Category Archives: 2. Drumetie

Vaideeni si trasee de bicicleta la greu (Oltenia Biking)

1 Reply

Cand spui Vaideeni este ca si cum ai spune MTB. Asta este concluzia trasa de noi dupa ce am petrecut cateva zile in aceasta zona subcarpatica :D.

Vaideeni este o comuna situata deasupra orasului Horezu, la baza muntilor Capatanii, in extremitatea nordica a depresiunii subcarpatice Horezu si de asemenea foarte aproape de masivul Buila-Vanturita. Practic este genial atat pentru MTB cat si pentru hiking sau trail running. Zona mai este cunoscut sub denumirea de Oltenia de sub Munte si a fost recent marcata de catre asociata Kogayon, ce a creat si un site fain cu traseele marcate din zona, descrieri + trakuri gps, http://www.oltenia-biking.ro/. Felicitari Kogayon pentru ce ati reusit sa faceti!

Comuna cuprinde mai multe sate precum Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Marița, Vaideeni, toate invecinate si toate avand cate unul sau mai multe drumuri forestiere ce duc spre munte si care se intersecteaza la un moment dat, majoritatea pe la o altitudine de 1700 m. Practic poti pleca pe un drum, traseu, si te poti intoarce pe altul. Pe langa aceste drumuri forestiere, intr-o stare foarte buna, unele fiind in plan sa fie asfaltate, mai exista si o multime de carari sau drumuri de tractor ce coboara prin padure. Daca intrebati localnicii, va vor spune sa nu coborati prin padure caci drumurile sunt proaste, dar ei nu isi imagineaza ca poti merge cu bicicleta pe acolo. In principiu sunt destul de practicabile. De asemenea, am gasit la pensiunea la care am stat, care este si singura din localitatea Vaideeni, Moara Viselor, o harta turistica foarte bine marcata si care indica faptul ca in zona sunt si foarte multe animale, lucru confirmat si de ciobanii cu care am mai vorbit. Vorbim aici de ursi, lupi, cerbi etc.

Cu defrisarile, din ce am constatat, zona sta ok, multa padure si putine drujbe care fac zgomot, desi unul din ciobani ne-a aratat o bucata buna de padure care cica a fost deja licitata si urmeaza sa fie defrisata. Speram sa nu ajunga si aceasta zona precum altele, unde muntele a fost parca ras cu o masina uriasa de tuns :(.

Comuna se afla la o altitudine intre 550 si 650 iar traseele urca pana sus in creasta la peste 2000 m si coboara dincolo pana in Munti Latoritei. Practic, daca vrei un traseu serios, poti urma oricare din drumurile forestiere pana in creasta si sigur te alegi cu pana la 2000 m elevatie. Noi, fiind si in concediu, am facut trasee intre 1000 si 1500 m elevatie si circa 40 km.

Am reusit doar 3 trasee de bicla, 1 de hiking + valea Oltetului pe care am facut-o cu masina, asta pentru ca in una din zile am avut o mica pb de sanatate si a trebuit sa stam pe bara. Totusi, a fost mai mult decat suficient pentru a ne da seama cat de multe are de oferit zona si cat de putin descoperita este.

Primul traseu incercat de noi a fost cel pana la lacul Balota, care poate continua pana la Stana Balota. Ajunsi in localitate si la cazare destul de tarziu ne-am propus un traseu usor de recunoastere si la recomandarea gazdei am plecat spre lac. Drumul forestier este fain si merge pe albia raului Luncavat si il pareseste la un moment dat intr-o serie de serpentine ce urca in stanga. Practic o sa dati dupa cam 10 km de un pod ce trece raul si drumul pare sa se intoarca invers pe partea cealalta. El de fapt urca in padure pe serpentine pana la lac si mai departe.

Traseul realizeaza legatura intre localitatea Vaideeni si Vf. Capatanii pe unde trece poteca de culme, principala a Muntilor Capatanii. Daca ar fi facut la picior, traseul ar avea intre 6 si 8 ore doar dus pana in varful crestei.

De intors ne-am intors pe aceeasi ruta in lipsa de alta alternativa deoarece nu am facut traseul pana sus. Trakul in gasiti aici. Vorbim de 30 km cu 625 m elevatie.

Al 2-lea traseu a fost cel pana pe varful lui Roman. Un traseu frumos ce pleaca tot din Vaideeni dar care o ia usor la dreapta cum te uiti la munte. Acesta, spre deosebire de cel de ieri care pleca din coada satului, pleaca din centru, si urca pe langa biserica si cimitir si iese destul de repede din padure, majoritatea drumului fiind expus. Ofera totusi o frumoasa priveliste si asupra muntelui si asupra satelor sau a drumurilor invecinate. Aici au iesit probabil unele din cele mai reusite poze ale concediului dupa cum o sa observati si din galeriile de mai jos.

Traseul este putin mai greu si urcarea mai sustinuta, oamenii cu care ne-am intalnit mirandu-se ca ne-am aventurat pe aici cu bicicleta. Daca ar sti pe unde am coborat :D. De pierdut nu aveti cum sa va pierdeti, traseul este marcat, am uitat acum semnul, dar il veti observa in poze. El urca, urca apoi intra in padure unde panta se mai domoleste putin si incepe iara sa urce la iesirea din padure.

In apropierea varfului este o mare bisericoaie ca altfel nu ii putem spune. Este surprinzator cum construiesc cei de la biserica asa cladiri mari si frumoase in zone asa greu accesibile cand in zona nu pare ca lumea sa o duca asa de bine. Tot de o chestie mare si foarte stralucitoare, si tot a bisericii, am dat si in Buila – Vanturita, tot intr-un loc in care cu greu ajungi. Se pare ca oamenii bisericii nu duc lipsa de mijloace de transport sau de utilaje cand vine vorba de constructii. Nici nu ne gandim ca mare parte din pamanturile din zona le apartin…

Acum sa revenim la traseu. Dupa ce treceti de bisericoaie, mergeti mai departe si drumul se observa cum face o mare curba la dreapta intr-o zona cu cateva case si 3-4 pensiuni. La dreapta este drumul spre varf, 1700 si ceva de metri. Ne-am aventurat pana pe varf doar sa constatam ca nu este marcat in nici un fel si arata mai mult ca o movila mare. A fost totusi distractiva coborarea pe bicla de pe el. Apoi ne-am continuat drumul. De aici incepe coborarea. Desi drumul se lasa spre satul Romanii de Sus, si din cate am inteles era destul de bun, ba chiar asfaltat in ultima portiune, am cautat o alternativa si am gasit un forestier mai mic ce mergea paralel cu drumul principal. Totusi, acest forestier este foarte fain, cu coborari abrupte pe bolovani unde ne-am straduit sa ne tinem eroic pe biciclete. In ultima portiune drumul pare a fi mai mult drum de tractor si daca nimeresti dupa o ploaie nu o sa te bucuri prea mult de el deoarece este pamant moale si ravasit de roti si sigur o sa ramai impotmolit in el asa ca recomandam aceasta coborare doar daca nu a plouat recent. In rest, coborarea a fost super faina si destul de salbatica mai ales ca se lasa seara si pe aici nu era nici tipenie de om si nu se auzea nici un zgomot. Forestierul asta te scoate direct in Romanii sau in Tanasesti. Trakul il gasiti aici. Vorbim de 45 km cu peste 1500m elevatie, putin mai greu dar merita!

A 3-a zi nu ne-am simtit bine deloc, ceva din ce am mancat sau am baut nu ne-a priit asa ca am stat pe bara, iar a 4-a zi am facut Cheile Cernei dar cu masina. Nu este vorba de cheile Cernei, cele din Mehedinti ci cheile Cernei cele din Valcea. Mai este un rau Cerna ce pleaca din muntii Capatanii si se lasa in localitatea cu acelasi nume ce se afla in comuna Vaideeni. Daca aveti o masina cu o garda la sol ok (ex. logan) puteti sa va aventurati fara probleme. Drumul este practicabil in mare parte, pana la un moment dat cand se surpa si trebuie sa faceti cale intoarsa. Totusi, am recomanda practicarea lui tot pe bicicleta :), nu cum am facut noi.

