Category Archives: 6. Evenimente

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT)

Leave a reply

Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf si Saschiz sau mai bine zis Transilvania bike trails (TBT) = un 1 Mai, mai diferit. Nu ca am fi fost prea des la mare de 1 Mai dar de data asta am inceract o alta zona, unde nu am mai fost decat in treacat si anume Viscri si imprejurimile. De fapt, mai bine zis Crit, unde ne-am cazat, si imprejurimile, o zona traditionala, rustica, saseasca si cu multe de oferit. Pacat ca a trebuit sa se mute unul, pe nume Charles, pe aici ca sa aflam si noi de zona…

Si nu doar ca s-a mutat, ci a si restaurat si a mai si infintat un ONG pe nume MET (Mihai eminescu Trust) si practic a resurscitat zona nu doar din punct de vedere turistic ci si ce deriva din asta. Pacat si bravo lui in acelasi timp.

Zona chiar este faina si are multe de oferit, iar modul in care casele fac turism pe aici ii chiar frumos, ne-a adus aminte putin de Delta Dunarii. Noi am stat la pensiunea Elena din Crit, un loc de nota 10 pe care vi-l recomand cu drag. Masa o luam in locul unde stateau gazdere iar de dormit dormeam la 2 minute departare in sat. Pensiunea este facuta cu bun simt si calitate iar masa servita la gazde este de nota 12. Mancare buna si bautura si mai buna 😉 sa veniti cu incredere aici. Aveti mai jos, printre poze, si cateva cu pensiunea.

Acum, legat de locurile de vizitat, in toate satele aveti ce vedea, cam acelasi lucru, dar merita. Biserici fortificate in fiecare si case traditionale, si, mai nou sunt legate de trasee de bicicileta :D, de la Viscri pana la Sighisoara. Puteti descarca de pe market aplicatia TBT care prezinta pe harta satelit traseele de bicicleta si va si pozitioneaza pe acestea daca aveti GPSul pornit ;).

Noi, in prima zi am fost pe bicicleta din Crit pana in Bunesti, apoi Viscri, apoi Mesendorf si inapoi in Criti, tot pe dealuri. Traseele de bicicleta is faine, mai ales portiunea Viscri –> Mesindorf care este un singletrail pavat cu pietrisi si intretinut pe care pedalezi de placare inclusiv la deal :D. Traseul de mai sus are cam 35 de km cu 500m diferenta de nivel. Eu zic ca ori cine il poate face si asta lejer si de placere. Linkul cu traseul il gasiti aici.

Toata ziua ne-a urmarit ploaia dar pur si simplu nu ne-a pasat. Seara am ajuns in Criti si apoi direct la masa. Gazdele ne-au asteptat cu rachiu, vin si multe bunatati.

A 2-a zi, dupa micul dejun copios ne intoarcem pentru a lua masina si a pleca in vizita pe la satele vecine dinsprea Sighiosasa dar nu inainte de a face pana dobandita la masina din cauza unui cui, cel mai probabil luat pe ultima suta de metri, ieri, cand am sosit. Mentionez pana patita pentru ca vreau sa atrag atentia asupra unui lucru. Care aveti masini Dacia, eventual si Renault dar nu pot confirma sigur, cheia de esfacut prezoanele este greu utilizabila. Aceasta are 20cm toata si daca prezoanele sunt intepenite, desfarecea acestora poate fi o misiunea imposibila. Noroc cu gazda si o teava imprumutata cu care am reusit sa fac o parghie regulamentara cat sa dau drumul la prezoane. Dupa rezolvarea penei plecam in Cloasterf, apoi in Saschiz si la final in Sighisoara. La intoarcere mai dam iara o fuga in Viscri inainte sa ne intoarcem la cazare. Dupa servim iara masa si apoi la somn caci ne asteapta inca o zi de biciclit.

Ultima zi se anunta insorita si ar fi pacat sa o ocupam cu drumul de intoarcere asa ca luam directia Mesendorf pentru a continua singletralul TBT. Din Mesendorf continuam spre deal si spre liziera padurii unde drumul de tara se transforma intr-un forestier. La iesirea din padure dam de singletrailul ce vine din Viscri si il tinem cam 10-15 km pana in dreptul satului Cloasterf unde facem dreapta si coboram pana in sat. De aici asfalt pana in Crit de unde recuperam masina si o taiem spre Bucuresti. Trackul turei il gasiti aici. Si astazi am biciclit tot 35 de km cu 500m diferenta. Cele 2 trasee pot fi unite pentru un super traseu de 70km cu 1000m ;), predominant singletrail de cea mai buna calitate. Am impresia ca daca il faci din directia Cloasterf/Sighisoara spre Visci, ai avea ceva mai multa coborare :), dar trebuie sa revin ca sa verific informatia :P.

Va lasam mai jos pozele de prin zona precum si un filmulet cu portiuni de pe traseul Viscri – Mesendorf – Cloasterf – Crit. Enjoy!

Cabana Barcaciu ReReloaded, skitouring Fagaras

Leave a reply

HAHA, nici nu am postat bine experienta de la Ski de tura la Cabana Barcaciu ca nu am putut sta departe de locul asta prea mult.

Vremea buna si gasca de la Barcaciu ne-au adus iara in muntii Fagaras si nimic nu ne-a putut tine departe ;).

Planul l-am incropit rapid in timpul saptamanii dupa ce Mihai ne-a activat cu cateva poze faine de la cabana si cu prognoza nesperat de faina, pt weekend. Imediat temerarii s-au activat asa ca vineri dupa munca plec acasa sa imi iau bagajul, cu mici obstacole :D, si apoi fuga sa ii culeg pe Alex si Gabi. La cabana ne mai asteptau Mihai cu Ovidiu si alti cativa doritori de adrenalina.

Ajungem… greu, mai ales cu iesirea din Bucuresti, orasul capcana, care ne-a luat peste 1h. Pe la ora 10 si ceva seara eram in Poiana Neamtului si pe la 10:45 cu rucsacii si schiele in spate 😦 gata de urcarea vietii… o placere. Nici nu am ajuns la cabana mai devreme de 1 noatea :))). Totusi, drumul ii faini cand il imparti la mai multi :D. Si racoarea noptii ne-a facut urcarea mai placuta desi ultimele 45 de minute parca au durat o vesnicie :P.

Ajungem la cabana si suntem intampinati de nea Petre care ne astepta cu ceai cald si bere :)) tot ce e nevoie.

Mai stam la un pahar de vorba si peste 1 ora ne bagam la somn… noapte buna.

Dimineata la 7, Mihai da trezire… nu ma misca din pat decat gandul la omleta buna facuta de tanti Mariana si ceaiul la halba, ca altfel, nici ca ma ridicam, aveam si motiv de data asta.

Incepem sa ne echipam, facem cunostinta care cu care nu ne stiam si pe la 9 cred ca ne punem si in miscare. Urcam de-a dreptul printre jgheaburi ca sa mai scurtam putin. In ciuda prognozei favorabile, zapada la primele ore ale diminetii este bocna si ma chinui cu urcarea in zig-zaguri pe zapada inghetata de la fiecare intoarcere ma incordam din tot corpul ca sa nu o iau la vale. Gata, urmatoarea investitie, cutite la schie ca nu mai tine! Ajungem cu greu in paltou si aici incepe negocierea, care ce vrea sa faca pe unde vrea sa se dea. Incepem de incalzire cu o coborare clasica in Puha, apoi urcam pana in creasta, negociem o coborare in Serbota dar o lasam pe alta data si ii dam iara la vale in caldare dar de data asta cu plecare din creasta. Faina coborarea, este prima data pt mine si chiar mi-a placut. Lasam planurile mai marete pentru ziua urmatoare :D. Coboram pana sub pragul glaciar in cararea de Negoiu si apoi o luam iara in sus spre platou ca sa facem o ultima coborare la cabana. Faina zi si faina zapada! Seara stam iara la povesti iar oboseala acumulata ne doboara pe rand, repede. Eu cred ca am cedat primul :D.

