Category Archives: 1. Bicicleta

NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

_DSC7364

Primul review asa ca fiti ingaduitori :D… la NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

Nevboard, cea mai cool dracie ca sa te tina in forma atat pentru sezonul cald cat si pentru cel rece :). Cred ca initial vedeai astefel de jucarii doar la circ dar uite ca am devenit cu totii niste… circari :))).

Acestea fiind zise, hai sa discutam putin despre minunea asta de… lemn :D.

Ce face un balance board pentru tine? pai, antrenamentul cu un balance board te ajuta in dezvoltarea musculatorii trunchiului si a muschilor stabilizatori, cei care iti dau echilibrul. Practic utilizarea balanceboard-ului se traduce direct in: echilibru mai bun, coordonare mai buna si imbunatatirea generala a musculatorii folosite in sporturile pe diverse placi (snowboard, ski, surf, skateboard, role etc) dar nu numai.
Sincer, dracia mi se pare incredibila si imbunatatirile se vad cu siguranta. Aplicabilitatea antrenamentului ajutat de balanceboard este vasta si ajuta atat la sporturile de iarna asa cum am mentionat dar si la bicicleta tot la partea de echilibru caci dezvoltarea musculaturii trunchiului si a echilibrului in general nu are cum sa nu se vada si in acest sport.

Sunt foarte multe exercitii simple si creative si daca ai si putina ingeniozitate o sa vezi ca poti inventa chiar tu diverse exercitii, iar youtube-ul este plin de exemple. Nu ai nevoie decat de nevboard, o suprafata plata, de putin spatiu de desfasurare si… curaj si ingeniozitate.

Acum, scurt si la obiect, vom puncta cateva motive pentru care ai incerca un nev balance board sau orice balance board in general:

  1. Iti superimbunatateste musculatura trunchiului si nu numai, dar si echilibrul
  2. Este foarte distractiv si sadisfactia primita in momentul in care ti-a iesit un exercitiu este mult mai mare decat atunci cand ridici o simpla bara cu greutati :D. Chiar simti ca ai reusit ceva si vezi direct aplicabilitatea exercitiului stapanit
  3. Fara sa iti dai seama, iti va lucra tot corpul in mentinerea echilibrului si iti vei simti muschii ai corpului de care nici nu stiai ca exista 😛
  4. Antrenament scurt si functional. La inceput si cele cateva minute petrecute pe nev balance board le vei simti din plin si un antrenament de 10-20 min ti se va parea suficient. In timp, nu te vei satura de nev balance board 😀
  5. Asa cum am mentionat, este foarte versatil. Sunt o sumedenie de exercitii ce pot fi incorporate in antrenamentul pe balanceboard. Aproape orice exercitiu de pilates poate fi regandit si integrat in antrenamentul cu balance board, trebuie doar sa fi creativ 😉
  6. Nu in ultimul rand imbunatateste flexibilitatea si intareste incheieturile (glezne, genunchi, solduri, umeri etc)

Cum am spus acestea sunt doar cateva pareri dar lista poate continua…

Legat de constructia nevboardului, aceasta este una solida, 100% din lemn ia rollerul are un invelis de pluta pentru o miscare mai uniforma pe suprafetele nu chiar netede. Dar iata ce zic baietii de la nevboard despre constructia ei: “Lucrat manual de la zero, fiecare NevBoard reprezinta pentru noi un proiect in sine. Alegem cu grija bucatile de stejar masiv si le uscam pana la un indice perfect, apoi le imbinam intre ele pana ajungem la un pachet de cel putin 6 straturi. Dupa ce le aducem la o forma perfect cilindrica si sculptam un sistem unic de canale, roller-ul nostru prinde contur. Board-ul este creat din placaj ecologic de cel putin 9 straturi pe care il ramforsam cu sine tot de stejar masiv pentru a il face inflexibil. Atat pe board cat si pe roller montam benzi de pluta pentru a ii conferi NevBoard-ului un control excelent. Dupa ce efectuam toate operatiunile de finisare, slefuire si teste, in functie de modelul ales, tratam lemnul cu ceara, ulei, lac sau vopsea. Suntem, probabil, singurii din lume care sa creeze rollere din stejar stratificat, boarduri cu sisteme unice de ghidare fara sa foloseasca deloc plastic sau metal in compozitia lor.Just Roll With It!

Ce putem confirma este, lucrul de calitate, care se vede de la ambalaj pana la board in sine. Se vede ca este lucru de calitate si asta ne-a placut de la inceput, inclusiv raspunsurile si indrumarile echipei nev balance board.

Va lasam mai jos ca materialul foto-video de rigoare. Sunt doar 3-4 exercitii simple ce le puteti incerca dar cum am spus, nu va opreste nimeni sa deveniti creativi :D. Pentru inceput, daca nu ati mai folosit un balance board inainte, recomandarea producatorului, si a noastra, ar fi sa incepeti cu jumatatea de roller ca sa fiti… safe :D.

Date de contact NEV BALANCE BOARD: www.nevbalanceboards.ro sau pagina de faceboook NevBoard – Balance Boards.

Enjoy! responsibly 😀

Un traseu XC si unul mai enduro :D

Weekend plin, plin! pacat ca a trecut… 2 zile si 2 trasee super faine, de nici nu ne asteptam sa fie atat de faine. Sambata l-am ales pe cel mai “lejer” care tin sa spun ca nu este chiar asa lejer :D. Am zis sa facem ceva mai de “XC” dar sicer l-as trece la alta categorie la ce coborari a avut :D. Astfel am plecat sambata, nu chiar dis de dimineata sa facem traseul mediu de la Surmont MTB. Cum nu prea am participat la concursuri nici nu prea cunosc unele trasee si de multe ori nu am mari asteptari de la ele dar se pare ca asta este chiar tare si cu aproape de toate. Plecam toti din Bucuresti si la Azuga la partie ne regrupam si ii dam usor spre Cabana Susai unde stam la un suc, intindem un hamac si lasam o parte din grup sa leneveasca in voie. Apoi incepe distractia, o sumedenie de coborari faine ba abrupte ba pe ragalii ba singletrackuri intercalate de o sumedenie de urcari care mai de care mai sustinute. Super fain traseul si chiar merita. Ne intoarcem nu chiar repede la cabana sa le culegem pe fete si apoi ii dam inainte pe traseu pe ultima portiune unde prindem iara cateva coborari faine si apoi cativa  kilometrii plictisitori prin mocirla si bolovani. Pe ultima coborare faina reuseste natura moarta sa ne-o traga bine, cel putin lui Andrei care se alege cu o spita rupta dupa ce un bustean a incercat sa ii faca felul… ghinion mare si se pare ca Andrei va rata tura de diminica din Ciucas :(.

Punem camera, legam spita rupta si ii dam mai grijulii la vale. Ajungem chiar tarziu la masini si gonim spre un loc in care sa halim ceva.