Al 3-lea traseu a fost cel din Buila – Vanturita, pe care l-am facut la picior si pe care il vom detalia intr-un post separat. Masivul este superb, ne-a placut foarte mult si ne-am intors cu poze foarte frumoase, asa ca o sa ii dedicam un post separat. Va lasam totusi trakul aici.

Al 4-lea traseu a fost spre Pietrele Gauriciu si stana cu acelasi nume. Dumul urca tot din Vaideeni dar de pe partea cealalta a raului. Merge spre munte si urca prin tiganime, cum i-ar zice lumea din sat. La inceput chiar ai impresia ca treci prin curtea unor oameni. De aici incepe un serios push-bike, la cum am ales noi traseul. Mai este o varianta care urca pe niste serpentine si probabil ca este mai practicabila, asa ca unde vedeti marcaj de drum forestier sau offroad, la stanga, sa o luati pe acolo caci sigur veti impinge mai putin de biciclete.

Drumul trece pe langa multe stane. Noi am avut noroc si inafara de ultima stana, restul erau deja parasite. Totusi, ne-au ajuns cainii de la ultima, parca au tinut sa compenseze si pentru restul. Mare atentie, drumul intoarce si cobora pe albia Izvorului rece direct in satul cu acelasi nume. Totusi, din cate ne-am dat seama, sunt 2 variante, fie urmati drumul si va uitati sa coteasca la un moment dat la stanga, fie va lasati spre stana Gauriciu de unde se lasa un drum forestier ce coboara in albia raului. A 2 a varianta este mai scurta dar si mai greu de dibuit si drumul trece fix prin stana, deci aveti grija la caini. Noi am patit- o :(.

In rest , coborarea pe albia raului este faina pana pe la jumate unde deja am dat de utilaje. Se pare ce este in desfasurare o mare asfaltare a acestui drum.

In rest, traseul a fost super frumos, chiar si cu pushbikeul de la inceput si stana de la jumatate. Nu am facut la fel de multe poze dar a fost frumos, trebuie sa ne credeti pe cuvant. Trakul il gasiti aici. Am facut cam 36 km cu 1200 m elevatie.

Cam aici ne-am incheiat socotelile cu aceasta frumoasa zona, momentan :D. Am plecat mai departe spre Isverna, Mehedinti, o alta zona superba careia ii vom dedica de asemenea un post intreg.

Mai facem o mica recomandare totusi, daca ajungeti in zona, mancati in Horezu la pensiunea SIVA, se mananca foarte bine si deloc scump. Noi, dupa ce am descoperit locul, numai aici am mancat.

De asemenea, nu cumparati ceramica de Horezu de la comerciantii de pe DNu ci faceti o vizita in satul Olari la adevaratele ateliere de olarit si ii veti vedea pe mesteri la lucru.

Sper ca v-am determinat sa luati in considerare aceasta zona ca si destinatie de vacanta, mai ales daca aveti de gand sa va bicicliti concediul :). Noi vom reveni cu siguranta deoarece nu am facut nici jumatate din traseele din zona, asta ca sa va faceti o imagine. Tot pentru a va face o imagine :D, va lasam cu galeriile de mai jos si vom reveni curand si cu niste filmulete mai concludente. Sa urmariti si postarile viitoare despre Buila si Isverna, nu veti regreta.

Enjoy!

Traseu 1 spre lacul Balota

Traseul 2 spre varful lui Roman

Traseu 4 spre Stana Gauriciu

Alte poze din zona 🙂

Urlati, ultima frontiera

2 Replies

Urlati, utima frontiera impotriva ploii… sau cel putin asa am crezut… dar rau nu ne-a parut caci am dat un traseu frumos pe drumuri neumblate, cu iarba pan’ la coate.

Prin Urlati, Ceptura, ne-am tot plimbat dar de data asta, si datorita prognozelor sumbre de ploaie in toata tara, care parca nu s-au adeverit :(, am reusit sa facem o tura superba cu plecare din Urlati. Am urmat drumul arhicunoscut , cel de la maratonul vinului cu urcare directa din localitate spre camp. Aveti trakul mai jos dar pana la track hai sa dam si noi cateva detalii.

Dupa urcarea usoara, si zicem usoara acum, caci acum 3 ani cand am facut prima data traseul parca nu a fost chiar asa, tot mergem pe dealuri si tinem drumul lung de la maraton, cel care coboara in satul Rotari si nu in Ceptura. Drumul este superb daca vremea si lumina tine cu voi, o sa observati din pozele de mai jos ca, desi am nimerit intr-o perioada a zilei nu prea fericita pentru a face poze, tot am reusit, cu telefonul din dotare sa suprindem cateva privelisti superbe :D. Din graba, in afara de telefon, alt dispozitiv nu am mai avut, dar parca nu e chiar asa de rau si deja ne gandim sa renuntam la anumite grame daca nu kilograme din rucsac si sa investim intr-un telefon cu o camera mai performanta. Poate din comoditate sau poate din eficienta dar parca aceste telefoane, cel putin in materie de foto, devin un compromis din ce in ce mai acceptabil.

Odata ajunsi in Rotari, facem stanga spre Tarculesti. Avand in vedere perioada anului, pe langa faptul ca curtile oamenilor miros a must, a vin, a tuica, te tot intalnesti cu oameni animati, veseli si pe sapte carari :))), care mai de care mai prietenosi. Ce sa mai, o perioada frumoasa in care chiar e pacat sa nu treci prin astfel de locuri, mai ales zona Dealu Mare, recunoscuta pentru licorile sale :D… nu ca am fi plecat fara 6 litri acasa :)))).

Din Tarculesti facem dreapta si o luam spre Gornet-Cricov unde, imediat dupa pod si dupa o curba la dreapta, incepe o frumoasa urcare, pe asfaltul ce se termina rapid si dam intr-un drum de tara si apoi un drum de deal ce urca pana intr-un punct de unde se vad frumos ogoarele si campurile pline de verdeata. Pe drum am dat de multi nuci asa ca ne-am facut provizii pentru pauza urmatoare.

Drumul este super frumos, peisaje si in stanga si in dreapta doar lumina sa tina cu voi. Pacat ca nu am avut cu ce asa ca ne-am folosit de telefonul din dotare la greu. Totusi, cu putina postprelucrare, parca nu au iesit atat de rau :P.

Pe drum ne-am mai intalit cu 2 ATV-isti si o stana. Dupa pauza de mancat nuci, am inceput coborarea. Mare atentie ca traseul coboara in drumul judetean 238, dar exact cand se intersecteaza cu acesta trebuie sa faceti dreapta pe un drum mai putin bun si mai putin observabil dar care merita umblat neaparat. Este un drum pe camp, care pare sa nu fie foarte practicat si din cauza asta iarba iti ajunge pan’ la coate in unele locuri dar acesta da direct in Rotari si este de o frumusete maxima. Aici chiar am regretat ca nu am avut un aparat foto mai potent caci culorile in perioada asta si cerul innorat erau o combinatie perfecta :(. Asta e, ne simtim nevoiti sa revenim prin aceste locuri… curand :D.

Din Rotari aveti mai multe variate. Noi am ales sa ne intoarcem tot pe asfalt pana in Tarculesti si apoi sa facem stanga spre Urlati. Recomandarea ar fi sa faceti stanga spre Ceptura de Sus si apoi Jos :D, sa mergeti spre Urlati dar nu dupa mult timp sa urcati iara pe deal. Este un drum printre vii care va scoate in Drumul de la inceput pe care ati urcat din Urlati. Este drumul de la Maratonul Vinului, pentru cine a participat.

Odata ajunsi in Urlati, am cautat sa mancam ceva la restaurantul la care ne opream de obicei pentru un carnat si niste muraturi dar din pacate era ocupat cu un parastas si a trebuit sa ne suim in masina si sa ne continuam drumul. Totusi am avut noroc si in Valea Calugareasca am dat de sarbatoarea vinului, sarbatorita cum trebuie si ne-am oprit sa halim cate ceva. Imaginea de mahala, de balci, de la aceasta sarbatoare ne-a placut maxim si parca daca am mai fi baut un pahar de vin, n-am mai fi plecat de acolo :D.

