Tag Archives: Bike

Varful Moldoveanu “pe bicicleta”, un traseu enduro Fagaras

1 Reply

Cum povesteam si in postul anterior, traseul asta ar putea sa devina o traditie. Asa ne gandeam inainte de tura de weekendul trecut si asa ne gandim si acum, dar nu asta gandeam in timpul turei. In timpul turei, dupa cateva pushbike-uri mai serioase, prin minte ne trecea gandul: “Dracu’ mai vine pe aici!” :)))

Totusi, dupa ce termini tura parca iti vine sa o iei inapoi in creasta muntilor, asta a fost sigur sentimentul de a 2-a zi, si da, s-ar putea sa facem o traditie pentru ca au aparut intre timp si alti pretendenti la cucerirea acestui varf in acest fel, si trebuie sa mearga cineva sa ii indrume :P.

Tura era asteptata de ceva timp, si ar fi fost mai ok sa o facem undeva la sfarsitul lui august, inceputul lui spetembrie, nu atat de tarziu, deoarece vremea a fost destul de friguroasa, iar temperatura de 0 grade ne-a insotit mare parte din ziua de sambata.

Pentru acest weekend am planificat 2 ture, varianta scurta care urca din Slatina (Arges) pe valea Cernatului pana in culmea Malita si coboara apoi in Slatina, si varianta lunga care din  culmea Malita urma directia Varfului Moldoveanu si undeva pe la 2200m drumul forestier dispare si se transforma intr-o carare, si de aici incepe o combinatie de pushbike/carrybike + dh pana la varf.

Traseu scurt: http://www.bikemap.net/en/route/2646273-fagaras-culmea-malita/

Traseul lung (Moldoveanu): http://www.bikemap.net/en/route/3175852-malita-moldoveanu-valea-rea/

O chestie interesanta constat la bikemap, calculeaza o diferenta de nivel mai mica decat dispozitivele care au inregistrat trackul. Pentru inregistrare am folosit un ceas Suunto Ambit 2 care avea setat refreshrate-ul la GPS la 2 secunde si din ce am constatat la ultimele trasee, diferenta intre elevatiile traseelor inainte si dupa ce sunt urcate in bikemap poate ajunge si la 200m. Dar asta este doar o constatare :D, traseele raman neschimbate.

Ca sa revenim la povestea noastra, cu o saptamana inainte, pretendenti la tura eram doar eu si Tiberiu, dar pe finalul saptamanii am strans o gasca zdravana pentru tura scurta.

Astfel, ne-am gasit la punctul de plecare din Slatina cu Lucian, Bogdan, Cristi, Cosmin si Victor. Plecarea din Bucuresti a fost destul de matinala, pe la un 6 ieseam pe autostrada, si pe la un 8:30 eram parcati in Slatina. Cu micile pregatiri de rigoare, pe la 9 si ceva eram pe bicle pedaland.

Traseul prin valea Cernatului este frumos, mai lejer la inceput si apoi spre final panta se accentueaza. La un moment dat, undeva aproape de jumatatea traseului este un punct de exploatare forestiera, unul din multele din aceasta zona, si aici trebuie sa fiti atenti caci traseul urmareste raul mai mare, inainte, si nu urca in stanga asa cum era sa facem noi daca nu ne indrumau lucratorii de acolo. In acel loc se vede si cata distrugere aduc aceste defrisari, locul fiind plin de noroi si aratand ca un front de razboi proaspat bombardat….

Ne-am continuat drumul cu temperatura scazuta insotindu-ne, si intr-un final, cu ceva intarziere fata de cum am calculat (ora 14:00), am ajuns si la punctul de despartire, sus in culmea Malita la 2050 m langa un refigiu usor devastat. Aici am servit masa si ne-am facut pozele de rigoare inainte de despartire.

Astfel, eu si Tiberiu ne-am suit pe bicle si i-am dat la deal pe ultima portiune de drum forestier pana la 2200 si restul au continuat bucla pana inapoi in Slatina. Atentie, traseul inapoi pe culmea Malita nu este doar coborare asa cum speri dupa ce ai urcat atata amar de vreme ci primesti cateva urcari mai serioase desi pe bikemap ar aparea doar 3.

Vremea a tinut cu noi pana acum si desi temperaturile au fost scazute nu au fost nori si soarele a stralucit toata ziua, cu dinti dar a stralucit.

De pe la 2200 incepem sa impingem la biciclete spre un mototoi ce se afisa inaintea noastra. Aici am avut o mica nedumerire pentru ca traseul turistic il ocolea, iar traseul de pe bikemap trecea fix peste el. Pana la urma am continuat traseul turisitic dupa ce am impins totusi jumatatea din panta spre varf. Dupa ce am mai mers ceva, nu am mai gasit nici marcajele, se pare ca stam prost cu orientarea in gol alpin :))) si am sfarsit prin a ne invarti putin in cerc pentru a deslusi misterul celor 2 trasee, cel turistic si cel de pe Bikemap. Astfel, dupa ce am lasat bicicletele deoparte si am plecat la picior in recunoastere, am reusit sa ne elucidam doar dupa ce am urcat in creasta si am vazut unde este Varful Moldoveanu, cat mai avem pana la el si pe unde ar fi  mai bine sa o luam… pe traseul turistic. Nu prea stiu cum a fost marcat traseul de pe Bikemap dar include o mica portiune nemarcata de creasta care chiar nu pare sa iti permita nici macar sa iti cari bicicleta.

Aici apare si a 2-a dilema, Avem timp? Planul nostru era sa ajungem pe varf si apoi sa ne intoarcem in aceeasi zi si sa dormim la un “refugiu” intalnit in drum sau sa facem trecerea spre Vistea si sa dormim la refugiul de acolo. Totusi, ceasul indica ora 17 si noi mai avem peste 2 ore pana pe varf. Asta insemna ca ne prinde clar noaptea si parca perspectiva nu ne surade mai ales ca odata cu lasarea serii temperatura incepe sa scada si se observa si o chiciura care se lasa pe iarba si pe pietre si pratic traseul va devenii ceva mai alunecos.

Aici luam decizia sa inoptam undeva in creasta si sa continuam traseul a 2-a zi. Numai bine ca am observat o stana parasita in drum care ne-ar fi oferit adapost peste noapte. Astfel, ne intoarcem din drum pana cand zarim iar stana. Lasam bicicletele in carare si coboram spre stana sa verificam daca se poate dormi in ea, fiind destul de micuta si daca are o usa pe care sa o inchidem. Lucrurile ne surand si mica stana arata promitator, usor gaurita fiind facuta din pietre de munte dar care isi va servi scopul pentru noaptea asta.

Astfel, urcam sa recuperam bicicletele si pe la ora 19, odata cu lasarea intunericului reusim sa ne asezam in stana cu tot cu bicle si sa “baricadam” usa :D. Numai bine ca incepuse si un vant rece care sigur nu ne-ar fi fost prieten daca am fi continuat traseul. De dormit, am dormit…nu putem spune ca bine. A fost destul de frig si eu cel putin aveam un sac de dormit destul de subtire si am avut si un “pat” micut pe care am incercat sa ne inghesuim. Astfel, ne mai trezeam din cand in cand sa ne incalzim picioarele si alte membre usor inghetate. Per total, cu pauzele de rigoare, am reusit sa dormim destul de ok si pe la ora 7 eram in picioare si ne apucam sa ne strangem lucrurile si sa mancam cate ceva. Privelistea de dimineata a fost superba si mica stana arata intr-un mare fel, in razele soarelui de dimineata, parca rupta dintr-un frumos film de aventura.

Reusim pe la ora 8:30 sa ne urnim, cu “ghiozdanele” pline, si ne luptam eroic cu pushbikeul pana inapoi in carare caci pana la stana am avut de coborat cam 200m altitudine. Odata ajunsi in carare, mai mancam ceva ca sa recapatam energia consumata si continuam traseul. Mergem la sigur pe marcaj si pe masura ce inaintam vedem si varful Moldoveanu, punctul culminant al  calatoriei. Cum am spus, la deal se impinge sau se cara bicicleta si la vale drumul este in mare parte practicabil. Pana la Moldoveanu, mai dificile sunt o mica portiune stancoasa de creasta si ultima portiune de pushbike/carrybike, pe piciorul moldoveanului care este destul de lunga si ne stoarce destul de mult de energie.

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

Facem pozele de rigoare, si stam putin de vorba cu putinii muntomani de pe varf. Apoi, conform planului ne pregatim pentru trecerea catre Vistea si coborarea prin Valea Rea. Ne ancoram bine bicicletele pe rucsaci si o luam la pas. Trecerea, cu bicicleta in spate, intre Moldoveanu si Vistea trebuie incadrata in seria “ambitii prostesti”. Este o portiune cu lanturi iar bicicleta in spate nu face decat sa te incurce. Trebuie avut in vedere ca ai gabaritul depasit iar cand faci miscari trebuie sa fi atent sa nu lovesti bicla de vreo piatra caci te va dezechilibra. Cu grija reusim sa trecem si coboram spre refugiu.

Aici ne dam bicicletele jos si ne punem sa mai mancam ceva. Se pare ca ne-a luat destul de mult timp toata portiunea asta si ne gandim cam pe la ce ora vom fi jos la stana din vale caci de acolo stim ca avem 35 de km drum forestier, predominant coborare. De la refugiu mai mergem putin pe langa bicle si apoi reusim sa ne suim pe ele si sa parcurgem coboarea si cam toata caldarea Vaii Rele. Reusesc eu sa dau o tranta zdravana dupa ce m-am abatut putin de la carare si am nimerit in niste hartoape. Norocul a fost ca era o portiune cu iarba multa si nu m-am ales dacat cu cateva vanatai si un rucsac usor deteriorat. Dupa ce fac verificarile de rigoare la bicla continuam traseul si ajungem rapid la coborarea finala spre valea rea, coborare care din pacate nu este ciclabila. Ne luam furmos biclele de coarne si pe langa ele reusim in vreo 40 de minute sa coboram pana la stana. Aici nu mai stam pe ganduri, ne mai verificam odata rucsacii ne imbracam ca de coborare si ii dam la vale cu 100-200km :))).