A 2-a zi incepe lafel de… matinal. Ma dau jos prin rostogolire din pat si astept sa ma dezmeticesc. Curand se trezeste si Alex si iesim afara sa bem un ceai. Dupa, incepm sa ne echipam, luam micul dejun si la deal cu noi. Aceasi urcare pe zapada inghetata… as da orice pentru niste cutite de schie, Tiberiu, sper ca citesti :))).

Totusi, parca ajungem mai repede in platou si de aici la ultima urcare in creasta unde ne si punem coltarii. Ajung pe varful Scara in urma lui Gabi si tocmai cand ii fac semn sa ma astepte, o si ia la vale. Asta e, echiparea si hai la vale. Am facut o mica coborare, pe partea sudica de Scara dar apoi am urcat iara in creasta si am coborat in Puha unde restul grupului tocmai ce urcau dupa ce au dat o coborare in caldare. Cobor cu Gabi pana in cararea de Negoiu si apoi urcam iara in platou pentru a face o ultima coborare spre cabana. Curand ne-au urmat si restul. Caldura mare isi cam spune cuvantul si abia astept sa ajung la cabana si sa imi deschid o bere rece … the end :P.

Cam ce ati citit mai sus este una din retetele unui weekend reusit. Printre ingrediente se numara vreme buna, gasca faina, un hobby minunat si un loc pe masura care sa le lege pe toate ;).

Incercati si nu veti regreta. Plecam pe la 4 de la cabana si nu dupa mult timp si cu ajutorul lui Mihai ajungem la masini in poiana Neamtului si apoi plecam spre Bucuresti refugiul temporar pana la venirea weekendului. Va lasam mai jos pozele si filmuletele care sa ateste cele de mai sus. Photocredit eu, Mihai and Jean pe numele sau de scena. Pana data viitoare, ride safe! Enjoy!

Ski de tura la Cabana Barcaciu reloaded

1 Reply

Odata cu primavara vine si Ski de tura la Cabana Barcaciu, iar evenimentul asta este precum vinul, parca devine mai fain pe an ce trece. La noi a fost a 2-a editie la care participam dar evenimentul este la a 7 a si deja s-a format un grup omogen in centrul eventului care nu doar participa ci se si implica. Eu unul ma bucur ca l-am descoperit, imi face placere sa particip in fiecare an si sper sa ajung cat mai des la Barcaciu.

Anul asta am avut considerabil mai multa zapada dar si riscul de avalansa a fost mai mare. Am plecat dupa acelasi model, de vineri dimineata doar din dorinta de a prinde si vineri o zi de schi. Tiberiu din pacate nu m-a insotit dar cu siguranta nu va rata editaia de anul viitor :D.

Am ajuns pe la 10 in Poiana Neamtului, Avrig, si pe la 10:30 eram cu rucsacul si schiurile in spinare, pregatiti de urcare, eu si Daniel. Singurul lucru care nu imi place la traseul pana la cabana, este noroiul din prima parte a drumului cauzat de exploatarile forestiere din zona. Traseul pana la cabana este foarte frumos dar doar daca faci abstractie de mocirla de la inceput… Pe la jumatatea traseului deja am dat de destula zapada cat sa ne punem schiele in picioare si sa ii dam mai cu spor la deal asa ca pe la 12:30 eram la cabana si faceam o mica pauza. In 30 de minute am halit ceva rapid, am golit mare parte din bagaj si i-am dat inainte sa il prind pe Mihai Petre si brigada, care au plecat cu vreo 2 ore mai devreme. Mihai Petre schiorul nu dansatorul :))) sau ii poti spune si dansatorul daca se apuca de balet pe schiuri :P.

I-am prins in traseu spre platou, facand un profil de zapada. Si ce profil, cica doar a pus lopata pe el si a luat-o la vale :(… oups!

Urcam pana aproape de platou si ii dam la vale pe marcaj si apoi in drepapta pana in traseul catre cabana Negoiu. O coborare distractiva, mereu o facem de incalzire si chiar imi place segmentul asta, poti sa ii dai viteza, nu este nici un risc si mai ai si cateva movile cu care te poti distra :D. In carere ne punem schiurile in picioare si mai facem o urcare pana in platou si apoi o coborare pana la cabana. Cam asta a fost prima zi, total regulamentara avand in vedere ora la care am ajuns la cabana.

Seara am stat la clasicele povesti, am halit cea mai delicioasa mancare si am stabilit ce facem a 2-a zi. Ne-am primit si pachetul de “concurs” format dintr-un tricou marca Barcaciu si deja traditionalul buff :D.

A 2-a zi vremea s-a schimbat radical. De la ziua insorita de ieri am trecut la ceata si vant care batea cu 60km/h. Super! Urcam pe acerlasi traseu ca in prima zi, facem coborarea de incalzire si apoi o luam iara la deal. Pe o vreme ca asta doar Puha ramane ultima reduta. Ajungem in platou si grupul se sparge in 2. O parte o apucam spre Puha in “adierea” vantului si o parte ramane sa se dea pe traseu. Dupa ce infruntam cu vitejie iuresul reusim sa coboram in caldare unde conditiile erau mult mai bune. Zapada putin cam dubioasa caci dadeai ba de crusta (probabil a si plouat putin cu o seara inainte) ba de zapada viscolita si daca aveai noroc de putin pufulete. Facem caldarea de 2 ori si apoi coboram iara in traseul de Negoiu doar ca sa vedem restul grupului cum incearca sa urce in puha pe muchea opusa, cea din stanga cum te uiti la caldare.

Aici ne mai despartim iara, un grup care o apucam spre cabana cu speranta sa mai faca o ultima coborare pe fata de coboara din platou spre cabana si un grup care se iau dupa ceilalti ce incearca sa urce pe muchie.

Ajungem iara in apropierea cabanei dar nu e rost sa iesim in platou. Ceata mare si viscolul ceva mai starnit. Am inteles ca grupul din spate, i-a mai dat si ultima coborare dar aveau ghidul cu ei :P.

Ajungem repede la cabana pe la ora 15 si ne bagam la uscat cu totul. Seara 2 se termina tot cu stat la povesti ba din ziua ce a trecut ba din alte evenimente. Seara are loc si o tombola, premiul fiind o pereche de piei de foca date de catre Lucian Clinciu, Charpatian Man :D. Mihai A. a fost norocosul castigator ca tot zicea el ca nu urca bine din cauza focilor :D.

Ultima zi nu aduce nici o schimbare in materie de vreme. Se anunta ceva ninsoare mai tarziu dar vantul pe sus bate cam lafe. Alegem ceva mai clasic, o tura spre valea Avrigului. Ne chinuim putin pe carare dar ajungem repede la stana din vale. Stam sa ne halim pachetelul si apoi facem o mica urcare spre unul din culoare si bagam o coborare prin cel mai fain pulver. Ne intoarcem devreme la cabana, mai mancam ceva si ne pregatim de coborare. S-a mai dus o editie dar stim ca cabana nu pleaca nicaieri si muntele nici atat. Sper doar sa mai apuc sa mai fac o tura pana la cabana sa cobor si eu odata de pe Scara, ca de Ciortea nici nu mai zic. Acum am si motiv ca a trecut Mihai pe tricou toate varfurile pe care nu le-am facut :)))).

Facem o ultima coborare pe schie pana la masina lui Mihai lasata la jumatatea drumului. De acolo ne ia el bagajul si noi ii dam in pas alergator pana jos. Plecam spre Bucuresti parca cu parere de rau caci mie unul dupa un astfel de weekend prelungit, nici ca imi mai vine sa ma mai intorc la “dragul” meu Bucuresti. Sigur ma asteapta o zi depresiva de luni :)))).

Va las mai jos materialul foto/video cu care v-am obisnuit. Sper sa va convinga de frumusetea locului si sa ii faceti o vizita cat de curand. Eu unul, daca nu mai ajung anul asta sa cobor pe schie de pe Scara, o sa ajung cu siguranta cu bicicleta. Deja am stabilit cu Alex sa facem o nefacuta :D, abia astept. Pana atunci, enjoy! life!