Per total, chiar daca am fost speriati degeaba de meteorologi, nu ne pare rau de traseul ales. Ne intoarcem mereu cu drag in aceasta zona caci este superba. Este o zona foarte buna atat pentru cei care vor sa descopere tainele acestui sport dar si pentru cei care vor sa aibe parte de un antrenamet pe cinste deoarece toate trasele alterneaza foarte fain, urcari cu coborari multiple si parca dupa ce urci, cobori, urci, cobori, urci, cobori, picioarele se simt altfel lucrate decat daca ai urca, urca, urca si apoi ai cobora, cobora, cobora :D. Un exercitiu super fain ce trebuie repetat cat mai des.

Ca si dificultate, tura este usoara spre medie cu o distanta de 40 km si cu o elevatie de 800 de metri.

Aveti trakul aici, si mai jos va lasam cu superbele poze facute un telefonul din dotare :D.

Promitem ca urmatoare postari vor fi despre Vaideeni (alias Vai de ei), Muntii capatanii, Muntii Buila si Isverna, locuri superbe de le-am vizitat saptamana trecuta si pe care le recomandam cu mare drag pentru doritorii de bicicleala prin locuri mai putin atinse :D.

Enjoy!

 

Penteleu, mai mult decat un cascaval!

Leave a reply

Da, asa este! Pentru cei care stiti de penteleu doar de pe rafturile supermarketurilor, de la raionul de produse lactate, aflati ca este mai mult decat un cascaval :))), este chiar un varf de munte foarte frumos… ba chair atat de frumos incat l-am urcat de 2 ori in aceasi zi :))).

Sa va mintim si sa zicem ca l-am urcat de 2 ori pt ca ne-a placut atat de mult, sau sa o spunem pe aia dreapta si sa recunoastem ca ne-am ratacit si dupa 2 ore de balaurit prin padure am zis ca ar fi cazul sa ne intoarcem si asa am resuit sa facem varful de 2 ori in aceasi zi.

Da, muntele, pe cat de frumos este, pe atat de marcat nu este asa ca, desi aveam un track pe telefon dupa ce am ajuns pe varf, s-a ales praful de el si am coborat pe unde nu trebuia.

Acum, sa o luam cu inceputul. Tura planificata avea 60km cu vreo 1530 m diferenta de nivel parca. Am plecat din Bucuresti in numar de 6, eu, Bradu, Ionut (www.jurnaldecalator.ro), Cosmin, Nicu, si Lucian. Plecarea s-a facut pe la ora 6 si la ora 6.30 am facut o mica regrupare la Rompetrolul de la iesirea din Otopeni ca sa ne numaram si sa ne cunoasteam eventual, pentru ca Nicu si Lucian erau noii membrii ai turei si ai grupului. Am urmat drumul spre Ploiesti, centura, apoi drumul de Valenii de Munte, am facut dreapta dar putin inainte de Valeni si am mers prin niste sate foarte frumoase pana am iesit iara in DN-u. Nu am nimerit drumul care trebuia dar barem era lipsit de radare si plin de peisaje frumoase, desi putin mai lung decat cel normal. Am ajuns pe la 9.30 in Gura Teghii si apoi in Varlaam unde am lasat si masinile si ne-am echipat de drum.

Am pornit timizi cu ochii pe harta. Traseul , imediat din Varlaam face stanga peste garla si merge pe malul stang al acesteia pana la primul pod de beton de va trece iara pe malul drept. De aici incepe drumul forestier si recomandarea ar fi sa aveti harta cu trackul la voi caci sunt cateva intersectii pana cand drumul intra clar in padure si de acolo nu prea mai aveti cum sa va rataciti.

Urcarea prin padure este ok, ciclabila , dar daca nimeriti dupa o zi ploioasa o sa aveti mici probleme cu noroiul, fiind si noroi rau care se cam lipeste de tot ce prinde. Prin padure vedeti ca nu o sa dati decat de un singur izvor si ar fi bine sa va opriti sa va umpleti rezervele de apa.

Drumul continua pana cand incep copacii sa se rareasca si se intrevede golul alpin. Din pacate si in aceasta zona am constatat defrisari masive, multi busteni lasati pe marginea drumului forestier in asteptarea camioanelor, dupa cum o sa observati si singuri din filmuletul de mai jos. Am inteles de la prietenii din zona ca noaptea pleaca cate 10 camioane plinde de busteni… de ce noaptea… pentru ca vorbim de furturi :(. Speram ca in curand sa vedem o schimbare si institutiile statului sa inceapa sa isi faca treaba nu doar activistii si populatia mai putin ignoranta.

La iesirea din padure o sa dati de o stana frumoasa, loc de odihna. Ciobanii deja au plecat dar daca ar fi fost, si am fi scapat cu bine de caninii lor, poate ii tocmeam la un bulz ca la cioban acasa :D.

De aici incepe usor, usor pushbikeul… si ce pushbike. Sa fim sinceri, este ceva de impins la bicle pana pe varf. Mai sunt 2-3 locuri in care iti mai poti incerca norocul cu panta dar cam atat, iar ultima panta pana pe varf poti sa o iei cu incredere si in spate, s-ar putea sa fie mai bine asa :))).

Pe varf cand am ajuns, batea vantul si nu mai era nimeni. Am stat la pozele de grup si am bagat ceva la ghiozdan si ne-am tot gandit pe unde o ia traseul de pe bikemap. El descria o curba nu chiar larga la drepata doar ca sa se intoarca in aceasi directie. Cararea de pe varf se lasa pe partea cealalta pe acelasi traseu dunga rosie dar marcajul pe partea cealalta nu mai parea lafel de bun. Am ales sa ne coboram pe marcaj. Am mai mers 5 metri pe bicle si apoi le-am luat iar in carca caci coborarea era prea abrupta si nu aveai cum sa stai pe bicicleta. Dupa ce am coborat panta asta ne-am putut urca pe ele si am mers pe un frumos singletrack dar care ne-a pus destul probleme, tufele fiind crescute si aproape ca au acoperit cararea asa ca ne-am ales cu frumoase zgarieturi pe picioare de la tura asta. Am tot continuat cararea si am observat ca mergem paralel cu trackul de pe bikemap si am sperat ca o sa ne intersectam. Nu dupa mult timp am reusit sa dau o tranta dupa ce m-am infipt intr-un bradulet, de am aterizat la 2m de bicla. Bine ca am aterizat pe moale, pe niste tufe de afine 😀 si bine ca bicla nu a patit nimic :P.

Dupa ce m-am verificat bine si mi-am recuperat si telefonul care mi-a sarit din buzunar, am continuat cararea care intra usor, usor in padure. Aici am pierdut traseul si am inceput sa balaurim vreo ora pana am luat decizia sa ne intoarcem ca sa cautam si in alta parte. Telefonul nu ne prea ajuta caci trackul parea sa fie udneva sub noi, sub dealul pe care tot am mers. Ne-am intors la ultimul loc unde am vazut marcajul si am incercat sa ne dam seama pe unde este traseul. Se pare ca traseul cobora din varf, pe alta parte si mergea printr-o vale care era mult sub noi. Ceasul se apropia deja de ora 16 asa ca am decis sa ne intoarcem pe unde am venit. O placere sa urci inapoi pe varf din partea asta, caci aici nu mai vorbim de pushbike ci de carrybike clar. Am impins la inceput biclele si apoi am inceput sa le caram frumos in spate. Pe varf se vedeau 3 biciclisti pe care i-am depasit la urcare si am tot sperat ca ii prindem dar au plecat inainte sa ajungem. A prins totusi Bradu un om pe varf care ne-a sfatuit si el sa coboram pe unde am venit. Ne-a explicat pe unde ar fi fost traseul de pe bikemap dar ne-a zis ca sunt destul de prost marcate si ca nu s-ar merita. Totusi, regretul ramane si sigur o sa revenim sa ii dam de cap turei asteia, asa cum ne-am propus initial.

Pana atunci, e timpul sa ne bucuram de coborare, ca parca prea am impinsi si am carat la bicle astazi :D.

Mai bagam ceva la ghiozdan, bem si ultimele picaturi de apa si ii dam la vale. Dupa varf se coboara cam toata portiunea pe bicla. Este o mica bucata mai abrupta unde pietrele si pamantul fuge destul de rau de sub roti si acolo ar fi bine sa o abordati cu grija, eventual pe langa bicle. Mai departe cu atentia cuvenita, drumul il veti face pe tot in sa. Lucian a reusit sa mai dea o tranta dar a scapat fara probleme :).