Deja este a 5 -a oara cand mergem pe drumul asta, eu cel putin, si incepe sa mi se para cel mai plictisitor drum forestier iar lasarea serii nu ajuta deloc. Nu este o coborare zdravana si esti nevoit constant sa dai la pedale ca sa iti mentii viteza. Tot drumul sunt insotit de un ticait enervant dar nu mai aveam chef sa ma opresc sa verific. Constat a 2-a zi ca roata spate mergea usor infranata asta dupa ce am lovit discul de o piatra pe coborarea pana in vale :(.

Ajungem in Slatina pe intuneric, ora data in urma facand posibil acest lucru :)).  Cand vedem masina avem un sentimet de usurare si multumire in acelasi timp si abia asteptam sa ne schimbam rapid si sa ne asternem la drum, lucruri care se intampla rapid. Pe drum gandul acela cu “Dracu’ mai calca pe aici” dispare si treaba cu tranformarea traseului intr-o traditie vine iara la putere :D. Totusi, un lucru este clar, trecerea intre Vistea si Moldoveanu va fi scoasa din plan, parca este putin trasa de par mai ales ca pana ajungi in Valea Rea, tot ai de tras de bicicleta. La anul urcam si coboram pe aceasi ruta, eventual de la cota 2000 o luam pe culmea Malita ca sa fie totusi o coborarea diferita.

Pana atunci va lasam cu pozele de mai jos si micul filmulet demo. Va urma si un filmulet mai detaliat dar cand ne facem timp sa il montam caci material avem destul si trebuie sa vedem la ce renuntam.

Traseul in prima zi il gasiti la acest link iar cel din ziua 2 la acesta. Ca si date generale vorbim de 2 zile, 90 km si aproximativ 3000m elevatie. Enjoy!

 

Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!

Am ajuns pe varf in acelasi timp cu 2 germani, in vizita prin Romania, care veneau dinspre Vistea. In momentul in care ne-au zarit, primul dintre ei a spus: “Hey, man, that’s not how you ride a bicycle!” :)))).

S-ar putea sa facem o traditie anuala din acest traseu epic! Chiar daca am avut parte de cele mai zdravene pushbike-uri, au fost si coborari pe masura. A meritat tot efortul!

Acesta este un preview la postul urmator. Pana atunci, RIDE SAFE!

Punctul culminat al turei, Vf. Moldoveanu!

Bike Padina Fest sau Padina Bike Fest

1 Reply

Daca data trecuta am facut bike-hike acum am dat un bike Padina fest de toata frumusete sau mai exact am fost cu bicla la Padina Fest :))). De ales aveam intre o  tura in Bucegi cu ocazia festivalului sau o tura in Ciucas. Am ales Bucegiul si am lasat Ciucasul pentru alta data. Nu pot spune ca ne-a parut bine. De ce, pentru ca dupa cateva experiente neplacute cu cabinele din Busteni si Sinaia am reusit foarte tarziu sa ajungem la o cota 1400 si sa incepem cu adevarat tura. De ce? pentru ca cabina din Busteni este blocata daca ajungi dupa ora 07:30-8 (la 8:40 era coada de 30m la cabina) iar in Sinaia totul era blocat din cauza unei etape de raliu sau ceva de genul. Dupa ce am gasit un loc de parcare la mama naibi aproape la iesirea din Sinaia incepem drumul pe bicle, o luam spre Peles si apoi incercam sa dam in drumul de conta 1400. Nu dupa mult timp suntem intorsi din drum din cauza raliului si ni se indica un drum prin padure care ar duce la gondola cumva. Dupa ce orbecaim putin, ne intoarcem din drum, gasim cararea, asa zisul drum al regelui ce duce atat la Poiana Tapului cat si in Poiana Stanii (stana regala) si de aici reusim sa ajungem la gondola. De aici urcam rapid la 1400 si recuperam din timpul pierdut. Intre timp ne hotaram sa ii dam pe bicle pana la cota 2000.

Panta este sustinuta si ne chinuim sa ramanem cat mai mult in sa. Totusi, a trebuit sa capitulam pe ultimele pante deoarece erau parca prea abrupte si prea putin aderente ca sa aibe vreun rost sa ne omoram cu ele. Impingem usor biclele pana la cota 2000 si ne hotaram sa urmam traseul dunga rosie ce pleaca din Valea Dorului pana la Padina trecand peste Dichiu.

Initial vroiam sa plecam din Busteni si sa facem Omu, saua Batrana, saua Strunga si apoi sa coboram la Padina dar am lasat ruta asta pentru alta data din cauza impedimentelor mentionate mai sus.

Coboram repede la cabana din valea Soarelui doar sa constatam ca nu au nimic de vanzare asa ca nu stam mult si mergem mai departe. Drumul pe aici pare plictisitor si parca regretam ca nu am reusit sa mergem pe drumul initial propus. Avem deaface cu un platou intins, multa pajiste alpina, o stana si nici un pic de umbra :(.

Cand trecem totusi de Dichiu incepe padurea si parca umbra si coborarea ne ridica moralul. Marcajul nu se schimba si ne duce pana la Padina. Pe aici coborarea este mai tehnica si plina de bolovani si radacini de aici si grija cu care am coborat prin unele portiuni. Sunt cateva portiuni totusi la care nu ne-am incumetat sa le trecem pe bicicleta…. bolovani prea mari si prea abrupti.

Totusi, per total coborarea ne-a placut si parca a meritat tot drumul plictisitor. Dupa nu mult timp ajungem la Padina si ne croim drum printre corturi ca sa ajungem sa ne procuram o bere, poate doua si niste cartofi prajiti :P.

Stam si ascultam muzica intrerupta ce se mai auzea din cand in cand si ne bem linistiti berea si parca reusim sa ne si odihnim putin pe iarba… un mod placut de a-ti petrece sambata :).

Dupa ce ne simtim destul de odihniti plecam spre Sinaia dar pe drumul pe langa lacul Bolboci. Odata ajunsi la prima bifurcatie o luam la dreapta, practic tinem drumul drept deoarece cel asfaltat si foarte circulat o ia in stanga asa ca preferam alternativa mai putin poluata si galagioasa prin Cheile Tatarului. Drumul pe langa lac este frumos si linistitor. Odata ajunsi in coada cealalta a lacului trecem de baraj si dupa inca 2-3 curbe ajungem la asfalt si incepe drumul plictisitor pana in Saua Dichiului. De aici numai coborare pana in Sinaia iar la sfarsit… pana pe asfalt in oras :))) asa ca ii dam pe langa bicle pana la masina.

Tura a fost frumoasa dar parca ar fi fost si mai si daca o faceam asa cum am gandit-o initial. Asta inseamna ca trebuie sa revenim prin locurile astea :D.

O harta a traseului o gasiti la acest link iar mai jos va lasam cateva poze de pe traseu si un mic filmulet. Enjoy!

Tura de biciclit prin Vulcan, Holbav si Paltin

1 Reply

Uite ca nici weekendul asta nu am ascultat de prognozele meteo, ca bine am facut, si am reusit sa dam o tura faina prin Holbav, ca tot ne vovestea lumea ca ar fi fain prin locurile alea. Btw, prognozele meteo sunt o mare tampenie. Daca nu sunt semne clare ca vine un uragan sau ceva de genul asta, ar fi bine sa faceti ceva mai bun cu timpul decat sa il petreceti in casa.

Revenind la tura faina care am reusit sa o facem, aceasta a avut ca principal punct de atins, satul Holbav de care am auzit ca e fain si ca ar trebui vizitat. Punctul de plecare a fost din localitatea Vulcan, dar in tura, avand in vedere ca este un circuit, puteti pleca de oriunde din zona, chiar si din Brasov, Cristian, Zarnesti etc, deoarece traseul nu este unul greu si nici lung deci puteti sa il lungiti voi cu cativa km in plus ca nu strica, asta daca nu va displace asfaltul. Oricum tura este predominat asfalt nu asa cum credeam noi. Ne asteptam la mai multe suprafete nepavate dar n-a fost sa fie. Totusi am reparat putin situatia In Holbav unde am modificat planificarea si am mers pe un drum forestier care pana la urma s-a dovedit a fi alegerea buna.

Cum povesteam, plecarea a fost din Vulcan direct de la primarie unde am lasat si vehiculele motorizate. De aici am tinut drumul principal si prima la stanga. Nu insistam cu detalii de orientare decat acolo unde trebuie pentru ca aveti o harta mai jos.

Drumul o tine spre satul Holbav iar distanta dintre Vulcan si Holbav este destul de mica, citiva kilometri, predominant urcare dar nu o urcare care sa te epuizeze ci mai mult o urcare placuta. Cand am ajuns in Holbav nu am ramas prea impresionati pentru ca satul nu pare la inceput prea deosebit si nici o priveliste cine stie ce nu te intampina. Nu tu belvedere asupra Pietrei Craiului sau asupra caselor rasfirate pe dealuri etc. Tot iti vine sa compari cu privelistea de o ai din satele Magura, Pestera dar nu e chiar asa. Aici in Holbav, dupa primele  case, la indicatorul cu comuna Holbav, ne-am gandit sa nu tinem drumul planificat conform unui traseu gasit pe Bikemap ci sa luam un drum neasfaltat care urca usor lasandu se la dreapta din drumul principal care cobora. Am mers pe drumul asta si am tot intrebat ciobanii daca drumul va cobora la un moment dat inapoi in sat sau in drumul spre Poiana Marului. Dupa 2 raspunsuri afirmative am tot tinut drumul si deja peisajul incepea sa devina din ce in ce mai frumos. La un moment dat drumul are o bifurcatie. Cel principal o ia inainte trecand peste o coama de deal iar drumul de urmat daca vreti sa ajungeti in In localitate Paltin si apoi in Poiana Marului face la stanga. Am mai intrebat pe cineva care se intampla sa treaca cu tractorul pe acolo in momentul ala si am aflat pe unde trebuie sa o luam. Totusi, merita sa urci putin pana in acea coama de deal doar pentru priveliste.

