Category Archives: 5. Foto

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte…

Muntii Lotrului si Cindrel, o tura prea faina sa fie descrisa in cuvinte, dar o sa incercam :).

Ideea turei i-a venit lui Mountain BikeDude, cel mai cel mtb-ist din Timisoara 😀 si dupa cateva discutii pe FB am zis sa ii dam curs actiunii asa ca vinerea trecuta, imediat dupa munca am fugit sa imi iau bagajul deja facut si bicla si sa o intind spre Sibiu. In mod traditional, la ora aia am reusit sa fac peste o ora pana la iesirea din Bucuresti astfel abia dupa 18:30 ma gaseam pe autostrada visand in continuare la tura de maine.

Ajung in jur de ora 22 la Talmaciu si ma duc spre pensiunea unde am facut rezervarea ca sa iau cheia caci altfel ajungeam prea tarziu si nu vroiam sa deranjez, apoi fug la gara. Ne intalnim, ne salutam, punem bicla pe masina si dam sa ne suim cand apare si Mary din Germania venita cu couchsurfing in RO si care incerca sa gaseasca o adresa anume. Ne oferim sa o ajutam si dupa inca 30 de min reusim sa gasim persoana la care urma sa doarma. Ii urma multa distractie si bafta si ii zicem sa ne contacteze daca trece prin Bucuresti, apoi o taiem spre Talmaciu. Ajungem intr-un final, dam biclele jos si le legam in curtea pensiunii ne ducem in camera unde mai stam la o tigara si sa aruncam o privire peste harta si peste traseul de maine.

Dimineata suna ceasul putin cam cu noaptea in cap, pe la un 5:45. Ne urnim cu greu, ne echipam si ne deplasam la bicle. Le mai dam cu putin ulei, mai aruncam o privire prin bagaj si o intindem la birtul din sat care este cam lafel de matinal ca si noi. Abia deschis toata lumea se oprea la cafea aici, faina atmosfera de birt.

Cred ca se facuse 7 cand o intindem si noi din loc. Nu mergem nici 15 min ca ne vine un miros de tuica de la una din case unde si oprim. Doamna ne invita la o cafea dar noi nu vrem decat o sticluta de tuica pe care o si adjudecam. In timpul asta cazanul de tuica isi facea treaba nestingherit si operat cu dibacie de unu nene cam animat pentru ora asta a diminetii.

Continuam drumul spre muntii Lotrului si varful Prejba, primul obstacol al zilei. Trebuie sa zicem ca tura a implicat destule portiuni de pushbike si de asemenea drumurile is cam neumblate pe aici. Gasesti marcaje dar tarziu, cand dai in creasta Lotrului dar cararile sunt umblate mai mult de animale. Am vazut in poteca de toate, serpi, cocosi de munte, bufnite etc, doar pe regele berii nu l-am vazut :))).

Dupa Preja coboram la o stana sa luam niste apa. Ciobanul de treaba ne si invita la un unt pe paine, probabil cel mai bun unt pe care l-am mancat. Stam la ceva povesti si apoi o intindem din loc. Creasta incepe cu varful Voinasita dar pana acolo mai avem ceva varfuri de trecut. Desi ne bucuram de un timp bun, probabil ca pauzele adunate incep sa ne decaleze orarul. Ajungem pe la ora 14 pe varful Voinasita si realizam ca ne este usor imposibil sa facem creasta si apoi sa luam la mana si Cindrelul ca sa ajungem a 2-a zi la 15 in Sibiu ca sa prindem trenul de Timisoara. Atunci luam decizia sa ne indreptam spre varful Negovanu dar sa nu il mai urcam ci sa coboram la lacul Negoveanu pe un forestier care pe harta este marcat ca drum judetean :))). Coborarea lunga devine in curand plictisitoare. Ajungem dupa ceva timp jos la drumul de vine din Raul Sadului si apoi o luam in urcare usoara spre lac si baraj. Cand ajungem la lac se facuse ceasul aproape 18 si acumulasem cam 2600m elevatie. Mai avem inca 2-3 km de urcare usoara pana la marcajul spre refugiul Canaia prin muchia Canaia. Ajungem rapid si incercam sa depistam triunghiul albastru de pe indicator care de fapt era rosu. Dupa 15 minute ne convingem ca alt marcaj nu are cum sa fie dar ne si demoralizam cand vedem pushbike-ul ce urmeaza. Practic mai avem 3-4 km de push/carry bike de cea mai buna calitate. Urcam prima parte si apoi stam sa ne odihnim. Cu ocazia asta incep si roata de cascaval de o car dupa mine inca de dimineata si care e cam singura mancare de o am la mine caci in rest am doar cateva batoane de cereale si 2 geluri. Mananc infometat din cascaval si simt cum puterile imi revin… sau nu :)))). Doar cu gandul la lasarea intunericului si la frigul ce va veni inevitabil ne ridicam si dam iara la impins de bicle. In alte conditii as fi vazut poteca asta cu alti ochii. Este abrupta dar ar face o coborare cel putin bestiala, mai ales daca ar fi putin curatata. Totusi, nu stiu daca merita sa urci atata doar ca sa cobori 4-5 minute… in fine, desi pe marcaj scria 1.5h pana la refugiu, cred ca am facut vreo 2. Oricum am stat de vorba a 2-a zi cu cabanierul dar si cu un salvamontisit care ne-au confirmat ca antrenat si fara bagaj prea mare faci 1.5h… LOL :))).

Ajungem la refugiul care pana la urma s-a dovedit a fi o cabana in toata regula, pe la 21:30 seara doar ca sa ocupam ultimul pat disponibil, si ce bine am dormit, aproape neintors pana cand a rasarit soarele. De dimineata am stat de vorba putin cu cabanierul, am mancat o omleta si i-am dat repede spre Paltinis. Drumul este ok, urcare si coborare de optotriva. Ultima parte pe marcajul turistic, stanga cand ajungeti in saua Batrana, este chiar faina de coborat, atat bolovanis cat si singletrail deopotriva. In Paltinis servim o bere si ii dam spre Rasinari dar nu pe clasicul drum forestier. O apucam pe un marcaj spre Cisnadie (cruce rosie) si apoi pe altul spre Rasinari (Cruce Albastr) pe ce s-ar putea sa fie cel mai accidentat drum forestier pe care am mers. Daca era o potecuta sau o carare nu ma plangeam dar era un drum forestier destul de lat dar plin plin de bolovani si luuuung de ne-am plictisit. Ajungem intr-un final in Rasinari si apoi in Sibiu. Stam la un suc si o tigara si apoi ne despartim, unul spre gara si altul sa recupereze masina din Talmaciu. Tin sa spun ca cei 20km de asfalt au fost crunti pe o caldura aproape insuportabila. Mai, mai ca imi venea sa o iau inapoi :P.

Per total tura a fost super faina si putem afirma ca a fost si reusita chiar daca nu am facut toata bucla propusa initial. A ramas sa ne regasim la anu in aceasi formula si cu ceva mai mult timp la dispozitie ca sa o dovedim. Sigur o sa ne iasa si ne vom intoarce cu povesti noi. Pana atunci va lasam mai jos materialul foto si o mica mostra video. Revenim si cu una mai detaliata curand, dar dupa ce mai facem o tura prin fagaras :P, stay tuned :D! Enjoy!

Info bagaj: 1 pereche pantaloni subtiri polar, 2 bluze de corp din care una de lana, o geaca subtire cu puf, 1 tricou, 1 pereche de sosete mai groase, sac de dormit, buf, pelerina, frontala, 1l apa, multitool si alte chestii pt bicla 4 batoane cereale, 2 ciocolata, 2 geluri, 1 roata cascaval, 1 sac de dormit, 2 gopro-uri, o baterie externa si alte cateva accesorii si lucruri marunte + tuica de rigoare. Suplimentar, harta pe telefon, track pe ceas cu gps. Traseu: link 1 – Talmaciu – Voinasita – Canaia, link 2 – ref Canaia – Paltinis, link 3 – Paltinis – Sibiu – Talmaciu.

Valea Cerbului pe doua roti :D

Leave a reply

Era pe planificarea de anul asta, si weekendul ce tocmai a trecut, i-a venit vremea :D. Am incercat Valea Cerbului din Bucegi si putem spune ca am supravietuit… pana si bicla e recunoscatoare ca a scapat intreaga :))).

Dar hai sa revenim la inceputul zilei cand iesit din casa era sa calc intr-un rahat de pisica fix la mine pe pres. Mirat, m-am uitat sa vad daca Dizi, pisica proprietate personala :P, era inca prin casa. Il vad cuminte in sufragerie. Ma mai uit la rahatul de pe pres mirat…. ies, inchid usa si cand sa cobor dau peste o pisica. Imi aduc aminte ca vecina de la 2 si-a pierdut pisica. O prind, ma duc la anuntul lipit pe usa din spate, iau numarul si sun. Dupa 10 minute coboara si vecina. Ii zic in fuga “CU PLACERE!” inainte sa imi si multumeasca si dau sa fug la gara ca am un tren de prins. Ajung cu 10 minute inainte, unde ma intalnesc cu restul grupului, Andrei, Vlad si Eugen. Pe tren discutii despre CFR, calcule si realizarea faptului ca nu este asa avantajos sa mergi cu trenul. Ne-ar costa toata treaba cu CFR-ul in jur de 100 RON de caciula, in conditiile in care daca ne combinam la o masina cred ca puneam maxim 25 lei de fiecare …

Desi nu aveau locuri pentru toate biclele, nasul ne zice ca ne taxeaza si extra… de ce?! pentru ca ne luam bilet de bicla din treb… fuck offf! ma-ta de CFR!