Ne-am bucurat maxim de coborare, si cat ai clipi am ajuns la ultima intersectie unde drumul intra in padure, si ne-am asteptat pentru regrupare. Aici a resuit si Cosmin sa isi desfinteze casca dupa ce a lasat-o pe ghidonul bicicletei iar bicla a cazut fix in aceasta. Casca aceea o mai fi buna doar la o bataie cu perne poate :))).

Dupa regrupare i-am dat spre masini unde ne-am curatat superficial si ne-am asezat la drum. Am mai facut o mica oprire in Gura Teghii unde ne-am vazut cu Bogdan si riderii lui si am povestit putin despre traseu. Speram sa ne intoarcem curand aici si sa facem o tura impreuna.

Pana atunci va lasam cu filmuletul si pozele de mai jos.

Aici aveti trakul initial pe care am plecat si aici trakul nostru.

Tura ar fi de dificultate medie cu putin peste 40 km si 1600m elevatie, in cazul nostru care am urcat varful de 2 ori. Fara gresala noastra ar fi avut 1200-1300m elevatie.

Enjoy!

Ciucas, nu doar berea favorita a naturii :D

1 Reply

Ce inseamna sa fi “mafiot”… sa pleci in tura de 2 zile si sa te intorci intr-o zi. Pe seama acestei glume zise de Eugen, radeam cu lacrimi sambata seara asteptand dupa o bere rece si o mancare calda la o bodega din Cheia… si ce am mai ras.

Cam asa a fost, am plecat weekendul acesta cu gandul ca o sa biciclim 2 munti si ne-am intors doar cu unul. Asa a fost sa fie, dar ne luam revansa cat de curand. Planul initial era sa facem Ciucasul si Iezerul, sambata si duminica, dar numai ca tura de sambata ne a dat cu virgula ca si timp si am avut si un mic incident care ne-a determinat sa amanam tura de duminica, dar asta nu inseamna ca nu a meritat sau ca avem vreun regret. Nu-i nici o graba caci muntii nu pleaca nicaieri.

Am plecat sambata dimineata cu gandul la tura ce ne asteapta. Din Bucuresti am fost eu, Eugen si Bradu care ne-am gasit si ne-am asezat la drum, urmand sa ne intalnim cu Tiberiu undeva in Cheia, el venind de la Pucioasa de la parinti. Pornirea a fost grea, parca suntem din ce in ce mai putin matinali. Am reusit intr-un tarziu sa iesim din Bucuresti pe la 6:30 iar pe la 8 si ceva eram in Valenii de Munte si mai cumparam una, alta, necesare turei. Atunci am zarit si o masina cu o bicla deasupra si ne-am dat seama ca este Tiberiu. Ne-am suit repede in masina si l-am prins din urma la prima benzinarie si asa ne-am asezat toti in formatie, la drum. Masinile le-am lasat undeva in Cheia si dupa mici pregatiri ne-am us pe biciclit cu Ciucasul in fata. Se vede clar din Cheia care este traseul de urmat. Noi am ales sa urcam pe culmea Bratocea , sa facem varful Ciucas si apoi sa coboram prin pasul Boncuta. Aveti trackul mai jos iar ca si detalii tura a avut la final cam 49 km cu 1700m elevatie.

Din Cheia se merge pe asfalt spre Brasov, cu o mica scurtatura prin statiune si apoi pe drum forestier care va scoate tot in DNul. Apoi am urmat DNul pana la primele marcaje turistice ce arata traseul montan spre varful Ciucas pe culmea Bratocea. Multa lume urmeaza acest traseu nefiind nici lung si nici foarte solicitant, cel putin la pas. Drumul forestier serpuieste usor in bataia soarelui si dupa nici 30 de minute urca destul de abrupt in padure. Aici este o prima portiune in care biclele sunt luate in carca caci altfel te impotmolesti la toate crengile sau toti braduletii de pe carare. Acest mic pushbike/carrybike scoate putin zeama din noi si consumam multe lichide ca sa ii facem fata. Ce nu stiam este faptul ca ne astepta o distanta lunga pana la urmatoarea sursa de apa, dar, convinsi ca o sa dam de un izvor, ne-am adapat cu incredere din proviziile ce le aveam. Din punctul asta de vedere, pe partea asta, Ciucasul seamana mult cu Piatra Craiului… neam de apa nu am vazut pana pe varf si apoi pana la cabana :(.

Dupa ce am razbit in culme am inceput sa ne bucuram de singletrackul superb ce te indreapta spre varf. Culmea am parcurs-o repede si nu dupa mult timp aveam varful in departare si cele 2 trasee, unul care duce la cabana si altul pe varf. Se intrevedea un pushbike serios si proviziile noastre de apa constau in cateva guri de fiecare. I-am dat inainte increzatori fiind in fortele noastre si ne-am luptat cu panta prostului pana pe varf doar ca sa ajungem epuizati si cu o sete careia nu aveam ce sa ii facem ca sa o potolim. Pe varf, multa lume, aglomeratie ca la Unirii, unii ne felicitau, altii se uitau la noi si se intrebau ce o fi in capul nostru si ce avem de gand sa facem cu bicicletele pe aici… pai cum adica, sa coboram pe ele :D.

Stam sa ne odihnim si facem pozele de rigoare si impartim ultimele picaturi de apa. Apoi ne grabim sa ii dam la vale. Cu mici intreruperi, coborarea este ciclabila, binenteles cu un mic risc deoarece in partea stanga se lasa o vale lunga pe care cu greu te opreai daca Doamne fereste se intampla ceva.

Am ajuns cu bine la rascrucea de unde pornea traseul spre varf si ne-am dat seama ca mai avem vreo 3 pante de catarat pana la cabana. Ne facem curaj si ii dam inainte. Deja lipsa de apa se facea simtita si ne descurcam tot mai greu cu biclele la deal. La ultimul din ele stam sa ne tragem sufletul si ne intindem greoi pe iarba… am fi adormit acolo daca nu aveam setea asta care nu ne dadea pace.

Ne suim pe bicle si ii dam la vale pe coborarea frumoasa pana la cabana unde dam de si mai multi oameni. Ne luam rapid de la bar apa, cola si bere si stam pe treptele cabanei sa le savuram. Mancam si din ce ne-am luat la noi si mai asteptam putin sa ne refacem fortele inainte sa continuam traseul.

In punctul acesta nu am facut decat 40% din traseu restul fiind predominant coborare dar si 2 mici pante de urcat. Am fost preveniti ca drumul nu este chiar ciclabil si eram curiosi daca intradevar asa este. Oare cine ne a prevenit nu a vazut pe unde am coborat pana acum :))).

Mare ne a fost surprinderea sa dam de cele mai faine carari, aproape 100% ciclabile. Un lung singletrack de peste 20 de km pe care ne-am ratacit usor de vreo 2 ori si ne-am oprit odata inconjurati fiind de cainii unei satnii din drum. Aceasta coborare nu se compara decat cu coborarea din Bucegi de la Saua Strunga pana in Simon desi parca aceasta din urma nu are tot atatia kilometri.

Peisajul era perfect, lumina soarelui la asfintit era perfecta si sentimentul nostru cum ca am reusit sa facem o tura superba era pe masura. Cararile prin padure au fost geneiale si doar putin spre final drumul sa stricat usor fiind probabil mai umblat de tractoare si alte utilaje dar pana la aceasta ultima portiune totul a fost perfect. Ajungem la ultimii km de drum forestier pana in DNu unde ne asteapta o ultima urcare de vreo 5 km pe care o facem destul de lejer.

De mentionat ca pe ultima parte a coborarii, Eugen a reusit sa dea o cazatura in stilul caracteristic si si-a stricat putin schimbatorul spate si s-a lovit usor la genunchi…. parca unii nu se invata niciodata minte :))).

Concluziile le puteti trage singuri din pozele si micul filmulet de mai jos, noi cu siguranta vom reveni in Ciucas pentru a reface frumosul traseu.