Apoi de acolo te intorci in drumul de Paltin pe o carare ce se lasa in spate prin padure si da in drumul de urmat daca ai fi facut stanga la bifurcatie. De aici urmeaza o panta faina ce te pune la incercare si ajungi la o casa izolata si frumoasa cu un caine, un vitel, un tractor si 3 capite de fan la poarta :). Privelistea este superba si de aici incepe partea cea mai faina. Mai urci putin si apoi mergi pe coama dealului printre cateva case rasfirate, unele deja abandonate. Cum spuneam, privelistea este superba si merita sa faci o pauza pe udneva pe aceste dealuri doar ca sa admiri privelistea.

Din coama dupa ce mai mergi 12-20 min incepe si cobararea care te duce in localitatea Paltin. Coborarea e faina pe drum forestier si cu cateva curbe stranse asa ca trebuie sa ai grija cum le abordezi. Noi ne-am ajutat cum trebuie si cand trebuie de frane si am reusit sa ramanem pe drum :D.

Din Paltin continua drumul neasfaltat printre casele oamenilor dar peisajul e fain si drumul de tara parca te bucura si te face sa speri ca nu vei mai da de asfalt. Totusi, acesta vine curand  odata ce dai de DN73A ce vine din Sinca Noua si te duce in Poiana Marului. Nu este un drum urat dar cand vi de pe un drum neasfaltat si aproape necirculat pe un DN pe care trece totusi o masina doua la cateva minute parca tot nu e bine.

De aici drumul continua pe asfalt pana in Poiana Marului si apoi pana in Zarnestei Partea faina a traseului s-a incheiat. Din Zarnesti tot asfalt pana in Vulcan. Parca am regretat putin ca nu am inceput tura din Zarnesti a.i. portiunea faina sa fie oarecum pozitionata la jumatatea traseului si nu in prima parte doar ca apoi sa ii tot dam pe asfalt si sa regretam drumurile de le-am lasat in urma.

Ca si specificatii drumul este 70 asfaltat si 30 drum de tara sau forestier, daca vorbim de distanta iar daca vorbim de timp sa zicem ca proportia ar fi 50-50 cu pauzele facute prin acele locuri :).

Dificultatea traseului ar fi scazuta cu 47 km si 530 m diferenta de nivel. Va lasam cu cateva poze de prin traseu si harta de la linkul urmator: harta traseu Holbav. Enjoy!

Traseu bicicleta Comana

Leave a reply

Probabil ca una din cele mai comune ture de bicicleta din imprejurimile Bucurestiului este tura pana la Parcul Natural Comana aflat langa localitatea cu acelasi nume, in judetul Giurgiu.

Noi am numi aceasta tura, tura de dupa tura in sensul ca, daca sambata reusesti sa faci o tura mai faina in alte locuri si totusi duminica mai ai chef de biciclit dar nu mai ai destula energie, poti baga o tura pana la Comana, fara nici o graba fiind vorba de aproximativ 85 km aproape plati. Partea cea mai neplacuta a traseului este iesirea din Bucuresti prin Jilava pana la Adunatii Copaceni si intrarea in Bucuresti prin Berceni pe la Aparatorii Patriei, ambele sectiuni fiind foarte aglomerate.

In rest, parcursul traseului dupa Adunatii Copaceni pana in Comana este placut, nu foarte aglomerat. Mare atentie pe partea dreapta pentru ca o sa treceti pe langa ciresi si pruni iar daca va nimeriti in sezon, nu strica sa va umpleti buzunarele.

In Comana recomandam o aprovizionare cu o bere, cel putin, de la magazinul din centru si deschiderea ei in padure fie la unul din foisoare fie la observatorul de langa lac de care dati daca urmati pavelele ce se lasa la dreapta din drumul principal din padure.

Este bine sa ajungeti cat mai devreme la comana deoarece se aglomereaza destul de rapid si devine usor neplacuta zona din 2 motive: 1. gratarele ce sunt facute in padure; 2. masinile ce au voie sa intre in padure contra taxei de 3 lei lucru care ni se pare foarte nelalocul lui.

Pe langa padurea in sine cu traseele ei marcate , de vizitat la Comana ar mai fi:

– Manastirea de la Comana, ctitorita de Vlad Tepes. Manastirea inca se renoveaza, se renoveaza de cativa ani buni :)).  De iesti in comun nu as zice ca iese cu ceva. Totusi, undeva in stanga manastirii o sa dati de o gradina frumoasa in care va puteti gasi linistea cateva clipe;

– Aerodromul Comana ce se afla la intrarea in localitate si unde puteti zbura cu Paramotorul contra unui pret, zicem noi destul de ok. Este o senzatie faina si merita;

– Rezervatia de bujori din localitatea vecina Vlad Tepes. Spre aceasta localitate va recomandam sa va duceti dupa ce faceti un mic traseu prin padure, traseu ce va scoate direct in soseaua ce duce la Vlad Tepes. Din aceasta sosea, la stanga va intoarceti in Comana in centru iar la dreapta ajungeti la rezervatia de bujori. Mai exact la rezervatie ajungi daca urmaresti Soseaua Bujorului ce pleaca din localitate.

Padurea Comana devine si un centru pentru concursuri de MTB si nu numai. Intradevar nu sunt concursuri de calibru, dar sunt, si in lipsa de altceva poti participa cu incredere deoarece iti va placea cu siguranta. Printre ele amintim Dumbrava cu margaritar care se desfasoara in primavara si este organizata de Riders Club si Comana Bike Fest care are loc in toamna si este organizata de Team Expert.

De intors in Bucuresti va recomandam sa nu va itoarceti pe acelasi drum. Daca ati iesti din Bucuresti Prin Jilava, urmati ca din Comana din centru sa o luati la stanga cum ati venit sau la dreapta cum va intoarceti din padure, pe drumul ce va va scoate in Berceni. Drumul mai traverseaza odata padurea, va scoate la o intersectie unde asfaltul se termina si voi trebuie sa faceti stanga si inca de 2 ori stanga la urmatoarele intersectii sau bifurcatii, mergeti 3-4 km pe drum nepavat pana dati iara de asfalt. Apoi, indicatoarele ar trebui sa va duca spre Bucuresti. Drumul acesta este mai putin circulat iar daca va nimeriti pe o zi calduroasa puteti face o baia la Ecluza de la Falastoaca, locul de scaldat pentru localnicii din zona. Mare atentie pe unde intrati in apa deoarece sunt niste constructii neterminate in apa si exista riscul sa va intepati in ceva fieratanii.

In rest, drum intins pana in Bucuresti.

Cam atat am avea de zis despre Comana, noi sigur o sa mai facem ture pana in aceast loc, nu ca nu ne-am saturat de el ci doar ca in lipsa de altceva este o alternativa buna de biciclit.

Harta traseului o gasiti la acest LINK sau in imaginea de mai jos.

harta tura comana

Va lasam cu cateva poze relevante. Enjoy!

Ture de bicicleta in Piatra Craiului

6 Replies

Piatra Craiului pe bicicleta, asta este ce va recomand. Anul asta am fost de 4 ori acolo si pot spune ca traseele sunt superbe si impaca toate gusturile posesorilor de MTB, de la cross country la enduro si dh :D.

Prima data a fost o tura usoara al carei punct terminus a fost cabana Curmatura. Scopul era sa ajungem la cabana si sa petrecem deci nu eram setati pe sport. A 2-a oara a fost aceasi tura dar cu coborarea pe traseul cruce galbena care merge de la Curmatura la Fantana lui Botorog. Coborarea este pe carere si initial nu credeam ca poate fi facuta in proportii prea mari pe bicicleta dar s-a dovedit ca peste 90% poate fi biciclita. Este super calumea coborarea, tehnica dar si cu portiuni drepte unde, cu o bicicleta bine echipata poti sa ii dai fara sa iti pese :D. As mai face acea coborare de 10 ori, este incredibila cand esti pe bicicleta.

A 3-a oara am reeditat tura pana la curmatura dar imreuna cu Elena. Si ei i-a placut dar mai mult coborarea decat urcarea :P.

A 4-a oara am reusit pana la urma sa fac o tura mai lunga si probabil cea mai frumoasa de pana acum in acea zona. Este vorba de tura prin satele Dambovicioara, Sirnea, Pestere, Magura. Zona este renumita pentru peisaje si satele rasfirate pe dealurile frumoase de langa Piatra Craiului.

Plecarea si aici ca si la celelate trasee s-a facut tot de la cabana Gura Raului din Zarnesti cu urcare prin Prapastiile Zarnestilor. Ca sa o iei spre Dambovicioara trebuie fie sa faci stanga la indicatorul spre refugiul Grind, prin Cheile Pisicii, segment care nu este ciclabil dar foarte frumos, fie urcati spre curmatura si la iesirea din prapastii dupa ce mai urcati 15-20 de minute o sa vedeti un marcaj pe piatra care arata in partea dreapta spre Curmatura iar in partea stanga se lasa alt drum care se intersecteaza cu drumul ce urca din Cheile Pisicii. Cum am spus, daca urmati drumul direct din prapastii, dupa indicator spre Grind, cam 30-40 min nu o sa ciclati ci o sa carati bicla in spate iar daca mergeti prin prapastii spre Curmatura si faceti stanga unde vedeti cabana curmatura scris pe piatra, atunci o sa mergeti pe biciclete.

De aici se urmareste drumul forestier pana cand acesta o apuca spre Crai iar noi trebuie sa intram iara in padure pe marcaj triunghi rosu prin Poiana Vladusca, apoi prin locul numit La Table, de aici coborare pana in Poiana din Grind si cu o coborare super faina prin cheile Brusturetului pana in Dambocicioara. Aici va recomand o pauza caci pana aici ati avut o urcare sustinuta si o coborare super faina si urmeaza iara acelasi tipar :D.