Imediat dupa ce imi zice, opreste si trenul in statie si vad biclele cum incep sa se darame prin vagon ca piese de domino. Imi venea sa il si injur…

In fine, ajungem in Sinaia, oprim la mega sa mai luam cate ceva, ne consultam cu Ionut care era pe drum dinspre Moroieni si apoi ne indreptam spre cabina. Ii lasam pe Vlad si pe Eugen la cabina si eu cu Andrei ii dam la pedale spre cota 1400 deoarece Ionut era oricum in usoara intarziere. Pe urcare Andrei se duce glont si raman in urma asa ca iau rapid decizia sa ma bag la gondola si daca ajung prea rapid sa dau si o coborare pe unul din traseele amenajate. Odata ajuns sus pun genunchierele si trag un fairy trail de toata frumusetea. Parca e mai fain cand e terminat si uscat :D. Ma urc la fix iara in gondola ca Andrei tocmai ce ajunsese la 1400. Il recuperez din drum si luam gondola pana la 2000 unde ne astepta deja restul grupului. Ne facem curaj si ii dam la vale de pe Furnica pe coborarea super abrupta, marcaj dunga galbena parca. De aici ii dam inainte spre piatra arsa, babele si apoi vf Omu. Nimic de povestit ci doar aglomeratie mare si… gunoaie multe. M-a surprins o imagine, cand am ajuns la piatra arsa era plin de masini. O familie numeroasa de bipezi nevertrebrati stateau la masa pe o stanca. In jurul lor era plin de gunoaie dar nu ii deranja, erau in natura, aer curat, munte, 1 tona de gunoaie si 50 de masini pe 100m patrati. Si ii mai si auzeai zicand “Oooo da ce frumos eeee, ce aer curat….” sta-v-ar parizerul in gat…

… ajunsi la Omu, lafel de aglomerat, dar mai putini bipedus nevertebratus… ca de, se triaza putin lantul trofic pana la 2500m… dar nu de tot :(, bem un ceai, mancam ce avem prin rucsaci si stam de vorba sa vedem ce facem mai departe. Eu unul vreu sa incerc Valea Cerbului si ceilalti stau in dubii daca au timp sa faca potcoava Bucegilor pe drumul Granicerului, sa coboare in Simon din saua Strunga si sa prinda trenul de 18:50 din Brasov. La un mic calcul, ar fi cam la limita. Dupa o lunga discutie grupul hotaraste sa se intoarca pe unde am venit iar eu sa cobor pe Valea Cerbului. Zis si facut, ma echipez ceva mai zdravan, ne luam la revedere si ii dam fiecare la vale cum poate. Ce pot spune despre Valea Cerbului este ca… am supravietuit :))). Glumesc putin dar intradevar a fost cam greu si as incadra-o in seria ambtitii prostesti :P. este cam 85-90% ciclabila ca si distanta. Mi-a luat 2 ore sa ajung de pe varf pana in Busteni la Gara. Totusi, cei 15% nu-s chiar asa usori de facut cu bicla in carca sau tragand de ea iar cei 85% au destule portiuni grele. Recomand echipament de protectie si casca fullface. Asta din urma nu am avut-o si parca am avut o retinere din cauza asta caci ai portiuni unde esti la limita, cu haul intr-o parte sau coborari abrupte unde poti cadea in cap oricand daca nu te tii bine sau nu ai cat de cat experienta. De asemenea, recomand sa se faca intr-un grup de minim 2, nu ca idiotul de fata :(.

Oricum, o experienta nu pot sa zic unica ca au mai fost, dar cu un grad ridicat de dificultate. Credeam ca traseul Ribcev Laz din Slovenia a fost greu dar asta se bate cot la cot cu el. Partea de sus de pe varf pana la stana din vale si inca putin dupa este ok ciclabila aproape complet. Apoi urmeaza o portiune in care tragi de bicla si te dai pe ea in egala masura. Inainte de intrarea in padure iara te dai destu de mult pe bicla. Dupa, iara urmeaza o portiune de carat de bicla prin niste locuri ba inguste ba abrupte. Dupa urmeaza iara portiune de dat pe bicla si dupa ce treci de poiana costilei te tot dai pe ea. Mai urmeaza parca o portiune nasoala de pushbike si apoi o super coborare pana in Busteni la caminul Alpin si apoi… ura si la gara :D.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. A, si era sa uit, Multam Laurentiu Baidan pentru liftoff-ul din Busteni, ce ma fac eu fara tine :D, dau o lada de bere rece la Isverna!!! Enjoy!

Prima tura la Pucioasa si un fain traseu la Azuga

Leave a reply

Weekend fain cu 2 trasee faine. Am reusit sa ajungem si la Pucioasa si am facut traseul mediu de la Bikexpert Alpine Challenge care este foarte fain. Daca ar fi sa il compar cu ceva as zice ca prima parte seamana foarte mult cu zona Urlati si maratonul vinului, dar cu ceva mai multa vegetatie si padure iar ultima parte este diferita, mai faina, cu o coborare lunga prin padure pe cel mai bun forestier intalnit pana acum. Traseul mediu are cam 40 km si cu 1200m elevatie, desi pe bikemap apare mai scurt si cu vreo 900m elevatie.
Am inteles de la Tiberiu ca s-a cam stricat in prima parte, acesta fiind mai accidentat de la urmele lasate de animale si de la rotile tractoarelor sau ale carutelor. Oricum, fiind aproape de Bucuresti (max 2h by car) este o idee faina de tura si ultima bucla ofera si o priveliste superba asupra locului. Are 3 urcari si coborari, sau 4 daca o punem la socoteala si pe ultima care ii ceva mai mica si toate dau in asfalt si te poti retrage oricand daca tura ti se pare prea lunga, desi nu cred ca este cazul. Catararile faine sunt in prima parte iar ultima bucla, dupa ce urci pe un drum de macadam ceva mai domol si plictisitor ajungi in punctul cel mai inalt al turei ce iti ofera o priveliste superba asupra muntilor din apropiere, Leaota, Bucegi, Iezer si chiar Fagaras. De aici incepe coborarea faina prin padure pe un forestier foarte bine intretinut. Tura ii faina si o recomand cu pacere. Daca vremea ii mai rea prin alte locuri sau daca cautati o tura mai la deal si vreti sa evitati aglomeratia de pe valea Prahovei, pentru cei din Bucuresti, pe langa zona Urlati asta ar fi chiar o alegere mai ok.
A 2-a zi am continuat cu o tura lafel de faina, pe care am mai facut-o anul acesta, deja obisnuita tura pe la Azuga, pe traseul de la Surmont MTB care intre timp a ramas lafel de fain, dar cu ceva mai mult noroi pe el, dupa cum veti observa in pozele de mai jos :P. Totusi, este un traseu de parcurs cel putin odata pe an, care iti ofera niste catarari scurte si tehnice pe radacini si teren accidentat si niste coborari pe masura. Am incheiat traseul modificandu-l putin si coborand in valea Azugii pe marcajul triunghi rosu ce coboara de la Cabana Susai. Aceasta dupa parerea mea este cea mai faina parte de coborare din zona, un singletrail nu prea stiut cu un flow extraordinar si cu o parte finala tehnica si abrupta. Este o coborare scurta, de 3-4 minute dar care vine precum cireasa de pe tort.
Totusi, de data aceasta am mai servit o cireasa de care chiar nu stiam, traseul verde (traseu 2) de la Azuga cel pe care il poti incerca urcand cu gondola pana sus in creasta Baiului.
Dupa ce am ajuns la masina, parca nici eu si nici Cosmin nu aveam chef sa ne indreptam asa devreme spre Bucuresti asa ca am zis sa incercam inca o coborare. Dupa ce stam 30 de min sa repare baietii de la gondola… gondola 😀 care intre timp si-a dat foc la cateva sigurante, reusim intr-un final sa urcam pana sus. Odata ajunsi aici ne luam dupa niste baieti care au urcat inainte noastra, caci chiar nu stiam pe unde ii coborarea. E, odata intrati in padure am descoperit ca traseul nu numai ca nu ii rau deloc, ci este chiar super fain, un trail lung de 6km fara parti dificile dar care curge foarte fain pana in oras. Chiar ne-a placut traseul si am zis ca in viitorul apropiat vom face un maraton de “Bikeparcuri” si vom incepe cu Postavarul apoi Azuga si la final Sinaia, toate intr-o singura zi … sa vedem ce o sa iasa :D.

Dupa coborarea faina ajunsi in Azuga printre coloana de masini il las pe Cosmin sa isi faca pana la roata spate ce a reusit sa o faca exact cand am ajuns pe asfalt si ma duc sa recuperez masina de la partie. Chiar faina ziua si traseele incercate sau reincercate :). Va lasam mai jos materialul fotovideo de rigoare. Enjoy!

asa se bea cafeaua, dupa 10 km de urcare :D

Triglav sau Dolomiti? sau ambele :D

Leave a reply

Triglav sau Dolomiti? as zice ambele si la pachet ca sa ai ce sa compari :).

La inceputul lunii am vizitat 2 dintre cele mai faine parcuri naturale din Europa si anume Muntii Triglav din Slovenia si Dolomitii Italieni care fac parte si din patrimoniul Unesco si… ne-au placut maxim.

Toata distractia a durat 1 saptamana si doar 5 zile de plimbat efectiv caci resul au fost pe drum. Am facut cam 17 ore pana la lacul Bohinj unde am gasit si camping, nu cel de langa lac ci camping Danica undeva la 5-6 km inainte de lac. Exista unul chiar in coada lacului dar, fiind pozitionat in interiorul parcului nu poate acomoda decat un loc limitat de turisti, reguli normale nu ca la noi. Desi parea sa avem destule locuri unde sa ne punem cortul ni s-a zis din start ca este plin si ca nu avem voie. Cand am intrebat de ce a venit si raspunsul corect cum ca este un parc natural si deja sunt destui turisti si nu mai au voie sa acomodeze si altii… asa da, desi am umblat ceva sa gasim alt camping.

Oricum, camping Danica este foarte fain si ai unde manca si unde iti pune cortul si au si apa calda la dusuri iar portiile la restaurantul campingului sunt HUGE!!! le-am luat la pachet si am mancat si toata ziua urmatoare din ele :))).

Legat de parc si ce poti face aici… pai aproape orice dintre care amintim: Plimbari cu barca, zbor cu parapanta, plimbari cu canoe, rafting, catarari la stanca, bicicleta, hiking, explorare de pesteri si sigur sunt multe alte activitati ce nu le-am observat.

Noi am ales sa ne plimbam cu bicicleta, sa facem baie in Bohinj si sa stam la plaja, ceva lejer ca de concediu, desi tura de bicla nu a fost chiar asa.