Oslea Hiride si Scorota Valea

Leave a reply

In ultimul weekend din iarna ce a trecut, am ajuns la Oslea chiar la deja renumitul concurs Hiride si unde mai pui ca am si participat :P. Nu cu prea mari sperate ci mai degraba sa ne dam un reality check, lucru care a si functionat :D. Totusi, eu personal pot spune ca m-am cam indragostit de zona. Arata intr-un mare fel, ca sa il citez pe geograful Bogdan A., un fel de Piatra Craiului mai inierbita.

Oslea face parte din muntii Valcan si de ceva ani este locul in care se tine Oslea Hiride care a ajuns deja la a 6 -a editie. Este foarte faina zona cat si concursul. Nu este un concurs cu pretentii si asa cum a spus unul dintre organizatori, nu este concursul vietii noastre asa ca pe primul loc trebuie sa fie mereu siguranta, te dai in limitele tale si conform cu conditiile oferite de munte.

Entuziasti ca de obicei noi am plecat de vineri dimineata, cu noapte in cap chiar, si dupa 6 ore de condus am ajuns la poalele munteleui pe la ora 11. Ne-am echipat cat de repede am putut si i-am dat la deal pe traseul de la concurs. De data asta am inteles ca traseul s-a schimbat, urcarea fiind mai lunga cu aproape 1 km si pe un forestier usor plictisitor pana cand iesi in golul alpin si vezi frumusete de creasta ce te asteapta. De cand iesi din padure si treci pe langa stana toata creasta ti se dezvaluie si vezi cat are de oferit in materie de ski… wow! Am stiut clar ca locul asta va fi si pe lista de anul viitor.

De la stana incepe o portiune mai plata si apoi urcusul final pana in creasta. Ziua de vineri nu a fost cea mai faina. In mod ciudat zapada era grea ca si cum ar fi batut-o soarele toata ziua dar afara batea un vant puternic. Am inteles ca in ultimele zile a tot batut un aer cald care a schimbat radical conditia zapezii. Ba chiar exact pe valcelul pe care urma sa se tina concursul se vedea scursa o avalansa destul de maricica exact pe vaiuga pana in dreptul finishului.

Ajungem sus in bataia nu chiar blanda a vantului. La un moment dat mai mai sa ne darame si pe partea cealalta nu i chiar asa de domoale panta :))). Apucam sa ne dam de 2 ori dar pe partea mai lina a coborarii caci chiar nu banuiam ca concursul va fi pe vaiuga cu avalansa. Pare ok, putin cam greu de schiat deoarece zapada alterna ba crusta ba zapada grea si tot asa.

Duap 2 urcari si coborari ne intoarcem la masina si direct la cazare, Cabana Liliacu, aaaaaa Cabana Mihai pardon :))). Asa am poreclit cabana dupa ce ne-am trezit seara ca, pe langa colonia de paienjeni mai trebuie sa impartim camerele si cu un liliac :)))).

Seara am tras putin pe la Cheile Butii, pentru a ne ridica kiturile de concurs si a asculta brieful dinainte de concurs, tinut de organizatori.

A 2-a zi la ora 11 eram in zonta de start si asteptam nerabdatori numaratoarea inversa. Incepem la ora 12 sa urcam si dupa scurt timp ficatul protesteaza si avantul ni se taie. Scoatem un timp ceva mai modest pe urcare si odata ajunsi in creasca constatam ca vantul bate mai tare ca cu o zi inainte. Stam cuminti si ne asteptam randul in timp ce emotiile se acumulau. Ne vine timpul si START! start, start dar pe unde?! Acum am inteles cat conteaza alegerea unei linii clare la un concurs de freeride, asta pe langa restul conditiilor de indeplinit. Aici se puncteaza mai intai linia aleasa, fluiditatea cu care o cobori si sariturile si trickurile ce le faci. De cele din urma nici nu se punea problema dar si cu primele 2 am avut disesiuni. Linia a fost cea mai safe si am mai facut si cateva opriri de orientare pe drum :). Overall a fost bine, acm coborat in siguranta si ne asteptam revansa de la anu’ :D.

Mie unul mi-a placut super mult si abia astept sa revin in zona dar si la concurs. Mai pierdem vremea putin prin zona de finish si apoi incepem retragerea. Sincer cred ca si asta trebuia punctata caci retragerea s-a facut pe stilul freeride ciobanesc pe un traseu improvizat pe care am transpirat mai mult ca la urcare….

Ajunsi jos infulecam ceva si ne retragem la cabana si apoi la Cheile Butii pentru premiere si pentru petrecerea de dupa. Dupa ce sorbim cateva beri, e timpul sa ne bagam la somn caci ne asteapta o ultima zi de tura, Valea Scorota.

In ultima zi vremea este mai mult decat superba si plecam de dimineata spre Valea Scorota. Lasam masina pe marginea drumului si ii dam usor prin fromoasele chei. Chiar superb traseul si am avut destula zapada cat sa urcam direct de pe marginea drumului. Ajungem in 2 ore la stana si apoi mai urcam putin pe un valcel ce venea dinspre cabana Buta. Il coboram de 2-3 ori si apoi ne intoarcem la stana pentru a servi pranzul. De la masa de pe prispa stanii stam si admiram Osle, coama dragonului….

Frumoasa si stana, sau mai bine zis eurostana care iarna se dpare ca are regim de refugiu. Chiar arata mai bine decat majoritatea refugiilor pe care le-am intalnit prin alti muntii. Ar merge o excursie de ski aici, caci chiar ai pe unde schia.

Dupa masa ii dam la vale prin padure prin cheile ce le-am urcat. Distractie maxima cu schiurile pe carare, cel putin ultima portiune printre peretii de piatra  chiar a fost spectaculoasa. Nu prindeai nici cea mai mare viteza dar nici nu dadeai prea mult la bete.

Cam asa ne-am petrecut ultimul weekendi din iarna ce a trecut. Va lasam mai jos materialul foto-video. Sa ne revedem cu bine si la anu’, Oslea. Enjoy!

Iezer de primavara

1 Reply

Din seria oameni si melci a iesit Iezerul de primavara, asta in pregatirea turei ce va urma :).

Nu stiam daca mai apucam sa mergem in Iezer. Din punct de vedere al zapezii, nici nu stiu daca sa zic ca este un sezon mai bun sau mai rau. Anul trecut am schiat pana la sfarsitul lui mai, anul asta am dubii. Am tras anul trecut de Sinaia si Bucegi cat s-a putut dar anul cred ca trebuie sa ne orientam spre alte meleaguri…

Totusi, cum am prins ocazia am si fugit in Iezer. La inceput de saptamana pe meteoblue arata 10-15 sau chiar 20 de cm de zapada proaspata. Mai pe joi s-a schimbat si a reiesit prognoza aproape reala, 5-10 cm si vant puternic de 40-50 km. Cu prima au nimerit-o dar cu vantul sincer nu. Am prins un vant usor si mai mult cald, numai bine sa poti urca in tihna la refugiu.

Pretendentii la tura am fost doar eu si cu Bogdan A. cautatorii de pudra, si cu deviza asta am carat schiurile in carca 3 ore de la Voina pana in golul alpin la stana din Iezer pe cruce albastra. Din cauza prognozei de vant am luat-o pe aici caci am zis sa nu ne bata vantul pe toata Vacarea, si bine am facut caci a parut mai scurt si pe la ora 14 eram la refugiu, numai bine sa ne odihnim si sa bagam 2 ture inainte de culcare.

Ne adjudecam locurile in refugiu, desi nimeni nu ne va tine de urat, infulecam ceva rapid si ii dam la deal pe cei 10cm proaspat ninsi si pe o vreme nesperat de buna. Bagam 2 urcari si 2 coborari cat sa ne epuizam destul si sa ne taram usor pana in sacii de dormit. Faina zi si cu o vreme nesperat de buna. Traseul pe cruce albastra nu este chiar atat de rau si de la iesirea din padure am putut pune schiurile in picioare chiar daca am mai mers si pe smocuri de iarba si le-am mai dat jos putin inainte de ultimul traverseu pana la refugiu.