A 2 a zi ne trezim iara de dimineata si o luam de la capat… pus bicicleta pe masina, cules lumea din drum plecat pe DN de data asta cu alta destinatie. Lasam masina in pasul Bratocea si luam cu avant Ciucasul si culmea Bratocea. Planul de data asta este sa facem traseul de la Ciucas Enduro, cel putin ps2 si ps3 ca vrem sa ajungem si devreme acasa. Urcam cu ele in carca pana in culme si incepem sa ii dam rapid pana ajungem la Tigai. Aici odihna de voie, echipare si dat la vale pe unul din cele mai faine trasee incercate pana acum. Traseul chiar este tare si are de toate, pante abrupte, pietre, radacini si cele mai faine singletrackuri. PS2 este ceva mai dificil la inceput cu un pasaj pe bolovani care chiar iti solicita toate skillurile iar ps3 are cele mai faini ST unde ii poti da blana… desi sfatul dupa cazatura de la final ar fi sa fiti putini precauti, macar daca il faceti prima data. Noi nu am aplicat tactica asta si cu 50m inainte de final am reusit sa dam o tranta ca in filme, la vreo peste 40+ km/h conform garminului, si dupa ce un ciot ceva mai ascuns in iarba a muscat putin din cauciucul nostru. Este nasol sa vezi in ultima clipa obstacolul si sa iti dai seama ca nu ai ce face sa il mai eviti decat sa te incordezi si sa astepti deznodamantul :(… Bine ca nu s-a soldat cu nimic grav decat niste denivelari pe tibie si un umar care a inceput sa doara doar a 2-a zi :D. Exceptand faptul ca regret cazatura de la final care putea fi evitata cu putin mai multa precautie, traseul este super tare si sigur vom mai reveni in Ciucas in viitorul apropiat.

Traseul de sambata il gasiti aici iar cel de duminica aici :D. Vorbim de 50 km cu 1400m elevatie si 24 km cu 1000m elevatie, nu cine stie ce dar pentru unii destul :))).

Mai jos va lasam cu materialul foto video. Ride safe! si de data asta chiar stim la ce se refera vorba 😀

In Cozia pe la cabana Curmatura… enduro ciobanesc…

welcome to the jungle, we've got fun 'n' games

welcome to the jungle, we’ve got fun ‘n’ games

Weekendul asta am fost iara in Cozia trecand pe la cabana Curmatura, ca sa facem o tura epica de enduro ciobanesc cu motive oltenesti :))).

Radem noi acuma dar Cozia ne-a surprins dar doar pentru ca avem memoria scurta. Cred ca am fost in Cozia de vreo 3-4 ori la picior si de data asta, inspirati fiind de un filmulet aparut pe net am zis ca trebuie sa iasa ceva si daca mergem cu biclele pe acolo. Zis si facut, si astfel a rezultat o super tura, ceva mai hardcore decat cele “obisnuite” :D.

Daca ar fi sa comparam ziua de sambata cu cea de duminica ar fi pozitionate la 2 poli opusi. Daca sambata am dat o tura frumoasa si relaxanta pana la Cabana Curmatura, cu plecat la ora 10 din Bucuresti, cu stat la o ciorba de legume la cabana, cu intins hamacul si lenevit prin padure, duminica am reusit sa facem o tura faina de freeride ciobanesc ca tot am inventat termenul asta in tura de asta iarna din Ciucas (Freeride ciobanesc in M-tii Ciucas).

De data asta trezirea s-a dat cu noaptea’n cap si la 6:30 eram la Victoriei pregatiti de plecare. Dupa ce ne mai fofilam prin Bucuresti la cafele, benzinarii si altele reusim sa ajungem intr-un tarziu in Calimanesti, punctul de plecare in tura. Undeva pe la ora 11 reusim sa ne si urcam pe bicle si sa incepem aventura. Tura incepe pe asfalt si dupa cativa km facem stanga spre munte si in curand dam de drumul forestier ce urca constant si fara nimic suprinzator pana sus la cabana. Drumul e placut si desi cam plictisitor si ceva mai circulat de vehicule decat de biciclisti. Ajungem dupa 2 ore si ceva la cabana si cand sa comandam si noi ceva de mancare ce sa vezi, nu aveau decat ciorba de pui si oua ochii…. oki, oua sa fie :(. Stam sa ne odihnim in acorduri de muzica populara si sunet de mici sfaraind pe gratar sic a sa nu incepem sa ne simtim chiar ca in tineretului, ii dam pe marcaj Banda rosie pe culmea Turneanu. Incepe bine cu niste radacini cam imposibil de trecut si dupa ce dam 2 pedale ajungem la un bolovan mare de escaladat cu biclele in carca. Dupa bolovan incepe si distractia, un traseu tehnic si foarte solicitant, cam greu de descris caci are si acesta de toate. De la single trail la rockgardenuri, la coborari foarte abrupte, la plantatii de urzici :))) la zone de impins, carat, azvarlit bicla, la zone prost marcate de te intrebi 10 minute pe unde sa o iei. Si in postul trecut aveam o descriere similara despre postavaru. Diferenta este semnificativa. Traseul din Postavaru are mult flow si il faci cap coada pe bicla pe cand acesta…. cam nu. Dupa ce lasam stana Turneanu in spate si orbecaim putin prin padure ajugem la o coliba unde marcajul Banda rosie se desparte de triunghi rosu. Din cate stim triunghiul rosu, chiar daca pare greu de crezut, este mai inabordabil pe bicla. Tot de la aceasta coliba incepe si distractia. O coborare super abrupta pe pamant nu foarte aderent unde eu personal am reusit sa musc tarana de 2 ori. Dupa zona asta te mai dai putin si dupa ce treci de o fantana incepe iara hardcoreala de carat bicla si la deal si la vale… moartea brandului in 2-3 acte :)).  E bine ca stim ca mai urmeaza o portiune faina. Coboram ultimele hartoape si radacin pe bicla si ajungem la cararea finala unde putem sa dam liber la frane sa se mai si odihneasca. Zburam ca gandul pe ultima portiune si reusim sa ajungem parca mai tarziu decat speram la Manastirea Turnu si intr-un final la masini in Calimanesti.

Nu am insistat pe toate detaliile turei dar am avut si ghinionisti/pagubiti, un abandon, o sa rupta, ceva cam costisitoare, o bicicleta dezmebrata din cauza unui surub si o capusa in plus adusa pana in Bucuresti si descoperita in timp ce scriam aceste randuri asa ca ma grabesc sa termin sa vad cum ma despart de ea :))).

Per total tura a fost deosebita, cred ca asta este cuvantul cel mai indicat, genul de tura la care nu te astepti dar parca stiai ca o sa fie asa… cred ca trebuie sa ma opresc ca incep sa vorbesc ca Hagi :))).

Oricum, lasam mai jos dovezile vredniciei noastre si sper ca cine se mai duce pe acolo, sa nu ii fi inselat cumva asteptarile. Atentie, tura se preteaza unor bicilete de trail/enduro sau DH daca le cara cineva pana la Cabana. Desi printre noi au fost 3 cu bicle de xc, nu prea am recomanda traseul unei astfel de echipari. Cum am spus, sunt zone abrupte, sune destul de “neingrijite” si zone destule de pushbike/carrybike. Dar hai sa nu mai detaliem atata si sa va lasam cu materialul foto/video de mai jos. Enjoy! Trackul turei AICI, 43 km cu 1550m elevatie.

Postavaru trails

Postavaru trails, cat de bine suna :D.

Si nu doar ca suna, este, caci aici se regaseste una din cele mai faine carari ce trece de la rockgardenuri pana la singletrackuri de toata frumusetea, portiuni abrupte si pline de radacini, curbe stranse, ce sa mai, tot tacamul :).

Si mai ai si varianta cabinei, desi nu suntem fanii urcatului pe cablu, dar pentru cei ce is setati mai mult pe coborare, pica numai bine setupul asta. Cine nu, ii poate da direct din Brasov pe bike si pana sus pe Postavaru aduna foarte fain cam 1300m elevatie in 14 km si unde mai pui ca in astia 14 mai ai parte si de o mica coborare. Nu este cel mai epic traseu daca ca forma de antrenamet este brici si urcarea pe partie este chiar interesanta panta fiind destul de serioasa. Nu si coborarea pe partie, caci la coborare ai atatea variante, trebuie doar sa intri in padure.