Dupa un tur scurt prin satele de la baza lacului, am urcat pe cablu pana in creasta muntelui la 1800m si acolo am gasit Vogel bikepark care, desi are un singur traseu, este super fain cu un flow incredibil iar baietii de la park sunt super de treaba. Atat de de treaba a.i. cand i-am intrebat pe unde pot sa cobor si eu de pe munte cu bicla mi-au recomandat un traseu care in mod normal era de picior, cam 95% “ciclabil” mi-au zis, exact cum ne place si noua m-am gandit, dar care a scos zeama din mine pana jos. Cea mai cea coborare, ingusta, abrupta si foarte accidentata de am muncit pe coborarea aia cat n-am muncit la nici un deal pana acum. S-a lasat grav cu frane incinse si antebrate moarte de oboseala. Odata ajunsi jos am facut o binemeritata baie in lacul racoros :D. Urmatoarea zi am vizitat Bledul si am stat la plaja langa lac, a fost ziua de relaxare.

Ziua 4 ne-am trezit pe ploaie si cu cortul usor inundat. Cum a aparut o fereastra in vremea urata am si strans cortul si am parasit campingul cu directia Cortina d’Ampezzo, Italia. Ploaie torentiala pana in Italia si abia cand ne-am apropiat de Cortina vremea s-a mai indreptat. Aici am stat la camping Olympia, si acesta foarte fain desi servirea la restaurantul campingului, cel putin in una din zile a fost oribila… dar hai sa nu povestim aspecte neplacute.

Dolomitii sunt asa cum ni i-am imaginat, spectaculosi, mareti, greu de egalat. Unde te uiti vezi peisaje superbe. Ai instalatii peste tot si poti urca oriunde vrei fara sa depui prea mare efort si doar sa te bucuri de privelisti. Au o multime de trasee de hiking, potecile fiind numerotate si ajungand pe la numere de genul 411 :D. Traseele de bicicleta in zona Cortina sunt pana in 20, marcate pe culori, verzi, care sunt poteci de baza pe langa drum, plate, albastre, care sunt drumuri cu mutina urcare, rosii si negre.

Totusi, toate traseele de bicicleta sunt drumuri forestiere late cat o masina, nu prea gasesti singletrailuri. Singurele poteci inguste sunt cele de hiking pe care nu prea ai voie desi am incalcat regula asta de vreo 2-3 ori :D.

Gradul de dificultate al traseelor de bicicleta se pare ca este dat doar de inclinatia pantei si nimic altceva. Sectiunile negre ale traseelor sunt abrupte dar fara sa prezinte alt hop tehnic de vreo natura. Din punctul meu de vedere le-as da alta clasificare dar probabil ca sunt gandite pe o scara de valori generala. Daca vrei sa faci diferenta de nivel si km, ai pe unde. Noi in prima zi am facut un traseu care in mare parte statea pe traseu marcat 7 ce era rosu si negru si spre seara am luat cabina pana la refugiu Falonia si am coborat pe traseu 6 si apoi 5.

A 2-a zi a fost dedicata in intregime bicicletei si am ales traseul Superpanorama Freeride. Partea de Freeride ne-a cam lasat reci ca iara si acesta merge doar pe drumuri forestiere dar panoramele chiar erau superbe. Dimineata si seara prinzi super peisaje iar daca lumina este favorabila ies super poze.

In ultima zi in Dolomiti am mers in bikeparkul din Cortina, care are 4 trasee, 1 negru si 3 rosii dar toate super solicitante si super calumea facute. Nu avem cu ce compara ca nu prea ne dam in bikeparcuri dar asta chiar ne-a surprins si, ca forma de antrenament este super fain. Nu am reusit sa facem decat 2 ture caci trebuia sa ne intoarcem sa eliberam locul in camping, dar a fost fun. Ne-am intors in camping pe o carare de hiking super faina care, din punctul meu de vedere a fost cea mai tare coborare din Dolomiti din cete am incercat exceptand bikeparkul :D. Deci pana la urma cararile turistice raman si cele mai faine trasee de bicicleta, sorry but is true :D.

Dupa ce am eliberat campingul am mers cu masina pana in apropiere de 5 Torri am urcat pe cablu pana la refugiul Scoiattoli si am facut un mic traseu de hiking pana la refugiul Averau si apoi am coborat pe marcaj pana la masina admirand peisajul absolut superb.

Ca si preturi chiar nu cred ca a fost un concediu costisitor. Am facut cam 5 plinuri la masina, mare parte din consum fiind dat de faptul ca aveam 3 biciclete pe masina si am mers destul de mult pe autostrada.

In camping Danica se da 12 eur de persoana pe seara si doar atat, asta la cort normal si masina mica iar in camping Olympia 9 eur de persoana pe seara si 10 eur pentru cort si masina.

Preturile unei mese de persoana atat in Slovenia cat si in Italia ar fi undeva pana in 20 EUR cu bere cu tot :D, iar preturile la supermarket sunt apropiate de ale noastre.

Pretul urcarii pe cablu in Vogel bikepark cu posibilitatea de a te da toata ziua in bikepark ar fi 22 EUR iar in Cortina pretul cartelei valabile 1 zi in bikepark este de 30 EUR.

Urcarile izolate pe cablurile din Cortina costa intre 9 si 15 EUR dar exista o cartela de 40-50 EUR valabila pentru toate instalatiile o zi intreaga.

Va lasam mai jos materialul foto-video de rigoare. Enjoy!

Guess who’s back in the game :D… si o Buila intre 2 schituri ;)

Leave a reply

Bine ai revenit Cosmine!!! La mai multe! ture binenteles :D.

Weekendul asta, ca sa sarbatorim revenirea lui Cosmin dupa o operatie reusita de refacere de ligament am ales o tura de tipul… vertical riding. Ca sa va faceti o idee, o tura marca VRR este acea tura la care nu sti absolut deloc in ce te bagi dar care cel mai probabil va contine cel putin un pushbike serios, o coborare cu care sa te lauzi putina balaureala si mult spirit de aventura :D.

Ne-am propus sa dam turul Builei, o tura ambitioasa intr-o zi de duminica care nu prea iti lasa mult loc de manevra. Plecati de dimineata din Bucuresti ajungem intr-un final in Barbatesti, locul unde ne despartim de vehicule motorizate si ne suim pe bicle. Tura incepe lejer cu un drum forestier foarte bun dar dupa scurt timp ne vedem in fata unui pushbike serios. Traseul este cel spre schitul Patrunsa. De unde se termina forestierul pana la schit este mai mult pushbike si foarte putin biciclit pe alocuri desi traiam cu impresia ca ar fi mai ciclabil, impresie formata la o tura de picior facuta anul trecut.

La Patrunsa ajungem inainte de 12. Daca mai zaboveam 30 min ne asezam la masa cu toti calugarii de la schit dar am zis sa ne tinem de traseu. Trackul nostru continua spre schitul Pahomie unde ajungem relativ repede. Intre cele 2 ai parte atat de urcare cat si de coborare. De la Pahomie incepe coborarea pe un forestier lat de masina pana spre Cheia. Aici ratam prima data trakul caci acesta era de fapt un mare pushbike prin curmatura din oale. Ne intoarcem, intrebam la schit si suntem sfatuiti sa o luam spre cantonul Cheia. Coboram iara si la intersectia cu drumul de vine din localitatea Cheia spre canton vedem si marcajul de picior care indica 3-4 ore, urcare. Stam de vorba cu un biciclist si acesta ne spune ca mai facem peste 1.5 h pana la canton si ca nu prea avem pe unde bicicli dupa decat daca urcam sus in creasta caci pe partea cealalta nu ar fi nici un drum umblat recent, desi pe harta de pe bikemap se vede ceva. Avand in vedere ca ora era deja 3, ca era duminica si ca eu unul trebuia sa fiu a 2-a zi la Timisoara am zis sa nu incercam o aventura prea trasa de par si sa ne multumim cu pushbikeul de la inceput si coborarea ce va urma. Supunem la vot si o luam inapoi cu coada intre picioare pe unde am venit. Dar parca drumul la intoarcere a fost mai fain si odata ajunsi inapoi la Patrunsa, suntem invitati la masa de catre un calugar. Nu ezitam prea mult si ne gasim in sala de mese, intr-o liniste totala, caci la masa nu se vorbeste si avem parte de cea mai buna ciorba de fasole, cel mai bun piure si o cana de lapte cald ca la bunica la tara. Parca tot ce tine de scena aceea ma duce cu gandul la bunicii la care am copilarit. Icoanele de pe pereti, musamaua de pe masa, mancarea simpla dar gustoasa si naturala, pisicile de se joaca pe la piciore, musca de bazaie usor si da tarcoale… totul.

Parca masa luata la schit ne-a fericit pe toti si a facut implinita tura. Nu sunt o persoana credincioasa dar va spun ca intamplarea m-a miscat.

Dupa masa ne plimbam putin prin curtile schitului, stam putin cu burtile la soare si apoi ne pregatim de coborare. Urmeaza 3 km de coborare, initial pushbike, dar de cea mai buna calitate, enduro all the way! 😀 Si ce coborare faina, greu de uitat. Pai acum tura e chiar completa, indiferent ca nu ne-a iesit trakul propus, a fost o zi suuuuper faina!

Va lasam mai jos pozele din tura si filmuletul cu coborarea de la Patrunsa spre Barbatesti pe marcaj. Enjoy! aaaa si era sa uit. Cosmine, RIDE SAFE!

Animalele nu mint 😉

ca la bunica acasa 😀

happy out here…

NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

Leave a reply

Primul review asa ca fiti ingaduitori :D… la NEVBOARD BALANCE BOARDS, JUST ROLL WITH IT

Nevboard, cea mai cool dracie ca sa te tina in forma atat pentru sezonul cald cat si pentru cel rece :). Cred ca initial vedeai astefel de jucarii doar la circ dar uite ca am devenit cu totii niste… circari :))).

Acestea fiind zise, hai sa discutam putin despre minunea asta de… lemn :D.

Ce face un balance board pentru tine? pai, antrenamentul cu un balance board te ajuta in dezvoltarea musculatorii trunchiului si a muschilor stabilizatori, cei care iti dau echilibrul. Practic utilizarea balanceboard-ului se traduce direct in: echilibru mai bun, coordonare mai buna si imbunatatirea generala a musculatorii folosite in sporturile pe diverse placi (snowboard, ski, surf, skateboard, role etc) dar nu numai.
Sincer, dracia mi se pare incredibila si imbunatatirile se vad cu siguranta. Aplicabilitatea antrenamentului ajutat de balanceboard este vasta si ajuta atat la sporturile de iarna asa cum am mentionat dar si la bicicleta tot la partea de echilibru caci dezvoltarea musculaturii trunchiului si a echilibrului in general nu are cum sa nu se vada si in acest sport.