Oricum pe Vacarea am fi facut o vesnicie si nici urcarea pe forestierul innoroit nu mai pare asa atragatoare. Vacarea este pentru coborare si daca o prinzi cu zapada nu cum am prins-o noi te distrezi maxim pe acolo.

Adormim cu burtile pline si sorbind putine tuica gasita in geamul refugiului. Am vruti si noi sa aducem o dusca dar se pare ca la Voina au ramas fara tarie pe gerurile astea :))). Bogdan A. pune niste muzica de cabana si adorm instant inainte de termen. Dimineata ne trezim la timp sa prindem cel mai fain rasarit si incepem sa ne pregatim usor, usor pentru urcarile ce vor urma, nu multe la numar. Prima tura o facem pe un soare superb ce razbea printre 2 plafoane de nori, unul sub noi si unul deasupra. A 2 a tura, vremea inca tine si ma ambitionez sa urc pana pe varful Iezer. La scurt timp se ridica si ceata si se duce si momentul meu de glorie asa ca fac slalom inapoi printre pietre si cobor cu coada intre picioare pe principiul better safe den sorry :D.

Mai facem o ultima coborare pe o ceata densa in speranta ca vom prinde o fereastra cat de mica de senin dar nu a fost asa. Cel mai dubios sa te dai prin ceata, iti pierzi mult din simtul orientarii si nu mai sti unde e sus si unde e jos si te trezesti intorcand schiurile la deal…

Stam la refugiu sa ne strangem bagajul si cand vedem ca ceata nu se ridica ii dam spre crucea Ateneului. Noroc cu Bogdan A. si simtul sau de orientare imbatabil ca daca era dupa mine cred ca urcam iara pe varful Iezer :))).

Odata ajunsi la curce mai urcam putin si apoi urmam forestierul de coboara pe Vacarea. Este cam singurul segment schiabil caci in rest zapada este topita si spulberata. Nu e cea mai faina coborare dar este un antrenament bun. Mai facem o pauza la jumatate sa admiram muntii presati de nori, adica prima poza de mai jos. Trebuia sa fiti acolo sa vedeti densitatea norului care reteaza muntele ca sa intelegeti frumusetea momentului. Mai ales cand sti ca din norul ala tocmai ai coborat :).

Pe ultimii 200 de metrii inainte de stana prindem o super zapada si ii dam cateva viraje, probabil cele mai faine din weekendul ce se incheie. Stam la stana sa mancam ce mai avem prin rucsac si apoi ii dam la vale cu schiurile in carca asa cum am inceput… la ora 5 eram la masina. Super tura si super vreme, chiar si cu ceata prin care ne-am intors. Iezerul ramane una din turele consacrate, atat pe schiuri cat si pe bicla. Pana la anul va lasam dovezile de mai jos pentru a va convinge. Enjoy!

Ski Sureanu

Leave a reply

Ski Sureanu, asta am facut weekendul trecut, si chiar ne-a placut.

Stateam in cumpana daca sa dam o fuga la Voineasa sau la Straja dar pana la urma am zis sa incercam o “statiune” noua, chiar daca am condus cam 6.5h pana acolo. Regrete nu sunt caci zona este absolut superba, seamna putin cu Voineasa dar parca are ceva in plus. Pare a fi un rai al backcountry-ului si chiar are cateva fete unde poti face freeride in toata regula, iar legat de partii, suntmai mult decat ok. Astfel, relatam mai jos aspectele de retinut.

Cazarea: Cazarea, daca vreti sa mergeti la Sureanu, ar fi bine sa o aranjati cu cel putin 2 saptamani inainte. Cele mai apropiate pensiuni sunt in Luncile Prigoanei, localitate aflata la 7-8 km distanta de domeniul schiabil. Am impreisa ca este un hotel ceva mai aproape, sf Petru parca ii zice, dar destul de scump, cel putin pentru gusturile mele.

Daca nu gasiti cazare in Luncile Prigoanei, mai gasiti la Oasa, la 22km distanta de partii. Noi aici am gasit dar doar cu cateva zile inainte, deci a fost mai multe decat ok. Am gasit cazare la cabana Oasa, o pensiune mai mult decat cabana, cu camere faine si mancare buna, deci o recomandam cu incredere. Camera a fost 120 ron pe noapte cu mic dejun inclus, paturi comfortabile, caldura din plin si dush in camera… lux ;). Cazarile la pensiunile din Luncile Prigoanei incep cam de pe la 240 ron pe noapte, asta din cauza ca si distanta pana la partie se injumatateste :P.

Drumul: Drumul daca e sa pleci din Bucuresti, este, lung…. dar frumos. Ultimii 22 km de la barajul Oasa sunt neasfaltati, drum forestier. Totusi, am impresia ca este mai bun iarna decat vara. Noi l-am prins inghetat si inzapezit. S-ar putea ca in conditii de zapada abundenta sau de polei, sa trebuiasca sa va puneti lanturile la roti. Totusi, este perfect ca este neasfaltat caci esti nevoit sa te deplasezi cu o viteza mica care iti permite sa observi frumusetea locului ;).

Partiile: Domeniul schiabil Sureanu are cateva partii, cea mai lunga avand 1.6 km. Are 1 telescaun si 2 teleschiuri sau mai bine zis tragalete asa cum le numesc localnicii :))) sa mor de ras cand am auzit, tragalet :))), adica te trage….

Partiile sunt rosii spre albastre si nu sunt batute chiar bine. Am impresia ca in zona asta chiar nu prea stie lumea cum sa le bata si lasa niste santuri pe partie de iti poti rupe usor fashul daca vi mai adormit pe partie… Una dintre partii este marcata ca si neagra dar asta petru o singura portiune de 5 mentri putin mai abrupta :D. Totusi, intre partii te cam poti da pe oriunde iar daca prinzi si cativa centimetrii de zapada proaspata, poti avea cea mai faina distractie prin afara partiei. Optiunile de offpiste sunt nenumarate. Copacii sunt rari si iti va face o placere deosebita sa te dai printre ei.

Exista mai multe baruri/apreskiuri in preajma partiilor si toate is faine si pline de voie buna. Skipassul este 100 lei pe zi si 65 pe 4 ore, o cartela de 20 puncte este 80 de lei iar o urcare cu teleschiul este 1 punct iar cu telescaunul 2 puncte.

Backcountry: Asa cum am mentionat la inceputul postului, Muntii Sureanu ofera nenumarate posibilitati pentru ski de tura si chiar freeride. Are atat dealuri domoale cat si fete abrupte si pare sa fie o zona care tine chiar bine zapada. Am avut timp sa incercam si putina tura pe langa schiatul printre partii si chiar am descoperit o zona in apropierea partieii care ofera multe coborari faine. Dezavantajul ar fi ca este cam batuta de soare si ar fi fost bine sa o exploram in prima parte a zilei ci nu la finalul acesteia cand, dupa o zi insorita, zapada era grea si necooperanta :P. Totusi, asta este doar un loc incercat de noi dar zona are atatea locuri ce asteapta sa fie descoperite, veti observa singuri din pozele de mai jos ;).

Ca si concluzie, ne-a placut mult la Sureanu, vom reveni, eventual cu mai multe zile de concediu ca sa avem timp sa exploram cum trebuie zona :). Pana atunci va lasam mai jos cateva poze si filmulete din zona ce surprind experienta noastra de weekendul trecut. Enjoy!

Metal Enduro Resita 2016

Leave a reply

Metal Enduro Resita 2016, primul concurs de enduro la care am luat parte… si virusul s-a instalat :P.

Am ajuns in weekend si in Resita sa participam si noi pt prima data la un concurs de Enduro si putem spune ca nu am regretat deloc caci am dat acolo peste cele mai faine trasee, fara nici o exagerare.

Concursul se desfasoara in principal intr-un format  tip raliu cu 4 probe speciale cronometrate, pe poteci care coboara dar care au si mici zone de plat sau urcus. Acest concurs este deja unul cu traditie fiind primul de acest gen si ajungand deja la a 4-a editie. Este ultima proba din campionatul national de enduro CNE. Mai jos va lasam descrierea oficiala a evenimentului asa cum este ea postata pe siteul www.metal-enduro.ro.