Asa am facut si noi, dupa ce am bagat fiecare cate o ciorba si o bere la cabana, ne-am indreptat spre coborarea prin saua tampa. Sincer, nu suntem cei mai mari cunoscatori ai traseelor din zona, de fapt asta e singurul pe care l-am facut pana acum, odata anul trecut si odata acum, cu o mica diferenta la final, dar vor urma si alte trasee in zona. Oricum, coborarea este suuuper faina si chiar daca am face traseul asta 4 weekenduri la rand, tot nu ne-am plictisi.

Cum povesteam la inceput, traseul este plin de lucruri faine, de la singletrackuri lungi si bestiale la curbe stranse, zone cu radacini, rampe naturale si rockgardenuri, le are pe toate.

Unde mai pui ca este si lunga coborarea si spre final ai 2 variante, la stanga continui coborarea abrupta si tehnica pe pietre si radacini, la dreapta dai de cea mai faina portiune de single track cu 2 rampe naturale de toata frumusetea si un flow de numa numa…

Alte argumente de ce ar trebui sa veniti in zona nu am avea dar cred ca is de ajuns asa ca va lasam si materialul foto si video de mai jos asa, ca sa nu ne credeti doar pe cuvant. Traseul il gasiti la acest link. Enjoy!

Preludiul unui traseu… ratat?!

Cam asta ne era gandul cand am selectat o poza de ieri sa o postam pe net…

Cum mai sa vrei sa cobori din saua Strunga in Simon si sa ajungi de fapt in Moeciu… si sa mori de oftica ca ai ratat ce mai faina coborare si sa vezi privirile colegilor de tura, mai ales ale fetelor care dupa ce ca au carat de bicle de la Padina la Strunga, nici de coborare nu s-au putut bucura. Sinceri, si mie imi pare rau caci asteptatm sa se bucure toata lumea de o coborare faina si am reusit sa incurc traseele :(. Ca bolovanul am facut la un moment dat stanga desi dupa cateva minute imi era aproape clar ca nu pe acolo era traseul. Laurentiu parea singurul neafectat de situatie caci nu el a ales traseul, omu a scapat bazma curata si s-a bucurat si de coborare.

Stiti vorba aia, in spatele unei fete suparate sta mereu un baiat care nu stie ce a facut… e uite ca de data asta cam stie :))).

Oki, exceptand incurcarea traseelor, daca ar fi sa eliminam partea feminina a gastii din schema, traseul se pare ca este practicabil si spre Moeciu. Nu va veti bucura de aceasi viteza si aceasi senzatie dar daca vreti sa vedeti pe ce pante puteti sau nu sa stati pe bicla, va sfatuiesc sa o incercati. Traseul este “practicabil” dar depinde de calitatile fiecaruia si nu este recomandat biclelor de xc. Ori cu o bicla de trail ori nu prea are rost sa incerci. Este destul de abrupt, se merge in mare parte prin niste santuri destul de inalte sau pe niste pietre de o iau la vale cu tine si are multe curbe scurte. Da, a mers sa il coboram dar nici ca l-am mai incerca vreodata in detrimentul altui traseu :).

Urcarea din Padina in Strunga ne-a luat cam 1h si 30 min cu vreo 2-3 pauze. Prima parte pana la prima stana este ciclabila, apoi predominant pushbike. Se poate face si mai repede daca sacrifici pauzele, desi pe marcaj jos la Padina scria ca timpul de parcurgere ar fi de 2h.

De la saua Strunga incepe coborarea, pe bolovani mai intai si cum se intra in padure incepe partea cea mai faina. Recomandarea ar fi sa fiti atenti la traseu si sa o apucati spre Simon nu spre Moeciu caci altfel e pacat de traseu. Si nici biclele nu se vor supara ca le duceti pe acolo si nu spre Moeciu ;).

Noi, dupa ce ca am coborat spre Moeciu, ne asteptau cuminti inca 45 km de asfalt pana in Brasov, in loc de 25 cat ar fi fost din Simon, si am ratat si trenul de 6 cu compartiment de biciclete :).

De nervi pentru ca am reusit sa stric tura pentru partea feminina a grupului, m-am oprit la primul magazin si mi-am luat un pachet de tigari, nefumator fiind… sau cel putin ocazional.. profil de rider depresiv :))).

Per total traseul e frumos dar nu l-as recomanda, asa cum am zis, in detrimentul altor trasee :D. Trackul traseului il gasiti aici, inregistrat de Laurentiu. Participantii la tura, eu, Laurentiu, Ana, Cati si Elena alias Lulusu. Mai jos, poze si filmulete. Enjoy!

O deltă si o brâna

Jpeg

Ce au in comun o deltă si o brâna…. un miniconcediu :D.

Au fost Rusaliile si cine a fost pe faza s-a bucurat cum trebuie de miniconcediul meritat avand in vedere vremea de afara. Cine a fost mai inspirat si-a mai luat o zi libera ca sa maximizeze voia buna. Asa am facut si noi si am programat un weekend prelungit de voie buna asa ca sambata eram in drum spre ilustrul Sfantu Gheorghe, nu cel din nord ci cel din est. Pentru cine a mai fost, si stie drumul, singurul dezavantaj la concediile in Delta ar fi ca pierzi aproape 2 zile pe drum. Daca te nimeresti pe nava Clasica faci 4-5 ore din Tulcea pana in Sfantu Gheorghe iar cu catamaranul doar 3. Si pana acolo mai faci cam 4 ore la volan, din Bucuresti. Drumul totusi este superb si odata ce treci de Harsova incepe deliciul vizual in materie de peisaje. Daca ar fi sa ma oblige cineva sa conduc as alege sa conduc pe astfel de drumuri :D.

O alta chestie aiurea pe care nu o rezolva nimeni ar fi programul navelor. Acestea pleaca din Tulcea la ora 13 iar din Sfantu Gheorghe la ora 7 dimineata… why? si daca ar inversa ar fi mai bine. Adica pierzi o zi pe drum la dus iar la intors trebuie sa te trezesti cu noapte in cap ca sa iei barca si sa pierzi inca o zi de plaja & stuff.

Noi am avut noroc cu Ion care a fost inspirat si a gasit o alternativa la intoarcere, cu plecare la ora 14 din Sf.GH. Deci am mai prins jumatate de zi de concediu bine meritat.

In rest, locul pare neschimbat, poate doar in materie de detalii ce doar cunoscatorii adevarati le stiu. Noua ne place la nebunie acest loc si am revenii in fiecare an pentru cateva zile.

Puncte minus capata doar campingul Delfinul (sau green vilage) caci daca in trecut acesta era foarte curat si nici nu ieseai bine de la baie ca venea cineva sa mai puna un sul de hartie sau sa mai faca curat, anul asta nu am vazut asa ceva. Bai murdare usi care nu se inchid, fara hartie igenica la toalete… multe puncte minus. Am impresia ca bolovanii se concentreaza prea mult pe resortul ala de lux in detrimentul campingului…

Anul asta nu ne-am mai plimbat prin rezervatie ci doar am lenevit pe plaja, am dat la peste si mancat pe la localnici si am sustinut echipa de … , Euro 2016. Eu zic sa ne lasam de fotbal. Avem atatia alti sportivi fruntasi in clasamente la nivel mondial si noi tot la mizeria asta de sport ne uitam. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu sportul asta ci doar cu felul in care este practicat la noi in tara… daca s-ar juca in felul acesta, as fi cel mai mare fan 😉

Dupa 3 zile de delta eram inapoi in Bucuresti si incropeam un mic plan pentru ultima zi de concediu. Eu si Cristi cel fara de telefon caci a reusit sa intre in mare cu el in buzunar si acum crede ca i l-a furat o sirena ciorditoare :))).