Sunt foarte multe exercitii simple si creative si daca ai si putina ingeniozitate o sa vezi ca poti inventa chiar tu diverse exercitii, iar youtube-ul este plin de exemple. Nu ai nevoie decat de nevboard, o suprafata plata, de putin spatiu de desfasurare si… curaj si ingeniozitate.

Acum, scurt si la obiect, vom puncta cateva motive pentru care ai incerca un nev balance board sau orice balance board in general:

Iti superimbunatateste musculatura trunchiului si nu numai, dar si echilibrul
Este foarte distractiv si sadisfactia primita in momentul in care ti-a iesit un exercitiu este mult mai mare decat atunci cand ridici o simpla bara cu greutati :D. Chiar simti ca ai reusit ceva si vezi direct aplicabilitatea exercitiului stapanit
Fara sa iti dai seama, iti va lucra tot corpul in mentinerea echilibrului si iti vei simti muschii ai corpului de care nici nu stiai ca exista 😛
Antrenament scurt si functional. La inceput si cele cateva minute petrecute pe nev balance board le vei simti din plin si un antrenament de 10-20 min ti se va parea suficient. In timp, nu te vei satura de nev balance board 😀
Asa cum am mentionat, este foarte versatil. Sunt o sumedenie de exercitii ce pot fi incorporate in antrenamentul pe balanceboard. Aproape orice exercitiu de pilates poate fi regandit si integrat in antrenamentul cu balance board, trebuie doar sa fi creativ 😉
Nu in ultimul rand imbunatateste flexibilitatea si intareste incheieturile (glezne, genunchi, solduri, umeri etc)

Cum am spus acestea sunt doar cateva pareri dar lista poate continua…

Legat de constructia nevboardului, aceasta este una solida, 100% din lemn ia rollerul are un invelis de pluta pentru o miscare mai uniforma pe suprafetele nu chiar netede. Dar iata ce zic baietii de la nevboard despre constructia ei: “Lucrat manual de la zero, ﬁecare NevBoard reprezinta pentru noi un proiect in sine. Alegem cu grija bucatile de stejar masiv si le uscam pana la un indice perfect, apoi le imbinam intre ele pana ajungem la un pachet de cel putin 6 straturi. Dupa ce le aducem la o forma perfect cilindrica si sculptam un sistem unic de canale, roller-ul nostru prinde contur. Board-ul este creat din placaj ecologic de cel putin 9 straturi pe care il ramforsam cu sine tot de stejar masiv pentru a il face inﬂexibil. Atat pe board cat si pe roller montam benzi de pluta pentru a ii conferi NevBoard-ului un control excelent. Dupa ce efectuam toate operatiunile de ﬁnisare, slefuire si teste, in functie de modelul ales, tratam lemnul cu ceara, ulei, lac sau vopsea. Suntem, probabil, singurii din lume care sa creeze rollere din stejar stratiﬁcat, boarduri cu sisteme unice de ghidare fara sa foloseasca deloc plastic sau metal in compozitia lor.Just Roll With It!”

Ce putem confirma este, lucrul de calitate, care se vede de la ambalaj pana la board in sine. Se vede ca este lucru de calitate si asta ne-a placut de la inceput, inclusiv raspunsurile si indrumarile echipei nev balance board.

Va lasam mai jos ca materialul foto-video de rigoare. Sunt doar 3-4 exercitii simple ce le puteti incerca dar cum am spus, nu va opreste nimeni sa deveniti creativi :D. Pentru inceput, daca nu ati mai folosit un balance board inainte, recomandarea producatorului, si a noastra, ar fi sa incepeti cu jumatatea de roller ca sa fiti… safe :D.

Date de contact NEV BALANCE BOARD: www.nevbalanceboards.ro sau pagina de faceboook NevBoard – Balance Boards.

Enjoy! responsibly 😀

Un traseu XC si unul mai enduro :D

Leave a reply

Weekend plin, plin! pacat ca a trecut… 2 zile si 2 trasee super faine, de nici nu ne asteptam sa fie atat de faine. Sambata l-am ales pe cel mai “lejer” care tin sa spun ca nu este chiar asa lejer :D. Am zis sa facem ceva mai de “XC” dar sicer l-as trece la alta categorie la ce coborari a avut :D. Astfel am plecat sambata, nu chiar dis de dimineata sa facem traseul mediu de la Surmont MTB. Cum nu prea am participat la concursuri nici nu prea cunosc unele trasee si de multe ori nu am mari asteptari de la ele dar se pare ca asta este chiar tare si cu aproape de toate. Plecam toti din Bucuresti si la Azuga la partie ne regrupam si ii dam usor spre Cabana Susai unde stam la un suc, intindem un hamac si lasam o parte din grup sa leneveasca in voie. Apoi incepe distractia, o sumedenie de coborari faine ba abrupte ba pe ragalii ba singletrackuri intercalate de o sumedenie de urcari care mai de care mai sustinute. Super fain traseul si chiar merita. Ne intoarcem nu chiar repede la cabana sa le culegem pe fete si apoi ii dam inainte pe traseu pe ultima portiune unde prindem iara cateva coborari faine si apoi cativa kilometrii plictisitori prin mocirla si bolovani. Pe ultima coborare faina reuseste natura moarta sa ne-o traga bine, cel putin lui Andrei care se alege cu o spita rupta dupa ce un bustean a incercat sa ii faca felul… ghinion mare si se pare ca Andrei va rata tura de diminica din Ciucas :(.

Punem camera, legam spita rupta si ii dam mai grijulii la vale. Ajungem chiar tarziu la masini si gonim spre un loc in care sa halim ceva.

A 2 a zi ne trezim iara de dimineata si o luam de la capat… pus bicicleta pe masina, cules lumea din drum plecat pe DN de data asta cu alta destinatie. Lasam masina in pasul Bratocea si luam cu avant Ciucasul si culmea Bratocea. Planul de data asta este sa facem traseul de la Ciucas Enduro, cel putin ps2 si ps3 ca vrem sa ajungem si devreme acasa. Urcam cu ele in carca pana in culme si incepem sa ii dam rapid pana ajungem la Tigai. Aici odihna de voie, echipare si dat la vale pe unul din cele mai faine trasee incercate pana acum. Traseul chiar este tare si are de toate, pante abrupte, pietre, radacini si cele mai faine singletrackuri. PS2 este ceva mai dificil la inceput cu un pasaj pe bolovani care chiar iti solicita toate skillurile iar ps3 are cele mai faini ST unde ii poti da blana… desi sfatul dupa cazatura de la final ar fi sa fiti putini precauti, macar daca il faceti prima data. Noi nu am aplicat tactica asta si cu 50m inainte de final am reusit sa dam o tranta ca in filme, la vreo peste 40+ km/h conform garminului, si dupa ce un ciot ceva mai ascuns in iarba a muscat putin din cauciucul nostru. Este nasol sa vezi in ultima clipa obstacolul si sa iti dai seama ca nu ai ce face sa il mai eviti decat sa te incordezi si sa astepti deznodamantul :(… Bine ca nu s-a soldat cu nimic grav decat niste denivelari pe tibie si un umar care a inceput sa doara doar a 2-a zi :D. Exceptand faptul ca regret cazatura de la final care putea fi evitata cu putin mai multa precautie, traseul este super tare si sigur vom mai reveni in Ciucas in viitorul apropiat.

Traseul de sambata il gasiti aici iar cel de duminica aici :D. Vorbim de 50 km cu 1400m elevatie si 24 km cu 1000m elevatie, nu cine stie ce dar pentru unii destul :))).

Mai jos va lasam cu materialul foto video. Ride safe! si de data asta chiar stim la ce se refera vorba 😀

In Cozia pe la cabana Curmatura… enduro ciobanesc…

Leave a reply

welcome to the jungle, we’ve got fun ‘n’ games

Weekendul asta am fost iara in Cozia trecand pe la cabana Curmatura, ca sa facem o tura epica de enduro ciobanesc cu motive oltenesti :))).

Radem noi acuma dar Cozia ne-a surprins dar doar pentru ca avem memoria scurta. Cred ca am fost in Cozia de vreo 3-4 ori la picior si de data asta, inspirati fiind de un filmulet aparut pe net am zis ca trebuie sa iasa ceva si daca mergem cu biclele pe acolo. Zis si facut, si astfel a rezultat o super tura, ceva mai hardcore decat cele “obisnuite” :D.

Daca ar fi sa comparam ziua de sambata cu cea de duminica ar fi pozitionate la 2 poli opusi. Daca sambata am dat o tura frumoasa si relaxanta pana la Cabana Curmatura, cu plecat la ora 10 din Bucuresti, cu stat la o ciorba de legume la cabana, cu intins hamacul si lenevit prin padure, duminica am reusit sa facem o tura faina de freeride ciobanesc ca tot am inventat termenul asta in tura de asta iarna din Ciucas (Freeride ciobanesc in M-tii Ciucas).

De data asta trezirea s-a dat cu noaptea’n cap si la 6:30 eram la Victoriei pregatiti de plecare. Dupa ce ne mai fofilam prin Bucuresti la cafele, benzinarii si altele reusim sa ajungem intr-un tarziu in Calimanesti, punctul de plecare in tura. Undeva pe la ora 11 reusim sa ne si urcam pe bicle si sa incepem aventura. Tura incepe pe asfalt si dupa cativa km facem stanga spre munte si in curand dam de drumul forestier ce urca constant si fara nimic suprinzator pana sus la cabana. Drumul e placut si desi cam plictisitor si ceva mai circulat de vehicule decat de biciclisti. Ajungem dupa 2 ore si ceva la cabana si cand sa comandam si noi ceva de mancare ce sa vezi, nu aveau decat ciorba de pui si oua ochii…. oki, oua sa fie :(. Stam sa ne odihnim in acorduri de muzica populara si sunet de mici sfaraind pe gratar sic a sa nu incepem sa ne simtim chiar ca in tineretului, ii dam pe marcaj Banda rosie pe culmea Turneanu. Incepe bine cu niste radacini cam imposibil de trecut si dupa ce dam 2 pedale ajungem la un bolovan mare de escaladat cu biclele in carca. Dupa bolovan incepe si distractia, un traseu tehnic si foarte solicitant, cam greu de descris caci are si acesta de toate. De la single trail la rockgardenuri, la coborari foarte abrupte, la plantatii de urzici :))) la zone de impins, carat, azvarlit bicla, la zone prost marcate de te intrebi 10 minute pe unde sa o iei. Si in postul trecut aveam o descriere similara despre postavaru. Diferenta este semnificativa. Traseul din Postavaru are mult flow si il faci cap coada pe bicla pe cand acesta…. cam nu. Dupa ce lasam stana Turneanu in spate si orbecaim putin prin padure ajugem la o coliba unde marcajul Banda rosie se desparte de triunghi rosu. Din cate stim triunghiul rosu, chiar daca pare greu de crezut, este mai inabordabil pe bicla. Tot de la aceasta coliba incepe si distractia. O coborare super abrupta pe pamant nu foarte aderent unde eu personal am reusit sa musc tarana de 2 ori. Dupa zona asta te mai dai putin si dupa ce treci de o fantana incepe iara hardcoreala de carat bicla si la deal si la vale… moartea brandului in 2-3 acte :)). E bine ca stim ca mai urmeaza o portiune faina. Coboram ultimele hartoape si radacin pe bicla si ajungem la cararea finala unde putem sa dam liber la frane sa se mai si odihneasca. Zburam ca gandul pe ultima portiune si reusim sa ajungem parca mai tarziu decat speram la Manastirea Turnu si intr-un final la masini in Calimanesti.