“METAL Enduro are loc pe cele 4 probe speciale deja consacrate care anul acesta au primit si nume inspirate de cei care le-au parcurs de-a lungul timpului: PS1 – Fluturelu, PS2 – Cioara’, PS3 – Canada si PS4 – Poezie. Cele 4 probe speciale “au crescut” prin modificarile aduse si la aceasta editie s-au facut modificari in anumite zone pentru a ridica nivelul tehnic dar si pentru ca s-a tinut cont de sugetiile participantilor de la editiile precedente.
Exista si etape de legatura intre probele speciale, care au un timp maxim de parcurgere, dar acesta este unul relaxat (care le permite participantilor sa se mai detaseze de competitie sau sa socializeze in timp ce le parcurg). Traseul de concurs este in zona centrul Resitei pe dealurile din jurul acestuia, Poiana Golului si Dealul Ciorii.
 
Este un concurs tip Enduro, iar traseele de acest fel nu sunt recomandate incepatorilor sau ciclistilor neantrenati. Potecile pe care se desfasoara probele speciale au mai multe sectiuni de nivel tehnic ridicat.
 
Cele 4 probe speciale au distante intre 1,5 km si 3 km iar distanta totala, cu tot cu sectiunile de legatura, este de aprox. 37 km.“

 

Desi am facut peste 7 ore pana la Resita am ajuns sambata dupamasa in parcare la LIDL ca sa vedem o droaie de biciclete si bicicliste care se tot invarteau intre cele 4 probe speciale. Ne echipam si noi usor si incepem sa intrebam in stanga si in dreapta ca sa aflam pe unde is probele si sa incercam si noi sa ajungem sa le facem macar odata. Frigul lasat peste tara nu ne ajuta prea mult si temperatura nu cred ca depasea 10 grade. Cu greu, pana la finalul zilei ajungem sa fecem cele 4 speciale, ultima fiid bine la vreme de seara de ar fi mers o luminita pe coborare. Oricum, am inteles repede despre ce este vorba si ce se vede inainte in poze nu este chiar peste ce dai acolo. Traseele asa cum am mai spus sunt foarte faine dar asa cum spun si ei pe site, au destule zone tehnice de iti ridica adrenalina nu gluma. Baietii au facut destule kickere  si rampe pe toate traseele si ai unde sa te distrezi, obligat fortat :D.

Si modul in care au pus probele are oarecum sens.

PS1, fluturelu’, este cel mai usor avand o singura zona abrupta cu 2 rute si apoi o zona lunga de pedalat terminandu-se cu o zona plina de bolovani ce trebuie abordata nu cu grija ci cu cap :). Este scurta si numai buna de incalzire.

PS2, cioara, seamana cu PS4, deoarece nu prea are zone cu pietre, are ceva mai mult flow, se termina pe aceasi portiune ca PS4, are 2-3 rampe naturale din care a 3-a chiar maricica + o zona zdravana de pedalat pe la jumatate unde poti castiga destul timp daca te tine inima si plamanii. De asemenea este o speciala scurta si pica numai bine dupa PS1.

PS3, canada, pleaca tot din aceasi zona cu PS1, putin mai sus, si am putea spune ca este un PS1 la superlativ. Cum incepi vei avea o coborare abrupta si un drop mic peste care trebuie sa lasi bicla sa curga neaparat. Are si ruta ocolitoare dar chiar merita sa o incerci. Apoi urmeaza o combinatie de pietre, radacini, singletrail, un halfpipe intr-un canal unde daca vii cu viteza sari destul de mult (atentie cum intrii in el caci nu e bine sa ai prea mare viteza!) iar la final mama rockgardenurilor. Din poze chiar nu titi dai seama ce e acolo :))). Finalul este acelasi ca la PS1.

PS4, poezia, este probabil cea mai faina speciala. Este similara cu PS2 dar are mai multe rampe, mai mari, si mai mult flow. Poti prinde super viteza si daca sti cum, o poti folosi in avantajul tau, daca nu, te vei trezi franand inainte de curbe sau zone care au contrapante. Asta trebuie data de mai multe ori inainte ca sa intelegi cum poti lucra cu ea, afirmatie valabila si pentru PS3.

Spre deosebire de anii trecuti, din cate am inteles, PS4 se termina fix la zona initiala de start, in oras si inainte ai parte de o coborare pe strazi, scari si printr-un pasaj pietonal, lucru chiar fain si posibil, din cate am inteles, datorita noului primar care a fost mai deschis spre sugestiile organizatorilor… traiasca dom’ Primar!

Cam asta ar fi descrierea noastra asupra traseelor. Organizarea a fost super faina, exact ce trebuie, vii, te distrezi, socializezi si te dati, fara batai de cap.

Ca vii sa concurezi, ca vii doar sa te dai, trebuie sa vii caci asa cum am spus, traseele sunt printre cele mai faine pe care ne-am dat si un concurs de genul asta chiar iti da un boost la skilluri :).

Participantii la concurs am fost eu si Cosmin iar Bogdan si Elena au venit sa ne sustina :D. Bogdan, cat noi am participat la concurs, a dat o tura de recunoastere prin Parcul National Semenic si ne confirma faptul ca este foarte superb pe acolo. L-am cules din drum la plecare, din Garana, unde ne-am si oprit sa mancam ceva la un local foarte fain unde se tine si festivalul de jazz de la Garana, hanul La Rascruce, mancare foarte buna!

Mai jos va lasam cate un filmulet cu fiecare proba speciala precum si poze culese de pe pagina evenimentului. Enjoy & scuzati unele injuraturi de se regasesc prin filmulete :)!

Ciupi de la Bike Expert pregatindu-se de ps4
Cosmin in actiune 😀
Startul la ps4
Start la una din speciale
deja celebra poza cu modul in care Kelemen Arpad a tratat ultima rampa de pe PS4… stima si respect!
Tzimi de la Kronstadt cycling in actiune
Patricia Plumbota – Campioana, felicitari!
Matei Moisil – campion la juniori, felicitari!
Sorin Parau, Campion, felicitari!
Domunul geograf Bogdan Andora intors din peripetiile prin Semenic 😀

Isverna 3.0

Leave a reply

Isverna 3.0 courtesy of Tibi and Matei :D.

An de an traditia continua si deja am ajuns la a 3-a editie a turei la Isverna. Anul asta Tibilica isi face upgrade de firmware la ultima versiune 3.0, LA MULTI ANI TIBILICA!!!, si cu ocazia asta reeditam intrunirea de anul trecut, lafel de voiosi, plini de viata dar mai multi la numar caci lucrurile se misca :D.

Unde mai pui ca in aceleasi zile este organizata si prima editie a Karst Isverna MTB Race, un concurs XC intr-un loc absolut superb. Lucrurile se misca se pare si aici, si locul este usor usor pus pe harte de oamenii ce il iubesc si care acum au ocazia sa faca ceva pentru el. Matei si Hymalaia Travel organizeaza de mult tabere de copi, de MTB, de explorare, prin zona aceasta ce are atatea de oferit.

Fara nici o exagerare, este o zona superba, simpla, de parca te-ai intors in timp. Cred ca am zis asta si in postul trecut, oamenii inca se incalta in opinci pe aici, si nu ca ar fi vreo zona turistica si vin turistii, ci pentru ca asta le e portul si viata.

Am plecat de joi seara, sau chiar noapte, dupa munca, si dupa ce ne luptam cu traficul din Bucuresti, reusim pe la un 9:30 sa iesim si noi pe autostrada. Din ce in ce mai mult cred ca acest oras functioneaza ca o inchisoare…

Drumul ii lung pana la Isverna, pana in Mehedinti, dar parca nu trece asa greu. Cu mici intarzieri ajungem si noi pe la 3 noapte la Matei in curte doar ca sa ii gasim pe restul care au reusit sa reziste, nici ei veniti de mult, in jurul focului facut in vatra din curte. Ne intindem corturile, caci sigur mai tarziu nu vom fi instare :)), si stam la foc… timpul trece si ne prinde a 2-a zi si somnul parca nu mai vrea sa se lipeasca de noi :D. Frig rau dar ne-a mers cu focul. Spre dimineata vine si nea Giolgau cu tuica si ne intreaba cum de am rezistat fara ea pana acuma… :)))

A 2-a zi stam la cafea, luam micul dejun, tragem cu arcul, jucam fotbal prin curte, activitati obisnuite de vineri, am putea sa spunem chiar ca am avut un casual friday :))).