Ca si dificultate, ar fi medie cu 49k  si 1700m elevatie. Trakul turei de pe bike-map, dar fara abaterea pana pe varf il gasiti aici, iar trackul nostru aici.

Enjoy!

 

Intre Bucegi si Piatra Craiului… nu ne putem decide

Leave a reply

Tura de sambata a fost incoronata cu peisaje superbe si asta din 2 motive: Bucegi si Piatra Craiului. Tura a reprezentat un tur pe la poalele acestor 2 muntii prin sate superbe ce ne-au aratat inca odata de ce Romania este cea mai frumoasa tara… si credem cu adevarat ceea ce zicem :D.

Plecarea s-a facut din Moeciu de Jos pe drumul spre Cheile Gradistei. Prima parte a traseului a fost si cea mai putin placuta deoarece a fost foarte insorita si plina de masini ce urcau la Cheile Gradistei… si a fost numai asfalt.

Odata ajunsi sus, ne uitam pe harta sa vedem cum dam de drumul ce duce spre Fundatica si Valea Cheii. Drumul ducea spre un gard cu o poarta pe care scria proprietate privata. Nici nu ajungem bine la poarta ca hop ne sare o tanti de la un butic din apropiere sa ne spuna ca nu putem trece. Ii explicam ca drumul nostru este dincolo de acea curte care nu avea nici o amenajare ci era pur si simplu un camp ingradit si ne zice ca nu putem, ca au animale acolo, vaci, boi… Ii spunem ca si noi suntem boi si ca cel mai probabil o sa ne integram foarte bine dar tot nu ne lasa. Ne resemnam si incercam sa gasim alt drum dar… usor de zis, greu de facut caci drumul parea blocat din cauza unui concurs de biatlon ce era in desfasurare in zona. Mai multe detalii despre concurs gasiti aici. Ne invartim putin si dupa cateva indicatii eronate ale unor oameni neavizati reusim pana la urma sa gasim o cale ocolitoare ce ne duce pe langa zona concursului pana la un drum ce se unea cumva cu track-ul nostru. Odata reveniti in traseu ii dam la vale ca de urcat am tot urcat pana aici.

Drumul are mai multe intersectii si va sugeram sa aveti harta la voi pentru a o nu lua gresit spre Leaota sau spre Fundata.

Nu dupa mult timp o sa intrati pe Valea Cheii ce ocoleste Fundatica si duce direct spre Podul Dambovitei unde veti da iara de asfalt. Inainte de asfalt dam de ospitalitatea romaneasca in fata unei curti unde noi ne-am intins dupa merele unui copac iar un domn ne-a si adus binevoitor niste mere din curte :).

De unde iese drumul trebuie sa o luati pe DN pana la indicatorul de Dambovicioara unde o sa faceti dreapta. Desi este alta zona cu asfalt, drumul este placut, umbrit dar si circulat si nu mare ne-a fost surprinderea cand am primit 2 claxoane de la soferi nerabdatori sa ajunga …. unde or fi vrut sa ajunga. Nu inteleg, de parca nu ne-am fi dat deoparte cand am fi simtit masina in spatele nostru. Si sa claxonezi in cheile astea unde oricum se formeaza un ecou destul de puternic mi se pare deplasat, mai ales ca claxonul se foloseste in cu totul alte conditii. Acestor oameni le dedicam cu drag acest ARTICOL!

Odata ajunsi la Dambovicioara urmam  indicatorul de Ciocanu si ne luptam eroic cu panta de 4.5 km. Panta asta e faina, numa’ buna de antrenament dar cand soarele lucreaza la capacitate maxima parca iti taie din suflu.

Odata ajunsi sus ne mai oprim la niste poze si la un suc la una din pensiuni si ii dam inainte spre Sirnea si Pestera dar nu inainte de a imparti merele dobandite cu niste caluti draguti din curtea unui localnic.

Urmam apoi drumul arhi umblat de noi, spre Magura, cu coborarea faina pe bolovani unde Claudiu a si dat o tranta neadaptand viteza si franarea corecta la conditiile de teren :D. A scapat ieftin cu cateva julituri dar nu s-a descurajat deloc.

De aici nu mai mergem mult ca incepe si o ploaie pe care o tot urmaream ca vine ba dinspre Bucegi ba dinspre Crai. Desi parea o ploaie de vara sa tot fi durat vreo 45 de minute. Mai departe coboram pe camp prin curtile oamenilor numai ca sa urcam iara spre Magura. Din Magura ii dam la vale spre Moeciu ca sa recuperam vertmobilul si sa fugim cu regret acasa. Tura a fost foarte faina plina de peisaje suprebe cum se poate observa si din imaginile de mai jos. Ca si dificultate ar fi un traseu mediu cu vreo 60 de km si 1400 m diferenta de nivel. Multe urcusuri si coborasuri ce fac traseul si o varianta buna de antrenament.

Trakul turei pe bikemap il gasiti aici iar tracul nostru pe movescount aici :).

Va lasam mai jos cu pozele despre care povesteam. Enjoy!

On top of the world… fara numar

Leave a reply

Cand le dam, le dam grupate, asa ca daca saptamana trecuta am fost in Bucegi cu bicla pana la Padina, ne-am gandit ca si saptamana asta ar merge un traseu tot in Bucegi :D. Traseul ales ar fi acesta,  un traseu fain, epic si plin de peisaje superbe, asta daca si vremea tine cu tine.

Din pacate cu noi nu a tinut si ne-a burnitat si plouat destul de mult si o ceata pacatoasa ne-a insotit tot drumul de nu am putut sa vedem nimic, nici un peisaj nici o priveliste frumoasa, nimic. Vina o purtam caci inca de cand am plecat se intrevedea o vreme nu prea frumoasa iar cand am ajuns in Sinaia un nor pacatos trona deasupra Bucegilor. Ne-am fi putut schimba planurile si sa fugim rapid spre Crai sau spre alt traseu dar cu speranta in inima am zis sa facem traseul planificat. Brigada avea 4 membri de data aceasta, Bogdan, Cristi, Cosmin si Damian si ne-am zis ca nu prea are rost sa renuntam la ce ne-am propus.

Un lucru a fost fain totusi, racoarea placuta de care o sa ne amintim cu drag o perioada mai ales la ce temperaturi incendiare ne asteapta in Bucuresti….

Plecarea s-a facut din saua Dichiu exact din parcarea cabanei cu acelasi nume. Cand am plecat norul se ridicase putin si nici de burnitat nu burnita, era aproape perfect. Ne-am echipat rapid si am luat-o pe bicle, pe asfalt, spre Piatra Arsa. Drumul asta asfaltat , trans-bucegi care nu tranziteaza nimic, exact in inima parcului natural, nu o sa il intelegem niciodata. O mizerie ce nu ar trebui sa existe… dar hai…

Asfaltul s-a dus repede si am ajuns pe drumul pietruit ce duce de la Piatra Arsa la Babele. Deja ceata s-a lasat, sau mai bine zis noi am intrat cu capul in nori si apa se lasa neplacut pe hainele noastre. Aici ne-am dat seama ca ne-am sincronizat tura cu concursul On top of the world care avea finishul la punctul Omu. Ne dam in laturi sa facem loc concurentilor si ne tinem usor in urma lor. La un moment dat, din cauza cetii o apucam gresit spre Costila. Dupa 15 minute ne dam seama ca am apucat-o gresit si ne intoarcem dar pe drum vedem cativa concurenti care ii dadeau tare spre Costila… nimic neobisnuit. Revenim in traseu pe o carare mai putin ciclabila si ii dam inainte cu tupeu. Dupa ce trecem de saua Sugarilor , unde drumul se bifurca, traseu de vara si de iarna , dam de unul din organizatori care ne incuraja si ne facea poze. Il dezamagim scurt zicandu-i ca nu suntem concurenti dar poze poate sa ne faca in continuare si il intrebam unde mai exact este finishul sau care este traseul. Dupa ce ne convingem ca traseul concursului nu avea nici o treaba cu releul de la Costila ii explicam ca are cativa rataciti. Nu e de mirare cu ceata nabadaioasa … dar si traseul era marcat razlatic cu panglici albe… v-ati prins, ceata densa si panglici albe :)))) … cum naiba sa nu te ratacesti…

Dupa o mica discutie si impotriva indicatiilor individului ii dam inainte pe drumul de vara unde avem parte de cel mai fain singletrack de pana acum care ne-a cam facut ziua. Pe aici ne intalnim si cu cativa concurenti care deja erau pe coborare asa ca le facem loc. Odata terminata si portiunea asta incepe lupta cu ultima panta pana la vf Omu care a fost facuta partial pe langa bicla partial pe bicla. Ultima bucata pana la cabana o facem in sa si in aplauzele spectatorilor :D… desi eram fara numar, fara numar, fara numar de concurs :))).