Plecam spre valea Prahovei ca boierii pe la 10:30. Ne simteam si prost cand vedeam prin oras forfota din timpul unei zile lucratoare  iar noi ne indreptam spre o noua aventura. Ajungem intr-un final la Piatra Arsa, undeva pe la ora 13:00 si dupa mici reglaje pe la biciclete incepem sa urcam spre Babele pe un soare arzator. Noroc cu vantul care mai adia din cand in cand astfel facand temperatura mai suportabila.

Ne miscam bine si ajungem rapid in punctul culminat ca sa ne bucuram de coborarea pana la Crucea Caraiman. Planul era sa ajungem la cruce pe marcaj si sa ne intoarcem apoi spre Piatra Arsa pe brâna Caraiman, un frumos traseu “de bicicleta” :D. Peisajul cu crucea si cu valea Prahovei in spate este superb, mie personal mi se pare unul din cele mai frumoase peisaje din Romania, destul de reprezentativ, Crucea Eroilor, caci au cam disparut… seamana foarte mult cu peisajul oferit de Piatra Craiului, de pe varful Turnu.

Dupa o pauza de 15 min la cruce, dam drumul la aventura coborand pe Brana Caraiman asa cum am tinut sa mentionez :D. Concluzia la finalul coborarii ar fi ca da, este ciclabila cam 70%. Are vreo 3 sectiuni mici de coborare abrupta unde recomandam sa te bagi doar daca te cheama Danny Macaskill, nu de alta dar orice gresala in sectiunile astea poate fi tragica 😉 + o sectiune cu lant unde iara trebuie sa o iei in mana… bicla :)))

In rest foarte faina si iti stimuleaza destul de mult adrenalina. Era in plan de ceva timp tura asta si a venit ca un bonus la un miniconcediu dealtfel destul de reusit.

Prea multe nu ar mai fi de spus legat de tura asta faina de bicicleta. Ca si distanta am facut vreo 14 km cu 600m diferenta pozitiva dar oricum nu este o tura epica ci mai mult spectaculoasa. Aveti aici linkul cu traseul, vedeti ca am pornit inregistrarea putin intarziat, si va lasam mai jos un frumos materila foto/video. Enjoy!

But most of times I like to ride you…

You Beast!

“Sometimes I like to look at you, sometimes just to hold you, but most of times I like to ride you…” Vertical Riding ~ 2016 😛

Un weekend pe cat de frumos, pe atat de dificil, si nu vorbesc de carare ci de alt fel de dificultate… si ce coborari frumoase am impartit impreuna…

Cu planuri multe si cu putin timp, ne facem loc si pentru tura de sambata, mai ales ca pentru cineva este cam ultima, si mai ales ca am vorbit cu Florian sa iesim negresit la o tura scurta si faina. Singurul impediment ar fi fost vremea, unde astia anuntatu peste tot in weekend cod portocaliu de ploi. Intradevar, potopul s-a dezlantuit prin multe zone dar parca pe noi ne-a ocolit. Sambata la Sinaia au cazut doar cativa stropi. Ce-i drept, cu o sara inainte cred ca a plouat bine caci cararile erau cam moi, cam fleasca. Cel putin coborarea din Poiana stanii pana in poiana Tapului era cel putin inundata mai pe la inceput.

Planul era simplu, sa ajungem pe la Sinaia si sa ne dam pe un traseu scurt dar fain. Daca vremea ar fi fost faina si sus pe platou, poate dadeam o coborare de la Piatra arsa in poiana stanii, dar unde, ca nu a fost sa fie, asa ca ne-am multumit cu deja clasicul Cota 1400 – Stana regala – Poiana tapului. Frumos traseu, mai ales daca cobori cel putin in prima parte pe traseul amenajat Old school :D.  Si singletrackul de la Stana Regala la Poiana Tapului e foarte fain numai sa fie uscat ca sa puteti profita la maxim de el.

Noi am reusit sa ne miscam destul de repede, desi plecare a fost tarzie si nici de grabit nu ne-am grabit prea tare. Dupa putin peste 2 ore eram inapoi la masini si parca nesadisfacuti complet asa ca am mai urcat odata, de data asta cu cabina si am coborat pe viitorul traseu allmountain ce urmeaza sa capete si un nume cat de curand. Foarte fain traseul, cu portiuni abrupte dar predominant cu portiuni mai line si cu mult flow, chiar fain. Cararea umeda ne-a pus ceva dificultati dar parca asta a facut si experienta mai interesanta.

Cu siguranta vom reveni pe acest traseu, perfect pentru antrenament si distractie :D. Dar cam atat cu bicicleala din weekendul asta asa ca ne urcam repede in masini si gonim spre Bucuresti caci trebuie sa onoram o invitatie la distractie si voie buna caci al nostru tovaras OLee, karatistul nu biciclistul 😛 isi petrece una din cele mai fericite zi si nu avem cum sa nu ne bucuram alaturi de el. Casa de piatra Olivian si Olivia! OUPS! Oana :P. Sa fiti fericiti!

Pana data viitoare, goodbye, it’s been a fun ride!

Un record si 2 vai

In drum spre mare...

Un record si 2 vai. Asta ar fi cea mai scurta sinteza pentru weekendul ce tocmai a trecut… si recordul nu este ca am dat si noi 2 vai intr-o zi, ci ca am reusit sa facem cea mai lenta tura pe bicla, asta sambata, 23 km in 7 ore…. da, ati citit bine :)))

In fine, la acest record au contribuit puternic cele 6 pene si traseul de la Paulesti (livada cu ciresi) care, daca il faci prima data si nu cunosti zona, fara gps in mana esti mancat. Fiind un traseu scurt, si cu multe intersectii, daca vrei sa il nimeresti tre sa stai sa te uiti la gps mereu, si cum nu aveam un dispozitiv gps de purtat pe bike, trebuia sa stam sa ne uitam mereu la trackul de pe telefon.

Iar de cele 6 pene, ce sa mai zic. Pe ultima nici nu ne-am mai chinuit sa o facem ci am mers pe langa bicle pana la masini, sau cel putin Laurentiu, victima cu 4 pene la activ intr-o singura tura, s-a sacrificat si a mers pe langa bicla pana la masina:))).

Totusi, exceptand recordul nostru si faptul ca eram pierduti fara gps, adica nu ne iesea deloc traseul propus, este frumos la Paulesti, un traseu bun de antrenament, un fel de parc Tineretului la superlativ cu catarari mai faine, mai lungi si solicitante si cu 2 coorari de nota 10 :D. Recomandarea ar fi sa nu calcati pe acolo daca a plouat recent caci zona nu se usuca asa repede si cu noroiul nu e de joaca, strica orice distractie ;)… aaa, si fara gps…

Aveti AICI trackul nostru cules de pe bikemap si mai jos cateva poze de pe traseu. Si ultima recomadnare ar fi sa nu plecati fara camere/petice/rabdare caci la cati salcami sunt prin zona aveti toate sansele sa stabiliti si voi cate un record… numai va rugam sa nu ni-l bateti pe al nostru :D.