Din Dumbavicioara trebuie sa urmati drumul spre satul Sirnea si aici vorbim de o urcare pe asfalt dar cu o panta destul de serioasa. Din Sirnea o tineti tot inainte spre satele Pestera si Magura. Drumul pe aici o sa se piarda si prin curtile oamenilor asa ca daca nu stiti exact pe unde sa o luati sau nu aveti o harta, este bine sa intrebati. Oricum, pe aici nu va recomandam sa va grabiti pentru ca, de fapt, pentru zona asta ati pornit in aceasta tura. Peisajele sunt superbe si daca va gasiti in zona undeva la orele dupa-amiezii, atunci lumina o sa va ajute mult si o sa puteti sa surprindeti niste cadre superbe.

Dupa ce ajungeti in Magura nu o sa aveti decat coborare pana la Fantana lui Botorog si pana la Gura Raului. Desi este un traseu de doar 50 km el este foarte bine condensat avand 2 urcari serioase si 2 coborari serioase si o diferenta de nivel apreciabila.

Este intradevar o zona in care o sa revin deoarece a mai ramas un traseu fain de incercat. Este un traseu ce da turul masivului Pietrei Craiului, ce pleaca din Zarnesti spre Plaiul Foii si inconjoara masivul prin Curmatura Foii si ajunge La Table de unde am intra pe drumurile deja umblate. Avand in vedere ca ne aflam aproape in noiembire, planul asta il lasam pentru anul viitor :D.

Mai jos ar fi cateva poze de prin traseele respective, un filmulet si o harta, Enjoy!

Filmuletul cu coborarea de la curmatura la fantana lui Botorog:

https://www.youtube.com/watch?v=UTgqSp34Aeo

_DSC2741-2 _DSC2758-2 _DSC2791-2 _DSC2801-2 _DSC2815-2 _DSC2821-2 _DSC2823-2 _DSC2831-2 G0112140-2 G0162189-2 G0182210-2 G0192220-2 G0202230-2 Untitled

Tura bicicleta varful Moldoveanu 2544m – Vertical Riding!

4 Replies

Am stat in dubii daca sa mai incerc tura asta. Nu parea un weekend cu vreme buna si nici nu ma odihnisem cine stie ce in saptamana aceea. Totusi, parca trebuie sa mai incerc odata tura, eram nelinistit.

Astfel, desi mi-am pus ceasul sa sune la 4:45 reusesc iara sa ma trezesc inaintea lui asa ca petrec cateva minute bune pe net studiind daca s-a schimbat ceva la vreme… tot 45% sanse de ploaie.

Pana la urma ma hotarasc, trebuie sa plec asa ca ma ridic din pat si intrun tip record, mai putin de 15 min sunt la masina cu rucsacul in spate si cu bicicleta langa mine (bagajul il aveam facut cu o seara inainte).

Dupa ce imi pun toate catrafusele la locul lor si bicla pe masina, plec uitandu-ma la ceas si calculand la cat o sa ajung.

Reusesc pe la 6:30 sa ies din Bucuresti si dupa alte 2 ore ma aflu la destinatie, satul Corbi judetul Arges. De aici incepe drumul forestier de vreo 37 km pana la stana din Valea Rea.

Parchez masina la intrarea pe drumul forestier in dreptul ultimelor case si ma dau jos ca sa constat ca… picura :(.

Imi zic totusi ca daca tot am condus pana aici trebuie sa merg putin pe bicicleta si, cu gandul ca daca vremea se inrautateste ma intorc, dau bicicleta jos, imi iau bagajul in spate si plec la drum. Nici nu merg 10 m ca deja sunt inconjurat de cainii de la o stana care isi avea locul exact langa sat. Dupa ce stau sa ma imprietenesc cat de cat cu ei reusesc sa ma urc iar pe bicla sa ii dau la pedale.

Drumul este asa cum mi-l aduc aminte cu pietre cu noroaie si lung, parca prea lung cand il faci de unul singur. Totusi imi propun sa nu ma opresc decat la jumatate si la final, asa, ca sa treaca timpul mai repede, dar nu reusesc, ca dau peste tot felul de caini care ma fac fie sa dau la pedale pina imi pierd rasuflarea fie sa ma opresc si sa trec tiptil.

Intr-un final pe la 11:30 sunt la finele drumului forestier, in Valea Rea, pregatit sa intru in traseul de picior. Imi alimentez cat pot bateriile, beau multa apa si incep, incet si sigur. De aici mai sunt circa 10 km pana pe varf. Nu imi propun sa dobor vreun record ci doar sa rezist pana sus asa ca fac pasi mici si constanti fara opriri lungi si impart din priviri traseul in…melodii. Practic imi propun ca dupa 2-3 melodii sa fiu in punctul ala de il vad eu in departare si dupa alte 4 sa fiu in celalalt si tot asa.

Bicicleta sta bine ancorata de rucsacul proaspat achizitionat dar nu este deloc confortabila. In partea stanga imi apasa tare rau cadrul pe spate si sper doar sa inceapa sa ma doar si in alta pare asta ca sa mai imi ia gandul de la durerea sacaitoare. Si se intampla, reusesc ba sa calc stramb ba sa ma zgarii la mana si deja nu ma mai gandesc la cat de incomoda este bicicleta :)).

Incetul cu incetul ma apropii de prima portita de unde se lasa cascada vaii Rele. Tot in apropiere de portita dau si de primii oameni care coboara (probabil ca au fost foarte matinali). Raman suprinsi de silueta mea cu bicicleta in spate, ma intreaba daca merge cu bicla pe aici si le zic ca da, cu ea in spate. Ne uram drum bun si pornesc mai departe, iesind in caldarea de dupa portita de unde se vede atat varful Moldoveanu cat si portita Vistei care este urmatorul punct intermediar. Imi propun sa mai fac inca o ora pana in portita Vistei asa ca ma tin de traseu fiind astfel in jur de ora 15:00 in portita Vistei. Cum nu stiam sigur daca doresc sa dorm la refugiu Vistea in seara aceea sau sa ma intorc stau in dubii daca sa ma duc spre refugiu sa ma odihnesc putin sau sa urc pe varf. Ma hotarasc sa o iau spre varf si dupa primi metri imi aduc aminte cat de abrupta este panta Vistei si ma tot gandesc cum o sa cobor eu cu bicla pe acolo. Pe acele portiuni abrupte ma tot intalnesc cu alti oameni care raman surprinsi si ma tot felicita facandu-mi in acelasi timp poze, poze cu maimuta :))).

Odata ajuns pe Vistea imi dau sama ca nu este asa de greu, singura difcultate fiind gabaritul bicicletei care se tot lovea cu rotile de stanci. Daca faci incet si cu grija acele portinui chiar nu ai probleme. Urmeaza si cele 2 lanturi si ultima panta pana pe Moldoveanu unde ma intalnesc cu ultimii 2 turisti ramasi acolo. Desi tot drumul varful se vedea in ceata cand am ajuns acolo s-au si lasta norii, parca in intampinarea mea si am putut sa vad vrumosul peisaj. Dupa o mica discutie, pozele de rigoare si un sandwich mancat rapid ma gandesc ca ar fi timpul sa o iau inapoi asa ca imi iau la revedere si plec.

Toata coborarea ma tot gandeam daca sa ma opresc la refugiu sau sa merg mai departe. Odata ajuns in portita vistei pe la 17:45 ma hotarasc sa cobor asa ca incep sa ma grabesc stiind ca nu mai este foarte mult timp pana se intuneca. Realizez acum ca de fapt partea mai grea este coborarea si nu urcarea si dupa ce trec de portita cu cascada vaii rele deja incep sa ma doara si sa nu ma mai asculte picioarele. Reusesc pana la urma sa ajung pe la standa din valea rea pe la 19:45 tocmai cand incepea sa se intunece si stiam ca ma asteapta inca 37 km de drum forestier. Cu frontala pe cap si cu becul aprins la spate incep sa ii dau la pedale pe coborarea usoara. Deja ma gandeam cum sa trec pe langa cainii intalniti la urcare, cu viteza, sau mai pasnic. Cand s-a lasat intunericul deja varianta pasnica a iesit din discutie si unde vedeam ochi de caine sau orice tip de ochi dadeam ca turbatul la pedale. Faza interesanta este ca, acesti caini, noaptea nu te latra ca ziua, ci te pandesc si alearga dupa tine in sperata sa te prinda si doar dupa ce realizeaza ca le-ai scapat incep sa latre, ca niste pradatori adevarati :))). Bine macar ca le sticleau ochii in lumina frontalei si imi dadeam seama ce urmeaza. Drumul mi s-a parut destul de lung si fericit am fost cand am vazut un ultim podet intro curba care marca faptul ca mai aveam 5 min pana la masina. Trec in viteza si de ultimii caini de la prima stana intalnita de dimineata, injurand si latrand la ei :))) si gata… am ajuns la masina cu un mare sentiment de usuroare acaparandu-mi tot creierul :))).

Tura este faina, grea, lunga dar faina. Nu este tura de urmat daca vrei sa te duci cu bicla pe Moldoveanu. Aceea incepe din Nucsoara pe un drum forestier mai inalt care te scoate direct in golul alpin si apoi tot inainte pana ajungi pe piciorul Moldoveanului dar acel traseu face obiectul unei ture viitoare care cel mai probabil va fi un circuit, urcat pe acolo si coborat pe unde am coborat acum sau invers.

Mai jos aveti o harta cu traseul efectiv dar si cateva poze din traseu.

Ca si specificatii vorbim de paroximativ 85-90km cu o diferenta de nivel pozitiva de peste 2000m. Din cei 85 km ciclati au fost cam 37*2 adica 74 si restul mai putin si mai mult impins si carat bicicleta in spate! Scurta recapitulare: sat Corbi – Valea Rea – Caldarea Valea Rea – Portita Vistei – Vistea – Moldoveanu – Retur.

Enjoy!

Harta Traseu:

Harta Fagara

Poze:

AGOPR1508 AGOPR1510 AGOPR1515 AGOPR1531 G0011547 G0041579 G0051601

GOPR1609 GOPR1614

Tura bicicleta cabana Cozia. Dimineata poarta haur in gura.