Spre seara eu dau o fuga pe traseul de mtb de la concursul de maine. Fac prima urcare in strigatele muribunde ale ficatului meu. Deja ma apropiam de 48 de ore de nesomn si nici cu alimentatia nu am fost prea atent, dar bine ca m-am hidratat cum trebuie :P. Ma opresc langa un mar sa imi trag sufletul si apoi la umbra nucului batran unde imi umplu si rucsacul de nuci. Dupa ce dovedesc prima urcare si dupa ce tija de sa se strica asa, din neant (a pierdut presiunea) :(, ii dau rapid inapoi spre Isverna caci imi era clar ca nu termin nici un traseu. Seara ne prinde pe toti la foc si cu burtile pline. Trag de mine cat pot dar pe la 12 capitulez.

A 2-a zi vremea se arata chiar faina, nici un nor pe cer si temperatura ceva mai acceptabila. Concursul a fost chiar fain, atat organizarea cat si traseul. Acesta a avut cam 31 de km si vreo 1200m elevatie. Incepe cu o super urcare de cam 6 km si vreo 450m elevatie, apoi o coborare zdravana. Apoi urmeaza iara o urcare ce se termina cu un pushbike zdravan si iara o coborare lunga. Partea finala a traseului consta in vreo 3-4 urcari si coborari mai mici dect cele 2 de la inceput. Chiar este fain, si catarari foarte solicitate dar si coborari pe masura si vreo 2-3 sectiuni de coborare is chiar tehnice, bolovani, carari inguste, radacini, chestii de calitate :D.

Dupa concurs stam putin la socializarea de rigoare si incheiem seara cu un concert al trupei Madicine Band din Serbia care chiar canta fain, niste cover-uri foarte reusite. Dupa concert ne retragem la vatra lui Matei unde ne prinde si somnul in jurul focului. In ultima zi stam sa ne strangem catrafusele si sa ne facem bagajul, dar Matei, care pleca oricum peste cateva zile de aici, baga o tura prin crovuri impreuna cu Tiberiu, Gabi, Mihaela si Bogdan, tura pe care chiar ma oftic ca am ratat-o :(, mai ales dupa ce am vazut pozele. Asta e, un motiv in plus sa revin la Isverna :D. Trakul de la concurs il gasiti aici, iar mai jos va lasam pozele faine de la isverna, printre care cateva si de pe traseul concursului precum si un video facut de cei de la dampedale.ro cu fragmente din traseu. Hai sa ne revedemsi la anu’ cu bine la Isverna. Enjoy!

NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

Leave a reply

_DSC7364

Primul review asa ca fiti ingaduitori :D… la NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

Nevboard, cea mai cool dracie ca sa te tina in forma atat pentru sezonul cald cat si pentru cel rece :). Cred ca initial vedeai astefel de jucarii doar la circ dar uite ca am devenit cu totii niste… circari :))).

Acestea fiind zise, hai sa discutam putin despre minunea asta de… lemn :D.

Ce face un balance board pentru tine? pai, antrenamentul cu un balance board te ajuta in dezvoltarea musculatorii trunchiului si a muschilor stabilizatori, cei care iti dau echilibrul. Practic utilizarea balanceboard-ului se traduce direct in: echilibru mai bun, coordonare mai buna si imbunatatirea generala a musculatorii folosite in sporturile pe diverse placi (snowboard, ski, surf, skateboard, role etc) dar nu numai.
Sincer, dracia mi se pare incredibila si imbunatatirile se vad cu siguranta. Aplicabilitatea antrenamentului ajutat de balanceboard este vasta si ajuta atat la sporturile de iarna asa cum am mentionat dar si la bicicleta tot la partea de echilibru caci dezvoltarea musculaturii trunchiului si a echilibrului in general nu are cum sa nu se vada si in acest sport.

Sunt foarte multe exercitii simple si creative si daca ai si putina ingeniozitate o sa vezi ca poti inventa chiar tu diverse exercitii, iar youtube-ul este plin de exemple. Nu ai nevoie decat de nevboard, o suprafata plata, de putin spatiu de desfasurare si… curaj si ingeniozitate.

Acum, scurt si la obiect, vom puncta cateva motive pentru care ai incerca un nev balance board sau orice balance board in general:

  1. Iti superimbunatateste musculatura trunchiului si nu numai, dar si echilibrul
  2. Este foarte distractiv si sadisfactia primita in momentul in care ti-a iesit un exercitiu este mult mai mare decat atunci cand ridici o simpla bara cu greutati :D. Chiar simti ca ai reusit ceva si vezi direct aplicabilitatea exercitiului stapanit
  3. Fara sa iti dai seama, iti va lucra tot corpul in mentinerea echilibrului si iti vei simti muschii ai corpului de care nici nu stiai ca exista 😛
  4. Antrenament scurt si functional. La inceput si cele cateva minute petrecute pe nev balance board le vei simti din plin si un antrenament de 10-20 min ti se va parea suficient. In timp, nu te vei satura de nev balance board 😀
  5. Asa cum am mentionat, este foarte versatil. Sunt o sumedenie de exercitii ce pot fi incorporate in antrenamentul pe balanceboard. Aproape orice exercitiu de pilates poate fi regandit si integrat in antrenamentul cu balance board, trebuie doar sa fi creativ 😉
  6. Nu in ultimul rand imbunatateste flexibilitatea si intareste incheieturile (glezne, genunchi, solduri, umeri etc)

Cum am spus acestea sunt doar cateva pareri dar lista poate continua…

Legat de constructia nevboardului, aceasta este una solida, 100% din lemn ia rollerul are un invelis de pluta pentru o miscare mai uniforma pe suprafetele nu chiar netede. Dar iata ce zic baietii de la nevboard despre constructia ei: “Lucrat manual de la zero, fiecare NevBoard reprezinta pentru noi un proiect in sine. Alegem cu grija bucatile de stejar masiv si le uscam pana la un indice perfect, apoi le imbinam intre ele pana ajungem la un pachet de cel putin 6 straturi. Dupa ce le aducem la o forma perfect cilindrica si sculptam un sistem unic de canale, roller-ul nostru prinde contur. Board-ul este creat din placaj ecologic de cel putin 9 straturi pe care il ramforsam cu sine tot de stejar masiv pentru a il face inflexibil. Atat pe board cat si pe roller montam benzi de pluta pentru a ii conferi NevBoard-ului un control excelent. Dupa ce efectuam toate operatiunile de finisare, slefuire si teste, in functie de modelul ales, tratam lemnul cu ceara, ulei, lac sau vopsea. Suntem, probabil, singurii din lume care sa creeze rollere din stejar stratificat, boarduri cu sisteme unice de ghidare fara sa foloseasca deloc plastic sau metal in compozitia lor.Just Roll With It!”

Ce putem confirma este, lucrul de calitate, care se vede de la ambalaj pana la board in sine. Se vede ca este lucru de calitate si asta ne-a placut de la inceput, inclusiv raspunsurile si indrumarile echipei nev balance board.

Va lasam mai jos ca materialul foto-video de rigoare. Sunt doar 3-4 exercitii simple ce le puteti incerca dar cum am spus, nu va opreste nimeni sa deveniti creativi :D. Pentru inceput, daca nu ati mai folosit un balance board inainte, recomandarea producatorului, si a noastra, ar fi sa incepeti cu jumatatea de roller ca sa fiti… safe :D.

Date de contact NEV BALANCE BOARD: www.nevbalanceboards.ro sau pagina de faceboook NevBoard – Balance Boards.