Si povestea continua cu ziua de duminica, care a fost cel putin bestiala, cu soare, nori si 2 vai, Malinul si Alba, exact in ordinea asta :D. Dupa ziua de sambata, extrem de obositoare, mai mult psihic decat fizic :))), ma trezesc cu noaptea in cap, mai exact la 5:30 sar in haine imi fac rucsacul si umplu termosul cu ceai doar ca sa uit acasa multe alte lucruri mai importante. Dar bine ca am ajuns la 6:30 in parcare la IKEA unde ma intalnesc cu Mihai aka Cab. Barcaciu, Alex si Tiberiu. Ne grupam cate 2 in 2 masini si gonim ca nebunii sa prindem prima cabina, lucru pe care il si reusim, doar ca sa il asteptam pe Tiberiu sa coboare si sa revina cu a 4 a cabina… caci si-a uitat betele in masina … futu-i mama ma-sii de rima…. :))).

La cabina ne-am intregit si fortele adaugandu-l pe Ovidiu la brigada de soc. Dupa 45 de min de asteptare si cu planul facut o luam si noi usor spre Costila. Ajungem in buza vaii Malinului doar sa ne minunam cata zapada e, si aici si pe cerb si pe unde ne mai uitatm. Ne facem guraj si dam drumu la distractie. Concluziile la finalul vaii ar fi ca ar mai tine inca 2 saptamani. La final, dupa ce ne odihnim putin stabilim si sa o luam inapoi ca sa ne indreptam spre Alba. Usor de zis, greu de facut. Dupa 2 ore de urcat si spart zapada suntem si noi iara sus unde stam 30 de min sa ne intregim iara fortele. Dupa ce mai stam devorba cu un grup venit din spate, o luam usor spre Alba, pe o vreme ceva mai inorata si dupa ce ne-a picurat putin pe finalul urcusului din Malin.

Ajungem destul de rapid in Alba doar sa o gasim ingusta si intrerupta. Incepem coborarea usor obisiti si dupa o mica peripetie pe la saritoarea Carnului, unde Alex a fost eroul principal cu in derapaj pe fund de cativa metrii buni, continuam putin mai grijulii pana la finalul vaii. Dupa saritoare pana aproape la verdeata am cam schiat si pe un covor de pietre :D. Zapada nu mai tine pana jos la verdeata asa ca trebuie sa dati schiurile jos ceva mai devreme. Ne schimbam, ne curatam echipamentul si ii dam usor la vale pana la caminul alpin si mai departe dar nu inainte de a ne lua o bere de la primul chiosc iesit in cale… caci ne era o sete…

Fruoasa zi, si frumos mod de a incheia sezonul… poate…:D

Va lasam mai jos cateva poze faine din cele 2 zile si promitem a revenim si cu un filmulet cat de curand. Foto credit pentru pozele cele mai dinamice i se cuvine lui Mihai Petre, nu dansatorul ci schiorul :)))). Enjoy!

Muchia Lunga bike fun

“When I first started out in [mountain biking], it was all about having fun, playing with my mates, with a bit of racing thrown in. Nothing has changed!” – Steve Peat

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 2

Where the road takes us!

Ziua 7

Am plecat spre Montpelier cu gandul de a-l vizita si apoi de a ne indrepta spre munti dar nu inainte de a scurta putin din distanta luand un tren pana in Perpignan. Vremea se anunta superba cer partial inorat si un soare arzator ce se ascundea rar printre nori.

Montpelier este un oras frumos, nu chiar mare, cu o facultate de medicina foarte buna din cate am inteles si cu un centru istoric foarte frumos. Nu am apucat sa vizitam decat arcul de triumf care este pozitionat intr-un parc superb si apoi ne-am dus  direct la gara. Dupa ce am stat 45 de minute la cozi pentru bilete si informatii, ni s-a scurs si timpul de vizitat si a trebuit sa plecam :(.

….

La 14 eram in Perpignan si ne pregateam de plecarea spre Le Tech. Ne mai oprim la o ultima cafea si apoi ii dam inainte. Pe masura ce ne indreptam spre Ceret, un orasel intermediar, norii se tot strangeau deasupra noastra si cand ajungem in apropiere de acesta incepe iara sa toarne. Dupa experienta de ieri parca nu mai vrem sa pedalam prin ploaie, mai ales ca ne asteapta 2 zile prin munti, asa ca ne adapostim iara la o patiserie si asteptam sa vedem daca se schimba ceva. Dupa vreo 2 ore de stat la ceaiuri si cafele, nimic… atunci luam decizia sa schimbam directia si sa ne indreptam spre zone mai prietenoase din punct de vedere meteorologic, spre Figueres… in Spania. Trecem Pirineii mai pe la baza, pe la un pas situat la 500m altitudine si mai facem o oprire in Le Perthus ca sa vzitam fortul Bellegrade pus si acesta in varful dealului. Dupa o catarare de 1km si ceva elevatie ajungem la el, numai ca era inchis :(.

Ne resemnam si ii dam mai departe. La 9 seara suntem la gazd gasita rapid pe airbnb si ne facem planul pentru ziua urmatoare. Vrem totusi sa urcam spre Travertet, destinatia initiala pentru ziua urmatoare, conform planificarii si sa luam totusi mai mult contact cu Pirineii. Sa vedem ce are de zis vremea…

Detaliile zilei, 80km si 700m elevatie.

Ziua 8

Si despartirea de Vlad, pe care il tot supara o raceala de cateva zile si acum l-a si rapus. Avand in vedere ca astazi vom merge spre Vic, traseu ce implica ceva mai multa diferenta de nivel, Vlad a decis sa ia trenul pana in Barcelona si sa ne regrupam acolo. Astfel, plec la drum cu Ion dar nu dupa ce servim regulamentar o cafea in Figueres, considerabil mai ieftina decat cele servite in Franta. Dupa, ne asternem la drum si in curand ne gasim pe un offroad mai degraba destinat unui mtb decat unei bicle de sosea. Drumul este foarte frumos numai ca avansarea este mai greoaie. Se pare ca sunt o miltime de astfel de drumuri prin zona, care leaga terenurile agricole si fermele, chiar faine si foarte practicabile. Dupa vreo 30 de km reusim sa le parasim si sa intram iara pe asfalt, apoi, in apropiere de Banyoles ne bagam intr-un local sa mancam ceva si nici nu intram bine ca afara se pune o torentiala de toata frumusetea… si ii tot da asa ca stam sa manacm si apoi stam la cafele, poate, poate se opreste. Dupa ceva mai mult timp hotaram sa ii dam inainte pe o ploaie usoara. Ies afara sa constat ca mi am lasat bicla in ploaie 😦 si cea mai afectata geanta a fost cea cu manusile uscate si incalzitoarele de picioare… damn it!