Leave a reply

Neata. Era in momentul in care am scris postul :D.
Sfarsit de august si propunere tura bicla pana la cabana cozia.
Tura este mai mult decat faina, in jur de 30 km urcare de la 200 la 1570 m 70% pe drum forestier.
Traseul facut incepe din Calimanesti si continua prin Jiblea Veche – Salatrucel – Bradisor apoi stanga spre Dangesti si in Dangesti stanga pe drum forestier  inca 18km pana la cabana. Drumul este foarte fain la inceput cu niste bolovani pe care se inainteaza cam greu. Este bine marcat, la fiecare intersectie unde se schinba directia fiind un indicator indicand directia spre cabana. Nu este nici foarte lung nici foarte scurt, doar perfect. Cabana neschimbata: 25 ron cazarea de pers, 9 ciorba, 16 friptura cu piure si muraturi, 4 berea si 4 cafeaua 😀 aproape ca pe Dorobanti :))).
Nu povestesc despre traseele de la cabana le gasiti/descoperiti singuri. Ce este fain aici, si nu trebuiesc ratate, rasaritul si apusul. Faine rau. Ca o traditie, si acum m-am trezit la 6 sa prind rasaritul si a meritat si de data asta. In plus m-am dus putin si pe banda albastra si am vazut valea Oltului pana la Sibiu, acoperita de nori, pur si simplu superb. M am sincronizat si cu niste capre negre lafel de matinale ca mine. Apoi am urcat pe varf si am coborat la cabana pt mic dejun si cafea. Recomand un astfel de program matinal :D.

Mai jos regasiti poze, un filmulet si o mica harta cu traseul. Sper sa va fi convins.
P.s. traseul este fain si pe bicla dar cred ca si pe motor 😀 cu dormit la cort in bataia rasaritului cu haur in gura 😉

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

image

Rimetea, Trascau, Cheile Turzi si o salina

Leave a reply

Primavara aceasta am reusit iara sa plec intrun miniconcediu binemeritat si superfain odata cu zilele libere legale ce s-au nimerit legate cu weekendul. Si de data asta am ales zona Ardealului asa cum o sa vedeti si intrun post ulterior.
Destinatia finala a fost satul Rimetea in masivul Trascau, un munte pe cat de indepartat pe atat de frumos.
In prima zi plecam foarte de dimineata din Bucuresti deoarece planul era sa ajungem mai intai in Turda sa vizitam salina, apoi sa mergem cu bicicletele prin Cheile Turzii si apoi sa ne intoarcem din drum si sa gasim satul Rimetea si pensiunea la care am facut rezervare.

Totul decurge conform planului si ajungem in Turda destul de devreme dupa un mic ocol pe la Miercurea Sibiului pentru a nimeri soarele exact unde trebuie si pentru a face cateva poze faine cu rasaritul soarelui.

Despre salina de la Turda pot spune ca este cea mai faina, o amenajare unicat intrun loc oricum impresionant. Este foarte mare si foarte frumos ornamentate cu acele lumini care apar in toate pozele din salina ce circula pe internet. Chiar arata ca in poze!

Dupa salina mergem sa mancam ceva si apoi o luam spre Cheile Turzii pentru a face traseul planificat. Cheile sunt foarte faine si deloc lungi numai ca nu sunt prea practicabile pe bicicleta asa cum am crezut initial. Sunt portiuni de stanca si lanturi unde bicicleta trebuie carata. De asemenea pietrele ude de pe traseu nu usureaza deloc caratul bicicletei. Noroc ca nu este un traseu lung si dupa 1 h sau mai putin reusim sa iesim in campie in partea celalta. De aici traseul pentru picior urca abrupt in sus pe versantul din dreapta. Totusi, daca mergi inainte dai intrun drum care face ocolul pseudomuntelui respectiv si te intoarce la locul de plecare. Ce am uitat sa spun este ca intrarea in cheii se face din satul Sandulesti de unde se mai merge cam 30 min cu masina sau bicicleta pana la intrarea efectiva in chei.

Noi dupa iesirea din chei am mai facut 1 h pana ne-am intors in sat unde am lasat masina.

Harta:

Untitled

Dupa incheierea traseului ne urcam in masina si ne indreptam spre Rimetea, destinatia finala.

Ca sa ajungi in Rimetea dinspre Turda trebuie sa te indrepti spre Baia de Aries DN75 si sa faci stanga inainte de localitate Buru. Se ajunge relativ repede si drumul nu este intr-o stare proasta.

Odata ajunsi constatam ca satul Rimetea si zona muntilor Trascau arata mai bine ca in poze, un peisaj fantastic care te cucereste imediat. Abia asteptam sa exploram trasele din zona.

Desi la pensiunea la care am stabilit sa mergem nu mai erau locuri ne-au cazat totusi la o pensiune vecina iar masa am servit-o la ei. Vorbesc de Pensiunea Demeter Bela care este supre faina iar mesele servite acolo au fost supre bune. Oamenii astia puneau atata mancare pe masa incat nici macar eu nu reusam sa termin tot. Cu siguranta voi mai ajunge acolo in viitor.

A 2-a zi ne trezim de dimineata mergem la masa si apoi ne pregatim de traseu. Am reusit sa mergem pana la minele de fier din apropiere, traseu ce poate fi facut in intregime pe bicicleta si care o fera si o priveliste faina asupra vaii. Legat de minele de fier zona a fost plina de minerau si exploatata intens intre ani 1700-1900 pana la epuizarea resurselor iar dupa aceasta perioada prospera localitatea a picat in ruralitate doar ca sa fie redescoperita acum prin prisma turismului. Ne-am intors la fix inainte sa ne prinda o ploaie scurta si puternica de vara. Am poposit la una din carciumele din sat unde am servit o bere Harghita cu un cips.

Dupa ce ploaia s-a oprit am plecat spre satul urmator, Coltesti, unde am urcat cu bicicletele pana la cetatea Trascaului construita in jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Trascau, ca cetate locuibila si de refugiu. Cetatea este geniala ca si pozitionare, nu foarte bine conservata din ea ramanand doar zidurile exterioare.

Ea este pusa pe un deal unde faci un serios pushbike ca sa il cuceresti. Odata ajunsi la cetate avem o super priveliste catre toata valea de unde reusesc sa fac niste super poze. Coboram apoi de la cetate si ne indreptam in directia opusa spre cealalta parte a vaii unde se afla un loc de lansare pentru parapantistii ce viziteaza zona. Ce am uitat sa mentionez este ca si pana la cetate si de la cetate la urmatorul punct ne-a plouat in reprize scurte la modul, incepea ploaia, ma opream sa imi pun pelerina, puneam pelerina, plecam mai departe se oprea ploaia si tot asa :))).

Si din partea cealalta a vaii avem parte de o priveliste frumoasa cu satul Rimetea in dreapta noastra si cu muntele in spate. Si norii adunati pe cer ne ofera niste cadre superbe de imortalizat.

Dupa ce ne noroim bine pe acest traseu ne hotaram sa ne intoarcem in sat deoarece am reusit sa facem 3 mini trasee foarte faine. Toate 3 sunt marcate si nici nu trebuie sa intrebati prea mult prin sat ca sa le descoperiti. Efectiv va uitati in jur si alegeti directia in care doriti sa mergeti si nu aveti cum sa nu dati de un traseu.

Dupa o alta masa bine meritate si foarte buna incheiem seara cu un pahar de vin si un film bun si cu gandul la ce o sa facem ziua urmatoare.

Ziua 3 incepe cu lafel de frumos cu un mic dejun copios. Ca si trasee fie alegem sa mergem pana in Aiud pe bicicleta prin valea Aiudului fie incercam sa facem un traseu de mtb Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm. Din cauza norilor alegem sa facem traseul mai scurt ca si nr de km adica cel pana in Vidolm marcat cu Cruce Albastra. Reusim sa facem mare parte din traseu pana la intersectia cu traseul ce duce pe varful Ugerului (1285m – punct rosu). Din cauza ca nu avem o harta clara si nu stiam daca ne putem intoarce in Rimetea pe unul din marcajere intalnite pe traseu alegem sa ne intoarcem in Coltesti pe unde am urcat. Traseul merita facut deoarece nu este foarte circulat si padura este foarte frumoasa numai ca este ceva mai greu de parcurs cu bicicleta mai ales ca pe ultima portiune parcursa traseul se intersecta cu albia unui parui si erau portiuni in care efectiv mergeai prin apa.

O descriere a traseului, ce am gasit-o pe internet, impreuna cu un link catre un site ce contine toate traseele din zona o aveti mai jos.

Dupa acest traseu ne intoarcem la pensiune pentru a ne lua bagajele apoi ne oprim la fantana din sat unde spalam bine bicicletele si ne intindem la drum. Am plecat spre Busteni unde am mai petrecut ziua finala a miniconcediului, dar nu fara o oprire in Sibiu pentru a revizita centrul si pentru a manca ceva si nu fara a face o oprire pe DN in dreptul localitati Carta pentru a face o frumoasa panorama asupra Muntilor Fagaras :).

Ca si concluzie, zona muntilor Trascau si satul Rimetea trebuie sa se afle neaparat pe lista destinatiilor voastra viitoare! Pentru a trage si singuri concluziile urmariti pozele de la finalul postarii ;).