Enjoy! responsibly 😀

Ski de tura la Barcaciu

Leave a reply

Ski de tura la Barcaciu, un eveniment ce nu va fi ratat nici la anul.

Weekendul ce a trecut am fost la cabana Barcaciu pentru o portie zdravana de ski de tura sub indrumarea lui Mihai Petre, o persoana de nota 12 cu o atitudine atat de prietenoasa cum rar intalnesti :).

Evenimentul in sine a fost super reusit, si cu drag ne vom revedea cu cabana, cu Mihai si cu restul de participanti ce au fost si ce or mai fi, si la anu pe vremea asta, eventual pe o iarna mai zdravana, desi, nu am avea nici o plangere legata de conditiile de desfasurare. Am avut vreme de toate tipurile si zapada de calitate si ne-am dat dupa pofta inimii :D, desigur dupa ce am bagat mii de metri altitudine de s-a intarit bulanu’ pe noi ca pe Chuck Norris :))). Dar e altceva cand urci prin forte prorii sute de metrii ca sa ii cobori in cinci minute. La coborare simti fiecare metru si te bucuri cu totul altfel de el :D.

Acum ca sa revenim la jurnalul evenimentului lucurile au stat ca in randurile de mai jos.

Evenimentul a durat 3 zile, incepand de vineri pana duminica. Totusi, majoritatea care au venit de vineri au ajuns in a 2-a partea a zilei la cabana si nu au mai bagat deloc schi. Singurii care am facut nota discordanta am fost eu si Tiberiu care ne-am grabit putin sa ajungem cat mai devreme ca sa bagam o tura, doua si in ziua de vineri. Am plecat pe la 6.30 din Bucuresti, desi puteam sa ne urnim si mai devreme si undeva pe la 10:30 eram in Poiana Neamtului (Avrig) si ne chinuiam sa ne facem bagajul, sa ne punem schiurile pe rucsaci si tot asa. Ne astepta in poiana o racoare placuta, dupa ce tot drumul ne-a batut sorinelu. E superba apropierea de Poiana Neamtului, cand vezi Fagarasii inalti si te gandesti ca trebuie sa ii urci pana sus, sus…

Dupa ce terminam bagajul si o luam la pas in racoarea placuta si sunetul de drujbe de se tot intensifica pe masura ce intram in padure. Dam si de Mihai Petre care cobora din padure si care urma sa ii recupereze pe restul pe masura ce soseau in poiana. I-am zis ca suntem mai entuziasmati si ca vrem sa bagam o tura si astazi si ne-a explicat cam pe unde ar trebui sa ne ducem sa fie safe si fara incidente :D.

Ii dam inainte si ne luptam cu panta pana la Barcaciu si cam dupa 2 ore de mers ajungem si noi la cabana. Prin padure, inafara de o intalnire surpriza cu o doamna bufnita, vedeti filmuletul de mai jos, nimic notabil.

La cabana scapam de mare parte din bagaj, ne punem claparii in picioare, infulecam ceva, stam de vorba putin cu nea Petre, mai cerem o parere despre traseu si ii dam inainte. Entuziasmat imi pun schiurile in picioare aproape de la cabana doar ca sa mi le dau jos la prima vaioaga de trecut. Apoi, de lene nici ca mi le-am mai pus pe rucsac si vreo 20 de minute le-am carat ca la partie la Predeal :))) de mi-au rupt carca.

Ajungem la indicatorul de cruce galbena ce te scoate spre Scara, le punem in picioare si ii dam la deal pana sus la 2000m doar ca sa admiram privelistea caci nu ne incumetam sa facem mai mult de atat. Dam o coborare pe unde am urcat, le punem in carca de data asta si ne intoarcem iara la 2000m iar de data asta coboram spre cabana doar ca sa tragem o mica boschetareala asa, ca de final de zi. Ajungem la cabana sa facem cunostinta cu restul grupului care tot crestea pe masura ce se lasa seara. Mihai era inca plecat dupa ultima parte a grupului. Ne facem comozi, ne schimbam si intram si noi in vorba ba despre traseu ba despre schiuri :).

Mancam bine, mult mai bine decat v-ati asteptat, aviz celor care dau 30 de lei pe un fel de mancare la te miri ce restaurante fanci pe acilea prin oras, stam de vorba cu Mihai care ne face un mic brief si ne jucam putin cu transciverele pe langa cabana.

A 2-a zi de dimineata trezirea se face pe la 7, masa undeva intre 7:30 si 8:30 si undeva pe la 9 incepem sa ne urnim. Afara, ceata, ca in prognoza si stratul nou de zapada de 2 cm lipsea. De data asta urcam direct de la cabana pe langa prima vaioaga. O panta abrupta, putin mai dificil de facut pe schie. Eu unul aleg sa o iau la picior cu ele in carca si sparg la zapada cot la cot cu Ioana care m-a surprins cu energia ei ce si-a mentinut o pana la finalul zilei.

Ajungem primii sus la 2000 doar ca sa facem frigul pana cand ajung si restul…proasta alegere graba asta.

Dupa regrupare o luam spre caldarea Puha, cea mai safe alegere pentru conditiile date. De aici nu mai facem mai multe de 30 de min pana cand dam de intrarea in caldare, care, in conditii de ceata si cand nu sti exact cum arata caldarea, te cam intimideaza, dar dupa 2 viraje ajungi safe in caldare unde incepe si distractia. Caldarea este super, riscul de avalansa este mic, panta de asemenea mica si te poti da dupa voie o zi intreaga. Toata caldarea pana in cararea de negoiu este schiabila, undeva la 2km. In total am facut vreo 4 ture prin caldare cu plecari din diferite puncte, ultima, la care am ramas doar eu cu Tiberiu si Ioana a fost pe o ceata de abia vedeai la 3-4 m in fata. Cand mai pui si o ninsoare abundenta ai solutia perfecta sa nu mai vezi pe unde te dai :))). Practic ultima tura a fost la ghici ca nu vedeam nici unu pe une ne dam, doar ne distingeam unul pe altul. Noroc cu intrumarile lui Mihai care ne-a zis sa coboram cat mai mult pe dreapta caldarii pana dam de rau si la scurt timp ni s-a alaturat si el :).

Seara la cabana am fost asteptati cu mancare calda prajituri, crema de zahar ars si multe bunatati. Dupa ce ne-am ghiftuit cat am putut am picat ca trazniti :D.

A 3-a zi, trezirea ca de obicei. Afara ne astepta o ceata ca in ziua precedenta. Dupa ce mancam bine si ne refacem puterile o luam spre Scara. Pe masura ce urcam ne dam seama ca vremea era putin mai rea decat in ziua precedenta si cum trecem de 2000m realizam ca nu prea are rost sa continuam asa ca luam in grup decizia sa ne intoarcem si sa ne dam pe unde am urcat. Coboram mai greu pe ceata si pe zapada viscolita. Cand iesim din ceata ne bucuram de pulvarul depus cu o noapte inainte si coboram frumos pana in cararea de Negoiu. Faina coborarea, probabil cea mai faina, zapada fiind de nota 10. Alegem sa mai urcam odata si apoi inca odata si ajungem la cabana undeva pe la 14 si ne grabim sa ne facem bagajele ca sa incepem coborarea spre Poiana Neamtului.

Plecam fericiti de la cabana Barcaciu si de la acest eveniment reusit si ne promitem ca si la anum vom reveni. Este o placere sa schiezi in Fagaras si in compania acestor oameni care iti impart pasiunile :). Mihai, ne revedem cu siguranta si la anu, sau poate mai devreme :D. Valabil si pentru restul trupei ;).

Ca si cifre, in cele 3 zile am urcat cam 4200m elevatie, 40km parcursi si ne-am dat la vale de vreo 8 ori :)) iar trakurile din fiecare zi le gasiti la urmatoarele linkuri: ziua 1, ziua 2, ziua 3.

Pana la asteptata revedere va lasam mai jos dovezile unui eveniment reusit. Va exista si un edit video mai de doamne-ajuta dar ceva mai tarziu caci lenea-i mare :D. Enjoy!