Inaintam printre stropi si cand ajungem pe langa Sant Miguel de Campmajor ploaia ne paraseste si putem sa inaintam mai linistiti. Planul este sa trecem prin zona vulcanica de la Garottxa :), stati linistit, nu este activa… un fel de Calimanii nostri. Pana la intrarea in parc, si dupa, zona este foarte frumoasa, verde cu un drum foarte fain, putin circulat gi-524. Ajungem intrun final in Olot, unde ne mai aprovizionam cu ceva dulciuri si apoi mergem mai departe spre Vic. Nu ne indepartam foarte mult caci, la intrarea in primul tunel pe c-37 sumtem opriti din drum de un echipaj care ne spune ca nu avem voie si ca vom primi amenda daca trecem prin tunel, si ca mai urmeaza alte 5 dupa acesta, dintre care unul lung de 6 km… oups… si alternativa e sa o luam pe giv-5273 si prin Coll de Bracons undeva la 1132m altitudine. ok, ne facem curaj, sunam gazda sa i zicem sa ne astepte ca ajungem ceva mai tarziu, si ii dam. Ajungem intrun final, pe la 10 seara si in punctul culminant, ne facem o poza cu indicatorul si ii dam mai departe. Coboram pe parta calalta si vedem ca drumul tot serpuieste si pare sa urce iara asa ca facem o ilegalitatea si coboam in c37 si trecem prin ultimele 3 tunele.. mult mai rapid. Ajungem intrun final la gazda, undeva inaīnte de 12 noapte si destul de obositi, doar sa ii gasim asteptandu-ne sa le povestim cate ceva despre calatoria noastra caci si ei erau destul de plimbareti, ba chiar au facut o tura de biciclea prin Romania si mai departe si le a placut foarte mult. Stam la povesti si ne tratam cu pizza gatita de gazdele noastre Marti si Maria si astfel ne bagam la somn pe la ora 2 noapte… faina zi! Ca si detalii am avut parte de 120 km si peste 1900m elevatie, speciala Cataloniei :D.

Ziua 9

Ne trezim mai greu ca de obicei, aproape de 9 si pe masura ce fac planul turei, Ion imi da vestea ca nu va participa la speciala de astazi din cauza febrei musculare agravata dupa ziua de ieri, asa ca raman singur sa termin turul :D. Dupa ce discut cu Marti si Maria, hotarasc sa iau o ruta ocolitoare pana in Barcelona, dar care ma duce prin parcul natural Montseny si apoi prin alt parc natural, Montnegre i el Corredor, ambele superbe si cu catarari dar si coborari super faine. Ziua incepe iara cu ceva offroad. Cand ii dai pe google ca te deplasezi cu bicicleta, nu te astepta sa stie si cu ce bicicleta esti, sau cu ce bagaje, caci te baga prin toate hartoapele si pe toate cararile….

Si traseul ales pentru astazi este super frumos si cele 2 parcuri nu mi au inselat asteptarile. Ma misc rapid si pe la 4 sunt deja la malul marii cu o pofta uriasa de mancare…. pacat ca mai am 40 km pana in Barcelona. Ma incarc de curaj si ii dau tare. Ajung intrun final si exact cand ma postez in fata la Sagrada Familia, care in realitate este mai mica si mai chicioasa decat pare in poze, incepe si ploaia. Mai vizitez putin si cartierul Gotic care era chiar si pe ploaie super aglomerat si dupa ii dau spre locul in care ma asteptau Vlad si Ion. Se pare ca astazi a luat si Barcelona cupa si toti microbistii sunt in extaz, urla si claxoneaza pe strazi ca….microbistii :))). Ajung sa ma vad pe la 8 cu Vlad si Ion si stam la o bere si le relatez traseul de astazi. Bilantul zilei, 130km si 1300m elevatie.

Ziua 10

Dedicata Barcelonei in mare parte si impachetatului de biciclete pentru zborul cu avionul, in rest. Barcelona este un oras foarte frumos, toate cladirile sunt intr-o oraduaiala placuta, strazile toate is cu sens unic, si toata lumea respecta regulle de circulatie, sau cel putin asa lasa impresia. Am fost destul de claxonat ca circulam pe banda de autobuz, pana mi-am dat seama de ce este goala si de ce ma claxoneaza lumea. Nimeni nu se atingea de ea asa ca mie mi s-a parut perfect normal sa circul pe acolo :))).

Noi, in scurta vizita nu am apucat sa vedem decat Sagrada Familia, care asa cum am mentionat pare mai impresionanta in poze, centrul gotic care este hiperaglomerat si plin de mgazine, plaja si palatul regal care gazduieste si muzeul de arta, dar fara sa intram caci ne cam plictisim in astfel de incinte :)).

De biciclit am mai biciclit si astazi cam 30 de km prin Barca si pana la aeroport. Inainte de Aeroport ne-am plimbat si prin “delta” raului Lobergat, o minidelta amenajata foarte frumos cu o banda pietonala si una pentru biciclete. In apropierea aeroportului, cine a gandit proiectul a facut si un loc de stat si de admirat avioanele cum aterizeaza, care cred ca a fost cea mai interesanta experienta a zilei, mai impresionanta chiar sid ecat Barcelona in sine, caci avioanele treceau la cativa metri pe deasupra noastra :D. Foarte tare!

La aeroport am ajuns mai devreme si ne-a luat cam1h sa ne impachetam bicicletele cu bubblerap, scoci si folie si cine a avut, a bagat bicla si in geanta :D. Zborul era la 21:30 si ateriza la 1:55 cu decalajul orar. Numai bine avand in vedere ca la 9 incepe o noua zi de munca, sa vezi atunci depresie postaventura :D. Bine macar ca am avut la ce sa visam :D, caci a fost super!

O super calatorie, si speram ca traditia acestor ture o vom pastra si la anu. Calatoria a avut 10 zile din care doar 8 biciclite efectiv, apoximativ 900km si peste 700m elevatie. Un bilant ok pentru o tura cicloturistica de 1 sptamana in care am apucat sa vizitam niste locuri foarte frumoase din care mai mentionam odata: Coasta de Aur, Pirineii, Barcelona si alte orasele adiacente si in care am facut cunostinta cu oamenti super de treaba, gazdele de pe Airbnb, chiar si domnul din Marsilia :D.

Pana la urmatoarea postare, speram ca v-a placut calatoria si relatarea. La urmatorul link gasiti un document cu planificarea initiala a turei facuta de Ion. De suferit au avut doar ultimele 2 zile dinainte de Barca, trecerea din Franta in Spania nemaifacand-o prin inima Pirineilor din cauza vremii foarte instabile si a furtunilor care ne-au pandit la fiecare … pedala. Am inteles de la Marti si Maria ca in Pirinei a nins bine, ei chiar plecau la ski in ziua in care i-am parasit… poate mai prindem si noi o zi dupa ce revenim in tara :D.

Pana data viitoare, lant intins. Enjoy!

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 1

A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.

De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.

Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…

Ziua 1

Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.

Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.

Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.

Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.

Ziua 2

A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.

Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.

Ziua 3

Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..

Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).

Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.

Ziua 4

Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…

Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…

Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))

detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀

Ziua 5

Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.

Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.

Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.

Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.

Ziua 6

A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…

Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.

Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.

Cam asta ar fi prima partea a calatoriei, dar urmeaza partea cel putin lafel de interesanta, les Pyrenees :D. Stay tuned and enjoy!

Un paste biciclit

Un paste biciclit, putin cam diferit fata de cel de anul trecut, dat tot sportiv, asta ca sa compensam cantitatile de bunataturi infulecate… Daca anul trecut reuseam sa tinem schiurile in picioare, si asta pe partie, anul asta zapada tinde sa se duca cam repede, desi, daca m-as uita pe fereastra nu as fi asa sigur de asta… la Balea cica a nins bine rau…

Anul asta am lasat astfel schiurile si ne-am suit pe bicle si rau nu a fost caci in fiecare zi din miniconcediul ce a trecut am reusit sa facem cate un traseu foarte frumos combinand urcari faine si pushbike-uri cu coborari pe masura.

