si dupa cateva indicatii eronate ale unor oameni neavizati reusim pana la urma sa gasim o cale ocolitoare ce ne duce pe langa zona concursului pana la un drum ce se unea cumva cu track-ul nostru. Odata reveniti in traseu ii dam la vale ca de urcat am tot urcat pana aici.

Drumul are mai multe intersectii si va sugeram sa aveti harta la voi pentru a o nu lua gresit spre Leaota sau spre Fundata.

Nu dupa mult timp o sa intrati pe Valea Cheii ce ocoleste Fundatica si duce direct spre Podul Dambovitei unde veti da iara de asfalt. Inainte de asfalt dam de ospitalitatea romaneasca in fata unei curti unde noi ne-am intins dupa merele unui copac iar un domn ne-a si adus binevoitor niste mere din curte :).

De unde iese drumul trebuie sa o luati pe DN pana la indicatorul de Dambovicioara unde o sa faceti dreapta. Desi este alta zona cu asfalt, drumul este placut, umbrit dar si circulat si nu mare ne-a fost surprinderea cand am primit 2 claxoane de la soferi nerabdatori sa ajunga …. unde or fi vrut sa ajunga. Nu inteleg, de parca nu ne-am fi dat deoparte cand am fi simtit masina in spatele nostru. Si sa claxonezi in cheile astea unde oricum se formeaza un ecou destul de puternic mi se pare deplasat, mai ales ca claxonul se foloseste in cu totul alte conditii. Acestor oameni le dedicam cu drag acest ARTICOL!

Odata ajunsi la Dambovicioara urmam  indicatorul de Ciocanu si ne luptam eroic cu panta de 4.5 km. Panta asta e faina, numa’ buna de antrenament dar cand soarele lucreaza la capacitate maxima parca iti taie din suflu.

Odata ajunsi sus ne mai oprim la niste poze si la un suc la una din pensiuni si ii dam inainte spre Sirnea si Pestera dar nu inainte de a imparti merele dobandite cu niste caluti draguti din curtea unui localnic.

Urmam apoi drumul arhi umblat de noi, spre Magura, cu coborarea faina pe bolovani unde Claudiu a si dat o tranta neadaptand viteza si franarea corecta la conditiile de teren :D. A scapat ieftin cu cateva julituri dar nu s-a descurajat deloc.

De aici nu mai mergem mult ca incepe si o ploaie pe care o tot urmaream ca vine ba dinspre Bucegi ba dinspre Crai. Desi parea o ploaie de vara sa tot fi durat vreo 45 de minute. Mai departe coboram pe camp prin curtile oamenilor numai ca sa urcam iara spre Magura. Din Magura ii dam la vale spre Moeciu ca sa recuperam vertmobilul si sa fugim cu regret acasa. Tura a fost foarte faina plina de peisaje suprebe cum se poate observa si din imaginile de mai jos. Ca si dificultate ar fi un traseu mediu cu vreo 60 de km si 1400 m diferenta de nivel. Multe urcusuri si coborasuri ce fac traseul si o varianta buna de antrenament.

Trakul turei pe bikemap il gasiti aici iar tracul nostru pe movescount aici :).

Va lasam mai jos cu pozele despre care povesteam. Enjoy!

On top of the world… fara numar

Leave a reply

Cand le dam, le dam grupate, asa ca daca saptamana trecuta am fost in Bucegi cu bicla pana la Padina, ne-am gandit ca si saptamana asta ar merge un traseu tot in Bucegi :D. Traseul ales ar fi acesta,  un traseu fain, epic si plin de peisaje superbe, asta daca si vremea tine cu tine.

Din pacate cu noi nu a tinut si ne-a burnitat si plouat destul de mult si o ceata pacatoasa ne-a insotit tot drumul de nu am putut sa vedem nimic, nici un peisaj nici o priveliste frumoasa, nimic. Vina o purtam caci inca de cand am plecat se intrevedea o vreme nu prea frumoasa iar cand am ajuns in Sinaia un nor pacatos trona deasupra Bucegilor. Ne-am fi putut schimba planurile si sa fugim rapid spre Crai sau spre alt traseu dar cu speranta in inima am zis sa facem traseul planificat. Brigada avea 4 membri de data aceasta, Bogdan, Cristi, Cosmin si Damian si ne-am zis ca nu prea are rost sa renuntam la ce ne-am propus.

Un lucru a fost fain totusi, racoarea placuta de care o sa ne amintim cu drag o perioada mai ales la ce temperaturi incendiare ne asteapta in Bucuresti….

Plecarea s-a facut din saua Dichiu exact din parcarea cabanei cu acelasi nume. Cand am plecat norul se ridicase putin si nici de burnitat nu burnita, era aproape perfect. Ne-am echipat rapid si am luat-o pe bicle, pe asfalt, spre Piatra Arsa. Drumul asta asfaltat , trans-bucegi care nu tranziteaza nimic, exact in inima parcului natural, nu o sa il intelegem niciodata. O mizerie ce nu ar trebui sa existe… dar hai…

Asfaltul s-a dus repede si am ajuns pe drumul pietruit ce duce de la Piatra Arsa la Babele. Deja ceata s-a lasat, sau mai bine zis noi am intrat cu capul in nori si apa se lasa neplacut pe hainele noastre. Aici ne-am dat seama ca ne-am sincronizat tura cu concursul On top of the world care avea finishul la punctul Omu. Ne dam in laturi sa facem loc concurentilor si ne tinem usor in urma lor. La un moment dat, din cauza cetii o apucam gresit spre Costila. Dupa 15 minute ne dam seama ca am apucat-o gresit si ne intoarcem dar pe drum vedem cativa concurenti care ii dadeau tare spre Costila… nimic neobisnuit. Revenim in traseu pe o carare mai putin ciclabila si ii dam inainte cu tupeu. Dupa ce trecem de saua Sugarilor , unde drumul se bifurca, traseu de vara si de iarna , dam de unul din organizatori care ne incuraja si ne facea poze. Il dezamagim scurt zicandu-i ca nu suntem concurenti dar poze poate sa ne faca in continuare si il intrebam unde mai exact este finishul sau care este traseul. Dupa ce ne convingem ca traseul concursului nu avea nici o treaba cu releul de la Costila ii explicam ca are cativa rataciti. Nu e de mirare cu ceata nabadaioasa … dar si traseul era marcat razlatic cu panglici albe… v-ati prins, ceata densa si panglici albe :)))) … cum naiba sa nu te ratacesti…

Dupa o mica discutie si impotriva indicatiilor individului ii dam inainte pe drumul de vara unde avem parte de cel mai fain singletrack de pana acum care ne-a cam facut ziua. Pe aici ne intalnim si cu cativa concurenti care deja erau pe coborare asa ca le facem loc. Odata terminata si portiunea asta incepe lupta cu ultima panta pana la vf Omu care a fost facuta partial pe langa bicla partial pe bicla. Ultima bucata pana la cabana o facem in sa si in aplauzele spectatorilor :D… desi eram fara numar, fara numar, fara numar de concurs :))).

La cabana Omu aglomeratie mare din cauza concursului atat afara cat si inauntru asa ca stam putin sa ne uscam putin si ne dregem cu o ciorba de legume, un ceai si ceapa carata de Damian. Dupa o jumatate de ora de stat ne hotaram sa ii dam inainte. Daca pana la Omu am urmat dunga galbena de la Omu spre saua Batrana si mai departe trebuie urmata dunga rosie. Dupa ce facem cateva coborari pe pietre si incepem sa intram pe traseul ce merge pe muchia Bucegilor ne dam seama ca Damian a ramas putin mai in urma asa ca il asteptam. Cand soseste, ghinion, si-a luxat o glezna care avea si ceva pb anterioare. Fortata cam mult acum ii pune mari probleme si dupa ce discutam putin posibilitatile ne hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit. Desi facusem aproape jumatate din traseu, acum urma o portiune cu multe urcari/coborari si multe pietre + coborarea pana la Padina si sigur nu ar fi fost decizia cea mai inteleapta sa continuam, si bine am facut caci pe intoarcere burnita s-a transformat in ploaie si pana la Babele ne-a tot picurat. Fain a fost ca am reusit sa facem de 2 ori in aceasi zi acea portiune singletrack pe traseul de vara de langa saua Sugarilor :D… belea!

Ii dam inainte cu tupeu si ne bucuram de coborarea pana la Babele care este absolut geneiala avand o multime de variante pe unde sa ne dam. De la Babele drum pe pietre si apoi asfalt pana la masina, nimic de povestit, doar ceata :D.

Per total tura a fost super faina si va lasam mai jos cu poze si filmulete de pe traseu. La acest link gasiti tura initiala iar la acesta trackul nostru.

Enjoy!

 

Teaser pentru articolul urmator. Enjoy!

Este a 2-a oara cand ajungem pe cararea asta si este cel putin fantastica. Pacat ca vremea nu a tinut cu noi dar si cu toata ceata si ploaia parca i se adauga un farmec.

Acesta este un teaser pentru articolul urmator. Enjoy!