Nu am insistat pe toate detaliile turei dar am avut si ghinionisti/pagubiti, un abandon, o sa rupta, ceva cam costisitoare, o bicicleta dezmebrata din cauza unui surub si o capusa in plus adusa pana in Bucuresti si descoperita in timp ce scriam aceste randuri asa ca ma grabesc sa termin sa vad cum ma despart de ea :))).

Per total tura a fost deosebita, cred ca asta este cuvantul cel mai indicat, genul de tura la care nu te astepti dar parca stiai ca o sa fie asa… cred ca trebuie sa ma opresc ca incep sa vorbesc ca Hagi :))).

Oricum, lasam mai jos dovezile vredniciei noastre si sper ca cine se mai duce pe acolo, sa nu ii fi inselat cumva asteptarile. Atentie, tura se preteaza unor bicilete de trail/enduro sau DH daca le cara cineva pana la Cabana. Desi printre noi au fost 3 cu bicle de xc, nu prea am recomanda traseul unei astfel de echipari. Cum am spus, sunt zone abrupte, sune destul de “neingrijite” si zone destule de pushbike/carrybike. Dar hai sa nu mai detaliem atata si sa va lasam cu materialul foto/video de mai jos. Enjoy! Trackul turei AICI, 43 km cu 1550m elevatie.

Postavaru trails

Leave a reply

Postavaru trails, cat de bine suna :D.

Si nu doar ca suna, este, caci aici se regaseste una din cele mai faine carari ce trece de la rockgardenuri pana la singletrackuri de toata frumusetea, portiuni abrupte si pline de radacini, curbe stranse, ce sa mai, tot tacamul :).

Si mai ai si varianta cabinei, desi nu suntem fanii urcatului pe cablu, dar pentru cei ce is setati mai mult pe coborare, pica numai bine setupul asta. Cine nu, ii poate da direct din Brasov pe bike si pana sus pe Postavaru aduna foarte fain cam 1300m elevatie in 14 km si unde mai pui ca in astia 14 mai ai parte si de o mica coborare. Nu este cel mai epic traseu daca ca forma de antrenamet este brici si urcarea pe partie este chiar interesanta panta fiind destul de serioasa. Nu si coborarea pe partie, caci la coborare ai atatea variante, trebuie doar sa intri in padure.

Asa am facut si noi, dupa ce am bagat fiecare cate o ciorba si o bere la cabana, ne-am indreptat spre coborarea prin saua tampa. Sincer, nu suntem cei mai mari cunoscatori ai traseelor din zona, de fapt asta e singurul pe care l-am facut pana acum, odata anul trecut si odata acum, cu o mica diferenta la final, dar vor urma si alte trasee in zona. Oricum, coborarea este suuuper faina si chiar daca am face traseul asta 4 weekenduri la rand, tot nu ne-am plictisi.

Cum povesteam la inceput, traseul este plin de lucruri faine, de la singletrackuri lungi si bestiale la curbe stranse, zone cu radacini, rampe naturale si rockgardenuri, le are pe toate.

Unde mai pui ca este si lunga coborarea si spre final ai 2 variante, la stanga continui coborarea abrupta si tehnica pe pietre si radacini, la dreapta dai de cea mai faina portiune de single track cu 2 rampe naturale de toata frumusetea si un flow de numa numa…

Alte argumente de ce ar trebui sa veniti in zona nu am avea dar cred ca is de ajuns asa ca va lasam si materialul foto si video de mai jos asa, ca sa nu ne credeti doar pe cuvant. Traseul il gasiti la acest link. Enjoy!

Preludiul unui traseu… ratat?!

Leave a reply

Cam asta ne era gandul cand am selectat o poza de ieri sa o postam pe net…

Cum mai sa vrei sa cobori din saua Strunga in Simon si sa ajungi de fapt in Moeciu… si sa mori de oftica ca ai ratat ce mai faina coborare si sa vezi privirile colegilor de tura, mai ales ale fetelor care dupa ce ca au carat de bicle de la Padina la Strunga, nici de coborare nu s-au putut bucura. Sinceri, si mie imi pare rau caci asteptatm sa se bucure toata lumea de o coborare faina si am reusit sa incurc traseele :(. Ca bolovanul am facut la un moment dat stanga desi dupa cateva minute imi era aproape clar ca nu pe acolo era traseul. Laurentiu parea singurul neafectat de situatie caci nu el a ales traseul, omu a scapat bazma curata si s-a bucurat si de coborare.

Stiti vorba aia, in spatele unei fete suparate sta mereu un baiat care nu stie ce a facut… e uite ca de data asta cam stie :))).

Oki, exceptand incurcarea traseelor, daca ar fi sa eliminam partea feminina a gastii din schema, traseul se pare ca este practicabil si spre Moeciu. Nu va veti bucura de aceasi viteza si aceasi senzatie dar daca vreti sa vedeti pe ce pante puteti sau nu sa stati pe bicla, va sfatuiesc sa o incercati. Traseul este “practicabil” dar depinde de calitatile fiecaruia si nu este recomandat biclelor de xc. Ori cu o bicla de trail ori nu prea are rost sa incerci. Este destul de abrupt, se merge in mare parte prin niste santuri destul de inalte sau pe niste pietre de o iau la vale cu tine si are multe curbe scurte. Da, a mers sa il coboram dar nici ca l-am mai incerca vreodata in detrimentul altui traseu :).

Urcarea din Padina in Strunga ne-a luat cam 1h si 30 min cu vreo 2-3 pauze. Prima parte pana la prima stana este ciclabila, apoi predominant pushbike. Se poate face si mai repede daca sacrifici pauzele, desi pe marcaj jos la Padina scria ca timpul de parcurgere ar fi de 2h.

De la saua Strunga incepe coborarea, pe bolovani mai intai si cum se intra in padure incepe partea cea mai faina. Recomandarea ar fi sa fiti atenti la traseu si sa o apucati spre Simon nu spre Moeciu caci altfel e pacat de traseu. Si nici biclele nu se vor supara ca le duceti pe acolo si nu spre Moeciu ;).

Noi, dupa ce ca am coborat spre Moeciu, ne asteptau cuminti inca 45 km de asfalt pana in Brasov, in loc de 25 cat ar fi fost din Simon, si am ratat si trenul de 6 cu compartiment de biciclete :).

De nervi pentru ca am reusit sa stric tura pentru partea feminina a grupului, m-am oprit la primul magazin si mi-am luat un pachet de tigari, nefumator fiind… sau cel putin ocazional.. profil de rider depresiv :))).

Per total traseul e frumos dar nu l-as recomanda, asa cum am zis, in detrimentul altor trasee :D. Trackul traseului il gasiti aici, inregistrat de Laurentiu. Participantii la tura, eu, Laurentiu, Ana, Cati si Elena alias Lulusu. Mai jos, poze si filmulete. Enjoy!

O deltă si o brâna

Leave a reply

Ce au in comun o deltă si o brâna…. un miniconcediu :D.

Au fost Rusaliile si cine a fost pe faza s-a bucurat cum trebuie de miniconcediul meritat avand in vedere vremea de afara. Cine a fost mai inspirat si-a mai luat o zi libera ca sa maximizeze voia buna. Asa am facut si noi si am programat un weekend prelungit de voie buna asa ca sambata eram in drum spre ilustrul Sfantu Gheorghe, nu cel din nord ci cel din est. Pentru cine a mai fost, si stie drumul, singurul dezavantaj la concediile in Delta ar fi ca pierzi aproape 2 zile pe drum. Daca te nimeresti pe nava Clasica faci 4-5 ore din Tulcea pana in Sfantu Gheorghe iar cu catamaranul doar 3. Si pana acolo mai faci cam 4 ore la volan, din Bucuresti. Drumul totusi este superb si odata ce treci de Harsova incepe deliciul vizual in materie de peisaje. Daca ar fi sa ma oblige cineva sa conduc as alege sa conduc pe astfel de drumuri :D.

O alta chestie aiurea pe care nu o rezolva nimeni ar fi programul navelor. Acestea pleaca din Tulcea la ora 13 iar din Sfantu Gheorghe la ora 7 dimineata… why? si daca ar inversa ar fi mai bine. Adica pierzi o zi pe drum la dus iar la intors trebuie sa te trezesti cu noapte in cap ca sa iei barca si sa pierzi inca o zi de plaja & stuff.

Noi am avut noroc cu Ion care a fost inspirat si a gasit o alternativa la intoarcere, cu plecare la ora 14 din Sf.GH. Deci am mai prins jumatate de zi de concediu bine meritat.

In rest, locul pare neschimbat, poate doar in materie de detalii ce doar cunoscatorii adevarati le stiu. Noua ne place la nebunie acest loc si am revenii in fiecare an pentru cateva zile.