Descriere traseu ziua 3:

(Trasee: http://www.muntiitrascau.ro/trasee-turistice.aspx . Nu se recomandă parcurgerea întregului traseu deodată. ci în două etape: Rimetea – Piatra Secuiului – Colțești; respectiv Colțești – Pârâul Muntelui – Vidolm, sau mai rar invers, dinspre Vidolm, traversând muntele spre bazinul Trascăului. Marcajul traseului începe din centrul comunei, trece peste pârâu, apoi urcă treptat printre terasele agricole, ajungând la poalele Pietrei Secuiului, la Râpa Mare. Văzut de jos, drumul ce urcă pare sa fie foarte greu. Poteca urcă pe o pantă accentuată și, în unele locuri, trece peste grohotișuri. într-o oră însă putem ajunge sus relativ ușor. Peisajul stâncos al urcușului este mult mai frumos și mai impozant decât ne-am fi așteptat. La jumătatea drumului se află un izvor sub peretele stâncos al canionului. înaintea șeii, cu 200 m, se desprinde o potecă care urcă spre nord, către vârful Colții Trascăului. Poteca marcată urcă în șa Ia 1050 m altitud1ne, unde se găsește un jalon indicator și o cruce de piatră. De aici, neaparăt merită un efort suplimentar de a urca până Ia bornele de beton ale cotei 1129 m, de unde avem o perspectivă largă asupra împrejurimilor, de o rară frumusețe. Traseul marcat continuă pe creastă după care coboară pe versantul vestic până între terenurile cultivate, în continuare, drumul ne conduce în satul Colțești. Marcajul continuă spre stânga printre casele satului, până în centrul localității. Urcăm pe strada care pornește spre nord până Ia capatul satului. Pe această porțiune traseul nostru este comun cu traseul banda albastră. Acolo găsim un stâlp indicator marcând bifurcația traseului cu banda albastră spre stânga. Traseul nostru cu cruce albastră continuă spre nord-vest, pe drum, urmând în amonte valea Pârâului Muntelui. Depașind la stânga impozantele ruine ale cetății fostei familii Thoroczkai, la circa 2 km de Ia stâlpul indicator, coboară din dreapta un drum cu marcajul banda roșie. Cele două marcaje continuă împreună în amonte, până Ia o confluență triplă, într-o poiană largă, de unde iar se despart: banda roșie urcă spre stânga, iar traseul nostru continuă spre nord-vest și urcă până Ia șaua dintre Ardașcheia și Vârful Ugerului (Colțul Roșu), în șa se intersectează cu traseul cruce galbenă ce vine de Ia lunca Arieșului și duce Ia Rimetea împreună cu marcajul punct albastru. Din șa pornește o potecă marcată cu punct roșu ce urcă pe Vârful Ugerului (1285 m), de unde avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului și asupra versantului sudic al Munților Gilăului, cu amfiteatrul stâncos al Scariței Belioara. Marcajul cruce albastră continuă spre nord, coborând pe o vale largă spre Vidolm, unde putem ajunge într-o oră și jumătate. Marcajul se termină Ia podul peste Arieș, ajungând pe șoseaua DN75.)

Poze:

14007552986_ea9e6f1dbc_z 14007785996_5918f67a17_z 14008172346_cb475638aa_z 14027540192_b0b6ec1160_z 14027553381_41350d52a1_z 14027710932_f341744f16_z 14028029092_c9ae6937ed_z 14030740195_b0d88437a3_z 14031218205_1a01cb5e5f_z 14031436874_325189ba28_z 14031443114_76cc34df4d_z 14050713933_cc2a16e6cd_z 14050742273_040edd00ab_z 14050900793_ce3b181b23_z 14051085803_0347254702_z

Weekend cu ture ratate, duminica :D

Leave a reply

Ca sa inchidem ciclul de ture ratate, hai sa relatam si ce am reusit sa facem duminica.
Ca sa reamintesc sambata am incercat sa ajungem pe Vf. Cindrel dar dupa ce am incurcat traseul de 2 ori ne-am dat batuti.
Cu gandul la tura de duminica iesim in oras seara sa bem o bere si sa vedem daca s-a schimbat ceva prin Sibiu. Din fericire chiar ne-am limitat la o bere la cat de obositi eram iar apoi ne-am indreptat catre Cisnadie unde stau colegii mei Cristi si Anca, Cristi fiind cel care a planificat in mare parte tura de duminica. Tura planificat era de 110km cu ceva urcari dar nu a fost tocmai asa.
Dupa ce am stat la povesti cu Cristi ne-am bagat la somn la putin dupa 12 doar ca sa ne trezim la 6AM pentru a prinde trenul de 7:30 catre Miercurea Sibiului.
Tura noastra pleca din Miercurea Sibiului si trecea prin Garbova, Drumbava, Sasciori, Sugag, Jina, Tilisca, Orlat, Poplaca, Sibiu, Cisnadie.
Dupa ce reusesc sa inchid putin ochii in tren, si ajungem la destinatie si incepe frumoasa tura.
Ca sa stiti, este genul de tura care te face sa treci de la MTB la semicursa. Totusi, la modul la care am facut noi, tura, pe unii s-ar putea sa ii faca sa nici nu se gandeasca la semicursa :))), cazul de fata.
Traseul incepe frumos pe plat si curand incep urcarile, si incep, si continua, si continua, cu cateva coborari frumoase dar care se termina scurt ca sa faca loc urcarilor, si urcarilor si….
Dupa ce ajungem in Sugag ma gandeam ca este ok si ca deja am facut jumatate din traseu aproape. Ma gandeam ca ajungem devreme in Sibiu doar ca sa ne odihim putin, eventual sa mai iesim la un suc si apoi sa plecam spre Bucuresti….dar nu a fost asa.
Pe la Sugag, ca si grup ne hotaram sa urmam traseul spre Barajul Oasa, 40 km numai urcare. Dorinta colegilor de tura era ca de la Oasa sa continuam traseul spre Cindrel, Valea Frumoasa, Valea Sadului etc. Dupa primi 10 km deja regret decizia, dupa urmatorii 10 ma tot gandeam cat mai avem iar dupa inca 10 ma hotarasc sa ma opresc ca sa trag un pui de somn, resemnat cu gandul ca nu mai ajung la Oasa. Deja vb cu colegii de tura si am stabilit ca de la Oasa ne intoarcem si o luam pe traseul prestabilit.
Cu aceasta idee in minte pa pun sa dorm pe marginea drumului asteptand ca restul grupului sa coboare de la Oasa care era la 10 km distanta, urcare.
Dupa 1h ma gandeam ca au ajuns, se odihnesc putin si apoi coboara. Dupa inca 30 min deja ma gandeam daca sa ma ridic sa o iau in sus…sau in jos. Aleg sa mai dorm putin. Dupa inca 30 de minute opreste o masina langa mine si doamna din dreapta ma trezeste cu intrebarea:
-Sunteti Bogdan?! :))). Mi s-a parut nefireasca asa ca am zis:
-Poftim?
-Sunteti Bogdan?
-Da.
-Vedeti ca prietenii dumneavoastra va asteapta jos. Adica jos de tot! :)))

LOL, am dormit si grupul a trecut pe langa mine, cum naiba…
Alarmat ma imbrac, ca deja faceam plaja, ma incalt, sar pe bicla si dau la pedale, la vale. Dupa 10 minute deja obosesc. Dupa inca 20 min ajung jos si ma intalnesc cu Cristi care deja urca dealul sa ma caute. Se pare ca restul grupului nu s-a mai dus pana la Oasa si s-au intors la scurt timp dupa ce m-am oprit eu numai ca au trecut glont pe langa mine dormind pe marginea drumului.
Ei deja isi faceau griji de 90 min pe jos, sunau in stanga si in dreapta si daca nu apaream curand probabil ca anuntau si politia. Ba chiar au sunat la restaurantul de la barajul Tau -Bistra si au cerut cu orice biciclist din restaurant pe care il cheama Bogdan. Au vorbit cu 2 :)))). Dupa lamuririle de rigoare ne punem pe drum spre Jina. Ne oprim la scurt timp pentru a face loc ciclistilor din turul Sibiului. Dupa ce ii vedem, pozam, aclamam ne punem pe urcat. Ca si idee, urcarea din Dobra pana la Jina este cea mai crunta urcare de care am avut parte, facuta pana la urma mai mult pe langa bicla decat pe ea.
Odata ajuns sus la #GhitaCiobanul in sat ingurgitez rapid ceva dulce si ma pun pe bicla pentru a ma bucura mai repede de coborarea meritata.
Pb e ca inca de la inceperea urcarii ma tot uit la ceas. Sus deja era 19:30 si noi mai aveam 60 km pana in Sibiu si pe urma ma asteptau 4 ceasuri de condus pana in Bucuresti. Deja ma gandeam ce sa fac si regretam putin decizia de a urca la Oasa.
Dam tare la pedale bucurandu-ne de coborari si numarand urcarile ramase. Cei 60km au trecut destul de repede si la ora 22:00 eram deja in Cisnadie, acasa la Cristi. Ne schimbam repede, ne facem bagajul, stam sa onoram ospitalitatea lui Cristi si Anca, btw Anca, delicioasa a fost masa :D, si apoi ne punem la drum.
Intrun final ajung si eu acasa la 4:00AM doar ca sa fiu a 2-a zi dimineata la munk :(. Din fericire ziua a fost scurta si a trecut repede.

Bilantul zilei, 170KM si o elevatie pozitiva pe care nu am avut inca cum sa o aflu dar urmeaza.