La cabana Omu aglomeratie mare din cauza concursului atat afara cat si inauntru asa ca stam putin sa ne uscam putin si ne dregem cu o ciorba de legume, un ceai si ceapa carata de Damian. Dupa o jumatate de ora de stat ne hotaram sa ii dam inainte. Daca pana la Omu am urmat dunga galbena de la Omu spre saua Batrana si mai departe trebuie urmata dunga rosie. Dupa ce facem cateva coborari pe pietre si incepem sa intram pe traseul ce merge pe muchia Bucegilor ne dam seama ca Damian a ramas putin mai in urma asa ca il asteptam. Cand soseste, ghinion, si-a luxat o glezna care avea si ceva pb anterioare. Fortata cam mult acum ii pune mari probleme si dupa ce discutam putin posibilitatile ne hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit. Desi facusem aproape jumatate din traseu, acum urma o portiune cu multe urcari/coborari si multe pietre + coborarea pana la Padina si sigur nu ar fi fost decizia cea mai inteleapta sa continuam, si bine am facut caci pe intoarcere burnita s-a transformat in ploaie si pana la Babele ne-a tot picurat. Fain a fost ca am reusit sa facem de 2 ori in aceasi zi acea portiune singletrack pe traseul de vara de langa saua Sugarilor :D… belea!

Ii dam inainte cu tupeu si ne bucuram de coborarea pana la Babele care este absolut geneiala avand o multime de variante pe unde sa ne dam. De la Babele drum pe pietre si apoi asfalt pana la masina, nimic de povestit, doar ceata :D.

Per total tura a fost super faina si va lasam mai jos cu poze si filmulete de pe traseu. La acest link gasiti tura initiala iar la acesta trackul nostru.

Enjoy!

 

Teaser pentru articolul urmator. Enjoy!

Este a 2-a oara cand ajungem pe cararea asta si este cel putin fantastica. Pacat ca vremea nu a tinut cu noi dar si cu toata ceata si ploaia parca i se adauga un farmec.

Acesta este un teaser pentru articolul urmator. Enjoy!

La cabana Cuca cu bicicleta. Tura cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung

2 Replies

Cred ca una din cele mai faine ture, desi destul de grea la acel moment si la care am plecat usor nepregatit a fost tura pana la Cabana Cuca din mutii Iezer, cu plecare din Pitesti via Mioveni si Campulung.

De plecat am plecat cu un tren Regiotrans din Gara de nord, vechi dar care avea un vagon doar pentru biciclete unde ne-am facut si veacul. In tren, ce sa vezi, camera bicicletei lui Gabriel bubuie neanuntata lasand un snake bite greu daca nu imposibil de reparat. Belea, pana pe loc nu am mai patit si nici petice care sa acopere problema nu aveam. De asemenea, fiind singurul care avea o bicicleta de trekking cu roti de 28 foarte subtiri, nici camere pentru asa ceva nu am avut. Facem o carpeala ieftina din ce petice am avuta dar era clar ca nu o sa tina. In Pitesti cautam un magazin de biciclete deschis. Pana la urma gasim unul inchis si deranjam proprietarul care si-a lasat numarul de telefon pe usa magazinului. Intre timp bicicleta lui Gabi mai capata o problema cu frana care pierdea ulei. Intr-un tarziu vine si domnul la magazin si se apuca de bicicleta lui Gabi. Dupa ceva timp roata este reparata dar verdictul pentru frana nu este bun, aceasta avand nevoie de mai multe reparatii. Plecam cu ea asa pentru ca deja se facuse ceasul 12 si noi parcursesem doar 2 km si aia in sens invers.

Tura te pacaleste de la inceput prin falsul plat de care incepi sa te prinzi dupa primii km de pedalat atunci atunci cand incepi sa resimti fiecare kilometru in picioare. Pe drum zici ca sunt doar cateva dealuri si ca in rest este plat dar daca verifici elevatia te prinzi ca este un nenorocit de fals plat care iti joaca feste.

Si ce nu ajuta deloc sunt canii ciobanestii de ii au toti localnicii din zonele astea, dar cum ii au… dezlegati, dupa ce ca nu au nici garduri zdravene la case. Practic orice caine care ne vedea hop in strada si hop dupa noi. Eu, cel care scriu aceste randuri, cum am ramas si ultimul, toti cainii ma asteptau deja in strada dupa ce alergasera dupa bunii mei prietenii care au luat-o ceva in fata fara sa se gandeasca la aspectul asta. Si uite asa cred ca am avut 10 intreceri cot la cot pe 2-300 de metrii cu diverse cotarle.

La un moment dat, cand ne-am regrupat, ne-am oprit in fata unei curti unde erau nici mai mult nici mai putin de 6 caini care latrau si abia asteptau sa ne suim pe biciclete. Printre ei, parca la deruta era si un porc, ceva mai inchis la culoare. Daca nu erai atent nici nu il observai. Se misca si el odata cu haita si pot sa jur ca daca ar fi stiu sa latre ar fi latrat si el.

Exceptand neintelegerea avuta cu falsul plat si cu cainii, tura este foarte frumoasa iar drumul din Mioveni spre Campulung prin Valea Stanii, Comuna Vulturesti si Suslanesti este cel putin superb. Satele sunt necirculate si ai destula liniste sa te bucuri de peisaj iar ca si tura de antrenament este perfecta pentru ca dupa primele ore incepi sa resimti fiecare kilomentru in picioare, asa cum cred ca am mai zis :P.

O alta gresala a fost ca, traind cu impresia ca ne ducem la munte unii dintre noi am fost echipati cu cauciucuri de mtb desi 90% din drum este pe asfalt :))). Pe acest traseu, din Pitesti pana in Campulung sunt 70 km cu aproximativ 500m elevatie iar din Campulung pana la cabana Cuca inca aproape 30 de km cu vreo 900 m elevatie.

Odata ajunsi in Campulung ne-am refacut energia, atat cat s-a putut cu prajiturile de la cofetaria Iepurasul, ieftine si bune, cine stie cunoaste :D. Totusi, oboseala era la cote ridicate si asa as fi incheiat tura aici, dar uite ca la indemnele grupului am continuat pana la Cuca unde am ajuns pe intuneric. Totusi, am mai stat ceva la un foc si la un pahar de vin.

Pe drumul pana la Cuca am mai patit o pana si ne-am bagat in vorba cu un copil care avea o bicicleta fara cauciucuri, doar jante, si care mergea mai repede ca noi :))).

Am dormit bine in podul cabanei unde nea Romica a amenajat un frumos dormitor cu muuuulte paturi. A 2-a zi dimineata ne-am trezit cu fortele refacute si hotarati sa ne intoarcepe pe biciclete pana in Pitesti, de data asta pe drumul european mult circulat E574 prin Lazaresti si Livezeni.

Partea proasta a fost ploaia care ne-a insotit cea mai mare parte a drumului ajungand la gara din Pitesti uzi si plini de noroi, dar si cu o multumire intiparite pe chipuri. Per total tura a fost faina si merita incercata dar va sfatuim sa o faceti pe biciclete de sosea si aventual sa ramaneti la cabana Voina unde se termina asfaltul.

Ca si dificultate ar fi medie spre ridicata deoarece am avut aproximativ 100km in prima zi cu 1400 m elevatie. La intoarcere este predominant coborare. Doar vremea sa tina cu voi.

Traseul il gasiti la acest link (google maps) sau la aceste 2 linkuri care prezinta drumul dus si intors impartit in 3 bucati pe bikemap Link 1 (asta e marcat invers de aici si doar 150m elevatie), Link 2 si Link 3.

Lasam aici si cateva poze din tura ca sa aveti cu ce sa asociati cuvintele de mai sus. Enjoy!