Bike Padina Fest sau Padina Bike Fest

1 Reply

Daca data trecuta am facut bike-hike acum am dat un bike Padina fest de toata frumusete sau mai exact am fost cu bicla la Padina Fest :))). De ales aveam intre o  tura in Bucegi cu ocazia festivalului sau o tura in Ciucas. Am ales Bucegiul si am lasat Ciucasul pentru alta data. Nu pot spune ca ne-a parut bine. De ce, pentru ca dupa cateva experiente neplacute cu cabinele din Busteni si Sinaia am reusit foarte tarziu sa ajungem la o cota 1400 si sa incepem cu adevarat tura. De ce? pentru ca cabina din Busteni este blocata daca ajungi dupa ora 07:30-8 (la 8:40 era coada de 30m la cabina) iar in Sinaia totul era blocat din cauza unei etape de raliu sau ceva de genul. Dupa ce am gasit un loc de parcare la mama naibi aproape la iesirea din Sinaia incepem drumul pe bicle, o luam spre Peles si apoi incercam sa dam in drumul de conta 1400. Nu dupa mult timp suntem intorsi din drum din cauza raliului si ni se indica un drum prin padure care ar duce la gondola cumva. Dupa ce orbecaim putin, ne intoarcem din drum, gasim cararea, asa zisul drum al regelui ce duce atat la Poiana Tapului cat si in Poiana Stanii (stana regala) si de aici reusim sa ajungem la gondola. De aici urcam rapid la 1400 si recuperam din timpul pierdut. Intre timp ne hotaram sa ii dam pe bicle pana la cota 2000.

Panta este sustinuta si ne chinuim sa ramanem cat mai mult in sa. Totusi, a trebuit sa capitulam pe ultimele pante deoarece erau parca prea abrupte si prea putin aderente ca sa aibe vreun rost sa ne omoram cu ele. Impingem usor biclele pana la cota 2000 si ne hotaram sa urmam traseul dunga rosie ce pleaca din Valea Dorului pana la Padina trecand peste Dichiu.

Initial vroiam sa plecam din Busteni si sa facem Omu, saua Batrana, saua Strunga si apoi sa coboram la Padina dar am lasat ruta asta pentru alta data din cauza impedimentelor mentionate mai sus.

Coboram repede la cabana din valea Soarelui doar sa constatam ca nu au nimic de vanzare asa ca nu stam mult si mergem mai departe. Drumul pe aici pare plictisitor si parca regretam ca nu am reusit sa mergem pe drumul initial propus. Avem deaface cu un platou intins, multa pajiste alpina, o stana si nici un pic de umbra :(.

Cand trecem totusi de Dichiu incepe padurea si parca umbra si coborarea ne ridica moralul. Marcajul nu se schimba si ne duce pana la Padina. Pe aici coborarea este mai tehnica si plina de bolovani si radacini de aici si grija cu care am coborat prin unele portiuni. Sunt cateva portiuni totusi la care nu ne-am incumetat sa le trecem pe bicicleta…. bolovani prea mari si prea abrupti.

Totusi, per total coborarea ne-a placut si parca a meritat tot drumul plictisitor. Dupa nu mult timp ajungem la Padina si ne croim drum printre corturi ca sa ajungem sa ne procuram o bere, poate doua si niste cartofi prajiti :P.

Stam si ascultam muzica intrerupta ce se mai auzea din cand in cand si ne bem linistiti berea si parca reusim sa ne si odihnim putin pe iarba… un mod placut de a-ti petrece sambata :).

Dupa ce ne simtim destul de odihniti plecam spre Sinaia dar pe drumul pe langa lacul Bolboci. Odata ajunsi la prima bifurcatie o luam la dreapta, practic tinem drumul drept deoarece cel asfaltat si foarte circulat o ia in stanga asa ca preferam alternativa mai putin poluata si galagioasa prin Cheile Tatarului. Drumul pe langa lac este frumos si linistitor. Odata ajunsi in coada cealalta a lacului trecem de baraj si dupa inca 2-3 curbe ajungem la asfalt si incepe drumul plictisitor pana in Saua Dichiului. De aici numai coborare pana in Sinaia iar la sfarsit… pana pe asfalt in oras :))) asa ca ii dam pe langa bicle pana la masina.

Tura a fost frumoasa dar parca ar fi fost si mai si daca o faceam asa cum am gandit-o initial. Asta inseamna ca trebuie sa revenim prin locurile astea :D.

O harta a traseului o gasiti la acest link iar mai jos va lasam cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!

La cabana Cuca cu bicicleta. Tura cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung

2 Replies

Cred ca una din cele mai faine ture, desi destul de grea la acel moment si la care am plecat usor nepregatit a fost tura pana la Cabana Cuca din mutii Iezer, cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung.

De plecat am plecat cu un tren Regiotrans din Gara de nord, vechi dar care avea un vagon doar pentru biciclete unde ne-am facut si veacul. In tren, ce sa vezi, camera bicicletei lui Gabriel bubuie neanuntata lasand un snake bite greu daca nu imposibil de reparat. Belea, pana pe loc nu am mai patit si nici petice care sa acopere problema nu aveam. De asemenea, fiind singurul care avea o bicicleta de trekking cu roti de 28 foarte subtiri, nici camere pentru asa ceva nu am avut. Facem o carpeala ieftina din ce petice am avuta dar era clar ca nu o sa tina. In Pitesti cautam un magazin de biciclete deschis. Pana la urma gasim unul inchis si deranjam proprietarul care si-a lasat numarul de telefon pe usa magazinului. Intre timp bicicleta lui Gabi mai capata o problema cu frana care pierdea ulei. Intr-un tarziu vine si domnul la magazin si se apuca de bicicleta lui Gabi. Dupa ceva timp roata este reparata dar verdictul pentru frana nu este bun, aceasta avand nevoie de mai multe reparatii. Plecam cu ea asa pentru ca deja se facuse ceasul 12 si noi parcursesem doar 2 km si aia in sens invers.

Tura te pacaleste de la inceput prin falsul plat de care incepi sa te prinzi dupa primii km de pedalat atunci atunci cand incepi sa resimti fiecare kilometru in picioare. Pe drum zici ca sunt doar cateva dealuri si ca in rest este plat dar daca verifici elevatia te prinzi ca este un nenorocit de fals plat care iti joaca feste.

Si ce nu ajuta deloc sunt canii ciobanestii de ii au toti localnicii din zonele astea, dar cum ii au… dezlegati, dupa ce ca nu au nici garduri zdravene la case. Practic orice caine care ne vedea hop in strada si hop dupa noi. Eu, cel care scriu aceste randuri, cum am ramas si ultimul, toti cainii ma asteptau deja in strada dupa ce alergasera dupa bunii mei prietenii care au luat-o ceva in fata fara sa se gandeasca la aspectul asta. Si uite asa cred ca am avut 10 intreceri cot la cot pe 2-300 de metrii cu diverse cotarle.

La un moment dat, cand ne-am regrupat, ne-am oprit in fata unei curti unde erau nici mai mult nici mai putin de 6 caini care latrau si abia asteptau sa ne suim pe biciclete. Printre ei, parca la deruta era si un porc, ceva mai inchis la culoare. Daca nu erai atent nici nu il observai. Se misca si el odata cu haita si pot sa jur ca daca ar fi stiu sa latre ar fi latrat si el.

Exceptand neintelegerea avuta cu falsul plat si cu cainii, tura este foarte frumoasa iar drumul din Mioveni spre Campulung prin Valea Stanii, Comuna Vulturesti si Suslanesti este cel putin superb. Satele sunt necirculate si ai destula liniste sa te bucuri de peisaj iar ca si tura de antrenament este perfecta pentru ca dupa primele ore incepi sa resimti fiecare kilomentru in picioare, asa cum cred ca am mai zis :P.

O alta gresala a fost ca, traind cu impresia ca ne ducem la munte unii dintre noi am fost echipati cu cauciucuri de mtb desi 90% din drum este pe asfalt :))). Pe acest traseu, din Pitesti pana in Campulung sunt 70 km cu aproximativ 500m elevatie iar din Campulung pana la cabana Cuca inca aproape 30 de km cu vreo 900 m elevatie.

Odata ajunsi in Campulung ne-am refacut energia, atat cat s-a putut cu prajiturile de la cofetaria Iepurasul, ieftine si bune, cine stie cunoaste :D. Totusi, oboseala era la cote ridicate si asa as fi incheiat tura aici, dar uite ca la indemnele grupului am continuat pana la Cuca unde am ajuns pe intuneric. Totusi, am mai stat ceva la un foc si la un pahar de vin.

Pe drumul pana la Cuca am mai patit o pana si ne-am bagat in vorba cu un copil care avea o bicicleta fara cauciucuri, doar jante, si care mergea mai repede ca noi :))).

Am dormit bine in podul cabanei unde nea Romica a amenajat un frumos dormitor cu muuuulte paturi. A 2-a zi dimineata ne-am trezit cu fortele refacute si hotarati sa ne intoarcepe pe biciclete pana in Pitesti, de data asta pe drumul european mult circulat E574 prin Lazaresti si Livezeni.

Partea proasta a fost ploaia care ne-a insotit cea mai mare parte a drumului ajungand la gara din Pitesti uzi si plini de noroi, dar si cu o multumire intiparite pe chipuri. Per total tura a fost faina si merita incercata dar va sfatuim sa o faceti pe biciclete de sosea si aventual sa ramaneti la cabana Voina unde se termina asfaltul.

Ca si dificultate ar fi medie spre ridicata deoarece am avut aproximativ 100km in prima zi cu 1400 m elevatie. La intoarcere este predominant coborare. Doar vremea sa tina cu voi.

Traseul il gasiti la acest link (google maps) sau la aceste 2 linkuri care prezinta drumul dus si intors impartit in 3 bucati pe bikemap Link 1 (asta e marcat invers de aici si doar 150m elevatie), Link 2 si Link 3.