Uite si niste poze de pe traseu. Enjoy.

traseu

DCIM100GOPRO

IMG_20140720_192555

IMG_20140720_180119

IMG_20140720_180115

IMG_20140720_180104

IMG_20140720_180046

IMG_20140720_074218

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

Weekend cu ture ratate, prima, sambata

Leave a reply

Weekendul ce a trecut am reusit sa mobilizez 2 prieteni si sa mergem la Sibiu pentru a da 2 ture de bicla si pe acolo. Weekendul a coincis cu concursul “King of the mountain” de la Paltinis dar nici unul dintre noi nu a vrut sa mearga la concurs. Totusi, la anul si cu putin antrenament poate ma duc.
Cu planul facut in minte pentru cele 2 zile de biciclit, plecam vineri seara, sau mai bine zis noaptea din Bucuresti, pe la ora 10:00 si ajungem intr-un final la iesirea din Rsinari pe la 02:00 AM. Punem cortul si pe la 3 ne bagam si noi la somn.
In stilul caracteristic la 7 sunt in picioare, fara sa mai pot inchide ochii. Cred ca sunt blestemat sa nu pot dormii si eu normal :(.
dupa ce atept sa se trezeasca si restul ne apucam sa strangem cortul si sa ne facem minibagajele si pe la 10:30 plecam spre Paltinis pe drumul forestier ce se rupa din drumul asfaltat in dreptul cabanei Curmatura.
Drumul urca usor pe macadam iar ca distanta vorbim de 19km si un urcus de pe la 650m la 1400m.
Dupa ce ne odihnim putin la paltinis si bem o cola meritata plecam spre telul final, Vf. Cindrel.
Nu mergem prea mult pentru ca reusim cu un talent fantastic sa ratam traseul. Era singurul traseu la dreapta care se rupea din drumul forestier dar care se afla pe o coborare pe care nu ne-am oprit deloc. Dupa 15 min de coborare ne-am oprit si noi sa ne uitam pe harta pentru ca era destul de dubios cum am coborat de la 1700m la 1300m. Concluzia, am luat-o gresit. Ne hotaram sa mergem inainte pentru a nu urca la loc. Drumul nostru ducea undeva sub varf mult mai la stanga de acesta si mai in spatele lui.
Dupa ce coboram sistematic pana la aproape 1000m altitudine deja ne dam seama cat avem de urcat la loc :(.
Ajungem la o intersectie unde spre stanga apucam drumul spre satul Sadu si valea sadului, predominant coborare iar spre dreapta drumul ducea spre Valea Frumoasa si undeva sub varf. Totusi, necunoscand bine zona, in loc sa o luam spre valea Frumoasa noi mergem spre refugiul Canaia unde reusim cu un talent fantastic sa ratam iara traseul si sa o luam pe un urcus unde facem un frumos pushbike. Dupa 20 min de impins la bicla ne dam seama ca nu ne indreptam unde trebuie asa ca ne hotaram sa facem cale intoarsa.
Ajungem la intersecti, vedem si pe unde o lua traseul, ne uitam la ceas, era ora 16:00 si ne hotaram sa ne intaoarcem pentru ca nu mai aveam nici o sansa sa ajungem undeva.
Partea trista este ca ne-am intors fix pe acelasi traseu si a trebuit sa urcam toata panta lunga de o caruta de km.
Intr-un final, pe la ora 19:00 suntem iara la masina gata sa ne punem la masa.
Pe drumul de intoarcere am vazut si locul unui accident unde un ciclist tanar a iesit de pa drum pe coborarea de la paltinis cazand in rapa. Accidentul nu a fost fatal el alegandu-se doar cu ceva fracturi. Aveti grija pe coborari mai ales daca nu va stiti limitele voastra, ale bicicletei sau nu stiti drumul.
Seara am iesit si prin Sibiu cu gandul la tura de duminica care se va dovedi altfel decat imi imaginam , cel putin eu :).

Traseul ca si dificultate este peste medie daca ar fi sa ajungeti pe cindrel. la cum l-am facut noi nu. Eu unul il recomand, plus majoritate traseelor din zona sibiului.

Poate curand o sa fac si un mic clip cu acest traseu dar mai dureaza. Pana atunci bucurati-va de poze. Enjoy.

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPRO

DCIM100GOPROUntitled

Bike to work … goddamn job :D

Leave a reply

Astazi, deoarece vremea a tinut cu mine si fiind una dintre din ce in ce mai putinele zile in care ajung pe la birou, in rest fiind pe la clienti, implementari etc, m-am gandit sa imi iau gopro-ul si sa filmez drumul pe bicla pana la munca. Ma numar printre putinii oameni care lucreaza foarte aproape de casa, exceptand zilele in care nu ajung pe la birou, si pentru asta sunt recunoscator.

De obicei ca sa ajung la munca trec prin 3 parcuri: Parcul Copiilor, Tineretului si Carol.  Practic fac 15 minute pana la munca sau 20 daca ma mai plimb prin parc. Va rog sa nu fiti invidiosi, trebuie sa visam la un viitor utopic in care  cu totii ne vom putea deplasa rapid cu bicla la munca :P. Daca ne schimbam biroul, undeva mult mai departe, o sa imi anunt colegii ca voi lucra de acasa, ma voi trezi dimineata, voi da cateva ture de bicicleta si ma voi intoarce, considerand asta drumul meu pana la munca :))).

Rezultatul zilei il aveti mai jos sub forma unui filmulet ce tocmai l-am urcat pe youtube.

Enjoy.

Bucegi Mountain Biking

Leave a reply

Vin sa va relatez putine detalii despre o tura super faina ce am reuist sa o fac acum 2 saptamani. Putine pentru ca oricum va las cateva poze si filmulete din care sa va dati seama cat merita aceasta tura sa fie facuta.

Este vorba de o tura pe platoul bucegilor cu plecarea din Busteni si coborarea in Bran dar si intoarcere pe bicle inapoi in Busteni.

Plecarea nu a fost tocmai din Busteni pentru ca de acolo am luat cabina pana pe platou, la Babele caci daca era sa si urcam pe ele pana acolo deja eram prea hardcore.

Asa ca, va recomanda sa fiti cat mai de dimineata la cabina, primii, sa nu prindeti aglomeratia. Noi asa am facut si la 8:30 eram la cabina, la 9 si ceva eram pe platou, calare pe bicle si in drum spre varful Omu. Traseul spre vf Omu este arhicunoscut, aproape ca o strada mai putin ultima parte unde am ales sa mergem pe drumul de vara si unde am reusit probabil sa am si cele mai faine filmari din tura, la un metru de moarte cum a comentat cineva la acel filmulet.

Odata ajunsi la Omu mancam, ne incarcam bateriile si ale noastre si ale gadgeturilor, ne pozam si plecam mai departe catre saua si refugiul Batrana. Drumul daca pana la Omu poate fi facut in proportie de 80% pe bicla si de aici inainte proportia se mentine inafara de o portiune de jnepenis unde ne mai dam jos mai ne suim pe ele si tot asa.

La refugiul Batrana, acelasi program, poze, mancat, incarcat baterii si mers mai departe spre refugiul si saua Strunga unde ajungem pe la ora 15 dupa ce ne-am oprit inaitne pentru ca nu eram hotarati daca sa mergem la Strunga sau sa coboram in Padina. Pana la urma am zis sa o luam pe calea mai lunga pentru ca nu stiam cand mai apucam sa facem acest traseu. Decizia nu am regretat-o caci fost mult mai fain pe partea asta.

O chestie la tura asta este ca ne-am in talnit si cu 3 ciobani calare, un fel de cowboy de Romania, dar parca ceva mai originali, mai true :))). Si caii lor aratau intr-un mare fel, ceva mai faini decat ai nostri.

Dupa ce mai facem o pauza la refugiul Strunga incepem coborarea spre Simon care este foarte faina atat pentru faptul ca poate fi facuta pe bicla intr-o proportie foarte mare cat si din cauza peisajului si imaginea Bucegilor care este mult mai faina pe partea asta.

Din Simon, coboram in Bran si o luam spre Brasov cu intentia de a prinde trenul de 6. Totusi, se pare ca suntem in ceva intarziere si cum urmatorul tren era la 17 si ceva, alegem sa mergem pe bicle pana in Busteni, urcand astfel toata panta de la Rasnoave :D. Belea belea dar putin cam mult. Totusi, ne tinem bine si pana la 8 seara suntem in Busteni. Practic am plecat la 8 de dimineata si ne-am intors la 8 seara.

Ca si mentiuni legate de traseu, cum am spus, el poate fi facut pe bicla in proportie de 85-90%. Ce nu poate fi facut pe bicla ar fi, drumul de vara pana la Omu daca nu va doriti, ultimul urcus pana la Omu, jnepenisul dinainte de refugiul Batrana, o panta si o cobarare inaitne de refugiul strunga si cam atat + unele mici zone cu bolovani unde daca nu ai o bicicleta facuta pentru asa ceva nu este bine sa incerci o coborare pe acolo.

In rest tot traseul este foarte fain, cu niste peisaje impresionante. Am avut de asemenea noroc cu vremea buna ce a tinut cu noi.

Va las mai jos cateva poze si 2 filmulete de pe traseu. Mai am un filmulet final de facut pe care il voi urca ulterior.

Enjoy!

Si ultima parte…intrun final 😀

Poze…

14251789478_5f56443546_z 14251790039_91f1ec9fb4_z 14251982817_d8d4c55f6a_z 14251987327_69dc7c7c09_z 14415282116_d178ca218a_z 14435035221_336dd38bf9_z 14437085962_644a58c6a3_z 14437290804_a793921fd7_z 14437326464_9cafd68724_z 14437354404_a0c63bbaa1_z 14438399465_c3ddd42195_z 14458574753_bd2e9a67c9_z 14458611513_bd5aa3d9f4_z

 

Traseu Bicicleta Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – sau un altfel de Surmont :D

Leave a reply

Am reusit weekendul asta sa facem 2 ture frumoase pe bicla, una de warm up si alta foarte lunga si foarte tare.

Acum, postul acesta face referire doar la prima tura si anume Busteni – Azuga – Valea Azugii – Valea Gracinului – Sacele – Brasov (Gara Darste).

Este o tura faina cu o panta usoara si o coborare lunga de la jumatatea traseului pana in Sacele. Apoi, din Sacele, fuga la gara Darste sa prindem trenul de 17:10.

Traseul este simplu si nu aveti cum sa il ratati, din Azuga o luati spre partie si tineti asfaltul pana se termina. La bifurcatie o luati la dreapta pe drumul pavat, pietruit, si apoi pe majoritatea traseului tineti Drumul principal. Este o singura intersectie unde drumul se bifurca si atunci tineti stanga, in rest drumul se intalneste numai cu alte poteci sau drumuri forestiere mai mici.

Traseul asta mi-a dat si alte ideei de trasee. Am vazut ca din acest drum principal sunt 2 poteci care urca odata la cabana Susai si odata in Piatra Mare. Le-am notat si pe viitor urmeaza sa le facem.

Acum, revenind la traseul de fata, cum am spus, este foarte fain si usor. Daca esti incepator, daca vrei doar o tura de agrement sau daca esti cu alte persoane pe care doresti sa le initiezi in ale MTB-ului, recomandam acest traseu deoarece il faci de placere fara prea mare efort.