Bike-hike prin Crai. O corcitura de tura ce trebuie repetata!

Leave a reply

Uite ca ne-am saturat de atat MTB si nu chiar asa ca am pus la cale o corcitura de tura in care sa combinam putin de MTB cu putin de hiking cat sa le sada bine impreuna. Parerea generala e ca a iesit tare bine si ca trebuie repetata experienta.

In posturile anterioare povesteam ca nu ne mai saturam de Piatra Craiului, alias Crai, si asa si este. Parca mai vad vreo 3-4 ture pe acolo sezonul asta, nu prea multe ca strica. Trebuie totusi sa ne intoarcem ca sa tragem un singletrack de la Curmatura pana la fantana lui Botorog prin padure caci e pacat. Am fi facut asta weekendul asta daca nu ne-am fi uitat castile acasa :(. Altfel, ne-am multumit cu arhibiciclitul drum forestier prin prapastii… bun si asta, mai ales ca ii poti da viteza maxima :D.

Acum, ca sa dam si cateva detalii legate de tura noi aveam in minte sa mergem pe bicle de la Gura Raului pana la cabana Curmatura prin prapastiile Zarnestilor, sa facem o mica pauza la cabana pentru refacerea energiei si apoi sa o luam spre varful Ascutit in creasta. Totusi, stiind ca pana la Ascutit faci intr-un caz fericit 2-2.5 ore am zis sa mai scurtam putin asa ca am ales punctul rosu ce pleaca din dreapta cabanei spre varful Turnu. Traseul este marcat bine numai ca este plin de lanturi. Credeam ca is doar 3, ca asa ne aduceam aminte din zilele mai indepartate de mers pe carari dar uite ca sunt vreo 5-6 lanturi unele chiar lungute. Totusi, le-am dovedit pe toate si ne-am incadrat bine in marcajul de pe traseu de 1.5 h. Dupa ce ne-am prins o mica ploaie in padure de ne-am adapostit sub o surplomba a unei stanci uite ca norul ne-a urmarit pana in creasta doar ca sa ne sperie putin. Nu e prea fain sa te prind ploaia in creasta prin Crai cu toate pietrele alea calcaroase si cu toata expunerea aia… cine stie cunoaste. Totusi, parca norul ala a fost tinut departe din calea noastra de cineva ca de plouat, ploua si peste Bucegi si peste Fagarasi :))).

Am mers 0.5 ore pe creasta ca sa dam in Saua Padinei Inchise si in traseul dunga albastra ce se lasa din creasta inapoi la cabana Curmatura. Deja genunchii se resimteau putin obositi dupa combinatia de bicla si drumetie si dupa urcusul sustinut pana la Turnu.

Odata ajunsi la cabana ne-am delectat rapid cu ciorba si cu bere, care am putut, si i-am dat tare la vale ca sa fentam acel nor ce ne-a tot urmarit jumatate de zi. Am ajuns rapid, intregi si uscati la masini, mai putin Eugen care si-a slefuit putin cotul si piciorul la o tranta ce a reusit sa o dea incercand sa evite o balega?! cum mai sa incerci sa eviti in ultima secunda o balega cand oricum esti murdar, transpirat, plin de noroi si iti trebuie clar un dus, si sa mai dai si o tranta din cauza asta :))). Doar el stie… oricum, a iesit pe filmare si urmeaza sa revenim cu dovada :D.

Va lasam cu trackul turei pe care il gasiti la acest LINK, si cu pozele de mai jos. Tura ca si dificultate ar fi medie spre ridicata vorbind de 22.5 km cu 1225 m elevatie. Enjoy!

Iara prin Crai. Tura bicicleta prapastii, Pestere, Magura si inapoi la Gura Raului

Leave a reply

Uite o zona de care nu poti sta departe pentru prea mult timp. Daca ultima data am fost prin Holbav, zona invecinata cu Piatra Craiului, Zarnesti, nici weekendul asta nu am putut sta departe asa ca am dat o fuga pana in Crai ca sa refacem unul din cele mai faine trasee de biciclit si nu numai, zicem noi, din zona si cred ca din tara.

Traseul stabilit, pe care il stiam deja si a mai fost relatat odata aici cred, dar am zis sa il facem cu o mica modificare, pleca de la Gura Raului din Zarnesti, urca pe la Fantana lui Botorog prin prapastiile zarnestilor, apoi face stanga si o ia prin Cheile Pisicii pana aproape de Saua Joaca, trecea pe la Table si apoi in poiana Grind. Apoi cobora spre Dambovicioara dar nu dupa mult timp drumul se bifurca si urca spre Pestera. Noi am luat-o la stanga am trecut un podulet mic si am tot urcat. Daca ar fi fost sa o tinem tot inainte pe coborarea spre Dambovicioara traseul s-ar fi lungit cu vreo 20km si ne-am fi pricopsit cu frumoasa urcare pana in Ciocanu si Sirnea pe care zicem sa o lasam pentru zile mai racoroase :D.

Cum povesteam, traseul este foarte frumos, si toata urcarea iti este rasplatita atunci cand termini prapastiile si cheile si ajungi in zona Sirnea – Pestera unde ai o frumoasa priveliste asupra Bucegilor dar si asupa Pietrei Craiului. Cel mai bine, Piatra Craiului cred ca se observa din Magura, este acolo un loc de unde se vede superb, o sa il notam in pozele de mai jos sa va dati seama :D.

Desi traseul ar parea usurel deoarece cred ca, per total vorbim de maxim 27-28 km, sa stiti ca nu este chiar asa pentru ca are cam 1000m diferenta de nivel pozitiva. Daca cumva nu ti-ai exersat urcarile pe bicicleta in ultimul timp, o sa resimti diferenta de nivel destul de bine si chiar vei impinge la bicicleta pe unele dealuri. Este unul destul de zdravan chiar inainte de Magura, dupa ce coborati prin curtea unor oameni, il veti recunoaste. Daca il faceti pe bicla sa stiti ca sunteti campioni :D.

Noi am pornit GPSul putin mai tarziu cand deja eram de 30 de min prin prapastii asa ca am inregistrat doar 24km  cu 1000m diferenta de nivel.

Revenim cu comentariul ca zona este superba atat pentru drumetie cat si pentru biciclit, fie ca va plimbati prin parcul natural, fie ca va plimbati prin sate si apoi coborati in Bran sau Moeciu, fie ca mergeti spre Vulcan, Holbav, Paltin,  locurile astea sunt pur si simplu superbe si merita vazute macar odata!

Va lasam mai jos cu ceva poze zicem noi relevante de pe traseu si cu aceste 2 linkuri, bikemap si movescount, cu hartile traseului, cel initial ales si cel facut de noi. Enjoy!

Tura de biciclit prin Vulcan, Holbav si Paltin

1 Reply

Uite ca nici weekendul asta nu am ascultat de prognozele meteo, ca bine am facut, si am reusit sa dam o tura faina prin Holbav, ca tot ne vovestea lumea ca ar fi fain prin locurile alea. Btw, prognozele meteo sunt o mare tampenie. Daca nu sunt semne clare ca vine un uragan sau ceva de genul asta, ar fi bine sa faceti ceva mai bun cu timpul decat sa il petreceti in casa.

Revenind la tura faina care am reusit sa o facem, aceasta a avut ca principal punct de atins, satul Holbav de care am auzit ca e fain si ca ar trebui vizitat. Punctul de plecare a fost din localitatea Vulcan, dar in tura, avand in vedere ca este un circuit, puteti pleca de oriunde din zona, chiar si din Brasov, Cristian, Zarnesti etc, deoarece traseul nu este unul greu si nici lung deci puteti sa il lungiti voi cu cativa km in plus ca nu strica, asta daca nu va displace asfaltul. Oricum tura este predominat asfalt nu asa cum credeam noi. Ne asteptam la mai multe suprafete nepavate dar n-a fost sa fie. Totusi am reparat putin situatia In Holbav unde am modificat planificarea si am mers pe un drum forestier care pana la urma s-a dovedit a fi alegerea buna.

Cum povesteam, plecarea a fost din Vulcan direct de la primarie unde am lasat si vehiculele motorizate. De aici am tinut drumul principal si prima la stanga. Nu insistam cu detalii de orientare decat acolo unde trebuie pentru ca aveti o harta mai jos.