Lasam aici si cateva poze din tura ca sa aveti cu ce sa asociati cuvintele de mai sus. Enjoy!

Bike-hike prin Crai. O corcitura de tura ce trebuie repetata!

Leave a reply

Uite ca ne-am saturat de atat MTB si nu chiar asa ca am pus la cale o corcitura de tura in care sa combinam putin de MTB cu putin de hiking cat sa le sada bine impreuna. Parerea generala e ca a iesit tare bine si ca trebuie repetata experienta.

In posturile anterioare povesteam ca nu ne mai saturam de Piatra Craiului, alias Crai, si asa si este. Parca mai vad vreo 3-4 ture pe acolo sezonul asta, nu prea multe ca strica. Trebuie totusi sa ne intoarcem ca sa tragem un singletrack de la Curmatura pana la fantana lui Botorog prin padure caci e pacat. Am fi facut asta weekendul asta daca nu ne-am fi uitat castile acasa :(. Altfel, ne-am multumit cu arhibiciclitul drum forestier prin prapastii… bun si asta, mai ales ca ii poti da viteza maxima :D.

Acum, ca sa dam si cateva detalii legate de tura noi aveam in minte sa mergem pe bicle de la Gura Raului pana la cabana Curmatura prin prapastiile Zarnestilor, sa facem o mica pauza la cabana pentru refacerea energiei si apoi sa o luam spre varful Ascutit in creasta. Totusi, stiind ca pana la Ascutit faci intr-un caz fericit 2-2.5 ore am zis sa mai scurtam putin asa ca am ales punctul rosu ce pleaca din dreapta cabanei spre varful Turnu. Traseul este marcat bine numai ca este plin de lanturi. Credeam ca is doar 3, ca asa ne aduceam aminte din zilele mai indepartate de mers pe carari dar uite ca sunt vreo 5-6 lanturi unele chiar lungute. Totusi, le-am dovedit pe toate si ne-am incadrat bine in marcajul de pe traseu de 1.5 h. Dupa ce ne-am prins o mica ploaie in padure de ne-am adapostit sub o surplomba a unei stanci uite ca norul ne-a urmarit pana in creasta doar ca sa ne sperie putin. Nu e prea fain sa te prind ploaia in creasta prin Crai cu toate pietrele alea calcaroase si cu toata expunerea aia… cine stie cunoaste. Totusi, parca norul ala a fost tinut departe din calea noastra de cineva ca de plouat, ploua si peste Bucegi si peste Fagarasi :))).

Am mers 0.5 ore pe creasta ca sa dam in Saua Padinei Inchise si in traseul dunga albastra ce se lasa din creasta inapoi la cabana Curmatura. Deja genunchii se resimteau putin obositi dupa combinatia de bicla si drumetie si dupa urcusul sustinut pana la Turnu.

Odata ajunsi la cabana ne-am delectat rapid cu ciorba si cu bere, care am putut, si i-am dat tare la vale ca sa fentam acel nor ce ne-a tot urmarit jumatate de zi. Am ajuns rapid, intregi si uscati la masini, mai putin Eugen care si-a slefuit putin cotul si piciorul la o tranta ce a reusit sa o dea incercand sa evite o balega?! cum mai sa incerci sa eviti in ultima secunda o balega cand oricum esti murdar, transpirat, plin de noroi si iti trebuie clar un dus, si sa mai dai si o tranta din cauza asta :))). Doar el stie… oricum, a iesit pe filmare si urmeaza sa revenim cu dovada :D.

Va lasam cu trackul turei pe care il gasiti la acest LINK, si cu pozele de mai jos. Tura ca si dificultate ar fi medie spre ridicata vorbind de 22.5 km cu 1225 m elevatie. Enjoy!

Povestim de ce ne aducem aminte :P. Tura bicla de prin Brasov pana in Valea Doftanei si apoi Bucuresti via Campina

Leave a reply

Daca ture nu am dat de peste o saptamana uite ca povestim si noi despre ce ne aducem aminte iar la rand a venit o tura faina facuta anul trecut cu plecare din Brasov si finish in Bucuresti via Sacale, Traisteni, Valea Doftanei si Campina. Tura a fost de 2 zile iar peste noapte am ramas in Traisteni cred, la o pensiune faina si primitoare unde am stat la povesti si la un pahar de vorba pana in toi de noapte.

Drumul este fain iar partea de MTB compenseaza oarecum tot asfaltul parcurs, desi nu l-am mai face inca odata :P. De asemenea nu trebuie sa va simtiti obligati sa mergeti pe bicle pana in Bucuresti :P, putand lafel de usor sa luati un tren fain, frumos din Campina pana in Bucuresti. Nu am mai repeta experienta nicicum. 120km de asfalt cu cauciucuri de mtb nu este cea mai placuta senzatie, garantat!

Acum, legat de traseu, cum povesteam, el pleaca din Brasov, de la gara. Pana aici va descurcati cum puteti. Acum trenuri avem de unde alege si cred ca stau si mai bine la capitolul “loc pentru bicicleta mea”. Noi nu am nimerit asa ceva, asa ca am stat ca sardinele pe culoar cu bicicletele lipite de noi dupa cum se observa si din imagini. Nici nasul nu a fost prea ingaduitor si dupa ce ca nu aveam loc pentru biciclete ne-a si taxat ca si cand am fi avut.
_DSC6934-2Odata ajunsi in Brasov, dupa cafeluta de rigoare si o mica plangere din partea unuia dintre noi la CFR, imi scapa acum motivul exact, ne pornim la drum in directia Sacele. Trecem usor de Sacele si de o gloata de cetateni de etnie roma care numai prietenosi nu au fost (nu o sa ii inteleg niciodata, desi nu toti sunt asa) si ne apropiem in urcare de lacul Sacele pe care il avem in partea stanga pe directia noastra de mers. Cand lacul se termina, exact la coada lui de unde se lasa raul Doftana, in dreptul pensiunii Gentiana se va lasa un drum neasfaltat la dreapta (mai mult inainte defapt pentru ca drumul principal face o curba la stanga). Drumul este exact inaintea a 2 serpentine ce se lasa la vale si esti indemnat sa le cobori. Noi asa am facut dar ne-am trezit la timp ca am apucat-o gresit si am facut cale intoarsa. Am urcat laloc cele 2 serpentine si am facut acum stanga pe sensul invenrs si am intrat pe drumul nepavat care se va strica usor, usor in decursul a cativa km. Drumul o tine pe la Complexul turistic Fortul Doftanei si pe la manastirea Bradet, manastire marcata dealungul drumului si la care puteti face un mic popas pentru apa si altele.

De aici continuati drumul care urca usor si care mai si serpuieste putin. El urca in padure la putin peste 1000m altitudine. La un moment dat se trece pe sub niste stalpi de inalta tensiune iar de acolo ar trebui sa inceapa si coborarea. Locul e fain pentru popas atat pentru priveliste cat si pentru poiana faina. Daca nu ar fi fost acei stalpi de tensiune probabil ca ar fi fost perfect.

De aici drumul se lasa la vale si trece prin dreptul unor zone de exloatare forestiera. Noroiul devine din ce in ce mai mare si trebuie sa aveti putina grija la cainii ce s-ar putea sa va iasa in cale. Nu stim exact daca mai sunt acolo acei taietori de lemne dar acum peste 1 an erau. Cum povesteam o sa dati de noroi mai ales daca a plouat in ultimele zile asa ca sa fiti pregatiti :D.

Nu mult dupa acest punct o sa ajungeti la limita dintre judetele Brasov si Prahova si imediat la locatia numita Podurile Vaii Negre unde o sa dati de Pastravaria Doftana. De aici nu mai aveti mult pana in Traisteni respectiv Valea Doftanei. Nu va relaxati totusi si fiti atenti la cainii ciobanesti ce s-ar putea sa iasa din curtile oamenilor, noi era sa o patim la un moment de relaxare :))). Noi in Traisteni ne-am oprit la o bere de recuperare apoi ne-am cautat cazare si am fost sa mancam o Scorbura Veveritei, serios, asa se numeste, la Cabana Veverita (mancare buna, recomandam!). Distractia a mai continuat la cazare si la somn ne-am bagat dupa miezul noptii.

_DSC7045-2

A 2-a zi lafel de senin ca in prima si deja in minte se isca gandul sa ii dam pe bicle pana in Bucuresti. Am zis ca vedem cum ne simtim cand ajungem in Campina si ne hotaram atunci. Cu gandul asta ne suim pe bicle si ii dam la vale. Pana in Campina este predominant vale exceptand ultimul deal dinainte de oras care te face sa transpiri putin. Atentie, din traisteni se lasa 2 drumuri la dreapta care te scot in Muntii Baiului si care trebuie sa le faceti neaparat pe bicla, unul dintre ele, dar in sens invers, il gasiti relatat aici. Apoi, din Valea Doftanei se lasa tot la dreapta drumul catre Secaria care te scoate fie in Comarnic fie tot in Muntii Baiului, depinde ce urmaresti sa faci :D.