De asemenea si peisajul este foarte fain, mai ales pe partea cu coborarea, singurul impediment de a tine traseul fara oprire fiind stana intalnita in cale. In rest poti cobori fara oprire.

Traseul se face relativ repede si nu este nici o problema daca incepeti tura tarziu, dupa ora 12-13.

O harta a traseului gasiti pe Bikemap la likul acesta: Traseu bikemap!

Ca si dificultate ar fi undeva scazuta daca traseul este facut pe ruta Azuga – Sacele si medie daca este facuta din sens invers deoarece diferenta de nivel este mai mare. Asta daca nu cumva il transformati in circuit unde traseul ar fi clar de dificultate medie. Pe bikemap. traseul Brasov – Sacele – Azuga prin valea Azugii are 46km cu 810 m diferenta pozitiva de nivel.

Din Sacele mai pleaca un alt traseu spre Valea Doftanei dar pe care il vom povesti intr-un post ulterior.  Pana atunci va puteti delecta cu pozele si video-ul de mai jos. Enjoy!

Youtube:

Poze:

GOPR0242 GOPR0243 GOPR0262 GOPR0266 GOPR0268

Cheile Nerei Bike Trip

Leave a reply

Weekendul trecut am reusit sa facem o tura foarte frumoasa prin Parcul National Cheile Nerei.

Toata excursia nu s-a rezumat doar la Cheile Nerei pe care le poti face in 1-2 zile ci si la drumul pana acolo.

Astfel, la dus ne-am oprit in Orsova la manastirea Sf. Ana, la Cazanele Dunari si la cascada Bigar (votata cea mai frumoasa cascada de catre NG)  iar la intoarcere luand alta ruta ne-am oprit in Resita la muzeul locomotivei de aur, in Sarmisegetuza si in Hunedoara la castelul Hunianzilor :D.

Legat de manastirea sf Ana care cik ar fi una din cele mai fromoase din tara, nucontest, am de zis doar 2 lucruri.

Manastirea este pusa pe un deal. Urci pana acolo in speranta ca o sa ai o super priveliste asupra defileului Dunarii. Totusi, odata ajuns in spatele manastirii, constat ca jumatate din priveliste este octurata de chlia sau mai bine zis “pensiunea” maicutelor de acolo care nu au gasit alt loc unde sa o puna a.i. sa nu acapareze jumatate din priveliste :(.

Apoi, cu dorinta de a aprinde cateva lumanari constat ca acestea erau din ceara curata?! si erau 3 ron lumanarea. Dupa ce pun 12 ron in cutie langa lumanari, vine o maicuta sa imi spuna ca cele de 3 ron se aprind in biserica si daca vreau sa le aprind afara, ar costa doar 0.5 ron ?! wtf. Apoi ma uit mai bine pe cutia de lumanari unde scrie clar ca daca doresti sa cumperi o lumanare si sa ti sa faca si acatiste sau cum le zice timp de 1 an, poti plati lejer 150 ron. Cred ca cea mai profitabila afacere in zilele noastra a devenit biserica :(.

Asa, sa ne mutam mai departe. Dupa Orsova am trecut pe la cazanele Dunari si cascada Bigar care este foarte faina dar noi am prins-o si foarte aglomerata.

Pentru a ajunge in punctul de intrare in parcul national Cheile Nerei, adica localitatile Sasca Montana si Potoc, trebuie sa te intorci de la cazane in Orsova si apoi sa o iei in sus si sa ocolesti tot parcul pentru a cobor in localitatile respective. Nu este un drum direct de la cazane in localitatile respective desi pe harta sunt destul de apropiate.

Drumul este obositor si cu multe serpentine asa ca va propun sa plecati odihniti din Bucuresti sau alte localitati indepartate.

Scopul era sa ajungem in parcul national prin localitatea Potoc sau Sasca Montana si apoi pana la campingul Valea Beiului, pozitionat foarte aproape de ochiul Beiului si cascada Beusnita.

Am ajuns seara pe la ora 20:00 ceea ce a fost foarte ok deoarece drumul pana la camping care este un drum forestier cu o singura banda , NU O BANDA PE SENS, EFECTIV O SINGURA BANDA si este bine sa il prinzi cand nu este aglomerat pentru a nu-ti zgaria masina de toate cracile incercand sa treci de ceilalti participanti la trafic ce vin din sens opus.

Campingul este foarte ok, iarba, lemne, vatra si voie buna. Plata se face la padurar si noi am platit 5 lei de masina si 12 de cort parca.

De asemenea este si o rulota cu mancare (mici, carnati, pastrav si clatite) si bere, adik tot ce iti trebuie.

Izvorul este langa camping.

A 2-a zis, ziua de tura ne trezim de dimineata pentru a ajunge si la cascada si pe chei.

Plecam pe la 08:30 spre ochiul beiului si cascada Beusnita. Drumul e scurt si ajungem foarte repede, 1 h, el putand fi parcurs integral pe bicicleta. Atat ochiul cat si cascadele sunt superbe, chiar ca in poze. Nu stiu daca era din cauza luminii din acea dimineata dar totul parea superb. Dupa ce admiram frumusetile naturii o luam inapoi pentru a face si cheile.

Pentru asta trebuie sa ne intoarcem la locul de unde incepe drumul forestier pentru a o lua in alta directie pe alt drum forestrier spre cantonul Damian.

La canton ajungem in 1 H de la indicator(acesta este in paragina asa ca nu va asteptati sa gasiti ceva) si de aici se si termina drumul forestier si incepe cararea. Cararea merge facuta si pe bicla si pe langa ea. Prima portiune mai mult pe bicla iar spre finalul cheilor mai mult pe langa ea. De unde incepe drumul forestier pana la Lacul Dracului, adica spre finalul cheilor scrie ca ar fi 8 h de mers pe jos. Noi am facut cam 4 din cele 8 h trecand de primul perete si primele lanturi. Deja cand am ajuns acolo am lasat bicicletele caci nu aveam chef sa le caram in spate pe lanturi. Oricum, si pana acolo a fost fain. Am luat decizia sa ne intoarcem pentru ca era clar ca nu am fi reusit sa terminam traseul si sa ne intoarcem si pe lumina. A fost o decizie inteleapta caci, la intoarcere ploaia a inceput exact cu 5 minute ca noi sa ajungem in camping si a tinut mai bine de 1 h :D. Fain este sa termini cheile si sa iesi in localitati si apoi sa te intorci la camping prin satele din jur. O astfel de tura iti cam ocupa toata ziua dar am de gand sa ma intorc sa o fac.

Oricum am prins o zi plina de biciclit prin niste locuri super faine.

Dupa ce ne-am umflat de bere mici si clatite la rulota campingului, ne-am bagat usor in cort caci iarba era prea uda sa stai pe ea.

A 2-a zi dimineata inafara faptului ca cortul era plin de apa totul a decrus rapid a.i. la 7.30 eram deja pe drum.

Drumul de intoarcere prin Resita, Sarmisegetuza si Hunedoara vi-l recomand. Sunt mai putine serpentine decat pe alternativa si aveti ce vedea. Din Hunedoara am continuat spre Sibiu si apoi Bucuresti a.i. la ora 21 eram deja acasa.

Cum am spus, o tura faina ce merita facuta si nu doar pentru 1 zi. Noi am facut-o in graba dar, din cate m-am documentat poti lejer sa petreci 3 zile in acel camping fara se te plictisesti deoarece trasee de bicla sunt destule inclusiv prin satele de langa parcul national care sunt foarte faine. De asemenea in muntii Locvei se pot face trasee de mtb si poti ajunge imediat din cheile Nerei in Locvei deoarece sunt vis a vis.

Cum am spus merita tura si eu cred ca o sa mai trec pe acolo in anii ce urmeaza.

Mai jos aveti atat un film ce l-am postat pe YouTube cat si cateva poze :D. Enjoy!

Mica harta neconcludenta. Studiati hartile sau luatile cu voi ;).

Untitled

Youtube movie:

Poze:

DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO DCIM100GOPRO

 

Tura Bicicleta Mihai Bravu, Dunare si inapoi

Leave a reply

Pe 26.04.2014 am facut o tura usoara pe care o recomand in lipsa de altceva si daca va doriti sa va pastrati jumatate de zi si pentru alte activitati.

Tura se desfasoara intre localitatea Mihai Bravu unde se ajunge foarte usor si Dunare, sub forma unui circuit. Recomandarea personala ar fi sa lasati daca se poate masina in localitatea Uzunu adica in drumul principal deoarece drumul pana in Mihai Bravu pare a fi bombardat recent de un raid aerian.

Odata lasata masina traseul incepe lejer spre centrul localitatii si coboara spre Dunare si spre localitatea Baneasa (alta Baneasa decat cea cunoscuta). Puteti intreba localnicii pentru directii dar va sugerez sa aveti un spartphone cu harti preinstalate sau aplicatia bikemap.

Mai jos regasiti si o harta. Traseul este foarte frumos deoarece va duce prin campuri de grau, rapita si alte plantatii si intr-un final va scoate la dunare unde va puteti odihni. Apoi, inapoi trebuie sa o luati pe alt traseu a.i. sa fie un circuit iar la final trebuie sa serviti o bere la una din bodegile din Mihai Bravu sau Vlad Tepes.

Tot mai jos ar fi cateva poze de pe traseu.

Inca o idee personala, traseul ar fi foarte ok pentru un concurs. Distanta optima, plat, accesibil si daca ploua nu vor fi multe portiuni cu noroi. Ba chiar se pot structura 2-3 nivele/lungimi de traseu. Poate pe viitor o sa vedem “Maratonul Dunarii” :).

Distanta: aproximativ 60 km

Diferenta de nivel: 90 hm

Suprafata: asfalt, piatra, pamant

Bike map:

http://www.bikemap.net/en/route/2546143-vlad-tepes-dunare/#/z11/44.05897,26.13716/terrain

bikemap

Poze:

_DSC0187_DSC0195 _DSC0197 _DSC0206 _DSC0212 _DSC0217 _DSC0221 _DSC0229 _DSC0242 _DSC0245 _DSC0251 _DSC0262 DSC_0185