Astfel, am facut 3 trasee, scurte si condensate, dupa cum urmeaza.

ziua 1 – Busteni -> Poiana Tapului -> Drumul de cota -> Stana Regala -> Poiana Tapului pe carare prin padure ==> LINK TRASEU;

ziua 2 – Busteni – Azuga – Cabana Susai – Coborare triunghi rosu de la cabana in valea Azugii (foarte tare coborarea, dar scurta) – Busteni ==> LINK TRASEU;

ziua 3- Busteni – Cabana Diham – Dihamul Militar – Muchia lunga – Busteni (coborare absolut bestiala) ==> LINK TRASEU;

Toate traseele sunt scurte si daca se pleaca de dimineata, la putin timp dupa 12 puteti fi inapoi la punctul de plecare. Practic puteti incerca 2 trasee in aceasi zi, sau daca sunteti hardcoristi, toate 3 sau acelasi de mai multe ori :))). De asemenea fiecare are cate un singletrack bestial, scrut dar foarte fain pe care ii puteti da bine, pana cand va iese un bustean de-a curmezisul in fata :)))

Noua ne plac si le recomandam cu placere 🙂 si cu siguranta le vom mai da de cateva ori anul asta :D.

Mai jos, materialul doveditor de rigoare, revenim curand si cu filmuletul de pe Muchia Lunga ;). Pana atunci… enjoy and have fun!

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D

Leresti, pentru ca Leru’i Ler :D. Un alt titlu pentru postarea asta ar fi putut fi “in cautare cararilor ascunse de langa Leresti” caci parca de fiecare data cand mergem pe aici, nu dam peste singletrackurile mult visate :D.

Si de data asta am plecat cu gandul ca nu ne trebuie un track clar, nu avem cum sa nu gasim o carare faina, asa ne-am spus si acum si data trecuta, prin decembrie cand am balaurit pe un track dubios facut probabil din canapea.

Nu a fost rau, a fost interesant, dar dupa ce urci 2 ore parca vrei sa cobori putin mai mult de 10-15 minute :))). Desi, acum ca reflect asupra coborarii, cu putin efort se poate transforma intr-un frumos traseu de DH, dar in lipsta unei instalatii sau a unui drum care sa te scoata deasupra punctuluid e plecare, degeaba.

Am plecat din Bucuresti cu gandul de a face fie traseul pana la Stana Stramtu cu o coborare adecvata, fie traseele de pe langa manastirea Ciocanu fie ambele. Nu prea a iesit nici una nici alta si nu am atinsi decat partial obiectivele propuse :)).

Astfel, iesim pe la ora 8 din Bucuresti eu cu Bogdan si cu Andrei, putin cam lenti ca de obicei. In 2 ore suntem la Campulung si ne vedem intr-o benzinarie cu Tibi si Gabi care au venit de la Pucioasa. Facem un mic plan si ne mutam cu masinile din benzinarie la intrarea in Voinesti (langa mai mult cunoscutul Leresti  :D) unde si lasam masinile. Dupa ce ne mai organizam putin bagajele, o luam la drum intorcandu-ne facand prima la stanga pe straduta cu biserica. Urcam putin fata de soseaua principala si intram in drumul spre stana Stramtu la prima trecere pe sub calea ferata, nu departe de biserica. Urcarea incepe bine pe un drum plin de bolovani si iesim rapid intr-un punct de unde se vede frumos orasul Campulung in luminile diminetii. Drumul continua in urcare pana la stana Stramtu, undeva la 1400m. Se intersecteaza si cu alte trasee asa ca cine se duce prima data pe aici e bine sa aibe un track cu el. Tot traseul are vreo 2 pante mai serioase si cu aderenta mai putina unde ne-am chinuit sa stam in sa si cred ca doar Tibi a reusit sa le faca fata. In rest este ciclabil complet si chiar umbrit deoarece merge destul de mult prin padure, mai putin la inceput pana intri in ea si la sfarsit, ultima portiune pana la stana.

Odata ajunsi la stana admiram panorama superba. Oriunde te-ai uita ai ce vede, Iezer, Bucegi, Leaota, Crai, Fagaras si orasul Campulung, toate se vad de la stana Stramtu si daca ai noroc de vereme senina, totul este chiar superb! Aici am stat putin sa ne pozam si sa mancam cate ceva si apoi am inceput sa facem planul de coborare. Tot am vazut filmulete cu o coborare bestiala prin zona si tot incercam sa o identificam dar nici de data asta nu am avut noroc. De la stana am tinut-o tot inainte spre padure pana cand drumul a devenit din ce in ce mai abrupt si mai neingrijit… era clar ca nu a mai trecut de mult vreun biciclist pe aici. Atunci era deja prea tarziu ca nici unul dintre noi nu vroia sa se intoarca, asa ca ii dam inainte cu tupeu si reusim sa coboram destul de rapid toata diferenta de nivel de ne-am chinuit sa o facem pana la stana :(… sa dus si singletrackul mult visat. Data viitoare ne luam ghid :)).
Ajungem in Leresti si ne oprim la o carcium pentru o bere regulamentara si pentru a 2-a masa a zilei, sau chiar a 3-a. Ne reorganizam rapid si ne propunem s a o luam spre manastirea Ciocanu. Urcam iara pe deal si mergem pe forestier in urcare usoara si apoi caborare, pana in Bughea de Sus. De aici ne indreptam spre Bughea de Jos dar abandonam planul la iesirea din oras cand vedem ca traseul pe care vroiam sa il urcam era si scurt si marcat ca si coborare. Am zis sa incheiem mai devreme ziua si sa lasam Ciocanu pentru alta tura caci parca nu aveam chef de o alta dezamagire. Nu-i bai, revenim si atunci incercam ceva la sigur, care sa merite.
Oricum, cu zona asta ne vom tot revedea caci are mult de oferit. Si asa planul este sa refacem tura din Iezer si sa o facem si mai epica, cu trecerea in Fagaras dar asta este alta poveste in stadiul “draft” :D.

Pana atunci lasam cateva poze si edit-ul de mai jos si un track alterat caci am pornit gpsul prea tarziu si l-am oprit tot asa… link traseu. Enjoy!

Weekend cu de toate

Weekend cu de toate, cred ca asa ar trebui catalogat weekendul trecut. O leaca de scufundari si un salt cu parasuta mai trebuia si era ultracomplet :)).

Planuri batute in cuie nu erau si dupa ce vineri seara ne-a prins in oras la un pahar de vorba cu Bachus, goraza de a ramane in Bucuresti a invins si sambata dimineata, mai tarziu ca de obicei eram in drum spre munte cu bicicletele pe masina si restul de echipament in portbagaj. Planul era simlu, urcam usor pana la cota 1400 la Sinaia si de acolo ne indreptam spre Stana Regala cu un popas pe drum la o stanca unde cativa prieteni erau la catart.