Odata ajunsi in Campina, ne hotaram totusi sa mergem pe bicle pana in Bucuresti. NU va recomandam decat daca sunteti echipati de sosea. Noi nu am urmat DN1 ci DJ101P şi DN1A care din Campina te duce Novacesti, Filipesti si apoi te scote la intrarea in Bucuresti prin localitatea Mogosoaia. Este mai putin circulat decat DN1 si mai ok de facut pe bicla. Dupa o mica oprire de noapte la palatul Mogosoaia am ajuns cu bine in Bucuresti unde am spalat bicicletele si ne-am grabit sa ajungem la casile noastre. Faina tura, cel putin partea dintre Brasov si Campina pe care o recomandam cu placere, iar restul daca ai bicla de sosea cu tine :). Va lasam cu cateva poze de pe traseu si cu o mica harta din care nu se intelege mare lucru a traseului dintre brasov si Traisteni. O harta mai detaliata veti gasi la acest link de pe bikemap: link harta. Enjoy!

Untitled

 

Iara prin Crai. Tura bicicleta prapastii, Pestere, Magura si inapoi la Gura Raului

Leave a reply

Uite o zona de care nu poti sta departe pentru prea mult timp. Daca ultima data am fost prin Holbav, zona invecinata cu Piatra Craiului, Zarnesti, nici weekendul asta nu am putut sta departe asa ca am dat o fuga pana in Crai ca sa refacem unul din cele mai faine trasee de biciclit si nu numai, zicem noi, din zona si cred ca din tara.

Traseul stabilit, pe care il stiam deja si a mai fost relatat odata aici cred, dar am zis sa il facem cu o mica modificare, pleca de la Gura Raului din Zarnesti, urca pe la Fantana lui Botorog prin prapastiile zarnestilor, apoi face stanga si o ia prin Cheile Pisicii pana aproape de Saua Joaca, trecea pe la Table si apoi in poiana Grind. Apoi cobora spre Dambovicioara dar nu dupa mult timp drumul se bifurca si urca spre Pestera. Noi am luat-o la stanga am trecut un podulet mic si am tot urcat. Daca ar fi fost sa o tinem tot inainte pe coborarea spre Dambovicioara traseul s-ar fi lungit cu vreo 20km si ne-am fi pricopsit cu frumoasa urcare pana in Ciocanu si Sirnea pe care zicem sa o lasam pentru zile mai racoroase :D.

Cum povesteam, traseul este foarte frumos, si toata urcarea iti este rasplatita atunci cand termini prapastiile si cheile si ajungi in zona Sirnea – Pestera unde ai o frumoasa priveliste asupra Bucegilor dar si asupa Pietrei Craiului. Cel mai bine, Piatra Craiului cred ca se observa din Magura, este acolo un loc de unde se vede superb, o sa il notam in pozele de mai jos sa va dati seama :D.

Desi traseul ar parea usurel deoarece cred ca, per total vorbim de maxim 27-28 km, sa stiti ca nu este chiar asa pentru ca are cam 1000m diferenta de nivel pozitiva. Daca cumva nu ti-ai exersat urcarile pe bicicleta in ultimul timp, o sa resimti diferenta de nivel destul de bine si chiar vei impinge la bicicleta pe unele dealuri. Este unul destul de zdravan chiar inainte de Magura, dupa ce coborati prin curtea unor oameni, il veti recunoaste. Daca il faceti pe bicla sa stiti ca sunteti campioni :D.

Noi am pornit GPSul putin mai tarziu cand deja eram de 30 de min prin prapastii asa ca am inregistrat doar 24km  cu 1000m diferenta de nivel.

Revenim cu comentariul ca zona este superba atat pentru drumetie cat si pentru biciclit, fie ca va plimbati prin parcul natural, fie ca va plimbati prin sate si apoi coborati in Bran sau Moeciu, fie ca mergeti spre Vulcan, Holbav, Paltin,  locurile astea sunt pur si simplu superbe si merita vazute macar odata!

Va lasam mai jos cu ceva poze zicem noi relevante de pe traseu si cu aceste 2 linkuri, bikemap si movescount, cu hartile traseului, cel initial ales si cel facut de noi. Enjoy!

Tura de biciclit prin Vulcan, Holbav si Paltin

1 Reply

Uite ca nici weekendul asta nu am ascultat de prognozele meteo, ca bine am facut, si am reusit sa dam o tura faina prin Holbav, ca tot ne vovestea lumea ca ar fi fain prin locurile alea. Btw, prognozele meteo sunt o mare tampenie. Daca nu sunt semne clare ca vine un uragan sau ceva de genul asta, ar fi bine sa faceti ceva mai bun cu timpul decat sa il petreceti in casa.

Revenind la tura faina care am reusit sa o facem, aceasta a avut ca principal punct de atins, satul Holbav de care am auzit ca e fain si ca ar trebui vizitat. Punctul de plecare a fost din localitatea Vulcan, dar in tura, avand in vedere ca este un circuit, puteti pleca de oriunde din zona, chiar si din Brasov, Cristian, Zarnesti etc, deoarece traseul nu este unul greu si nici lung deci puteti sa il lungiti voi cu cativa km in plus ca nu strica, asta daca nu va displace asfaltul. Oricum tura este predominat asfalt nu asa cum credeam noi. Ne asteptam la mai multe suprafete nepavate dar n-a fost sa fie. Totusi am reparat putin situatia In Holbav unde am modificat planificarea si am mers pe un drum forestier care pana la urma s-a dovedit a fi alegerea buna.

Cum povesteam, plecarea a fost din Vulcan direct de la primarie unde am lasat si vehiculele motorizate. De aici am tinut drumul principal si prima la stanga. Nu insistam cu detalii de orientare decat acolo unde trebuie pentru ca aveti o harta mai jos.

Drumul o tine spre satul Holbav iar distanta dintre Vulcan si Holbav este destul de mica, citiva kilometri, predominant urcare dar nu o urcare care sa te epuizeze ci mai mult o urcare placuta. Cand am ajuns in Holbav nu am ramas prea impresionati pentru ca satul nu pare la inceput prea deosebit si nici o priveliste cine stie ce nu te intampina. Nu tu belvedere asupra Pietrei Craiului sau asupra caselor rasfirate pe dealuri etc. Tot iti vine sa compari cu privelistea de o ai din satele Magura, Pestera dar nu e chiar asa. Aici in Holbav, dupa primele  case, la indicatorul cu comuna Holbav, ne-am gandit sa nu tinem drumul planificat conform unui traseu gasit pe Bikemap ci sa luam un drum neasfaltat care urca usor lasandu se la dreapta din drumul principal care cobora. Am mers pe drumul asta si am tot intrebat ciobanii daca drumul va cobora la un moment dat inapoi in sat sau in drumul spre Poiana Marului. Dupa 2 raspunsuri afirmative am tot tinut drumul si deja peisajul incepea sa devina din ce in ce mai frumos. La un moment dat drumul are o bifurcatie. Cel principal o ia inainte trecand peste o coama de deal iar drumul de urmat daca vreti sa ajungeti in In localitate Paltin si apoi in Poiana Marului face la stanga. Am mai intrebat pe cineva care se intampla sa treaca cu tractorul pe acolo in momentul ala si am aflat pe unde trebuie sa o luam. Totusi, merita sa urci putin pana in acea coama de deal doar pentru priveliste.

Apoi de acolo te intorci in drumul de Paltin pe o carare ce se lasa in spate prin padure si da in drumul de urmat daca ai fi facut stanga la bifurcatie. De aici urmeaza o panta faina ce te pune la incercare si ajungi la o casa izolata si frumoasa cu un caine, un vitel, un tractor si 3 capite de fan la poarta :). Privelistea este superba si de aici incepe partea cea mai faina. Mai urci putin si apoi mergi pe coama dealului printre cateva case rasfirate, unele deja abandonate. Cum spuneam, privelistea este superba si merita sa faci o pauza pe udneva pe aceste dealuri doar ca sa admiri privelistea.

Din coama dupa ce mai mergi 12-20 min incepe si cobararea care te duce in localitatea Paltin. Coborarea e faina pe drum forestier si cu cateva curbe stranse asa ca trebuie sa ai grija cum le abordezi. Noi ne-am ajutat cum trebuie si cand trebuie de frane si am reusit sa ramanem pe drum :D.

Din Paltin continua drumul neasfaltat printre casele oamenilor dar peisajul e fain si drumul de tara parca te bucura si te face sa speri ca nu vei mai da de asfalt. Totusi, acesta vine curand  odata ce dai de DN73A ce vine din Sinca Noua si te duce in Poiana Marului. Nu este un drum urat dar cand vi de pe un drum neasfaltat si aproape necirculat pe un DN pe care trece totusi o masina doua la cateva minute parca tot nu e bine.

De aici drumul continua pe asfalt pana in Poiana Marului si apoi pana in Zarnestei Partea faina a traseului s-a incheiat. Din Zarnesti tot asfalt pana in Vulcan. Parca am regretat putin ca nu am inceput tura din Zarnesti a.i. portiunea faina sa fie oarecum pozitionata la jumatatea traseului si nu in prima parte doar ca apoi sa ii tot dam pe asfalt si sa regretam drumurile de le-am lasat in urma.

Ca si specificatii drumul este 70 asfaltat si 30 drum de tara sau forestier, daca vorbim de distanta iar daca vorbim de timp sa zicem ca proportia ar fi 50-50 cu pauzele facute prin acele locuri :).

Dificultatea traseului ar fi scazuta cu 47 km si 530 m diferenta de nivel. Va lasam cu cateva poze de prin traseu si harta de la linkul urmator: harta traseu Holbav. Enjoy!

Traseu bicicleta Comana

Leave a reply

Probabil ca una din cele mai comune ture de bicicleta din imprejurimile Bucurestiului este tura pana la Parcul Natural Comana aflat langa localitatea cu acelasi nume, in judetul Giurgiu.