Nordic FilmFest

Leave a reply

Asociaţia Culturală Macondo împreună cu Clorofilm, organizează la Noul Cinematograf al Regizorului Român, în perioada 24-27 februarie 2011, Nordic FilmFest – o selecţie de producţii recente remarcabile.
Din experianta va spun ca proiectile ce au loc la Noul cinematograf al regizorului roman merita vazute.

Programul este urmatoarul:

Nordic Film Fest 24 – 27 februarie

Joi 24 februarie
18:30
Film de deschidere: Nimic personal / Nothing personal
de Urszula Antoniak. Dramă. 1h 20 min. Irlanda-Olanda, 2009. Premieră
20:30
Involuntar / Involuntary / De Ofrivilliga
de Ruben Östlund. 1h 40 min. Suedia, 2008 Drama
Vineri 25 februarie
Portret Mika Kaurismäki:
17:00
În ritm brazilian / Brasileirinho
Grandes Encontros do Choro. Documentar. 1h 30 min. Brazilia-Finlanda-Elveţia, 2005
19:00
Muzica magică / Sonic Mirror
Documentar, 1h 20 min. Finlanda 2008
21:00
Iubiri încrucişate / The House Of Branching Love / Haarautuvan rakkauden talo
Comedie/Dramă, 1h 40 min. Finlanda, 2009 Premieră

Sâmbătă 26 februarie
11:30
Poveste cu doi ţânţari / Tale of Two Mozzies / Cykelmyggen og Dansemyggen
de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, Animaţie, 1h 15 min. Danemarca, 2007
13:30
Mărul şi viermele / The Apple and the Worm / Æblet & ormen
de Anders Morgenthaler, Mads Juul, Animaţie. 1h 15 min. Danemarca, 2009
15:30
Fiul vânătorului cu acvile / The Eagle Hunter’s Son
de René Bo Hansen. Dramă/Comedie, 1h 40 min. Suedia-Danemarca-Germania, 2009
18:00
Magazinul viselor împlinite / Shop of Dreams / Stiilipidu
de Peeter Urbla. Comedie/Dramă. 1h 50 min. Finlanda-Estonia, 2005
20:30
Involuntar / Involuntary / De Ofrivilliga
de Ruben Östlund. Dramă, 1h 40 min. Suedia, 2008
Duminică 27 februarie
11:30
Mărul şi viermele / The Apple and the Worm / Æblet & ormen
de Anders Morgenthaler, Mads Juul, Animaţie. 1h 15 min. Danemarca, 2009
13:30
Poveste cu doi ţânţari / Tale of Two Mozzies / Cykelmyggen og Dansemyggen
de Jannik Hastrup şi Flemming Quist Møller, Animaţie, 1h 15 min. Danemarca, 2007
15:30
Fiul vânătorului cu acvile / The Eagle Hunter’s Son
de René Bo Hansen. Dramă/Comedie, 1h 40 min. Suedia-Danemarca-Germania, 2009
18:00
Magazinul viselor împlinite / Shop of Dreams / Stiilipidu
de Peeter Urbla. Comedie/Dramă. 1h 50 min. Finlanda-Estonia, 2005
20:30
Film de închidere: Legături de sânge / Let the Right One In / Lât den rätte komma in
de Tomas Alfredson. Horror/Mister/Dramă. 1h 55 min. Suedia, 2008 Premieră

 

Sursa: nccr.ro

Vizionare placuta!

Best Film Fest – Cinema STUDIO Bucuresti

Leave a reply

Best Film Fest aduce cele mai bune filme realizate anul trecut la Cinema Studio din Bucuresti si mai apoi va pleca prin tara. Pe 28 ianuarie in cadrul unei gale organizate in aacest cinematograf vor fi acordate trofee pentru filmul romanesc cu cele mai mari incasari in Romania in 2010 si filmul cu cele mai mari incasari in Romania in 2010.

Dupa proiectiile din Bucuresti din perioada 28 ianuarie – 3 februarie, festivalul Best Film va calatori in Vaslui (4 – 10 februarie) si Ramnicu Valcea (11 – 17 februarie).

Sursa: dordeduca.ro

cineMAiubit

Leave a reply

CineMAiubit, festivalul studentesc pe unde s-au perindat marea majoritate a numelor care intre timp au castigat premii la Cannes, Berlin, Locarno, Rotterdam revine pentru cea de-a 14-a editie. Intre 6 si 9 decembrie vor putea fi vazute la cinema Studio filme studentesti de fictiune (pelicula si digital) si documentare, de animatie si experimentale, din Romania, Anglia, Bulgaria, Cehia, India, Israel, Italia, Slovacia, SUA.

Retrospectiva celor mai bune filme ale celebrei “Jerusalem Sam Spiegel Film and Television School” din Israel e programata joi, 9 decembrie, la ora 13:30.

Programul festivalului il gasiti la linkul program.

site: www.cinemaiubit.ro

sursa: dordeduca.ro

Zilele filmului irlandez, 24-25 noiembrie

Leave a reply

În zilele de 24 şi 25 noiembrie 2010, de la ora 18.00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti) va avea loc cea de-a doua ediţie a Zilelor Filmului Irlandez. În cadrul evenimentului, organizat de Ambasada Irlandei la Bucureşti în parteneriat cu Institutul Cultural Român şi Institutul de Film Irlandez, vor fi proiectate scurtmetrajele:

The Man Inside, regia Rory Bresnihan; Jericho, regia Liam Gavin;
The Ballad of Kid Kanturk, regia John Butler; documentarele
Water Bodies, regia Jennifer Keegan şi
The Bass Player, regia Niall McKay; lungmetrajul
Five Minutes of Heaven, regia Oliver Hirschbiegel şi scurtmetrajele de animaţie Ding Dong Denny’s History of Ireland, regia Cathal Gaffney şi The Trembling Veil of Bones, regia Matthew Talbot Kelly.
În deschidere, vor lua cuvântul E.S. dl. John Morahan, ambasadorul Irlandei la Bucureşti, criticul de film Irina Margareta Nistor şi Roxana Călinescu (Institutul Cultural Român).

Detaliile programulului le gasiti aici.

Saptamana filmului sarbesc in Romana, Bucuresti

Leave a reply

Studioul Horia Bernea din cadrul Muzeului Taranului Roman devine tot mai mult un loc al diplomatiei culturale fiindca aici au fost organizate in aceasta toamna serii de filme realizate in diverse tari de pe tot globul. A venit randul Serbiei care ne aduce timp de trei zile creatii recente ale cineastilor sarbi.

Intrarea este liberă iar filmele au subtitrare în limbile română şi engleză.

PROGRAM
Marti, 9 noiembrie 2010

Ora 18.00 – eveniment de deschidere – proiectia filmului

AlCl si ACOLO / Tamo i ovde

Miercuri, 10 noiembrie 2010

Ora 17.00 – CUM SA DEVII EROU / Kako postati heroj

Ora 19.00 – CAPCANA / Klopka

Ora 2I.OO – SFANTUL GHEORGHE IMPUSCA BALAURUL / Sveti Georgije ubiva a?dahu

Joi, 11 noiembrie 2010

Ora 18.00 – ORASUL DIAVOLULUI / Djavolja varos

Ora 20.00 – TURNEUL / Turneja

Sursa: www.dordeduca.ro

Seara de film moca la “Zilele Filmului Norvegian”

Leave a reply

La sfarsitul lunii octombrie iubitorii filmului scandinav vor putea vedea o selectie de filme care fac parte din noul val al cinematografiei norvegiene asa numitul Norwave. Filmele vor fi subtitrate in limbile romana si engleza.
Proiectiile vor avea loc la sediul Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti).
Intrarea este libera.

Program

Miercuri, 27 octombrie:
18.00 Seminar
19.30 Omul care l-a iubit pe Yngve (2008)

Joi, 28 octombrie
18.00 Upperdog (2009)
20.00 Elling (2001)

Vineri, 29 octombrie
18.00 Cel mai mare din lume (2001)
20.00 Nord (2009)

Mai multe detalii despre aceste filme regasiti pe pagina icr (www.icr.ro).

Vizionare placuta!