Ajunsi destul de tarziu la Sinaia, undeva pe la ora 11 ne punem pe sei si ii dam usor la deal pe clasicul drum care nu a fost chiar asa aglomerat cum ne asteptatm. Ajungem destul de devreme la 1400. Vad baietii cu biclele de DH care iesau din gondola, isi puneau casca si ochelarii si ii dadeau frumos la vale pe frumosul traseu Happy Bear ce spre rusinea mea nu l-am incercat pana acum. Ii zic Elenei sa ma astepte putin ca am ceva treaba :)). Imi pun frumos genuncherele ce le aveam in rucsac si entuziasmat ii dau si eu la vale. Ce sa zic, ca intrarea in padure m-a surprins putin cu o mica portiune abrupta care nu prea iti lasa timp de gandire si care iti cam ridica adrenalina oleaca dar dupa incepe sa devina mai ok. E bine sa faci o recunoastere a traseului ca altfel risti sa ti-o furi :D. Traseul este foarte frumos facut si iti stimuleaza zdravan adrenalina, Are si multe rampe ce pot fi incercate. De obicei rampele amenajate sunt destul de inalte, majoritatea dintre ele, doar cateva puntand fi abordate de cei cu mai putina experienta. In rest sunt destule rampe naturale ce pot fi abrodate ok si care reusesc sa ii dea un flow deosebit traseului. Ce sa zic, mi-a placut, imi venea sa nu mai plec de acolo dar mi-am propus sa ma intorc in alta zi special pentru traseul asta si sa il fac pana ma pictisesc :).

Ma intorc repede cu gondola la 1400, o recuperez pe Elena si ii dam bine spre Stana regala. Drumul forestier ce duce la stana este destul de frumos pentru o plimbare iar biciclisti mai indrazneti au la dispozitie traseul Old School care este de asemenea demential si se interesecteaza destul de des cu forestierul. Chiar fain! Ajungem relativ repede la locul indicat de Alex si George si dupa ce identificam cu greu locul de catarat incepem sa facem putin bikealpinism cu biclele in spate pana ajungem la baza stancii. Aici ii gasim pe indivizi deja in perete incercand fie un supozitor cu frunze fie un Sisif de toata… dificultatea :))).

Stam la povesti, halim ceva, admiram baietii care escaladeaza marii pereti, incercam si noi un supozitor cu frunze si dupa ce ne calmam nitel incepem sa o luam usor, usor din loc. Chiar frumoasa iesirea la stanca si le-am promis ca ne vedem si data viitoare. Si combinatia asta de treseu pe bicla si cocot parca nu e chiar asa de rea, un mix bun :D, de repetat.

Dupa ce iara bagam putin carca si reusim sa iesim in forestier, ii dam usor spre stana regala. Ne intoarcem pe unde am venit vreo 3 serpentine si apoi identificam drumul de stana. Ajungem relativ repede. De aici coboram pe poteca regelui, un traseu pavat si serpuit ce te scoate in drumul de cota sau la palat daca il continui. Chiar frumos drumul si serpentinele stranse is chiar faine.

Ajungem la masina chiar devreme si la ora 8 suntem in Bucuresti, deja cu gandul la ziua de duminca care ne astepta cu o noua aventura :D. Planul era sa facem o zi de schi pe Valea Alba, si ce zi urma sa fie :D. Pornirea lafel de grea, ca iar am stat la un pahar de vorba si parca cocotul de sambata si traseul de dh ne-a obosit putin :)). Trezirea a fost pe la ora 5 caci la 8 trebuia sa fim in Busteni la cabina. Plec singur din Bucuresti caci restul erau deja pe zona si la ora 8 ajung la Andrei sa il iau. Ajungem intr-un final sa urcam cu a 2-a cabina si la 9 eram sus pe platou, eu, Andrei, Tibi, Tiberiu si Marian. Ne punem schiele si claparii pe rucsac si ii dam usor la pas pana in buza vaii. unde asteptam o alta brigada ce venea din urma si printre care se regasea si Matei. Ne echipam, ne uitam frumos in jos la valea ce ne asteapta si incepem sa ne lasam usor pe ea. Am inteles ca sambata a fost ambuteiaj pe aici, peste 40 de oameni, deci am facut alegerea buna sa venim duminica. Erau considerabil mai putin, grupul nostru si inca cativa la pas. Ne strecuram frumos pe langa peretii vaii pe o zapada numai buna si ajungem relativ repede la iarba unde ne intindem la o campeneasca de toata frumusetea. Scoatem ce avem prin rucsaci inclusiv berea si aghiasma carata strategic si cu care nu poti da gresi intr-o tura ca asta. Trebuie sa imi fac un tricou cu “Alcohol, connecting people!” :))).

Stam tolaniti mai bine de 1h si ne bronzam la soarele de munte pana mai vine un grup de 4 schiori de sus. Incepem sa ne strangem catrafusele si sa ne punem echipamentul pe rucsaci si ii dam usor la vale pe cararea frumoasa si cu orasul Busteni ce ni se arata in fata, la baza masivului. Ajungem repede la caminul Alpin lasam bagazele cu Andrei si ne ducem repede cu un taxi sa ne recuperam masinile de la cabina. Cam asta e finalul unui weekend cu de toate. La mai multe caci chiar a fost reusit. Cum povesteam la inceput, o leaca de scufundari si un salt cu parasuta mai lipseau si era chiar complet :).

Pana data viitoare va lasam cu materialul foto/video de mai jos. Enjoy!

Urlati! pt ca sezonul a inceput

Urlati! pentru ca sezonul a inceput si pentru ca Urlati is the bomb in materie de vreme buna. Iara au anuntat astia cod verde, galben, albastru, portocaliu de ploi si vreme rea :(. Stateam in cumpana cu tura asta, daca incepea ploaia nu mai plecam nicaieri, dar totusi…

am plecat pe ploaie din Bucuresti ca sa murim de cald pe la Urlati, pe un teren sec, chiar desertic, parca e cam pe bune treaba cu desertificarea ;).

Urlati-ul, in materie de carari, neschimbat :D. Am facut o combinatie din traseele incercate anul trecut, si ne-a iesit o tura frumoasa de inceput de sezon de vreo 47 km si 1200m elevatie.

Pe scurt traseul a fost cam urmatorul. Plecarea din Urlati din centru, am urcat pe traseul de la maratonul vinului, in punctul culminant al urcarii am tinut stanga si apoi dreapta si am coborat in Rotari, de aici am facut stanga si am luat-o spre Tarculesti (nu Malul Rosu sau Ceptura), apoi inainte de o coborare pe asfalt am facut drepapta si am luat-o iar pe deal pana ne-am intersectat cu DJ238, am mers putin pe acesta si am coborat iara in Rotari pe un drum mai putin stiut, o coborare foarte faiana ce o aveti mai jos. De aici am facut stanga spre Ceptura dar la prima curba stransa de 90 grade am luat-o iar spre deal pe o catarare si printr-o boschetareala mai putin umblata. Dupa boschetareala ne-am intersectat iara cu traseul de la maratonul vinului si l-am urmat putin spre Cepturra, apoi dreapta la 90 grade pe coborare si apoi iara urcare pe deal pana am ajuns exact in acelasi punct de unde am venit dupa boschetareala. De aici inca putina urcare si coborare pana in Urlati. Nu cred ca ati inteles ceva din indicatiile de mai sus :)) asa ca gasiti harta traseului la acest link :D.

Fain traseul, si fain ca am mai schimbat putin cu boschetareala asta de la final. Deja avem in minte o combinatie interesanta pentru urmatoarea tura pe aici. Va implica cel putin 2 boschetareli :)).. si ceva mai multa diferenta de nivel :D. Overall tura a fost reusita, si ne-a deschis zdravan apetitul pentru bicicleala. Participantii la tura fuseram eu, Ionut (www.jurnaldecalator.ro), Vlad, Nicu si Cristi.

Lasam mai jos materialul foto video al turei, ca sa il asociati scurtei descrieri de mai sus :), enjoy. Pana data viitoare, ride safe!