Noi am numi aceasta tura, tura de dupa tura in sensul ca, daca sambata reusesti sa faci o tura mai faina in alte locuri si totusi duminica mai ai chef de biciclit dar nu mai ai destula energie, poti baga o tura pana la Comana, fara nici o graba fiind vorba de aproximativ 85 km aproape plati. Partea cea mai neplacuta a traseului este iesirea din Bucuresti prin Jilava pana la Adunatii Copaceni si intrarea in Bucuresti prin Berceni pe la Aparatorii Patriei, ambele sectiuni fiind foarte aglomerate.

In rest, parcursul traseului dupa Adunatii Copaceni pana in Comana este placut, nu foarte aglomerat. Mare atentie pe partea dreapta pentru ca o sa treceti pe langa ciresi si pruni iar daca va nimeriti in sezon, nu strica sa va umpleti buzunarele.

In Comana recomandam o aprovizionare cu o bere, cel putin, de la magazinul din centru si deschiderea ei in padure fie la unul din foisoare fie la observatorul de langa lac de care dati daca urmati pavelele ce se lasa la dreapta din drumul principal din padure.

Este bine sa ajungeti cat mai devreme la comana deoarece se aglomereaza destul de rapid si devine usor neplacuta zona din 2 motive: 1. gratarele ce sunt facute in padure; 2. masinile ce au voie sa intre in padure contra taxei de 3 lei lucru care ni se pare foarte nelalocul lui.

Pe langa padurea in sine cu traseele ei marcate , de vizitat la Comana ar mai fi:

– Manastirea de la Comana, ctitorita de Vlad Tepes. Manastirea inca se renoveaza, se renoveaza de cativa ani buni :)).  De iesti in comun nu as zice ca iese cu ceva. Totusi, undeva in stanga manastirii o sa dati de o gradina frumoasa in care va puteti gasi linistea cateva clipe;

– Aerodromul Comana ce se afla la intrarea in localitate si unde puteti zbura cu Paramotorul contra unui pret, zicem noi destul de ok. Este o senzatie faina si merita;

– Rezervatia de bujori din localitatea vecina Vlad Tepes. Spre aceasta localitate va recomandam sa va duceti dupa ce faceti un mic traseu prin padure, traseu ce va scoate direct in soseaua ce duce la Vlad Tepes. Din aceasta sosea, la stanga va intoarceti in Comana in centru iar la dreapta ajungeti la rezervatia de bujori. Mai exact la rezervatie ajungi daca urmaresti Soseaua Bujorului ce pleaca din localitate.

Padurea Comana devine si un centru pentru concursuri de MTB si nu numai. Intradevar nu sunt concursuri de calibru, dar sunt, si in lipsa de altceva poti participa cu incredere deoarece iti va placea cu siguranta. Printre ele amintim Dumbrava cu margaritar care se desfasoara in primavara si este organizata de Riders Club si Comana Bike Fest care are loc in toamna si este organizata de Team Expert.

De intors in Bucuresti va recomandam sa nu va itoarceti pe acelasi drum. Daca ati iesti din Bucuresti Prin Jilava, urmati ca din Comana din centru sa o luati la stanga cum ati venit sau la dreapta cum va intoarceti din padure, pe drumul ce va va scoate in Berceni. Drumul mai traverseaza odata padurea, va scoate la o intersectie unde asfaltul se termina si voi trebuie sa faceti stanga si inca de 2 ori stanga la urmatoarele intersectii sau bifurcatii, mergeti 3-4 km pe drum nepavat pana dati iara de asfalt. Apoi, indicatoarele ar trebui sa va duca spre Bucuresti. Drumul acesta este mai putin circulat iar daca va nimeriti pe o zi calduroasa puteti face o baia la Ecluza de la Falastoaca, locul de scaldat pentru localnicii din zona. Mare atentie pe unde intrati in apa deoarece sunt niste constructii neterminate in apa si exista riscul sa va intepati in ceva fieratanii.

In rest, drum intins pana in Bucuresti.

Cam atat am avea de zis despre Comana, noi sigur o sa mai facem ture pana in aceast loc, nu ca nu ne-am saturat de el ci doar ca in lipsa de altceva este o alternativa buna de biciclit.

Harta traseului o gasiti la acest LINK sau in imaginea de mai jos.

harta tura comana

Va lasam cu cateva poze relevante. Enjoy!

Traseu bicicleta Dealu Mare Prahova – Toscana de Romania

1 Reply

In acest weekend am reusit sa mai vizitam odata Toscana de Romania, mai exact podgoriile de la Dealu Mare pozitionate in preajma localitatilor Ceptura, Ungureni, Tohani etc.

Si aceasta zona, ca si zona inrudita a Buzaului este geniala pentru impatimitii de mtb dar si pentru cei de sosea, care cauta diversitate in trasee si nu se feresc de diferente de nivel serioase. De data asta si noi am ales un traseu de sosea pentru a ne pregati de tura ce ne asteapta saptamana viitoare prin Croatia si Slovenia. Am zis ca este traseul perfect de antrenament, multe dealuri si asfalt, pe o zapusala ca de vara.

Participantii la tura am fost: Bogdan, Iulian, Ionut, Bogdan si Adrian.

Plecarea s-a dat de acasa de la Iulian, din Ceptura, un loc frumos ce merita vizitat – DIY CEPTURA.

Aici am ajuns pe la ora 9 si dupa cateva pregatiri rapide si dupa ce am facut un tur al proprietatii si am vazut ce a mai reusit Iulian sa incropeasca la #diyceptura, am reusit sa ne miscam din loc. Tura mai intai a fost creonata de Iulian pe bikemap si avea undeva la 100km si aproape 1500m diferenta de nivel. Noi am reusit sa o scurtam putin pana la sfarsit am facut 87 km cu 1250m diferenta de nivel fentand o ultima panta destul de abrupta. Traseul facut de noi il gasiti la urmatorul link!

Traseul pleaca din Ceptura , trece in Fantanele si apoi Ungureni, apoi o ia spre Gura Vadului dar inainte de a intra in localitate cam cu 2 km trebuie sa faceti stanga spre Valea Scheilor. Pana aici drumul este predominant plat cu vii pe ambele parti mai ceva ca in Toscana.

In Valea Scheilor avem parte de prima urcare zdravana cat sa ne faca sa dam tot din noi pe o urcare sustinuta unde ne tinem eroic in sa. Urcarea se mentine pe toata distanta dintre Valea Scheilor, Boboci si pana in Jugureni. Inainte de Jugureni la umbra unui nuc batran, langa o troita, avem un prim punct de belvedere daca ne deplasam cativa metri la dreapta pe drumul de duce in camp. Merita vazut!

IMAG0530

Daca in acest punct al treseului ramaneti fara apa sau alte provizii ar fi bine sa coborati pana la magazinul din Jugureni, langa primarie pentru ca acolo gasiti singurul magazin din sat. Magazinul este ceva de genul “orice produs la 1 leu”, nu conteaza ca e ciocolata, biscuiti, apa sau suc :). Dupa acesta, pana la urmatorul magazin mai este ceva de mers.

Din Jugureni se urmeaza drumul la stanga spre Marginea Paduri si apoi spre Valea Unghiului. Inainte de localitatea Glod se face stanga si se urmeaza drumul catre Lapos. Aici ar mai fi o mica urcare si apoi se continua drumul, predominant plat sau coborare pana in apropierea localitatii Valea Seaca. Pana in Valea Seaca se urmeaza localitatile Sangeru, Marlogea, Apostolache, Valea Cricovului, Priseaca iar in localitatea Chiojedanca se face stanga.

Din Valea Seaca incepe a 2-a mare urcare a traseului prin localitatile Silistea pana in Podgoria. Daca ati dori sa scurtati traseul, in Chiojedanca ar fi fost momentul deoarece aveti un drum ce va duce in Tarculesti si apoi in Ceptura.

Urcarea pana in Podgoria dar si drumul de dupa este plin de peisaje superbe si puncte de belvedere asa ca incercati sa nu le ratati :).

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

Din Podgoria se coboara in Tataru si apoi in Valea Scheilor de unde daca doriti puteti face iara urcarea pana in Jugureni. Noi asa am facut dar cu 1km inainte de Jugureni am facut dreapta si am urmat drumul de Tohani si apoi Gura Vadului unde am facut iar drepta spre Ceptura. Bilantul zilei a fost de 87 km cu 1250m dif de nivel, nici prea, prea nici foarte, foarte dar perfect pentru o zi de sambata :). Va lasam cu cateva poze faine de pe traseu. Enjoy!

 

Tura bicicleta Toscana – Italia

Leave a reply

Ca tot se apropie vremea unei noi ture prin Europa, revenim cu relatarea turei facute anul trecut in Italia, mai precis in regiunea Toscana, tura ce s-a intins dealungul unei saptamani si ne-a permis sa vedem cu lux de amanunte frumusetea acestei regiuni.

Anul acesta vom face o tura in Coratia si Slovenia, cu plecarea din Dubrovnik (Croatia) si sosirea in Bled (Slovenia), tura ce se va intinde pe parcursul a 2 saptamani si va avea intre 1200 si 1400 km. Vom parcurge tot drumul de coasta al Croatiei, vom ajunge in Slovenia unde vom urca pe continent pana in Lublijana si apoi in Bled. Totusi, aceasta tura o vom detalia intr-un post viitor asa ca hai sa nu mai irosim caracterele si sa povestim tura de anul trecut prin Toscana.