Drumul o tine spre satul Holbav iar distanta dintre Vulcan si Holbav este destul de mica, citiva kilometri, predominant urcare dar nu o urcare care sa te epuizeze ci mai mult o urcare placuta. Cand am ajuns in Holbav nu am ramas prea impresionati pentru ca satul nu pare la inceput prea deosebit si nici o priveliste cine stie ce nu te intampina. Nu tu belvedere asupra Pietrei Craiului sau asupra caselor rasfirate pe dealuri etc. Tot iti vine sa compari cu privelistea de o ai din satele Magura, Pestera dar nu e chiar asa. Aici in Holbav, dupa primele  case, la indicatorul cu comuna Holbav, ne-am gandit sa nu tinem drumul planificat conform unui traseu gasit pe Bikemap ci sa luam un drum neasfaltat care urca usor lasandu se la dreapta din drumul principal care cobora. Am mers pe drumul asta si am tot intrebat ciobanii daca drumul va cobora la un moment dat inapoi in sat sau in drumul spre Poiana Marului. Dupa 2 raspunsuri afirmative am tot tinut drumul si deja peisajul incepea sa devina din ce in ce mai frumos. La un moment dat drumul are o bifurcatie. Cel principal o ia inainte trecand peste o coama de deal iar drumul de urmat daca vreti sa ajungeti in In localitate Paltin si apoi in Poiana Marului face la stanga. Am mai intrebat pe cineva care se intampla sa treaca cu tractorul pe acolo in momentul ala si am aflat pe unde trebuie sa o luam. Totusi, merita sa urci putin pana in acea coama de deal doar pentru priveliste.

Apoi de acolo te intorci in drumul de Paltin pe o carare ce se lasa in spate prin padure si da in drumul de urmat daca ai fi facut stanga la bifurcatie. De aici urmeaza o panta faina ce te pune la incercare si ajungi la o casa izolata si frumoasa cu un caine, un vitel, un tractor si 3 capite de fan la poarta :). Privelistea este superba si de aici incepe partea cea mai faina. Mai urci putin si apoi mergi pe coama dealului printre cateva case rasfirate, unele deja abandonate. Cum spuneam, privelistea este superba si merita sa faci o pauza pe udneva pe aceste dealuri doar ca sa admiri privelistea.

Din coama dupa ce mai mergi 12-20 min incepe si cobararea care te duce in localitatea Paltin. Coborarea e faina pe drum forestier si cu cateva curbe stranse asa ca trebuie sa ai grija cum le abordezi. Noi ne-am ajutat cum trebuie si cand trebuie de frane si am reusit sa ramanem pe drum :D.

Din Paltin continua drumul neasfaltat printre casele oamenilor dar peisajul e fain si drumul de tara parca te bucura si te face sa speri ca nu vei mai da de asfalt. Totusi, acesta vine curand  odata ce dai de DN73A ce vine din Sinca Noua si te duce in Poiana Marului. Nu este un drum urat dar cand vi de pe un drum neasfaltat si aproape necirculat pe un DN pe care trece totusi o masina doua la cateva minute parca tot nu e bine.

De aici drumul continua pe asfalt pana in Poiana Marului si apoi pana in Zarnestei Partea faina a traseului s-a incheiat. Din Zarnesti tot asfalt pana in Vulcan. Parca am regretat putin ca nu am inceput tura din Zarnesti a.i. portiunea faina sa fie oarecum pozitionata la jumatatea traseului si nu in prima parte doar ca apoi sa ii tot dam pe asfalt si sa regretam drumurile de le-am lasat in urma.

Ca si specificatii drumul este 70 asfaltat si 30 drum de tara sau forestier, daca vorbim de distanta iar daca vorbim de timp sa zicem ca proportia ar fi 50-50 cu pauzele facute prin acele locuri :).

Dificultatea traseului ar fi scazuta cu 47 km si 530 m diferenta de nivel. Va lasam cu cateva poze de prin traseu si harta de la linkul urmator: harta traseu Holbav. Enjoy!

Drumetie in Piatra Craiului

Leave a reply

Pana la urma vremea frumoasa ce se intrevedea ne-a scos din casa si in weekendul ce a trecut. De data asta am cedat schiatul si bicicleta pentru o drumetie si nu am regretat deloc. Zicem vremea frumoasa pentru ca asa se zvonea desi sambata dimineata in Bucuresti turna cu galeata. Pana la urma ne-am urnit pe vremea mohorata care s-a mentinut pana pe Valea Prahovei dar odata trecuti de Predeal parca incepea sa se intrevada soarele. Deja cand am ajuns in Zarnesti regretam ca nu ne-am luat un aparat foto mai zdravan cu noi pentru ca in Crai batea cel mai frumos soare pe care l-am vazut de la inceputul iernii si era cel mai albastru cer :(. Pana la urma ne-am descurcat cu ce am avut.

Ca si destinatie am ales Piatra Craiului, ceva clasic, un munte de care nu ne saturam. Vrand sa facem o tura de 1 zi, am ales un trasu mai scurt: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Vf Piatra Mica – Cabana Curmatura – Poiana Zanoaga si inapoi la Fantana.

Timpul de parcurs 7 h cu pauze cu tot inclusiv ciorba de la Curmatura, diferenta de nivel pozitiva pana in 1100 m (http://www.movescount.com/moves/move51703563)

traseu piatra mica

Desi la fantana nu prea era zapada, cand am iesit in poiana totul era alb si ar fi prins bine niste ochelari de soare, din pacate nu toata lumea a venit pregatita :P. Eu si Bradu il asteptam pe Ionut in poiana, care se pare ca, in graba lui de a seta un nou record de viteza a ratat cel mai bine marcat traseu si a trebuit sa faca un ocol de peste 20 de minute :))). Noi l-am vazut ca a o ia inainte cand marcajul cotea dar am zis ca stie el vreo scurtatura, nu ne imaginam ca poate rata traseul. E genul de traseu pe care il faci si noaptea, beat fiind si nu prea ai cum sa il ratezi :))).

Din poiana, dupa regrupare incepem sa spargem zapada spre Piatra Mica caci se pare ca nu a mai incercat careva traseul de curand. Pana iesim din padure nu putem spune ca a fost ceva greu dar dupa ce trecem de cruce incepem sa ne afundam in zapada pana la brau si vedem cu 50 m ii parcurgem in 30 min. Mai aveam putin si inotam prin zapada. Incercam sa apreciem pe unde ar fi radacinile de jneapeni si sa mergem pe ele dar nu mereu calcam unde trebuie. Dupa ce facem jumatate din creasta ne intalnim cu un grup ce venea din sens opus si ne bucuram ca ne-a spart si noua cineva zapada. Totusi, pe partea nordica a pietrei mici zapada este mereu viscolita fiind mai stancoasa si cu mai putini copaci deci practic portiunea mai grea si cu zapada mai mare noi am parcurs-o :(.

Urmeaza o portiune faina si ascutita apoi cele 3 lanturi, ultimul printr-un hornulet :). Inafara de pioletii pe care nu i-am folosit, doar Ion avea coltarii la el dar nu a considerat ca sunt necesari desi lumea cu care ne intalneam ne tot intreba daca avem coltari la noi.

De aici grabim pasul pana la Curmatura unde mancam o ciorba, o placinta, bem o bere sau un ceai, dupa preferinte, si ne organizam repede sa plecam spre masina. Reusim sa ajungem la masina in 1 h si cateva minute. Practic am plecat pe la 11 de la fantana si ne-am intors pe la 18.

In Bucuresti am ajuns pe la 21 si am avut timp sa iesim si in oras la o carafa de vin si sa povestim ce fain a fost :D.

Mai jos sunt cateva poze de pe traseu sa va dati seama ce vreme faina am prins. Enjoy!

GOPR3344 GOPR3349 GOPR3386

IMAG0029

IMAG0030

IMAG0031_1 GOPR3427 GOPR3434
GOPR3451 GOPR3461
GOPR3481 GOPR3486 GOPR3488 GOPR3489 GOPR3498 GOPR3513
GOPR3524

GOPR3522 GOPR3530