Puncte minus capata doar campingul Delfinul (sau green vilage) caci daca in trecut acesta era foarte curat si nici nu ieseai bine de la baie ca venea cineva sa mai puna un sul de hartie sau sa mai faca curat, anul asta nu am vazut asa ceva. Bai murdare usi care nu se inchid, fara hartie igenica la toalete… multe puncte minus. Am impresia ca bolovanii se concentreaza prea mult pe resortul ala de lux in detrimentul campingului…

Anul asta nu ne-am mai plimbat prin rezervatie ci doar am lenevit pe plaja, am dat la peste si mancat pe la localnici si am sustinut echipa de … , Euro 2016. Eu zic sa ne lasam de fotbal. Avem atatia alti sportivi fruntasi in clasamente la nivel mondial si noi tot la mizeria asta de sport ne uitam. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu sportul asta ci doar cu felul in care este practicat la noi in tara… daca s-ar juca in felul acesta, as fi cel mai mare fan 😉

Dupa 3 zile de delta eram inapoi in Bucuresti si incropeam un mic plan pentru ultima zi de concediu. Eu si Cristi cel fara de telefon caci a reusit sa intre in mare cu el in buzunar si acum crede ca i l-a furat o sirena ciorditoare :))).

Plecam spre valea Prahovei ca boierii pe la 10:30. Ne simteam si prost cand vedeam prin oras forfota din timpul unei zile lucratoare iar noi ne indreptam spre o noua aventura. Ajungem intr-un final la Piatra Arsa, undeva pe la ora 13:00 si dupa mici reglaje pe la biciclete incepem sa urcam spre Babele pe un soare arzator. Noroc cu vantul care mai adia din cand in cand astfel facand temperatura mai suportabila.

Ne miscam bine si ajungem rapid in punctul culminat ca sa ne bucuram de coborarea pana la Crucea Caraiman. Planul era sa ajungem la cruce pe marcaj si sa ne intoarcem apoi spre Piatra Arsa pe brâna Caraiman, un frumos traseu “de bicicleta” :D. Peisajul cu crucea si cu valea Prahovei in spate este superb, mie personal mi se pare unul din cele mai frumoase peisaje din Romania, destul de reprezentativ, Crucea Eroilor, caci au cam disparut… seamana foarte mult cu peisajul oferit de Piatra Craiului, de pe varful Turnu.

Dupa o pauza de 15 min la cruce, dam drumul la aventura coborand pe Brana Caraiman asa cum am tinut sa mentionez :D. Concluzia la finalul coborarii ar fi ca da, este ciclabila cam 70%. Are vreo 3 sectiuni mici de coborare abrupta unde recomandam sa te bagi doar daca te cheama Danny Macaskill, nu de alta dar orice gresala in sectiunile astea poate fi tragica 😉 + o sectiune cu lant unde iara trebuie sa o iei in mana… bicla :)))

In rest foarte faina si iti stimuleaza destul de mult adrenalina. Era in plan de ceva timp tura asta si a venit ca un bonus la un miniconcediu dealtfel destul de reusit.

Prea multe nu ar mai fi de spus legat de tura asta faina de bicicleta. Ca si distanta am facut vreo 14 km cu 600m diferenta pozitiva dar oricum nu este o tura epica ci mai mult spectaculoasa. Aveti aici linkul cu traseul, vedeti ca am pornit inregistrarea putin intarziat, si va lasam mai jos un frumos materila foto/video. Enjoy!

But most of times I like to ride you…

Leave a reply

“Sometimes I like to look at you, sometimes just to hold you, but most of times I like to ride you…” Vertical Riding ~ 2016 😛

Un weekend pe cat de frumos, pe atat de dificil, si nu vorbesc de carare ci de alt fel de dificultate… si ce coborari frumoase am impartit impreuna…

Cu planuri multe si cu putin timp, ne facem loc si pentru tura de sambata, mai ales ca pentru cineva este cam ultima, si mai ales ca am vorbit cu Florian sa iesim negresit la o tura scurta si faina. Singurul impediment ar fi fost vremea, unde astia anuntatu peste tot in weekend cod portocaliu de ploi. Intradevar, potopul s-a dezlantuit prin multe zone dar parca pe noi ne-a ocolit. Sambata la Sinaia au cazut doar cativa stropi. Ce-i drept, cu o sara inainte cred ca a plouat bine caci cararile erau cam moi, cam fleasca. Cel putin coborarea din Poiana stanii pana in poiana Tapului era cel putin inundata mai pe la inceput.

Planul era simplu, sa ajungem pe la Sinaia si sa ne dam pe un traseu scurt dar fain. Daca vremea ar fi fost faina si sus pe platou, poate dadeam o coborare de la Piatra arsa in poiana stanii, dar unde, ca nu a fost sa fie, asa ca ne-am multumit cu deja clasicul Cota 1400 – Stana regala – Poiana tapului. Frumos traseu, mai ales daca cobori cel putin in prima parte pe traseul amenajat Old school :D. Si singletrackul de la Stana Regala la Poiana Tapului e foarte fain numai sa fie uscat ca sa puteti profita la maxim de el.

Noi am reusit sa ne miscam destul de repede, desi plecare a fost tarzie si nici de grabit nu ne-am grabit prea tare. Dupa putin peste 2 ore eram inapoi la masini si parca nesadisfacuti complet asa ca am mai urcat odata, de data asta cu cabina si am coborat pe viitorul traseu allmountain ce urmeaza sa capete si un nume cat de curand. Foarte fain traseul, cu portiuni abrupte dar predominant cu portiuni mai line si cu mult flow, chiar fain. Cararea umeda ne-a pus ceva dificultati dar parca asta a facut si experienta mai interesanta.

Cu siguranta vom reveni pe acest traseu, perfect pentru antrenament si distractie :D. Dar cam atat cu bicicleala din weekendul asta asa ca ne urcam repede in masini si gonim spre Bucuresti caci trebuie sa onoram o invitatie la distractie si voie buna caci al nostru tovaras OLee, karatistul nu biciclistul 😛 isi petrece una din cele mai fericite zi si nu avem cum sa nu ne bucuram alaturi de el. Casa de piatra Olivian si Olivia! OUPS! Oana :P. Sa fiti fericiti!

Pana data viitoare, goodbye, it’s been a fun ride!

Un record si 2 vai

Leave a reply

Un record si 2 vai. Asta ar fi cea mai scurta sinteza pentru weekendul ce tocmai a trecut… si recordul nu este ca am dat si noi 2 vai intr-o zi, ci ca am reusit sa facem cea mai lenta tura pe bicla, asta sambata, 23 km in 7 ore…. da, ati citit bine :)))

In fine, la acest record au contribuit puternic cele 6 pene si traseul de la Paulesti (livada cu ciresi) care, daca il faci prima data si nu cunosti zona, fara gps in mana esti mancat. Fiind un traseu scurt, si cu multe intersectii, daca vrei sa il nimeresti tre sa stai sa te uiti la gps mereu, si cum nu aveam un dispozitiv gps de purtat pe bike, trebuia sa stam sa ne uitam mereu la trackul de pe telefon.

Iar de cele 6 pene, ce sa mai zic. Pe ultima nici nu ne-am mai chinuit sa o facem ci am mers pe langa bicle pana la masini, sau cel putin Laurentiu, victima cu 4 pene la activ intr-o singura tura, s-a sacrificat si a mers pe langa bicla pana la masina:))).

Totusi, exceptand recordul nostru si faptul ca eram pierduti fara gps, adica nu ne iesea deloc traseul propus, este frumos la Paulesti, un traseu bun de antrenament, un fel de parc Tineretului la superlativ cu catarari mai faine, mai lungi si solicitante si cu 2 coorari de nota 10 :D. Recomandarea ar fi sa nu calcati pe acolo daca a plouat recent caci zona nu se usuca asa repede si cu noroiul nu e de joaca, strica orice distractie ;)… aaa, si fara gps…

Aveti AICI trackul nostru cules de pe bikemap si mai jos cateva poze de pe traseu. Si ultima recomadnare ar fi sa nu plecati fara camere/petice/rabdare caci la cati salcami sunt prin zona aveti toate sansele sa stabiliti si voi cate un record… numai va rugam sa nu ni-l bateti pe al nostru :D.

Si povestea continua cu ziua de duminica, care a fost cel putin bestiala, cu soare, nori si 2 vai, Malinul si Alba, exact in ordinea asta :D. Dupa ziua de sambata, extrem de obositoare, mai mult psihic decat fizic :))), ma trezesc cu noaptea in cap, mai exact la 5:30 sar in haine imi fac rucsacul si umplu termosul cu ceai doar ca sa uit acasa multe alte lucruri mai importante. Dar bine ca am ajuns la 6:30 in parcare la IKEA unde ma intalnesc cu Mihai aka Cab. Barcaciu, Alex si Tiberiu. Ne grupam cate 2 in 2 masini si gonim ca nebunii sa prindem prima cabina, lucru pe care il si reusim, doar ca sa il asteptam pe Tiberiu sa coboare si sa revina cu a 4 a cabina… caci si-a uitat betele in masina … futu-i mama ma-sii de rima…. :))).

La cabina ne-am intregit si fortele adaugandu-l pe Ovidiu la brigada de soc. Dupa 45 de min de asteptare si cu planul facut o luam si noi usor spre Costila. Ajungem in buza vaii Malinului doar sa ne minunam cata zapada e, si aici si pe cerb si pe unde ne mai uitatm. Ne facem guraj si dam drumu la distractie. Concluziile la finalul vaii ar fi ca ar mai tine inca 2 saptamani. La final, dupa ce ne odihnim putin stabilim si sa o luam inapoi ca sa ne indreptam spre Alba. Usor de zis, greu de facut. Dupa 2 ore de urcat si spart zapada suntem si noi iara sus unde stam 30 de min sa ne intregim iara fortele. Dupa ce mai stam devorba cu un grup venit din spate, o luam usor spre Alba, pe o vreme ceva mai inorata si dupa ce ne-a picurat putin pe finalul urcusului din Malin.

Ajungem destul de rapid in Alba doar sa o gasim ingusta si intrerupta. Incepem coborarea usor obisiti si dupa o mica peripetie pe la saritoarea Carnului, unde Alex a fost eroul principal cu in derapaj pe fund de cativa metrii buni, continuam putin mai grijulii pana la finalul vaii. Dupa saritoare pana aproape la verdeata am cam schiat si pe un covor de pietre :D. Zapada nu mai tine pana jos la verdeata asa ca trebuie sa dati schiurile jos ceva mai devreme. Ne schimbam, ne curatam echipamentul si ii dam usor la vale pana la caminul alpin si mai departe dar nu inainte de a ne lua o bere de la primul chiosc iesit in cale… caci ne era o sete…

Fruoasa zi, si frumos mod de a incheia sezonul… poate…:D

Va lasam mai jos cateva poze faine din cele 2 zile si promitem a revenim si cu un filmulet cat de curand. Foto credit pentru pozele cele mai dinamice i se cuvine lui Mihai Petre, nu dansatorul ci schiorul :)))). Enjoy!