Participantii la tura am fost 5, Iulian, Ionut, Vlad, Gabi si Bogdan, eu , cam maximum pentru o astfel de tura sau mai lunga. Deja de la 5 se pot forma grupuri care sa mearga in ritmuri diferite si automat nu mai vorbim de ceva compact. Ideal ar fi mereu un grup de 2-3 persoane, sau cel putin asta ar fi una din concluziile trase de noi.

Tura din Toscana, asa cum am mentionat a avut 1 saptamana si aproximativ 700-800 km, cu plecare din Milano si sosire tot aici dar dupa ce am fentat o parte din traseu cu trenul, altfel ne era imposibil de terminat totul in timpul avut la dispozitie.

Mai intai hai sa incepem cu costurile:

– Am dat aproximativ 850 RON pe biletul de avion dus intors, bicicleta inclusa la bagaj de cala;

– Am cheltuit aproximativ 250 EUR acolo in mare parte pe mancare, 1 noapte dormita la camping si cateva suveniruri;

– 50 EUR pe bilete de tren, odata din Milano pana in Florenta si apoi din Riomaggiore pana in Milano;

– Inca 500 Ron pe pregatiri si necesar aici incluzand, cauciucuri de asfalt pentru bicicleta, portbagaj, coburi (de proasta calitate) si cateva echipamente conexe (lant de rezerva, vesta reflectorizanta, chei multifunctionale etc). In total, undeva la 500 EUR.

Cam acesta ne-a fost bugetul pe scurt. Intradevar, lista de necesar facuta la vremea respectiva cuprindea foarte multe lucruri, ce le vom detalia intr-un post viitor dar nu are rost sa insiram acum tot bagajul. O sa facem un post dedicat cu necesar bagaj pe tipuri de ture.

Revenind la tura, asa cum v-am spus, noi ne-am propus sa parcurgem toata Toscana intr-o singura saptamana trecand prin toate orasele cheie ale acesteia.

Astfel, am ajuns in Milano in dimineata zilei de …..  mai, undeva spre finalul lunii, aterizand la aeroportul situat la 50 km de oras. In prima zi am mers pe bicicleta de la aeroport pana in Milano si de aici am luat trenul pana in Florenta. Am ajuns seara in Florenta si am cautat un loc de cort undeva la marginea orasului, pe care l-am si gasit intr-un parc. Nu credem ca aveam voie sa campam acolo dar avand in vedere ora tarzie si faptul ca nu stiam exact unde putem campa am zis sa ne oprim acolo si daca ceva este in neregula ne mutam.

Am dormit foarte bine fiind epuizati ora matinala la care ne-am trezit, dupa zborul cu avionul, montatul bicicletelor, mersul pe biciclete cu coburi si bagaje multe, etc. Prima zi nu a fost prea lunga, undeva la 70 km. Neplacerea a fost modul in care ne-au fost transportate bicicletele, faptul ca a trebuit sa le montam si sa le pregatim pentru drum, in fata aeroportului.

De vizitat in Florenta:

– Santa Cruoce – Cea mai fascinanta bazilica a Forentei nu este numai un altar artistic – decorat cu fresce de Giotto si altii -, dar si locul de ingropaciune a 270 dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo, Michelangelo si Machiavelli;

– Piazza del Duomo este centrul religios al Florentei;

– Santa Maria Novella – Este una dintre cele mai importante bazilici ale Florentei;

– Palazzo Pitti – Putine palate au o structura atat de impozanta precum Palazzo Pitti, a carui constructie a fost inceputa de familia Pitti, o dinastie de bancheri, in 1460;

– Piazza della Signoria, a fost considerata centrul civic, fiind a 2-a ca marime din florenta;

– Muzeul San Marco, Baptisteriul, Basilica San Lorenzo etc.

10259179_703041933092258_6665019791797457468_o

A 2-a zi trebuia sa plecam din Florenta si sa ajungem in Arezzo. Spunem ca trebuia deoarece ne-am inecat ca tiganii la mal ajungand pana in apropiere de Arezzo. Portiunea asta, ca si restul turei a fost plina de dealuri si am facut gresala sa facem un popas la o crama de pe drum unde am dat de o romanca. Dupa ce am stat de vorba 2 ore si am “degustat” 3-4 pahare de vin, numai buni de tura nu eram. A trebuit sa tragem tare ca sa ne apropiem de Arezzo. Aici am mai facut o boacana si ne-am abatut de la drum crezand ca o sa scurtam ceva dar pana la urma am reusit sa o lungim zdravan deoarece drumul ales ne cobora foarte mult pana la firul unei ape doar ca sa ne urce la loc. Pe urcare lui Iulian i s-a rupt lantul si aia a fost, am sistat traseul pe ziua aia si ne-am pus corturile. Deja, pe mine, cel care scriu randurile simteam ca ma ia o mica raceala, am simtit-o inca de cand am plecat de acasa dar am zis ca trece repede. Se pare ca nu deoarece dimineata in ziua 3 m-am trezit putin cu gatul imflamat si cu vocea ragusita, urma calvarul :D. Ziua 2 a avut putin peste 80 km nu 100 cat trebuia si o diferenta de nivel maricica tot drumul dintre Florenta si Arezzo fiind plin de dealuri.

De vizitat in Arezzo:

– Fraternita dei Laici, un palat gotic renumit pentru sculpturile de pe usi si luneta (1434), cea de-a doua fiind opera lui Bernardo Rossellino;

– Piazza Grande – Majoritatea celorlalte atractii turistice din Arezzo se afla in sau aproape de Piazza Grande, ciudata piata inclinata a orasului. in capul pantei se inalta Palazzo delle Logge (1573), cu a sa atractiva logie renascentista;

– In nordul pietei Grande se desfasoara Passeggio del Prato, un parc incantator flancat de catedrala si ruinele Castelului Fortezza Medicea, construit in secoiul al XVI-lea de catre familia Medici (Florenta a cucerit Arezzo in 1384);

– Bazilica San Francesco, Scoala din Montrechi.

14150697800_e65d88eec3_k

A 3-a zi am plecat din apropiere de Arezzo si am reusit sa ajungem relativ repede in oras. Orasul este foarte frumos, ca mai toate din aceasta zona, o piata imensa in centru inconjurata de cladiri monumete instorice, multe statui dar un pic cam aglomerat pentru a te plimba cu bicicleta. Italienii sunt foarte relaxati, intre 12 si 14 majoritatea sunt la terase, la cafele sau prin parcuri facand putina miscare. Desi sunt parca mai lenesi ca noi, daca vorbim de conditie fizica par mai fit si nu prea vezi oamenii de varsata a 2-a supraponderali cum se intampla pe la noi. Totusi, sunt lenesi avand in vedere ce pauze isi iau, si faptul ca pe la ora 18 nu prea mai gasesti mare lucru deschis inafara de terase si baruri, mai ales prin orasele acestea turistice.

Dupa ce am vizitat Arezzo ne-am indreptat spre Siena. Mai tot drumul nostru a trebuit sa pacalim autostrazile si sa mergem pe drumuri nationale, judetene, etc. Am reusit sa facem si o bucatica din Eroica, un drum de biciclit foarte cunoscut al acestei zone, ce te plimba printre campuri de culturi, foarte frumos. Tot incercand sa gasim drumurile ciclabile am reusit sa dam de 1 bucata autostrada cand mai aveam cam 40 km pana in Siena. Am tras o fuga de 10 km la trena pe autostrada numai cu 30 km/h timp in care am fost claxonati de cel putin 10 ori sa parasim autostrada. Bine ca nu ne-a oprit politia. Deja la iesirea de pe autostrada era ceasul in jur de 21 si se intuneca rapid. Am mai mers cam 20 km doar ca sa vedem orasul Siena in departare si sa nu ne prindem cum sa ajungem la el. Pe la ora 10:30 am pus cortul pe unul din dealurile din apropierea orasului. Eu unul am sarit de pe bicicleta si am pus sacul de dormit pe mine. Facusem febra si tremuram de frig. Cred ca am bagat 5 ceaiuri in seara aia si n pastile. Urmatoarea zi abia mai vorbeam dar parca ma lasase capul si febra. Ziua 3 a avut putin peste 100 km din cauza ca a trebuit sa recuperam si ce am pierdut cu o zi inainte si diferenta de nivel acceptabila.

De vizitat in Siena:

– Piazza del Duomo – Este dominata de Dom, o cladire pe care doar catedralele din Milano si Orvieto o pot egala in maretie;

– Palazzo Pubblico – se afla in jurul pietei Campo si astazi este sediul primariei;

– Turnul Mangia se afla alaturi de Palazzo Pubblico. A fost construit in perioada 1338 – 1348 si a fost numit astfel in onoarea primului sau clopotar;

– Campo, o piata in forma de scoica folosit secole de-a randul drept centrul civic si social al orasului;

– Muzeul Domului, Biserica din Sant Agostino, Gradina botanica etc.

14314175186_f8394017bc_k

 A 4-a zi strangem corturile si plecam spre Siena. Ne invartim putin pana ne dam seama cum sa fentam intrarea in oras pe autostrada. Ne ratacim chiar incercand sa o luam pe un camp, ne intoarcem, Gabi da o tranta pe o portiune nepavata, Iulian in “doftoreste” cum stie fiind cel mai in masura sa faca asta, continuam si cand ne prindem care e drumul ne oprim la o cafea si 3 ceaiuri cu lamaie… pentru gat.

Intram in Siena si vizitam ce e de vizitat. Daca piata din Arezzo n-i s-a parut mare, uite ca cea din Siena n-i s-a parut imensa si chiar plina de oameni. Foarte impresionanta , cladirile foarte bine renovate si conservate si o atmosfera chiar relaxata desi iti lasa impresia de forfota de la numarul mare de turisti. Aici mancam o felie, doua de pizza si ne continuam drumul. Asta va fi cea mai lunga zi, o urcare continua si sustinuta pana in Volterra si apoi o coborare zdravana cu tunete, fulgere si ploaie pana in Cecina. La iesirea din Siena dam de un magazin Decathlon si ne aprovizionam cu niste energizante. Eu unul aveam nevoie si chiar m-au ajutat in ziua asta plina de dealuri si multi kilometri. Din Siena pana in Volterra drumul este foarte frumos, verde, plin de dealuri si peisaje frumoase… dar numai urcare. Ajungem pe la ora 5-6 in Volterra, ultima portiune fiind un deal foarte nesimtit plin de serpentine unde abia se strecurau masinile pe langa tine. In Volterra ne prinde un pic de ploaie, exact la timp cant sa ne lasam bicicletele si sa ne adapostim care pe unde am putut, unii printr-un bar altii la o benzinarie. Dupa 30 min ploaia se opreste si noi ne regrupam. Vizitam centrul orasului, foarte frumos si acesta, cu multe stradute inguse cu cladiri bine conservate si cu un amfiteatru roman de toata splendoarea. Din Volterra pana in Cecina ai parte de o coborare zdravana si vreo 10  – 15 km de plat la sfarsit. Peisajul a fost genial prinzand un asfintit exact peste linia orizontului. Pe final, exact pe portiunea de plat ne-a prins si ploaia, sau cel putin pe mine caci am ramas mai in urma la facut poze. Ajungem pe la 10 in Cecina si ne apucam sa cautam camping. Pana la urma, cu ajutorul unui localnic gasim si campingul mult dorit, care arata foarte bine si avea niste dusuri generoase cu apa fierbinte de care am profitat la maxim in acea seara. Am dormit foarte bine si ne-am trezit plini de energie. Mie intre timp a inceput sa imi treaca putin inflamatia din gat si nu mai vorbeam ca Vader :D. Ionut si Iulian nu au rezistat si s-au dus in acea seara sa vada marea. Noi restul am lasat treaba asta pe ziua urmatoare. Bilantul zilei, 120 km jumatate numai urcare.

De vizitat in Volterra:

– Teatrul Roman, Piazza del Priori, Palazzo Incontri, Palazzo Pretorio, Arcada Etrusca – Porta all Arco, Fortezza Medicea etc.

14337308855_61c815d597_k

A 5-a zi ne-am trezit, ne-am luat micul dejun in camping si apoi am plecat sa vedem marea, cu bagaje cu tot.

Am parcurs o portiune faina prin padurea din apropierea plajei pana sa intram iara in oras si apoi am mers pe drumul de coasta pana in Livorno de unde am inceput sa urcam spre Pisa. Pe aici nu prea ai ce vizita fiind mai mult orase port si mai putin orase istorice. In Pisa am mers si noi sa vedem celebrul turn de care se “sprijina” toata lumea. Foarte amuzante pozle de au iesit :))).

Desi ne planificam sa dormim pe langa Pisa, forfota si traficul orasului ne-a determinat sa ne continuam drumul spre Lucca, un oras foarte frumos la poalele Alpilor Apuani, unde am dormit foarte bine pe o pajiste care s-a dovedit a 2-a zi ca era curtea unui om. In noaptea aceea am vazut foarte multi licurici, cum nu am mai vazut din copilarie, si ne-a placut foarte mult :). La final de zi am vazut ca am parcurs cam 100 km predominant plat si cu urcare din Pisa spre Lucca.

De vizitat in Cecina, Livorno, Pisa, Lucca: Turnul inclinat din Pisa, Campo dei Miracoli – Pisa, Biserica San Jacolo d’Acquaviva – Livorno, Piazza del Mercato – Lucca etc.

14357503413_7939e4b53d_k

 A 6-a zi am plecat din Lucca spre Barga, pe malul raului Serchio. La Barga am dat de cea mai abrupta panta a traseului si ne-am ambitionat sa o urcam integral pe bicicleta. Avea un unghi destul de mare si coburile pline nu ne ajutau deloc. A meritat totusi deoarece orasul ofera o priveliste superba asupra Alpilor Apuani si a intregii vai. Din Barga am continuat drumul spre La Spezia si am campat in cel mai inalt punct al turei, undeva la peste 1000m altitudine in apropierea localitatii Varliano unde aveam de asemenea o priveliste de neuitat asupra muntilor. Bilantul zilei a fost de aproximativ 70 km dar in mare parte numai urcare.

De vizitat ar fi orasul Barga si Ponte del Diavolo din Borgo a Mozzano. Despre acesta din urma,  Legenda “infernală” spune că a fost odată, tare demult, un meşter priceput care primi poruncă să construiască un pod,  dar ce meşterul lucra ziua, noaptea dispărea. Lunile treceau, iar construcţia nu avansa. Într-o noapte meşterului îi apăru Diavolul, care îi propuse să-i dea o mână de ajutor, pretinzând în schimb dreptul de lua primul suflet care va păşi apoi pe pod. Meşterul acceptă târgul şi ca prin miracol podul fu ridicat chiar în acea noapte. Meşterul reuşi însă să-l înşele pe diavol făcând în aşa fel încât primul care păşi pe pod să fie un porc. Diavolul, furios că a fost tras pe sfoară, luă porcul şi se aruncă în apele raului dar înainte de a dispărea făcu că podul să ia forma ciudata pe care o poarta si astazi. (sursa: http://lumeamare.ro/)

14336552884_9ad77e1caa_k

A 7-a zi am pelcat spre La Spezia si ne-am bucurat de o coborare de toata frumusetea care a compensat pe deplin urcarea din ziua precedenta. La spezia este un oras mare, port, in care inafara de ambarcatiunile spectaculoase nu prea ai ce sa vezi asa ca si noi am plecat repede spre Cinque Terre, destinatia finala a calatoriei. Din La Spezia pana in Cinque Terre e ceva de urcat si la sfarsit te asteapta un luuuung tunel unde risti sa te traga zdravan curentul venind transpirat de pe urcare :P.

Totusi, destinatia merita tot efortul. Vorbim de cinci foste sate pescaresti care si-au pastrat autenticitate transformandu-se in sate turistice dar cu o pozitionare incredibila. Locatia beneficiaza de o faleza foarte inalta, la 4-500 m altitudine iar satele sunt pozitionate foarte aproape de mare pe un relief foarte stancos, doar vreo 2 dintre ele avand si acces la plaja. Ele sunt legate fie prin drumul de pe faleza inalta fie de calea ferata ce face legatura si cu Genova. In sate nu se ajunge cu masina si aceasta trebuie lasata aproape de faleza in parcari amenajate. Fiind acolo cu bicicletele, va marturisim, este un chin sa urci cu ele din sate inapoi in faleze, desi am facut acest lucru de 2 ori. In rest ne-am invatat minte si am mers cu trenul, desi ne-am pacalit de 2 ori deoarece trenurile nu opresc toate in fiecare sat :(.

De campat am campat in unul din sate, imi scapa numele acum, unde am dat de un grup de tineri foarte binevoitori dar si foarte trotilati care ne-au spus ca au ei un loc de cort si ne-au condus fain frumos printr-un tunel abandonat doar ca sa iesim pe un coclau unde ei isi amenajasera o gradina si un acoperis cu cateva paturi si unde o petrecere era in derulare. Ne-am retras rapid in gradina, noi si un cuplu din Israel si am mai stat ceva de vorba inainte sa ne ia somnul. Dimineata, ca prin farmec, locul era pustiu si tot grupul de petrecareti disparuse. Ne-am simtit putin ca in filmul Plaja, daca il stiti :D. Bilantul zilei anterioare ar fi de 70 km , jumatate coborare jumatate urcare.

De vizitat in Cinque Terre, cele cinci sate si anume: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore.

14336554654_20a2267dcb_k

In ultima zi am mai vizitat un sat si am luat trenul catre Milano via Genova. In Milano nu s-au mai intamplat prea multe, am fost pana in centru si la Catedrala Santa Maria Nascente (Domul din Milano) unde forfota de turisti era la cote maxime. Am mancat un kebab la un fastfood turcesc unde am fost intampinati cu clasicul “Ooooo Romaniaaaaa, Hagiiiii!!!!!” si apoi ne-am cautat drumul spre aeroport ca sa mai scurtam din drumul de a 2-a zi. A fost fain si contrastul din Milano, capitala modei, unde noi am ajuns transpirati, murdari si obositi, iar eu chiar aveam pantalonii rupti intre picioare si toata lumea era imbracata foarte dichisit. Unde mai pui ca prin tot orasul erau niste machete mari sub forma unor masini de cusut :)))).