Muchia Lunga bike fun

“When I first started out in [mountain biking], it was all about having fun, playing with my mates, with a bit of racing thrown in. Nothing has changed!” – Steve Peat

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 2

2 Replies

Ziua 7

Am plecat spre Montpelier cu gandul de a-l vizita si apoi de a ne indrepta spre munti dar nu inainte de a scurta putin din distanta luand un tren pana in Perpignan. Vremea se anunta superba cer partial inorat si un soare arzator ce se ascundea rar printre nori.

Montpelier este un oras frumos, nu chiar mare, cu o facultate de medicina foarte buna din cate am inteles si cu un centru istoric foarte frumos. Nu am apucat sa vizitam decat arcul de triumf care este pozitionat intr-un parc superb si apoi ne-am dus direct la gara. Dupa ce am stat 45 de minute la cozi pentru bilete si informatii, ni s-a scurs si timpul de vizitat si a trebuit sa plecam :(.

….

La 14 eram in Perpignan si ne pregateam de plecarea spre Le Tech. Ne mai oprim la o ultima cafea si apoi ii dam inainte. Pe masura ce ne indreptam spre Ceret, un orasel intermediar, norii se tot strangeau deasupra noastra si cand ajungem in apropiere de acesta incepe iara sa toarne. Dupa experienta de ieri parca nu mai vrem sa pedalam prin ploaie, mai ales ca ne asteapta 2 zile prin munti, asa ca ne adapostim iara la o patiserie si asteptam sa vedem daca se schimba ceva. Dupa vreo 2 ore de stat la ceaiuri si cafele, nimic… atunci luam decizia sa schimbam directia si sa ne indreptam spre zone mai prietenoase din punct de vedere meteorologic, spre Figueres… in Spania. Trecem Pirineii mai pe la baza, pe la un pas situat la 500m altitudine si mai facem o oprire in Le Perthus ca sa vzitam fortul Bellegrade pus si acesta in varful dealului. Dupa o catarare de 1km si ceva elevatie ajungem la el, numai ca era inchis :(.

Ne resemnam si ii dam mai departe. La 9 seara suntem la gazd gasita rapid pe airbnb si ne facem planul pentru ziua urmatoare. Vrem totusi sa urcam spre Travertet, destinatia initiala pentru ziua urmatoare, conform planificarii si sa luam totusi mai mult contact cu Pirineii. Sa vedem ce are de zis vremea…

Detaliile zilei, 80km si 700m elevatie.

: cu calutul la cetate

Ziua 8

Si despartirea de Vlad, pe care il tot supara o raceala de cateva zile si acum l-a si rapus. Avand in vedere ca astazi vom merge spre Vic, traseu ce implica ceva mai multa diferenta de nivel, Vlad a decis sa ia trenul pana in Barcelona si sa ne regrupam acolo. Astfel, plec la drum cu Ion dar nu dupa ce servim regulamentar o cafea in Figueres, considerabil mai ieftina decat cele servite in Franta. Dupa, ne asternem la drum si in curand ne gasim pe un offroad mai degraba destinat unui mtb decat unei bicle de sosea. Drumul este foarte frumos numai ca avansarea este mai greoaie. Se pare ca sunt o miltime de astfel de drumuri prin zona, care leaga terenurile agricole si fermele, chiar faine si foarte practicabile. Dupa vreo 30 de km reusim sa le parasim si sa intram iara pe asfalt, apoi, in apropiere de Banyoles ne bagam intr-un local sa mancam ceva si nici nu intram bine ca afara se pune o torentiala de toata frumusetea… si ii tot da asa ca stam sa manacm si apoi stam la cafele, poate, poate se opreste. Dupa ceva mai mult timp hotaram sa ii dam inainte pe o ploaie usoara. Ies afara sa constat ca mi am lasat bicla in ploaie 😦 si cea mai afectata geanta a fost cea cu manusile uscate si incalzitoarele de picioare… damn it!

Inaintam printre stropi si cand ajungem pe langa Sant Miguel de Campmajor ploaia ne paraseste si putem sa inaintam mai linistiti. Planul este sa trecem prin zona vulcanica de la Garottxa :), stati linistit, nu este activa… un fel de Calimanii nostri. Pana la intrarea in parc, si dupa, zona este foarte frumoasa, verde cu un drum foarte fain, putin circulat gi-524. Ajungem intrun final in Olot, unde ne mai aprovizionam cu ceva dulciuri si apoi mergem mai departe spre Vic. Nu ne indepartam foarte mult caci, la intrarea in primul tunel pe c-37 sumtem opriti din drum de un echipaj care ne spune ca nu avem voie si ca vom primi amenda daca trecem prin tunel, si ca mai urmeaza alte 5 dupa acesta, dintre care unul lung de 6 km… oups… si alternativa e sa o luam pe giv-5273 si prin Coll de Bracons undeva la 1132m altitudine. ok, ne facem curaj, sunam gazda sa i zicem sa ne astepte ca ajungem ceva mai tarziu, si ii dam. Ajungem intrun final, pe la 10 seara si in punctul culminant, ne facem o poza cu indicatorul si ii dam mai departe. Coboram pe parta calalta si vedem ca drumul tot serpuieste si pare sa urce iara asa ca facem o ilegalitatea si coboam in c37 si trecem prin ultimele 3 tunele.. mult mai rapid. Ajungem intrun final la gazda, undeva inaīnte de 12 noapte si destul de obositi, doar sa ii gasim asteptandu-ne sa le povestim cate ceva despre calatoria noastra caci si ei erau destul de plimbareti, ba chiar au facut o tura de biciclea prin Romania si mai departe si le a placut foarte mult. Stam la povesti si ne tratam cu pizza gatita de gazdele noastre Marti si Maria si astfel ne bagam la somn pe la ora 2 noapte… faina zi! Ca si detalii am avut parte de 120 km si peste 1900m elevatie, speciala Cataloniei :D.

Ziua 9

Ne trezim mai greu ca de obicei, aproape de 9 si pe masura ce fac planul turei, Ion imi da vestea ca nu va participa la speciala de astazi din cauza febrei musculare agravata dupa ziua de ieri, asa ca raman singur sa termin turul :D. Dupa ce discut cu Marti si Maria, hotarasc sa iau o ruta ocolitoare pana in Barcelona, dar care ma duce prin parcul natural Montseny si apoi prin alt parc natural, Montnegre i el Corredor, ambele superbe si cu catarari dar si coborari super faine. Ziua incepe iara cu ceva offroad. Cand ii dai pe google ca te deplasezi cu bicicleta, nu te astepta sa stie si cu ce bicicleta esti, sau cu ce bagaje, caci te baga prin toate hartoapele si pe toate cararile….

Si traseul ales pentru astazi este super frumos si cele 2 parcuri nu mi au inselat asteptarile. Ma misc rapid si pe la 4 sunt deja la malul marii cu o pofta uriasa de mancare…. pacat ca mai am 40 km pana in Barcelona. Ma incarc de curaj si ii dau tare. Ajung intrun final si exact cand ma postez in fata la Sagrada Familia, care in realitate este mai mica si mai chicioasa decat pare in poze, incepe si ploaia. Mai vizitez putin si cartierul Gotic care era chiar si pe ploaie super aglomerat si dupa ii dau spre locul in care ma asteptau Vlad si Ion. Se pare ca astazi a luat si Barcelona cupa si toti microbistii sunt in extaz, urla si claxoneaza pe strazi ca….microbistii :))). Ajung sa ma vad pe la 8 cu Vlad si Ion si stam la o bere si le relatez traseul de astazi. Bilantul zilei, 130km si 1300m elevatie.

Ziua 10

Dedicata Barcelonei in mare parte si impachetatului de biciclete pentru zborul cu avionul, in rest. Barcelona este un oras foarte frumos, toate cladirile sunt intr-o oraduaiala placuta, strazile toate is cu sens unic, si toata lumea respecta regulle de circulatie, sau cel putin asa lasa impresia. Am fost destul de claxonat ca circulam pe banda de autobuz, pana mi-am dat seama de ce este goala si de ce ma claxoneaza lumea. Nimeni nu se atingea de ea asa ca mie mi s-a parut perfect normal sa circul pe acolo :))).

Noi, in scurta vizita nu am apucat sa vedem decat Sagrada Familia, care asa cum am mentionat pare mai impresionanta in poze, centrul gotic care este hiperaglomerat si plin de mgazine, plaja si palatul regal care gazduieste si muzeul de arta, dar fara sa intram caci ne cam plictisim in astfel de incinte :)).

De biciclit am mai biciclit si astazi cam 30 de km prin Barca si pana la aeroport. Inainte de Aeroport ne-am plimbat si prin “delta” raului Lobergat, o minidelta amenajata foarte frumos cu o banda pietonala si una pentru biciclete. In apropierea aeroportului, cine a gandit proiectul a facut si un loc de stat si de admirat avioanele cum aterizeaza, care cred ca a fost cea mai interesanta experienta a zilei, mai impresionanta chiar sid ecat Barcelona in sine, caci avioanele treceau la cativa metri pe deasupra noastra :D. Foarte tare!

La aeroport am ajuns mai devreme si ne-a luat cam1h sa ne impachetam bicicletele cu bubblerap, scoci si folie si cine a avut, a bagat bicla si in geanta :D. Zborul era la 21:30 si ateriza la 1:55 cu decalajul orar. Numai bine avand in vedere ca la 9 incepe o noua zi de munca, sa vezi atunci depresie postaventura :D. Bine macar ca am avut la ce sa visam :D, caci a fost super!

O super calatorie, si speram ca traditia acestor ture o vom pastra si la anu. Calatoria a avut 10 zile din care doar 8 biciclite efectiv, apoximativ 900km si peste 700m elevatie. Un bilant ok pentru o tura cicloturistica de 1 sptamana in care am apucat sa vizitam niste locuri foarte frumoase din care mai mentionam odata: Coasta de Aur, Pirineii, Barcelona si alte orasele adiacente si in care am facut cunostinta cu oamenti super de treaba, gazdele de pe Airbnb, chiar si domnul din Marsilia :D.