Am pedalat ceva si in seara aceea pana aproape de aeroport ca a 2-a zi dimineata sa ne incadram in termen. De campat am campat pe camp la 10-20 km de aeroport. A 2-a zi desi ne-am facut calculul si nu ar fi trebuit sa fim in intarziere, tot am tras ca sa fim gata la aeroport si cu bicicletele desfacute si impachetate. La pranz eram deja in avion in drum spre casa, sarbatorind tura cu un rand de beri, cheltuind maruntul ramas :D. Am mai avut o surpriza la sosire cand am constata ca una din biciclete avea axul si furca strambe de la transport. Se pare ce italienii, dupa ce ca sunt lenesi nici prea grijulii nu putem afirma ca sunt…. Ne-am asamblat/reparat biclele in aeroport si i-am dat tare spre casa. Bilantul total ar fi, sau cel putin ce imi arata mie ciclocomputerul, 780km. Din calcule nu ar reiesi atat dar cand am notat distantele nu am tinut cont si de faptul ca prin orase ne-am invartit tot cu bicicletele ci am calculat distante din punctul a in punctul b unde am pus iara cortul. O super tura ce ne-a permis sa vedem una din cele mai frumoase parti ale Italiei cu lux de amanunte. Acest aspect este cel mai fain la mersul pe bicicleta, faptul ca te poti concentra, ca ai timp sa gandesti sa privesti sa analizezi si sa te bucuri de ce te inconjoara.

Cum mentionam la inceputul articolului, in curand plecam iara intr-o tura, de data aceasta de 2 saptamani in alte 2 tari frumoase ale acestui continent. Reveneim cum muuuulte detalii la intoarcere! Va lasam cu o galerie foto a traseului. Enjoy!

 

Traseu bicicleta Buzioru – Gavanele – Bratilesti

1 Reply

Weekendul ce tocmai a trecut nu am putut sta departe de biciclete dar si de dealurile din Buzau asa ca am ales iarasi un traseu in aceasta zona. De data asta am vrut sa ajungem iara in Bratilesti dar pe alta cale, prin tara Luanei. Traseul l-am gasit pe bikemap, cam 56 km si 1400m diferenta de nivel (link traseu bikemap) dar am reusit sa il scurtam, neintentionat din cauza ca am ratacit drumul corect. Nu regretam ca ne-am abatut de la traseul planificat deoarece am tras o boschetareala zdravana prin mijlocul padurii si am reusit in cele din urma sa iesim exact unde ne doream, in Bratilesti. Am ratat totusi tara Luanei asa ca trebuie sa ne intoarce pentru a reface corect traseul :D.

Traseul planificat pleca din comuna Buzioru, Buzau si se urmareste la mijlocul localitatii indicatorul de Fisici ce face la stanga dupa al 2 lea pod din localitate… parca era al 2-lea.

De aici incepe o urcare zdravana si o tine asa o buna bucata din drum. Se trece prin localitatile Fisici, Gavanele si apoi spre Nucu. Dupa localitatea Nucu ar trebui sa inceapa una din partile faine ale traseului, numita si tara Luanei. Noi am reusit sa o ratam deoarece dupa Gavanele, drumul are o bifurcatie si noi am tinut dreapta deoarece pare drumul firesc. Aici este bine sa consultati harta deoarece drumul principal ar fi cel care se abate la stanga. Drumul urmat de noi incepe sa coboare pe un drum forestier si se afunda in padure. Dupa ceva coborare cu noroaie nu ne-a mai venit sa ne intoarcem si ne-am hotarat sa parcurgem drumul forestier deoarece ne scotea direct in Bratilesti. Am reusit repede sa il pierdem si pe acesta si am tras o boschetareala zdravana pana l-am regasit. Aceasta portiune intre Gavanele si Bratilesti pe drum forestier nu este complet ciclabila, cam 30% fiind mai mult de pushbike. Recomandam sa aveti asupra voastra o harta offline in genul aplicatiei offline maps de pe android market deoarece va ajuta sa apreciati distanta, terenul si va arata si acest gen de carari.

Nu am regretat ca am incurcat traseul deoarece am parcurs o portiune foarte frumoasa a padurii. Daca am fi avut un cort la noi nu am fi ezitat prea mult sa il instalam pe undeva :).

Drumul forestier asa cum am spus te scoate direct in Bratilesti, in mijlocul satului. De aici pentru a ne intoarce in Buzioru am facut dreapta spre Ivanetu si am urmarit coborare prin satele Braesti si Valea Fantanei si apoi Buzioru unde circuitul s-a inchis.

Traseul scurtat a avut cam 36 km si 1000m diferenta de nivel pozitiva. Scurt si condensat. O detaliere a hartii o regasiti pe suunto movescount aici.

Ca si dificultate ar fi medie din cauza diferentei de nivel maricica in doar 36 km si a faptului ca parcurgi si o bucatica de padure usor neciclabila. Recomandam traseul pentru naturaletea lui. Mai jos aveti cateva poze de pe traseu. Enjoy!

 

Traseu bicicleta Bisoca – Buzau

Leave a reply

Revenim cu un traseu de bicicleta super fain ce trece prin comuna Bisoca, judetul Buzau. Ramanem la concluzia ca in judetul Buzau sunt cele mai faine trasee de mtb. Multe, intortocheate, cu multe dealuri si multe locuri pitoresti, cu sate izolate si peisaje aproape neatinse, desi am tot auzit drujbele si prin aceste locuri :(.

De data asta traseul l-am cules de pe bikemap si il gasiti la acest link. El ar fi avut cam 57 km si 1500m diferenta pozitiva de nivel dar dupa cum o sa vedeti am reusit sa il facem de 67 km si +1900m diferenta de nivel :D. La cum este el definit pe bikemap, incepe din localitatea Valea Larga dar noi am ales sa plecam din Sarulesti deoarece este mai aprope de Buzau.

Din Sarulesti tineti drumul principal spre Smeesti si apoi spre Bisoca. Singura intersectie mai cu semn de intrebare este undeva la 2-3 km inainte de Bisoca dar traseul urmeaza drumul principal (tineti dreapta). Bisoca ar fi punctul cel mai inalt al turei, undeva la 900m altitudine. Plecand din Sarulesti, pana in Bisoca va fi predominant urcare, cam 13-14 km dar o urcare placute cu peisaje si panorame superbe. Din Bisoca, de la indicatorul de intrare in comuna se coboara in sat. Aici ne-am luat prima pacaleala unde, o localinica care probabil nu stia care este stanga si care dreapta ne-a spus ca pentru Jitia coboram pe drum si tinem stanga. Ce credeti, era invers :(. Noi cum aveam indicatiile in minte si cum in fata aveam numai coborare, am zis sa ne bucuram de teren dar dupa o coborare foarte abrupta de vreo -300m alt am inceput sa ne intrebam daca este ok si ne-am oprit sa ne uitam pe harta. Mare ne-a fost surprinderea cand am descoperit ca trebuie sa urcam la loc cei aproape +300m diferenta de nivel… si dai la deal sa iasa apele din noi.

Odata reajunsi in Bisoca intrebam alt localinic care ne confirma drumul corect si ii dam inainte spre Sindrila si apoi Jitia. In jitia am facut o pauza si apoi am continuat pe asfalt spre Jitia de jos si Luncile. Aici am avut parte de o alta belea, sau cel putin Vlad a avut, unde, intr-o curba, din cauza unei roti laste care pana la urma s-a dovedit a avea pana si din cauza nisipului de pe carosabil a dat o tranta si a reusit sa isi zdreleasca zdravan genunchiul si cotul drept. A iesit destul de sifonat dupa cum o sa vedeti in imaginile de mai jos, dar bine ca nu s-a lasta si cu alte chesti…

Pana aici drumul a fost predominant macadam cu un asfalt foarte prost si ultima portiune numai offroad. Din Jitia pana in Luncile este asfalt. Traseul marcat pe Bikemap te duce din Jitia de Jos pe o carare printre niste case de romi si pe un teren destul de accidentat care nu este practicabil pe bicicleta. Noi am trecut de aceasta portiune, ne-am dat seama ca am ratat traseul, ne-am intors, am nimerit locul, am trecut printre casele romilor, destul de binevoitori si prietenosi dealtfel, si am continuat prin padure. Aceasta protiune cum am spus nu este practicabila pe bicicleta din cauza terenului accidentat si a pantei foarte abrupte. Ea intra in padure pe o carare de picior si din cate am inteles dupa cam 1, 1.5 km ajunge in punctul cel mai inalt de unde ai putea sa cobori pe bicicleta printre niste livezi catre satul Sarile. Noi am ales, dupa jumatate de panta cei drept sa ne intoarce si sa alegem o alta cale mai ciclabila asa ca am continuat pe asfalt pana in localitatea Podurile unde am facut dreapta din drumul principal si dupa pod stanga si am urmat drumul care urca pana in localitatile Catauti si Seciu. Din podurile incepe iara offroadul pe teren accidentat. Aici am mai cerut indicatii unui grup de localnici trosniti bine, asa ca de sambata seara. Din Seciu cobori foarte putin si apoi urci iara un deal doar ca sa cobori pana in localitatea Valea Salciei. Din Valea Salciei am avut parte de ultima panta de urcat si apoi o ultima coborare pana in Sarulesti unde am lasat masina de dimineata.

Traseul este destul de greu deoarece are foarte putine portiuni plate si multe dealuri de urcat. Exceptand prima urcare din Sarulesti pana in Bisoca de la 300m la 900m alt, urmeaza dealungul traseului alte 5 urcari de cate 200m altitudine si foarte putin plat.

Per total asa cum am mentionat si la inceput vorbim de 67 km cu 1900m diferenta de nivel pozitiva. Ca si dificultate l-am califica la ridicata deoarece are o elevatie mare pe o distanta medie. Oricum si acest traseu merita facut ca si restul traseelor din aceasta zona superba!

O harta a traseului nostru o gasiti la acest link (suunto movescount).

Va lasam sa va delectati cu cateva poze. Enjoy!