Pana la urmatoarea postare, speram ca v-a placut calatoria si relatarea. La urmatorul link gasiti un document cu planificarea initiala a turei facuta de Ion. De suferit au avut doar ultimele 2 zile dinainte de Barca, trecerea din Franta in Spania nemaifacand-o prin inima Pirineilor din cauza vremii foarte instabile si a furtunilor care ne-au pandit la fiecare … pedala. Am inteles de la Marti si Maria ca in Pirinei a nins bine, ei chiar plecau la ski in ziua in care i-am parasit… poate mai prindem si noi o zi dupa ce revenim in tara :D.

Pana data viitoare, lant intins. Enjoy!

#EurobikeTrip 2016 sau mai bine zis cu bicicleta din Savona pana in Barcelona – Partea 1

Leave a reply

A venit timpul pentru #Eurobiketrip 2016 si iata-ne iar pe drum intr-o calatorie care speram sa fie cel putin lafel de faina ca precedentele.

De data asta am ales ca si destinatie Coasta de Azur, sau mai bine zis Ion a ales si noi doar ne-am aciuiat la tura :D, si vom bicicli din Italia pana in Spania. Un articol pentru tura de anul trecut din Croatia – Slovenia nu exista, dar poate ne ambitionam si dupa asta il rezolvam si pe acela. Singura problema ar fi memoria subreda. Tinem minte ca ne-am distrat si aproximativ prin ce locuri am trecut dar ordinea intamplarilor si prin ce locuri am trecut in fiecare zi.. cam greu.

Astfel, odata cu tura noua am tinut un minijurnal la cald :D, ca s ne fie mai simplu cu relatarile…

Ziua 1

Prima zi a fost cea mai simpla, a trebuit sa ajungem din Bucuresti in Milano cu avionul si apoi din Milano in Savona cu trenul. Zis si facut, ce a mai dificila parte a zilei a fost logistica si caratul bagajelor, ca de biciclit nu am biciclit decat vreo 15 km.

Amuzanta a fost si patania de la aeroport unde baieti veseli care mi-au scanat bagajul de bicla au confundat combinatia de batoane de cereale langa un incarcator de telefon si o frontala cu… ce credeti :))). Da era sa o patesc iara, ca si anul trecut la intoarcere m-au sechestrat vreo 2 ore prin granita pe la Sarbi.

Cam asta a fost de prima zi, am ajuns destul de tarziu in Savona la gazda gasita prin airbnb si care avea un apartament foarte dichisit. Cam in toate zilele vom dormi la gazde gasite prin airbnb.

Ca si detalii legate de prima zi am avea: avion Bucuresti – Milano 330 ron cu tot cu echipament sportiv (bicla) dar luat din timp, tren Milano – Savona 15 eur si cazare prin airbnb 45 eur pt 3 persoane, totul aproximativ. Cam in jurul acestei valori se gasesc cazarile pe aici.

Ziua 2

A inceput devreme, cu o cafea si un croisant servite in apropierea locului de cazare si apoi cu bicicleala usoara pana aproape de Sanremo. Drumurile seamana foarte mult cu cele din Croatia umblate anul trecut. drum de coasta cu urcari si coborari in preajma fiecarui oras. Am trecut prin Imperia si ne am cazat in Poggio. Nimic notabil, totul insorit si frumos, numai urcarea pana in Poggio ne-a omorat putin caci am urcat pe un drum laturalnic ff abrupt. Eram obisnuiti de anul trecut cu catarari asemanatoare dar asta parca a fost mai ceva… Terminam ziua cu cate o bere la barul comunal unde dam peste o romanca din Iasi si asa ne alegem si cu aperitive din partea casei :D. Nici gazdele nu au fost prea rele, ne au dat cheile si nici ca i-am mai vazut.

Ca si detalii am avut aproape 100 km si 600m elevatie. Ok pt prima zi pedalata si sa avem spor si la urmatoarele :D.

Ziua 3

Incepe bine, cer inorat si un zgomot nasol in butucul pedalier. Cand apasam cu putere in pedale ziceai ca se dezintegreaza bicicleta. M-am tot uitat sa nu fie cadrul de vina dar ala macar pare ok. In mod normal o reparatie acolo ar costa cam 20 eur pe la noi, aici e probabil dublu daca nu mai mult… Oricum, duminica totul e inchis pe aici asa ca ii dam intainte cu tupeu sa vedm ce se intampla. Astazi avem de ajuns in Cagnes sur la Mer si trecem prin Monaco si Nice… living the high life..

Reusim sa ne miscam repede si cum ajungem in Monaco, dam tura pe circuitul de formula 1 de la Montecarlo si trecem in vizita pe la casino. Francezii, cel putin in zona asta au o infrastructura destul de faina pt bicicleta iar in Nice dai de o banda lunga ce te plimba pe toata faleza atat cat tine orasul. Foarte frumoasa coasta de azur, si foarte asemanatoare cu Croatia, dar parca mai aglomerata si seonul nici nu a inceput. Vremea a tinut cu noi si ploaia a inceput abia cand am ajuns la cazare la Frank, urmtoarea gazda gasita pe airbnb si probabil cea mai tare de pana acum. Dupa ce ne-a primit cu bere, ne a scos la o plimbare prin oras si apoi ne-a gatit niste paste si ne-a servit cu un vin merlot foarte bun :). Chiar ne a placut la frank foarte de treaba omu, si mai este si antrenor de judo :))).

Ca si detalii ale zilei , au fost iara 100km cu 650m elevatie.

: il facem la primul semafor

Ziua 4

Dupa nu prea mult timp biciclit, si dupa ce am trecut si prin Antides, am ajuns la Cannes unde are loc in perioada asta celebrul festival de film, editia 69 dedicata sexului oral probabil :))). Oricum, pe cat de frumos pe atat de aglomerat. Am facut o mica vizita la castel, muzeul Castre, pozitionat regulamentar in varful dealului, asa, ca ne dea putin de furca, caci si cel din Cagnes sur le mer era tot asa pozitionat. Nu-i bai, am facut putin antrenament dovedint aceste pante. Din Cannes, am facut un mic shortcut luand trenul pana in Toulon, ca sa mai scurtam din distanta, oricum, de acolo avem inca 60 km pana in Marsilia, numai bine sa incheiem ziua dupa cei 35 pedalati deja. La gara, forfota mare si multi mascati inarmati pana in dinti… nu este chiar o priveliste care sa te linisteasca, bine ca am scapat rapid….
Cica nici in Marsilia nu at fi prea bine, gasti multe, trafic, si toata lumea ne-a spus sa avem grija la bicle, inclusiv gazda de asta seara 😦 … vom vedea…

…

Ajungem intr-un final in Marsilia, si or, dupa ce strabatem o urcare zdravana, si orbecaim prin orsaul destul de mare pana gasim gazda. La o prima impresie orasul nu este foarte prietenos, find plin de personaje duioase. Inca de la intrare nite pusti pe un scuter ne-au tot sicant pana s-au plictisit de noi… meritau o caramita in roti…

Si nici gazda nu ne-a dat pe spate. Probabil cea mai ciudata gazda de pe airbnb. A tinut mortis sa ne traga pe film, a zis ca este o “traditie” a lui, si apoi a iesit din camera ca sa ne arate a 2-a traditie… normal ca nu ne asteptam sa revina cu un poem de dragoste scris chiar de el :))) sper sa ajungem sa postam articolul asta caci il scriem pe masura ce calatoria avanseaza :)))

detaliile zilei ar fi iar 100km dar cu peste 900m elevatie. incepe distractia oare!? 😀

Ziua 5

Gazda s-a dovedit a fi foarte ok, avea si el obiceiurile lui. Cert e ca de dimineata ne-a lasat micul dejun pregatit desi nu era inclus in pret si inafara de treaba cu filmarea de la sosire nici ca i-am mai simtit prezenta in vreun fel.

Plecam pe la 10 din Marsilia si ne ia peste 1 ora sa iesim din oras desi si cu o seara inainte am mers mai mult de o ora prin oras pana sa ajungem la gazda. Impresia generala despre Marsilia ar fi ca seamana cu un Ferentari la superlativ, cam de 1000 mai mare :)). Oricum, nu as vrea sa mai revin pe aici.

Cum iesim din oras, lucrurile se schimb in mai bine si Franta capata iar bile albe. Drumul dn Marsilia pana in Avignon, destinatia finala a zilei este superb. Urca putin la inceput si apoi incepe o usoara coborare lina si lunga, cat sa putem mentine viteze constante de peste 30km. Totusi, trebuie avut grija caci toate drumurile tind sa duca spre autostrazi asa ca la fiecare intersectie ne mai opream sa mai consultam harta. Este o zona viticola foarte dezvoltata intre cele 2 orase, si crame peste tot, unde poti degusta diverse. Am rezistat tentatiei si am ramas cu pedalatul nostru. Am facut cateva opriri in mcile dar fainele orase dintrecele 2. Am ajuns intr-un tarziu in Avignon, fost oras papal, destul de dezvoltat si cu un centru vechi pe masura. Foarte fain de vizitat si ne-a tot plimbat seara prin el.

Bilantul zilei ar fi de 115km si 700m elevatie.

Ziua 6

A inceput cum nu se putea mai bine, cu o ploaie mocanita ce ne-a tinut mult si bine pana cand ne-am tot departat de Avignon. Toata ziua a fost inorat si ne-a picurat asta pana spre finalul zilei cand a inceput sa ii dea cu grindina si sa toarne cu galeata…

Intre Avignon si Montpellier nu ai ce sa vizitezi, orase micute in care poti sta la o cafea sau o gustare, multe zone viticole si livezi, drumuri rulare dar nici un obiectiv major. Inainte de Montpellier am zis sa sunam si noi gazda sa anuntam ca venim si atunci ne-am dat seama ca se afla in cealalta parte a orasului, ba chiar intr-o localitate vecina… inca 20km… si tot atunci a inceput si grindna :(. Mergem prin ploaie caci la cat de transpirati eram de la pelerine, ca am mers cu ele pe noi toata ziua, daca stateam inghetam imediat. Ajungem dupa 1h la gazda, plini de nervi din cauza strazilor intortocheate care ne-au tot dat de furca… gazda super de treaba dar cu o parola diabolica la wi-fi de ne-a dat ceva de furca pana am introdus-o corect ca sa putem posta acest articol :P. Un dush cald, o vitamina C si un paracetamol sper sa isi faca treaba :D. Maine daca este frumos poate apucam si noi sa vedem ceva din Montpellier :D.

Detaliile zilei ar fi 110km cu 350m elevatie.